de Gheorghe Pârja
Sunt oameni în lumea noastră românească devotați liniștii
intelectuale, urmând crezul eminescian de mare folos: „Acela care vrea să facă
ceva nu discută, ci lucrează”. Așa a fost și cărturarul Blaga Mihoc, care în
aceste zile s-a stins din viață. A avut o contribuție importantă la primenirea
istoriografiei maramureșene. Vestea tristă mi-a dat-o bunul lui prieten,
intelectualul de marcă, prietenul Ion Ardeleanu-Pruncu, care a păstrat legătura
cu istoricul până în ultimele zile de viață. I-a legat o prietenie lungă și
devotată. Prof. univ. dr. Blaga Mihoc (1943-2026) s-a născut în satul Talpe,
Bihor. A urmat cursurile Facultății de Istorie și Filologie din Cluj-Napoca,
unde și-a luat și doctoratul în istorie. Cariera și-a început-o în învățământ.
Apoi a fost muzeograf la Muzeul Județean din Baia Mare și la Muzeul Țării
Crișurilor din Oradea, unde a continuat cercetarea științifică.
A devenit profesor universitar la Facultatea de
Teologie Greco-Catolică din Oradea. A format multe generații de studenți și a
recuperat pagini importante din istoria României. A elaborat numeroase volume
și studii dedicate istoriei Transilvaniei. Cercetările sale în arhive au
contribuit la recuperarea unor documente esențiale privind persecuțiile
suferite de clericii greco-catolici în perioada regimului comunist, fiind
apreciat pentru rigoarea cercetărilor sale. A activat, vreo zece ani, la Muzeul
Județean Maramureș, din Baia Mare, unde a contribuit la valorificarea
patrimoniului istoric din zonă și a organizat unele muzee memoriale. Cum sunt
cele dedicate tribunului Vasile Lucaciu și George Pop de Băsești.
Eram în preajma lui ca prieten și jurnalist, și știu
că lui i se datorează documentația pentru portretele unioniste ale celor doi
maramureșeni și edificarea caselor memoriale de la Șișești și Băsești. Evident,
au fost și alți istorici și cercetători din Maramureș. Îmi aduc aminte de o
lucrare privind lupta pentru drepturi și libertăți a populației românești din
Lăpuș, Chioar, Sătmar, Chioar, Sălaj și Maramureș. La invitația episcopului
Vasile Hosu a predat istoria la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din
Oradea, fiind titularul catedrei de istorie modernă universală și a României.
Prin erudiția și talentul pedagogic, dar și prin noblețea caracterului, a
format numeroși studenți, pe care i-a apropiat de adevărul istoric și valorile
culturii. Lucrările sale dedicate Episcopiei Greco-Catolice și marilor
personalități ale Bisericii Unite cu Roma au devenit repere bibliografice
importante pentru istorie și teologie.
A cercetat arhive și biblioteci vreme de peste cinci
decenii, cu rigoarea omului de știință și cu devoțiunea celui care înțelege că
istoria reprezintă memoria vie a unei comunități. Cărturarul Blaga Mihoc va
rămâne în memoria celor care l-au cunoscut drept un om al cunoașterii, un
spirit generos și neîntrecut slujitor al adevărului istoric. Perioada
maramureșeană a cărturarului Blaga Mihoc a lăsat urme semnificative în istoria
Ținutului. Pe lângă cele două case memoriale a scos la lumină documente care se
referă la trecutul nostru. Alături de preocupările lui de istorie, a fost și un
om al prieteniei. M-am bucurat de blândețea lui intelectuală profundă și
generoasă. Ne-a legat și orașul Beiuș, unde eu am făcut armata, iar el studiile
liceale.
A adunat în jurul lui oameni de cultură din județ.
Am fost de mai multe ori la Șișești și Băsești, momente de neuitat pentru a
cunoaște figurile legendare ale lui Vasile Lucaciu și George Pop de Băsești.
Într-o vreme în care istoria ni se spunea cu un singur vector. În atelierul
sculptorului Mihai Olos despre istorie se vorbea pornind de la documente.
Cărturarul Blaga Mihoc ne era garanție. Aici veneau prieteni ai lui. Cum au
fost profesorul Ion Igna, artiștii plastici Ilie Cămărășan, ori Titus Petruse,
poetul Ștefan Bellu, ori prozatorul George Maria Banu. Evident și alții care
completau tabloul cu prieteni. Cronicar de carte, eseist și publicist cu
vocație polemică întru decantarea adevărului istoric, Blaga Mihoc și-a câștigat
un loc binemeritat în galeria cu personaje locuite de un spirit șlefuit și
devotat luminării trecutului nostru.
Cărțile sale sunt rodul unor îndelungate și
minuțioase cercetări. De aici și autenticitatea lor. Maramureșul îi este
recunoscător. Văd lumânări aprinse la Șișești și Băsești, locuri unde
Cărturarul și-a dovedit vocația de întemeietor. Ioan Ardelean, suntem mai
săraci cu un prieten, cu un om nobil în cultura lui! Memorie binecuvântată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu