Se dă jos din copaci pădurea
și-adoarme sfânt în foșnet oboist.
Frunzele coboară și se duc aiurea,
să șează-n locul de unde au venit.
S-a pitulat în hău cântul pădurii
de când toamna de frunze a glit-o.
Pe dealul chel își jură rugăciunea murii,
Toamna și țarina a mototolit-o.
Aleargă triști acum copacii pe deal
și-un vuiet surd cuprinde Valea Omrâcii.
Prin Sudos vântul e-n carnaval;
Vine iarna! Să facem semnul crucii!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu