Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXIV(2024),
nr. 510(16 –31Ianuarie)
Dragii mei enoriași!
Scrisoare către Eminescu(XXVI).
,,Bădie Mihai,
Sărbătorim
ziua de naștere a Măriei-Tale și, din păcate, ne oprim cel mai adesea asupra
operei poetice și câtorva crâmpei din viață. Parcă ne e
teamă, de fiecare dată, să spunem lucrurilor pe nume, să analizăm Omul și Opera
în toată plenitudinea și complexitatea lor. Ne este parcă teamă și azi, după
aproape un veac și jumătate de la plecarea ta pe alt tărâm, să spunem
lucrurilor pe nume, să spunem lumii ADEVĂRUL cu privire la viața și la moartea
ta. Parcă și azi ne este frică de stihii și de forțe oculte, parcă și azi mai
bântuie aceleași puteri din umbră, care fac jocurile. Și nu e de mirare, atâta
vreme cât pământul țării noastre ne înscrie printre marii producători de țiței
ai lumii, părinții ne-au lăsat rafinării performante, iar noi cei de azi
cumpărăm petrol de la ,,băieții deștepți”, care n-au gram de petrol în pământul
țării lor, n-au urmă de rafinărie…. Of, bădie, bădie!
Mare
ai ajuns, Bădie, în puținii ani pe care i-ai trăit în astă lume, dar și mai
mare ai fi ajuns, dacă te-ai fi păzit un pic să nu intri în gura lupului. Ai
crezut că Adevărul are putere să-i rupă dinții, dar dinții aceia te-au strivit
pe tine înainte de vreme…. și nimeni nu ți-a luat apărarea atunci și nici după
aceea.Mai mult, ți-au întinat imaginea
pentru un secol, făcând din tine un afemeiat oarecare, un plin de boli lumești
și câte altele! Și noi am tăcut și ne-am făcut părtași la crimă!
Demult trebuia să fii pus în
rândul sfinților, Bădie, căci viața ta s-a consumat ca o ardere de tot pe
altarul Țării, ca o Jertfă supremă pentru trezirea și mai binele neamului
românesc. Poate acolo, sus, Dumnezeu ți-a cântărit demult curățenia sufletului
tău și aspirațiile tale pentru țara și pentru binele românilor din toate
timpurile și din toate locurile și a făcut dreptatea ce ți se cuvenea.
Șase ani ai trudit la
,,Timpul”(1877-1883), dar a fost destul ca să lupți cu disperare pe toate
baricadele vremii ca să se împlinească
visul neamului tău de mai bine. Se știa de tine din perioada
precedentă(1870-1876), când publicaseși în
,,Albina”, ,,Familia” lui Iosif
Vulcan, ,,Federațiunea” și ,,Convorbiri literare”. Nu erau puțini cei care-ți
admirau puterea gândului, dar nu erau puțini nici cei care se temeau de
ascuțimea condeiului tău, care despica până la os, acolo unde lovea. Erai
capabil, Bădie, erai tânăr și viitorul părea că-ți surâde. Te-a
,,pescuit” Maiorescu din provincie și te-a adus la București ca să ,,slujești”
partidului. Ai dat tributul cuvenit celor ce-ți asigurau leafa, respectiv
existența, dar ai rămas tu însuți în
rest. Ai scris cum ai gândit și cum ai simțit tu. Ai slujit nu un partid, nu un
om, ci o țară, un popor, care avea nevoie ca de aer de un condeier ca tine.
N-ai plăcut întotdeauna mai marilor zilei, ai deranjat, ai enervat, ai dat în
vileag răul, te-au amenințat, te-au nedreptățit, dar nu ai renunțat, nu te-ai
lăsat învins. Nu ți-a fost teamă să-l critici pe rege și pe mai marii zilei, nu
ți-a fost teamă să contravii liniei oficiale a politicii interne și externe a
partidelor de guvernământ. Partidul tău era poporul; politica ta era Țara.
Fiecare articol al tău era o lecție de înalt patriotism, pe care o ofereai
cititorilor tăi cu generozitate și competență de maestru. „Părerea mea individuală, în
care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România și
dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata și
deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune
ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place
dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea
morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Nu caut adepți la
ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși.”
Studiaseși cu nesaț filozofia
statului, a dreptului, a istoriei și încercai să le pui în practică prin
articolele tale, pe înțelesul politicienilor, dar și al oamenilor simpli din
vremea ta, ca să-i mobilizezi pe toți la o redeșteptare națională. Nu știu dacă
te gândeai la un program politic propriu, dar priveai întotdeauna lucrurile în
perspectivă, ideile tale aveau bătaie lungă. Te socoteai pe tine ca un medic
chirurg al nației, menit să extirpe din corpul țării putregaiul, cangrenele
sociale. Demasca fără menajamente nulitățile din instituțiile de conducere ale
statului. Și nu erau puține! Considera că este o datorie „a le spune ticăloșilor că ticăloși sunt”.Ehe, Bădie, Bădie!
O parte din politicienii
vremii tale formau adevărate haite de sălbăticiuni, al căror singur crez era
căpătuirea, îmbogățirea prin orice mijloace, secătuirea resurselor țării,
înrobirea semenilor. Pentru astfel de specimene, omul era ca un șurub într-un
mecanism, iar statul „un mijloc de-a face avere, de a-și câștiga
nume, de-a ajunge la ranguri și la demnități”. Încercai, Bădie, să le arăți tu care-i adevăratul rol al statului, care
nu-i decât ,,un produs organic al
naturii”. El are rolul suprem de-a
crea condițiile propice dezvoltării individului, cetățeanului. De aici și adaptarea politicii oficiale: ,,Arta de-a guverna e știința de-a ne adapta
naturii poporului, a surprinde oarecum stadiul de dezvoltare în care se află și
a-l face să meargă liniștit și cu mai mare siguranță pe calea pe care-a
apucat.” Cereai, Bădie,
politicienilor să-și bazeze ,,criteriile
de selecție a cadrelor pe competențe”,
ci nu pe cumetrii și spirit de gașcă. „Oricând trebuie să existe putința pentru om de a urca prin muncă și
merit în ierarhia socială, care n-ar trebui să fie decât o ierarhie a muncii.”
Sărmane!
Poziția
noastră geografică, credința noastră, erau elemente majore, care ne dădeau
dreptul și ne creau în același timp datoria să fim punte între Occident și
Orient. Această poziție nu o puteam menține, decât dacă făceam o politică de
echilibru și neutralitate.
Intrarea
României în Războiul de Independență din 1877 te-a făcut, Bădie, să consumi
multă energie, să acoperi multe file. Nu puteai înțelege cum am putut intra în
război fără să cerem suficiente garanții Rusiei. Armata română i-a salvat
onoarea celei rusești la Plevna, la Grivița și Smârdan, a acoperit pământul cu
trupurile morților noștri, dar când a fost la ospățul de după, rușii ne-au luat
sudul Basarabiei. Cum puteai să taci și
să nu urli de durere și de indignare?! Cum puteai să taci, când țăranii români
au fost rechiziționați cu carele și căruțele lor să transporte soldați și
efective rusești de la Prut și până-n Bulgaria, să-și piardă vitele și
sănătatea, fără a primi în schimb nici o despăgubire?
Nu
puteai să taci, nici când în sudul Basarabiei, în cele trei județe ocupate de
ruși, a început o politică de rusificare fără seamăn: ,,se rusifică cu sila tot ce nu e moscovit; biserica a devenit o poliție
a conștiinței, care închide în temniți mii de oameni de altă religie; pentru o
vorbă liberă sau un șir liber tribunalele dictează pedepse neomenoase, condamnă
la munca silnică în minele de plumb fete în vârstă aproape copilărească și
băietani de pe băncile școlii, pentru nimicuri, pentru credințe care au trebuit
să se nască ca idealuri nerealizabile în întunericul acelor internate în care
semicultura și pospăiala e un mijloc pentru o mai adâncă barbarie decât aceea a
unui popor primitiv.” Redactorul-șef al ,,Timpului”, Canatacuzino, îi cerea lui Titu Maiorescu să te atenționeze
că ai depășit măsura!
Aprig
erai, Bădie, la gândire și grabnic la condei. Vom reveni curând!
*
Anul Nou. Un
cuvânt al Cuviosului Bonifatie de la Teofania referitor la Anul Nou este grăitor
pentru fiecare dintre noi la început de an:
,,Încheind anul care a trecut și întâmpinându-l
pe cel nou, trebuie neapărat să cugetăm, cu inima înfrântă, astfel: zilele
trecute ale vieții noastre s-au dus fără putință de întoarcere, dar ce lucru
bun am făcut în ele? Vremea care a rămas ne apropie de bătrânețe, sfârșitul e
neștiut, iar judecata lui Dumnezeu nu va întârzia. De aceea, fiecare dintre noi
trebuie să înceapă neapărat o viață nouă în Iisus Hristos”.
*
Tradiții de Anul Nou(II). În unele sate, mai ales unde sunt țigani, aceștia
au obiceiul să colinde cu o căpăţână de porc, împodobită cu panglici şi
mărgele, tradiţie denumită ,,Colindul cu Vasilica". După terminarea
colindatului, ceata se strânge la o cârciumă pentru a chefui. Apoi, se despart,
dezgătind căpăţâna şi luându-şi fiecare ce a pus, iar din ea fac un prânz,
pentru ca obiceiul să fie închis pentru anul respectiv. În Mehedinţi, în unele
sate în seara de Ajun, în altele chiar în ziua de Anul Nou, vin părinţii cu
copiii la moaşă, aducând plocon. Moaşa se pregăteşte cu colaci împodobiţi cu
bănuţi. Asistată de mamă, moaşa trece prin colac copiii de până la un an, de
trei ori, apoi se închină şi-i ridică la grinda casei urându-le: ,,Bine-au
venit nepoţii! Ca la ziua de azi, la anul şi la mulţi ani! Să crească şi să
trăiască, cu norocul să se hrănească!". Obiceiul poartă numele de ,,Dusul
la Moașă” sau ,,Masa Moaşei".
Un obicei săvârşit
colectiv de grupuri mici sau de cete de feciori, este cel al Dezlegării Anului.
Astfel, aceştia dezleagă anul şi rodul colindând pe uliţe, iar vacarmul pe
care-l fac cu bicele, buciumele sau oalele are ca scop înlăturarea forţelor
malefice: seceta, tăciunele de grâu, insectele şi animalele dăunătoare recoltei
etc. De asemenea, feciorii dezleagă şi cununiile, cu un descântec: ,,Slobozim
câşlegiile/ Să mărităm fetele/ Umblaţi, feciori,/ Să fie peţitori".
În tradiţia populară
se mai spune că aşa cum este musafirul din ziua de Sfântul Vasile, bogat ori
sărac, aşa va fi omul tot anul. Totodată, în ziua de Anul Nou, trebuie să se
arunce prin casă spice de grâu, iar seara, acestea să fie strânse, pentru a fi
din nou aruncate prin cămin în ziua de Sfântul Ioan. După aceea, se face un
mănunchi din spice şi se pun la păstrare, fiind benefice pentru durerile de
cap. Tot în ziua de Sfântul Vasile se zice că e bine să bei mult vin, existând
credinţa că atât vin cât va bea omul în această zi, atât sânge va avea în obraz
în timpul anului. Tot de Sfântul Vasile, femeile beau şi joacă fusul şi furca,
pentru a creşte cânepa peste an.
În ziua de Anul Nou,
copiii umblă cu Sorcova din casă în casă, în special pe la cunoscuţi. Sorcova
este o înlocuire a unei divinităţii străvechi, invocată de copii pentru a aduce
oamenilor sorcoviţi viaţă lungă, sănătate şi prosperitate. Sorcova era
confecţionată, la început, din una sau mai multe rămurele de pomi fructiferi
(măr, păr, vişin, prun) sau de trandafir, tăiate şi puse în apă la înmugurit şi
înflorit în ziua de Sfântul Andrei (30 nov.) sau de Moş Nicolae (6 dec.). Apoi,
obiectul ritual cu care colindă copiii a început să fie realizat dintr-o nuia
cu rămurele împodobite cu fire colorate de lână, cu beteală şi cu un fir de
busuioc în vârf. În Bucovina, sorcova are ataşat un colopoţel. Sorcova, simbol
al vegetaţiei de primăvară, este făcută astăzi din hârtie colorată şi flori
artificiale. Copiii, după ce îşi sorcovesc părinţi şi rudele apropiate,
pornesc, câte doi-trei, colindatul prin vecini. În timp ce rostesc textul ,,Sorcova, vesela,/ Să trăiţi,
să-mbătrâniţi/ Ca un măr, ca un păr/ Ca un fir de trandafir!/ Tare ca fierul,/
Iute ca oţelul!/ Tare ca piatra,/ Iute ca săgeata!/ La anul şi la mulţi
ani!", ating ritmic cu Sorcova uşa sau fereastra, dacă se colindă
afară, sau corpul gazdelor, dacă se colindă înăuntru. După terminarea
colindatului, Sorcova se păstrează peste an, ca un lucru sfânt, agăţată de
peretele de la răsărit al casei, la icoană sau în alt loc curat al gospodăriei.
Tradiţia populară
spune că de Anul Nou se înnoiesc toate şi de aceea oamenii trebuie ca în prima
zi din an să-şi pună un gând bun, ca să le meargă bine tot anul: ,,Atunci să
te păzeşti să nu te superi, să nu te sfădeşti, să fii vesel şi tot anul aşa vei
fi".
Pentru ca familiei
să-i meargă bine tot anul şi să aibă spor, în popor există obiceiul ca în ziua
de Anul Nou să se fiarbă în oală un cap de porc, pentru că aşa cum porcul râmă
numai înainte, tot aşa va merge şi omul spre belşug.
La Anul Nou se merge
cu Plugușorul și se urează fiecăruia spor în timpul anului.
Tot la Anul Nou, pe
nemâncate, fiecare om trebuie să ia în mână unealta cu care lucrează în timpul
anului şi s-o mânuiască de trei ori, pentru spor la lucru în anul ce vine.
Şi în ceea ce priveşte
vremea, tradiţia populară are numeroase interpretări. Astfel, conform
tradiţiilor, cum e ziua de Anul Nou aşa va fi tot anul: bun sau rău. De
asemenea, credinţa populară spune că, dacă în ziua de Anul Nou e ger mare şi
dacă pe zăpadă se văd multe steluţe, e semn că anul ce urmează va fi bun şi vor
fi multe cununii. De asemenea, dacă în ziua de Sfântul Vasile ninge, anul ce
urmează va fi unul îmbelşugat, iar dacă este senin şi geros, oamenii vor fi
sănătoşi pe parcursul anului. Totodată, se spune că, dacă noaptea de Anul Nou
este "lină şi senină", este un semn că noul an va fi unul bun.
*
Prof. Dr. Wolfgang Mieder.Universitatea
din București a decernat în ziua de 26 noiembrie 2015 titlul de ,,Doctor
honoris causa” Prof. Dr. Wolfgang Mieder de la Universitatea Vermont (SUA), cel
mai mare paremiolog(cercetător al proverbelor) din lume.
În zilele de 24 și 25 noiembrie, Domnul Mieder a
ținut două conferințe în limbile engleză și germană în diferite instituții de
cultură din București.
Festivitatea de decernare a titlului menționat a
avut loc la Facultatea de Drept, în prezența mai multor personalități ale
culturii române și a unui numeros public.
Printre cei invitați a fost și semnatarul acestor
rânduri. Subsemnatul am corespondat cu dânsul din 1985, dețin zeci de scrisori
ale profesorului american. În revista acestuia, ,,Proverbium”, am
publicat mai multe materiale. Profesorul american mi-a trimis numeroase cărți despre proverbe
de-a lungul timpului, cărți pe care, probabil, nici Biblioteca Academiei nu le
are. Mi-a trimis, de asemenea, aproape întreaga colecție a revistei ,,Proverbium”
din 1984 până azi.
Am fost invitat la festivitate la propunerea
Domnului Mieder. După festivitate a urmat un dineu, unde, ceea ce era
incredibil în urmă cu 30 de ani, m-am
întreținut cu profesorul Mieder și am
ciocnit cu dânsul un pahar de șampanie. Profesorul s-a arătat foarte interesat
de lucrarea mea, Dicționarul proverbelor religioase românești(3 volume),
din care, la momentul respectiv apăruse primul volum. M-a îndemnat să-i trimit noi materiale pentru
,,Proverbium”.
În cuvântul meu am prezentat activitatea
paremiologică în Mehedinți din ultimele decenii și legăturile pe care
paremiologii mehedințeni le-au avut cu profesorul american. În județul Mehedinți
s-au ținut primele patru simpozioane naționale de paremiologie din țară(1983,
1986, 1988, 1989), s-a publicat prima revistă de paremiologie din țară, ,,ProverbiumDacoromania”.
În ședința din 12 decembrie 1986, Academia Română a înființat, în cadrul Secțiunii
Filologice, un Colectiv de Studiere a Proverbului Românesc cu sediul la Tr.
Severin. Președintele acestui colectiv a fost numit Prof. I. C. Chițimia, iar
secretar Prof. Dr. Constantin Negreanu, amândoi mehedințeni.
Mulți
mehedințeni au corespondat cu Profesorul Wolfgang Mieder și au publicat în
revista internațională ,,Proverbium”, pe care dumnealui o scoate din
1984 până azi. Sufletul acestor manifestări și preocupări privind paremiologia
la noi a fost regretatul nostru conjudețean Prof. Dr. Constantin Negreanu.
În broșura publicată de Universitatea București,
dedicată Prof. Univ. Dr. Wolfgang Mieder, în care este cuprinsă viața lui,
publicațiile, titlurile și funcțiile pe care le-a deținut, câteva mărturisiri
de suflet, profesorul american menționează la pag. 11: ,,A fost pentru mine
o onoare și o cinste să public câteva comunicări ale dumneavoastră în mai multe
volume ale ,,Proverbium”-ului, într-o perioadă când era foarte dificil, dacă nu
chiar periculos pentru dumneavoastră, de a publica în străinătate. Articolele
și recenziile care au apărut în ,,Proverbium” scrise de Emanuela Bușoi, Dumitru
Găman, Gabriel Gheorghe, Constantin Negreanu, Anca Vlăduț-Pegulescu, Dumitru
Stanciu, Al. Stănciulescu-Bârda și Cezar Tabarcea sunt de extremă importanță pentru
paremiologia internațională”.
După ce a răsfoit primul volum din cartea
subsemnatului, Dicționarul proverbelor religioase românești, a exclamat
că ,,nu cunoaște un alt popor, care să aibă o zestre paremiologică cu
profil religios atât de bogată. Numai un popor cu existență milenară
putea să creeze un asemenea tezaur.” Iată un adevăr
incontestabil.
Asemenea aprecieri sunt rare și îmbucurătoare, mai
ales că dintre cei opt autori citați de dânsul, cinci sunt mehedințeni.
După ce-a murit Constantin Negreanu, toate
edificiile ridicate de dânsul s-au surpat, iar cei pe care-i antrenase într-o
preocupare atât de nobilă s-au risipit…. Ici și colo câte unul se încăpățânează
să nu renunțe, printre care și autorul acestor rânduri.
Oricum, la Universitatea din București, între cei
prezenți la festivitatea menționată, dintre cei cu preocupări din domeniul
paremiologiei, care au participat la simpozioanele de la Severin, ori au
publicat în revista severineană ori cea americană de profil, nu a fost prezent
decât… subsemnatul!
*
File de cronică- 22 Martie 1984. ,,Am lucrat la Coloana
Infinitului, vol. II.
La
prânz m-am dus la Malovăț și am făcut un parastas la Cioabă Ion. Acolo am
vorbit cu Gheorghe(Ghiță) Crumpei. Mi-a spus că procesul celor de la C. A. P. –
Malovăț încă nu s-a terminat. Contraexpertiza care s-a făcut a favorizat prea
mult pe contabila Gradoe Aneta și astfel a devenit suspectă. Cercetările
continuă, urmând a avea loc judecata de fond în Malovăț, în fața poporului.
Mămica
a fost cu mătușă-mea Lena Motreanu la oraș. Vor să facă parastas de un an
bunicului meu Ghigă. Am aflat că atunci când se coace pâinea pentru pomeni și
parastase, la ușa cuptorului se coc nouă colăcei mai mici. Când sunt gata, se pun
pe lopată și, alături de ei, se așează un pahar cu apă și unul cu grâu. Se
ridică lopata și se zice: ,,Fii, Soare, mărturie,/Lui (N) pomană să-i fie!”
Foarte interesant pentru cercetările privind reminiscențele cultului Soarelui
în aceste părți(…).
Curentul
electric e întrerupt tot mai des și tot mai mult. Am învățat să … birjărește,
trecând peste orice limite ale răbdării.
În
Polonia e tensiune mare. Au fost scoase crucifixele din școli și pe tema
aceasta se face mare caz. Minunat poporul acesta! El nu va putea pieri
niciodată!
Tratativele
sovieto-americane de dezarmare se pare că ar avea șanse de a se semna. În
consiliul de conducere al Pieței Comune apele sunt tulburi”.
*
Ajutoare și donații. Până la închiderea
prezentei ediții, am primit câteva ajutoare și donații din afara parohiei,
astfel:Doamna Țăranu Mihaela-Adriana(Timișoara): 1.000 lei; Doamna
Ivanovici Florica(București): 250 lei; Doamna Elisabeta Leferenz(Germania):
244 lei; Doamna Manolea Elisabeta(Malovăț), Doamna Bașulescu Maria(Tr.
Severin): câte 100 lei; Domnul Alexoae Dan(Tr. Severin): 90 lei;
Doamna
Pera Aurica a achitat 250 lei pentru contribuția de
cult.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
În luna ianuarie am efectuat câteva plăți mai mari,
pe care nu le-am menționat în numărul precedent, astfel:13.140 leipentru
saltele ce urmează să le ducem Azilului de la Strehaia; 3.450 lei tipografiei
pentru cărți; 3.200 lei subvenție pentru protoierie și episcopie; 2.600lei
protoieriei pentru calendare; 2.535 lei
pentru cele 1.950 pâini donate și vândute în luna ianuarie; 1.300
lei pentru lemnele donate lui Orodan Claudiu din Malovăț; 750 lei impozit;
425 lei poștei pentru colete; 384 lei poștei pentru timbre; 144
lei tonerpentru imprimantă; 128 lei pentru curentul electric și
altele mai mici.
Rugăm pe cei care nu au luat de la biserică
lucrarea Viața Sfântului Ștefan cel Mare să se grăbească, fiindcă la 15
februarie închidem această acțiune.
*
Un enoriaș al parohiei noastre, care nu vrea să i
se știe numele, a donat 13.500 lei, pentru a cumpăra 37 saltele de
latex pentru Azilul de la Strehaia. Am comandat saltelele la Magazinul
Dedeman, le-am plătit și urmează să le confecționeze producătorul la
dimensiunile solicitate. Când le va aduce, vom merge la Strehaia să le donăm.
Ar fi nevoie de încă atâtea, dar nu avem bani suficienți pentru toate. Le-au
socotit ca urgență doar pe cele distruse aproape complet.
*
În luna ianuarie am
donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 7 Ian.(Bârda): 154
pâini; 14 Ian.(Malovăț): 180 pâini; 21 Ian.(Bârda): 123 pâini; 28
Ian.(Malovăț): 150 pâini; 30 Ian.(Malovăț): 85 pâini. Așadar,
în luna ianuarie s-au donat 692 pâini. Totodată, s-au vândut, la prețul
de 1,30 lei/buc.: 7 Ian.(Bârda): 546 pâini; 14 Ian.(Malovăț): 20
pâini; 21 Ian.(Bârda): 377 pâini; 28 Ian.(Malovăț): 255 pâini; 30
Ian.(Malovăț): 60 pâini. Așadar, în luna ianuarie s-au vândut 1.258
pâini. Copiilor participanți la slujbe li s-a dăruit și câte o
ciocolată.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale,
astfel:,,Scrisoare pastorală”-509, în ,,Obiectiv”,
Toronto (Canada), 28 ian. 2024, ediție și
on-line(http://www.observatorul.com); în ,,BibliothecaSeptentrionalis”,
Baia Mare, 30 ian. 2024, ediție și on-line( https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Armonii
culturale”, Adjud, 31 ian. 2024, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro); Vremea
Patriarhului Justinian(I-II), în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr.
Severin, an. XXVI(2024), nr. 1213, 25 ian. 2024, p. 12; nr. 1214, 1 febr., p.
12;
Doamna
Prof. Univ. Dr. Ana Sofronidin Chișinău face o competentă privire
generală asupra scrierilor preotului Dvs., Talanți în deplină valorificare
și o publică în revista Bibliotecii Universităţii Pedagogice de Stat «Alecu
Russo» din Bălţi(R. Moldova), ,,Confluențe bibliologice”, 2022, nr. 1-2,
pp. 121-123. Îi mulțumim respectuos, cu mențiunea că a fost prea generoasă în
aprecieri!
Am retipărit câteva dintre lucrările publicate în
anii trecuți, astfel: Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă
Română”(1874-2004), 3 vol.; Bibliografia Revistei
,,Ortodoxia”(1948-2008); Dicționarul proverbelor religioase românești, 3
vol.; De a Zalmoxe la Iisus Hristos.
Aflăm cu destulă întârziere, că unele dintre
publicațiile preotului Dvs. au fost
recenzate în seria de volume Istorii, comentarii, miscelanea, Adjud,
Editura ,,Armonii Culturale”, vol. I, p. 30; vol. II, p. 203; vol. VI, p. 36,
220; vol. VII, p. 349; vol. XI, p. 181; vol. XII, p. 184; vol. XIII, p. 278;
vol. XV, p. 287; vol. XXX, 145; vol.XXXI, p. 69; vol. XXXIV, p. 174; vol. XXXVI,
p. 244; vol. XXXVII, p. 7; vol. XXXVIII, p. 73; vol. XXXIX, p. 159; vol. LV,
pp. 472-474; vol. LVI, pp. 28-34; vol. LVII, pp. 11-18; vol. LVIII, p. 191-196;
vol. LIX, pp. 17-18; vol. LXI, pp. 101-103; vol. LXIII, p. 55, 331; vol. LXIV,
pp. 288-289; vol. LXVI, pp. 28-33; vol. LXXI, partea a II-a, pp. 29-31.
Cartea fostului cântăreț al parohiei noastre, Primește-mi
inima!(Craiova, Editura Sitech, 2022) a fost prezentată de Domnul Ion N.
Oprea în cartea sa Istorii, comentarii, miscelaneea, Adjud, 2023, pp. 213-215.
*
Ședință. Duminică, 11 februarie, rugăm membrii
Consiliului Parohial să vină la biserică. După slujbă vom avea ședință.
Mulțumim pentru înțelegere!
*
Excursii-pelerinaje. Joi, 7 martie, vom organiza o
excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Tr.
Severin-Malovăț-Bârda-Motru-Tg.
Jiu-MănăstireaVișina-MănăstireaLainici-Petroșani-Hațeg-MănăstireaPrislop-Mormântul
Părintelui Arsenie Boca-Sarmisagetuza-Caransebeș
(catedrala)-MănăstireaTeiș-Mănăstirea Piatra Scrisă-Orșova-Tr.
Severin-Malovăț-Bârda. Costul: 60 lei/persoană(sperăm să rămână atât!).
*
·
Zâmbete.☺,,Dragi femei, nu are rost să vă certați cu
bărbații! Oricum, ei niciodată nu au dreptate!”☺Fie pâinea cât de rea, tot ţi-o
fură cineva! ☺Ne naştem goi, flămânzi şi uzi. După aceea lucrurile se
înrăutăţesc... ☺Omul înţelept îşi face vara sanie, iar iarna, când rămâne
fără lemne, o pune pe foc... ☺Cine fură azi un ou şi se lasă prins e...bou! ☺Nici o faptă bună nu
scapă nepedepsită în România! ☺Cum îţi aşterni şi apare unul să se culce în locul tău! ☺Dacă totul a ieşit bine,
înseamnă că ai greşit undeva... ☺Mama proştilor e mereu... gravidă!☺Ca românul nu-i nici
unul, unde-s mulţi, putea fi unul!☺Două cuvinte deschid multe uşi:
„trage” şi „împinge”!
*
Botezuri. N ziua de 20 Ianuarie am oficiat Taina Sf.
Botez pentru MichescuAntonio-Matias, fiul Domnului
MichescuIon-Dumitru-Mădălinși al Doamnei Michescu Maria-Adelina din
Malovăț. Să le trăiască!
*
Program. În cursul lunii Martie avem următorul program
de slujbe: 1 Mart.(sfințirea apei și semințelor la Bârda, la ora 8;
sfințirea apei și semințelor la Malovăț, la ora 9); 2 Mart.(Malovăț-Bârda);
3 Mart.(Bârda); 9 Mart.(Malovăț-Bârda); 10 Mart. (Malovăț);
16 Mart.(Malovăț-Bârda); 17Mart.(Bârda); 18 Mart.(slujbă
seara la Malovăț); 19 Mart.(slujbă seara la Bârda); 20 Mart.(slujbă
seara la Malovăț); 21 Mart.(spovedit și împărtășit dimineața la Malovăț;
slujbă seara la Bârda); 22 Mart. (spovedit și împărtășit dimineața la
Bârda; slujbă seara la Malovăț); 23 Mart.(Malovăț-Bârda); 24Mart.(Malovăț);
25Mart. (pomeniri la ora 8 la Bârda; slujbă la Malovăț); 30 Mart.(Malovăț-Bârda);
31 Mart.(Bârda). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@ gmail.com. Sănătate, pace și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu