Comandor (r) Ștefan Popa: Sfânta Treime - fundamentul învățăturii credinței creștine ortodoxe

„Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh, Treime Sfântă, slavă Ție!”

Sfânta Treime este temeiul, baza și fundamentul credinței creștine ortodoxe. Biserica Ortodoxă are temei trinitar care nu trebuie căutat prin speculații filozofice, prin demonstrații științifice, ci în taina vieții comune a Persoanelor Divine într-o singură ființă de viață dătătoare și nedespărțită: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.

Biserica Ortodoxă are la bază dogma Sfintei Treimi, în numele căruia se roagă și se închină, așa cum Mântuitorul se roagă Tatălui înainte de patimi ca toți sa fie una „După cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în „Noi” să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis." (Ioan 17, 21). Toate rugăciunile Bisericii încep cu invocarea Sfintei Treimi, arătându-se prin aceasta că nu se poate face nicio rugăciune, nicio cerere cu nădejdea împlinirii, fără credința in Ea.

De altfel, unirea omului cu Dumnezeu pentru veșnicie este garantată și mijlocită numai acolo unde Una din Persoanele dumnezeiești S-a întrupat ca om, dar care nu a renunțat la firea dumnezeiască, constituind un model de unitate și iubire  divină. manifestând în această iubirea eterna a lui Dumnezeu pentru om.

Biserica Ortodoxă preferă să folosească termenii de „viața în Hristos”, de „viața în Duh”, de „viața duhovniceasca”, de „viața în Dumnezeu”, pentru viața creștinului în unire cu Dumnezeu, indiferent pe ce treaptă de progres duhovnicesc s-ar afla această trăire. Prin aceasta, Biserica Ortodoxă a urmat exemplul Sfântului Apostol Pavel (Gal. 3, 28; 3, 20; II Cor. 4, 11; I Cor. 7, 8; I Cor. 6, 19; I Cor. 3,16; I Cor. 2, 2; Rom. 8, 15; 8,9-10; Ef. 3, 16, 17; Col. 3,3; In 14,23; I In 3, 24 etc.), dar și canoanele și învățăturile de credință ale Sfinților Părinți.

Credința creștină ortodoxă într-un singur Dumnezeu ca Ființă, dar în Trei Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, ne arată faptul că Dumnezeu este transcendent și imanent, în același timp, că este mai presus de lume, dar este prezent permanent în lume. El nu își va abandona niciodată Creația Sa.

Credința ortodoxă în dogma Sfintei Treimi delimitează învățătura creștină despre Dumnezeu, de alte doctrine, concepții și curente filozofice și spirituale, în sensul că numai o astfel de Dumnezeire este singura mântuitoare, ca bază a comuniunii de iubire cu noi, ca persoane în veșnicie.

Mântuirea și îndumnezeirea celor ce cred în Hristos nu este decât o extindere a relațiilor de adâncă iubire dintre Persoanele dumnezeiești la oameni, pentru că Tatăl vrea ca toți oamenii să-L cunoască pe El și să câștige viața veșnică. De aceea, Treimea se revelează, în mod esențial, în Opera Mântuirii, aceasta fiind și  baza mântuirii omului. Dumnezeu vrea să întindă unitatea deplină și iubirea Sa de Părinte al tuturor, la ceilalți fii, prin Fiul Său, Iisus Hristos.

Uneori, Sfânta Treime stă și Ea la „taifas” și dezbate marile probleme ale Cerului și ale Pământului. Este vorba de mesajul transmis de Dumnezeu oamenilor, prin Vechiul Testament, prin mai mulți proroci, profeți și sfinți și anume acela că omul poate fi îndumnezeit, dar că omul, în mândria lui nu a înțeles acest mesaj. Atunci Dumnezeu întreabă: „Ce-i de făcut?”. Și primește un răspuns de la Sfântul Duh: „Umanizează-l pe Unicul Tău Fiu și trimite-l în lume să vestească El, personal, faptul că omul poate fi îndumnezeit și să explice oamenilor cum se poate face acest lucru.” Și, Dumnezeu, puțin îngândurat spune: „Aceasta este o idee grozavă, dar foarte grea pentru Mine, dar am să realizez un Plan pe care să-l încadrez în Opera Mântuirii întregii omeniri.”

De aceea, Iisus Hristos a venit în lume, în fire umană, dar fără a renunța la firea dumnezeiască, fiind om și Dumnezeu, în același timp. A murit pe cruce, a Înviat a treia zi și s-a Înălțat la Cer, dar, atenție, a luat cu El și umanitatea noastră, căpătând un nou statut în Ceruri, acela de Mijlocitor al oamenilor pe lângă Tatăl Ceresc.

Prin Fiul Său, Iisus Hristos întrupat, după al cărui chip suntem creați, intrăm în unitatea și comuniune filială cu Tatăl, iar prin Duhul ne rugăm Tatălui, său vorbim cu El ca niște prieteni adevărați, mai mult, ca fii, mai exact, căpătăm îndrăzneala de fii în fața lui Dumnezeu.

Așadar, lucrarea duhovnicească a Sfintei Treimi asupra creștinilor ortodocși are loc, în cadrul Bisericii, plină de energiile divine necreate și sfințitoare, dar care, din păcate, nu este mărturisită și propovăduită cu putere de la amvon, iar credincioșii nu sunt conștienți de această comoară a lor. Avem ca mărturie făgăduința Mântuitorului în cadrul Evangheliei: „De mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi pe el și va veni la el și ne vom face locaș în el”. (Ioan14, 23)