Poesis - Alexandru PETRIA

 ca să nu crape un cuplu

are nevoie de-un pat care nu scârțâie

și nici nu tace, de șoapte și mușcături

și înjurături cu sens

are nevoie de rufe murdare

spălate împreună la 2 noaptea,

când lumea e cu ochii puși pe somn,

iar ei se ceartă pe detergent

cu mâinile împreunate în clăbuci

are nevoie de-o sinceritate

de-ți jupoaie obrazul

și-l lipești la loc cu săruturi cum se nimeresc.

să-și împărtășească rușinile fără rușine.

și de umor.

până la revărsatul paharului.

să râdă când plouă pe lângă horn în casă

și roata mașinii face pană

fix la plecarea în concediu.

are nevoie să nu viseze perfecțiunea,

fiindcă ea e când o târfă,

când o ușă batantă a morții.

și da, să se ierte.

nu o dată.

de atâtea ori,

încât iertarea să devină un fel de limbaj

fără cuvinte.

să-și spună

"rămân"

chiar de le-ar fi mai simplu să plece

(Din volumul "Un bărbat la graniță")