Pentru campania electorală de la europarlamentare, fiecare partid sau alianță electorală/politică are dreptul de a cheltui 750 de salarii minime brute pe economie pentru fiecare candidat de pe listă.
Pe o listă sunt 33 de candidați, câte locuri de
europarlamentari revin României, plus 10 rezerve. Adică o listă completă pentru
alegerile europarlamentare conține 43 de candidați. Înmulțit cu 750, obținem
32.250 de salarii minime brute. Înmulțind cu 3.300 de lei, cât era salariul
minim brut pe țară la 1 ianuarie, obținem 106.425.000 de lei, adică aproximativ
21.285.000 de euro.
Ăștia sunt banii pe care îi poate cheltui un
partid/alianță electorală în campania electorală pentru europarlamentare și îi
și recuperează de la statul român dacă lista cu pricina obține mai mult de 3%
din voturile celor care s-au prezentat la urne.
Până peste câteva luni, când vor apărea datele
oficiale ale cheltuielilor făcute în campania la europarlamentare de către
fiecare partid, singurul lucru pe care putem să-l facem este să ne întrebăm:
„Frăție, unde-s milioanele?“.
Căci uitându-ne pe străzi, la televiziuni, prin
presa scrisă, grămezile de bănet care ar fi trebuit să ne calce pe nervi prin
frecvența materialelor electorale comandate și difuzate par a lipsi cu
desăvârșire.
Prin orașele mai mici și prin sate nu s-au rătăcit
decât două-trei afișe la 5.000 de locuitori de-ale Reper, a apărut, din când în
când, un timid candidat independent, mai apare Șoșoaca să își frângă cloaca și
cam atât.
Alianța PSD-PNL a fluturat, pe la începutul
campaniei, niște cărticele insipide, în care-și prezenta parte din campioni, au
mai făcut niște filmulețe pe care le difuzează ba pe TV, ba online, dar, una
peste alta, la costurile pieței, alianța comasată n-a cheltuit, real, mai mult
de două-trei milioane de euro.
Ei bine, până la 21 de milioane mai este mult,
foarte mult. Mai sunt 18-19 milioane de euro.
Dacă alianța PSD-PNL va cere spre decontare de la
AEP o sumă apropiată de cele 21 de milioane pe care le deconta maximum,
pregătiți-vă să aflați, cândva, că România s-a mai îmbogățit cu cel puțin doi
milionari.
Primii care au acces la fondurile pentru
europarlamentare și care pot decide cum se cheltuiesc banii și cine îi primește
sunt cei doi coordonatori ai campaniei, Mihai Tudose și Rareș Bogdan.
Băieți buni, modești, care de-abia se ajung cu cei
peste 10.000 de euro lunar pe care-i încasează de la Parlamentul European, ei
sunt cei care pot decide ca pe cele 2-3.000 de afișe pentru europarlamentare să
scrie că s-au tipărit 200.000, ca pe cele 20.000 de broșuri să scrie că s-au
tipărit trei milioane, ei pot spune că 300.000 de euro pentru un spot cu
imagini de stoc e un preț corect și așa mai departe.
Cu încuviințarea lor, costurile decontabile ale
campaniei electorale pot crește de cinci, șase, șapte până la de zece ori față
de realitate.
E un business nou, o oportunitate pe care puțini au
sesizat-o, iar frumusețea este că nici nu trebuie să câștigi alegerile pentru a
primi de la stat 21.000.000 de euro, din care să cheltuiești, real, mai puțin
de o optime, cu tot cu taxele la stat.
Cu 3,01% din voturile celor prezenți la urne nu
intri în Parlamentul European, dar vei putea intra liniștit în orice club de
bogătași din Europa, pe banii ălora care au refuzat să te voteze. (catavencii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu