Politicianul francez, prim-ministrul Franței între anii 1906 – 1909 și 1917 – 1920, membru al Academiei Franceze din 1918, Georges Clemenceau (28.09.1841, Mouilleron-en-Pareds, Pays de la Loire, Franța – 24.11.1929, Paris, Franța), supranumit “Père la Victoire” (Tatăl / Părintele Victoriei), a avut o importanță covârșitoare în istoria modernă, atât prin conducerea Franței spre victoria din Primul Război Mondial, cât și prin rolul său cheie la negocierea Tratatului de la Versailles (28.06.1919), acord care a încheiat oficial Primul Război Mondial între Puterile Aliate și Germania.
Poreclit “Le Tigre”
(“Tigrul”) pentru intransigența sa, a preluat
conducerea guvernului în 1917, într-un moment critic pentru Franța, fiind recunoscut
drept artizanul principal al înfrângerii Germaniei și al recâștigării
provinciilor Alsacia-Lorena (cunoscute pentru amestecul lor unic de
cultură franceză și germană). G.
Clemenceau a ridicat moralul național și a
cerut victoria totală împotriva Germaniei, refuzând orice compromis și
menținând armata concentrată pe front.
Născut în comuna Mouilleron-en-Pareds
din departamentul francez Vendée, a urmat studiile de medicină la Paris, înaintea
orientării spre jurnalism și politică profesând, o perioadă, ca medic.
În primul său mandat de
premier (1906–1909),
în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri și ministru de interne, a
promovat reforme sociale, susținând ferm separarea dintre biserică și stat.
Într-un moment critic
al Primului Război Mondial (1917 – 1920), a preluat puterea, insuflând o
determinare implacabilă armatei și populației franceze până la armistițiu. Iar
la Tratativele
pentru Tratatul de la Versailles, desfășurate în cadrul
Conferinței de Pace de la Paris
(18.01.1919 – 28.06.1919), tratative având drept scop stabilirea noii ordini
mondiale după Primul Război Mondial și sancționarea Germaniei, a impus o linie dură împotriva Germaniei, urmărind atât recuperarea regiunilor
Alsacia și Lorena, cât
și obținerea despăgubirilor masive de război.
Datorită prieteniei
strânse și durabile cu pictorul Oscar-Claude Monet (14.11.1840 – 05.12.1926),
recunoscut
drept părintele fondator al mișcării
impresioniste, la Muzeul Orangerie din Paris (o instituție de artă impresionistă și
post-impresionistă) a fost amenajată o sală cu
opt panouri monumentale, dedicată celebrului ciclu “Nymphéas” (“Nuferele”),
ciclu reprezentând apogeul operei pictorului: o serie
monumentală cuprinzând aproximativ 250 de picturi în ulei realizate în ultimele trei
decenii ale vieții sale. Concentrându-se pe reflexiile luminii, interacțiunea
dintre cer și apă și transformările naturii de-a lungul zilei, tablourile
surprind grădina sa de apă din localitatea Giverny (un sat pitoresc din
regiunea franceză Nermandia, devenit faimos la nivel mondial după ce devenise refugiul
și locul de creație al celebrului pictor care trăise aici din 1883 până la moartea sa în 1926,
transformându-și proprietatea într-o adevărată operă de artă vie care-i inspirase
celebrele serii de tablouri cu nuferi).
Pe lângă cariera
politică, a scris numeroase articole și cărți, printre care lucrări de analiză
politică, memorii și eseuri despre arta sculptorului, graficianului și
pictorului francez Auguste Rodin (1840–1917),
considerat pe scară largă fondatorul
sculpturii moderne, dar și despre menționatul Oscar-Claude Monet.
O lucrare biografică
și de analiză politică publicată în 1926,
scrisă spre sfârșitul vieții sale (după retragerea din politică
în urma Primului Război Mondial), “Démosthène” reprezintă
atât o biografie a celebrului orator atenian Demostene (om politic și cel mai mare orator al Atenei clasice
și al Antichității, discursurile căruia au rămas modele
universale de retorică, oferind detalii esențiale despre societatea greacă din
sec. al IV-lea î. Hr.), cât și un eseu profund în care Clemenceau se oglindește pe sine însuși,
justificându-și cariera politică.
Analizând viața oratorului
atenian Demostene și declinul Greciei antice, marcate de instabilitate politică
și pierderea independenței în fața Macedoniei lui Filip al II-lea, acest
iportant studiu istoric și politic reprezintă o reflecție a omului de
stat și scriitorului francez Georges
Clemenceau asupra Parisului și a Franței, identificată cu lupta
oratorului elin pentru libertate și suveranitate.
Folosind lupta lui
Demostene pentru independența Atenei împotriva expansionismului macedonean
condus de Filip al II-lea ca o metaforă pentru propriile sale bătălii, autorul
remarcă asemănarea izbitoare dintre pericolul macedonean din Antichitate cu
amenințarea Imperiului German pe care a combătut-o personal în Epoca Modernă.
Prin analiza declinului
Atenei, Clemenceau evidențiază slăbiciunile sistemelor democratice (instabilitatea
politică, lipsa de previziune, ezitarea și apatia cetățenilor în fața
pericolelor externe iminente), idealizând profilul oratorului antic (considerat
drept un profil al unui patriot neînțeles, un lider ghidat de datorie și
caracter, singura armă a căruia a fost puterea cuvântului pusă în slujba
libertății).
Continuându-ne
misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și
expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea
poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului
vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte online “«Démosthène», de Georges Clemenceau, în Biblioteca poetului O. Goga de
la Ciucea”, oferindu-vă spre lectură și vizionare o analiză istorică a Greciei
Antice și, totodată, o profundă oglindire personală, o operă scrisă spre finalul
vieții fostului premier francez, după retragerea din activitatea politică
de după Primul Război Mondial, un adevărat act de rezistență spirituală și un
avertisment privind fragilitatea libertății naționale, un testament testament politic codificat, o profundă analiză
istorico-biografică a celor doi mari luptători pentru
independența națiunilor.
Vă dorim lectură și
vizionare plăcută!
Eduard BOBOC







Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu