DIALOGURI LITERARE - Nelu DANCI & Vasile BELE

 

LA MOARA LUI GELU

(autor Nelu DANCI, 11 ianuarie 2021)

 

La moară dacă te duci

Și în Lucăcești ajungi,

Dai de moara lui Gelu,

Care macină de-amu.

 

Numai proză și poezie

Și la frumos te îmbie,

Cu drag tu să le citești,

La altceva, nu te gândești.

 

Doar de ai vreo trei mândruțe,

Tinerele și drăguțe,

Atunci gândurile îți zboară

Și dacă ești încă la moară.

 

Dar grijă să ai fărtate

Aici nu se fac păcate,

Musai ca să fii cuminte,

Batăr de amu... ’nainte.

 

Tu faci glume, te distrezi,

Faci o rimă și postezi,

Tot la Moara lui Gelu,

Ce ne este prieten amu.

 

Să nu scrii vreo prostioară,

Să putem merge la moară,

Să scriem numai de bine,

Despre Gelu Dragoș, sau oricine.

 

*          *          *          *          *          *          *          *         *          *           *             *

Vasile Bele:

- Măi fârtate, moara mer(g)e,

Macină doar pe plăcere,

Harnic om îi și moraru',

Nu te ține-n drum cu caru'!

 

Nelu Danci:

- Asta spun și eu fărtat,

La multe mori am umblat,

Dar așa moară de bună,

Nu găsești, de umbli o lună.

 

Vasile Bele:

- Merg în sus si merg în jos,

Când cu caru', când pe jos,

Îi musai la moară-n sat,

Să mă opresc din umblat...

 

Povestesc cu morărița,

O-ntreb cum îi făinuța,

Însă moraru' un om cinstit,

La un vin ne-o și oprit...

 

Și-apoi iată zic amu,

Nu am putut zice - NU!

Cum să refuz pe morar?!

Ăsta lucru... foarte rar!

 

Nelu Danci:

- Măi fărtate hai cu mine,

La Maricica știi tu bine,

Macină grâu și mălai,

Te îmbie să mai stai.

 

La vin fiert sau o horincă,

După care n-ai nimică,

Apoi mergem și la Gelu,

Unde macină, frumușelu.

 

Vasile Bele:

- Vin fârtate, amu pornesc,

La moara tot mă opresc,

Pe morăriță s-o salut

Și pe obraz să o țuc...

 

Dor mi-i s-o făcut de ea,

Că-i tânără, singurea,

Macină una într-una

Și nu umblă cu minciuna...

 

Când ești 'colo programat,

Te prezinți neapărat,

Altfel rândul l-ai pierdut

Și-apoi iară aștepți mult...

 

Nelu Danci:

- Acum fără programare,

Nu mai merge orșicare,

Cum mergeam odinioară,

La Maricica de la moară.

 

Oriunde te duci fărtat,

Musai să fii programat,

Și de te duci la femei,

Te programezi dacă vrei.

 

Să nu fie ocupată,

De altcineva curtată,

Și uite așa, musai program,

Oriunde te duci, șohan.

 

DIALOGURI LITERARE Nelu DANCI & Vasile BELE

 

CUZA DOMN

(8 ianuarie 2021- Nelu DANCI, Plopiș-Maramureș)

 

Cuza Domn, om învățat,

El școala a promovat,

Nu ca domnii de amu',

Ce nu știu ce e lucru'.

 

A.I. Cuza nume de sfânt,

A apărat acest pământ,

Ce acuma-i de vânzare,

La cel ce are parale.

 

De-ar mai fi un domn așa,

Cum a fost A.IOAN CUZA,

Lucrurile, ar merge bine,

Nu am fi tot de rușine.

 

El a pus ,,bază" la toate,

Bănci și școli, chiar și la sate

Și a promovat cultura,

Obligatorie, învățătura.

 

Dar să știe lumea bine,

Gratuit, pentru oricine,

Nu așa ca și acum,

De ai bani, ajungi jupân.

 

DIALOGURI LITERARE

Nelu DANCI & Vasile BELE

Vasile Bele:

- Ei, fârtate, lumea trece,

Vine unu’, pleacă zece,

Domnitori precum Cuza,

Nu știu dacă vom avea

 

Nelu Danci:

- Asta spun și eu fărtat,

Om cu școală, învățat,

Amu poți avea și facultate

Și de n-ai, liceul, frate!

 

Vasile Bele:

- Toate îs cum n-au mai fost,

Multe îs cu susu-n jos!

Domnu Cuza de ar fi,

Pe mulți i-ar mai biciui.

 

Cu ocaua n-ar umbla,

Mai degrabă cu țeapa,

Ar cere, bunul meu frate,

Să fie-n lume dreptate

 

Nelu Danci:

- De-ar mai fi un domn așa,

Cum a fost A.IOAN CUZA,

Lucrurile, ar merge bine,

Nu am fi tot de rușine.

 

Vasile Bele:

- Măi fârtate bine spui,

Cuza cu ocaua lui,

O umblat prin târguri, sate,

Să vadă de îi dreptate.

 

Dar nu tare o aflat,

Nici prin târg, un pic la sat,

Cuza Domn, o suferit,

El o vrut popor cinstit...

 

Nu ar fi vrut răutate,

Ar fi vrut, cum zici, dreptate!

Amu dacă s-ar întoarce,

Oare, cu ăștia ce-ar face?

 

Nelu Danci:

- Grea întrebare ai pus,

Temnițe n-ar fi deajuns,

Să-i bage pe toți fărtate,

Judecați, până la moarte.

 

Că ne-au vândut, pământul, glia,

Țara noastră ,,ROMÂNIA",

Mai mare mila de noi,

Săraci și plini de nevoi.

 

Vasile Bele:

- Temnițe? Acolo-i bine,

Căldură, curent și pâine!

Nu fârtate... nu așa,

Nu li-i de-ajuns temnița...

 

Cum o fost demult în țară,

Temnița grea, nu ușoară,

Să priceapă toți odată,

Țara nu treb(ui)e prădată...

 

Țara treb(ui)e ocrotită,

Țara trebuie iubită

Apărată sfânta glie,

Pentru ea sărim întâie...

 

Nelu Danci:

- Asta spun și eu fărtat,

În temniță, dar la lucrat,

Să‐și plătea(scă) ei mâncarea

Și căldura și cazarea.

 

Nu să le ducă și mândre,

Tinerele și bolunde,

Să le facă spălătură,

Pe la cap... pe arătură.

 

Grigoraş Ciocan:

- Încă se mai poate fura,

Până când în Țara mea?

Nu va veni vremea odată

Să fie o judecată?

 

Vasile Bele:

- Așa cred, nea Grigoraș,

Că a veni mintenaș...

Însă până ce-a veni,

În lume tot rău a fi

 

Grigoraş Ciocan:

- Corect și adevărat,

Doamne, ce mare păcat!

 

Vasile Bele:

- Românie, scumpă țară,

Oare, mai a fi bine, iară?

Întoarce-s-a binele,

Ori, ni se ciuntă zilele?

 

De-a fi rău, de a fi bine,

Rămânem, aici, în tine,

Stăm de pază la hotară

Și vrem doar binele iară!

Nelu DANCI / Vasile BELE – dialoguri literare

ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ

(Plopiș, 26 martie 2020)

Am făcut ANTOLOGIE,
Eu, Dragoș și Vasalie,
La care vor participa,
Poeți, din toată țara.

Din Maramu' peste Carpați,
Numai oameni învățați,

Azi, sigur, ne vom prinde frați!
Și de-acolo pânʹ la mare,
Tot doamne și domnișoare,        

Pentru noi e o onoare!

Din Moldova lui Ștefan
Și până în Bărăgan,
De acolo și în Banat,
Vine omul învățat.

Cum se ține omenia
Și se compune, poezia,
Se scrie și proză, neîncetat,
Tot de omul învățat.

Nu pot să adaug nume,
Nici localități anume,
Sunt atâția învățați,
Doamne mândre și bărbați.

O să citiți fiecare,
Când Antologia apare,
Nu-i musai să ne lăudați,
Noi trei, tot suntem fărtați.

 

Vasile Bele: 

- Bine zici fârtatuʹ meu,

Avem prieteni din Bacău,

Din Deva și din Buzău,

Ce gândesc pe gândul meu,

Pe-al lui Dragoș și pe-al tău!

Nelu Danci:

- Ca să nu fiu criticat,

La pomeniri măi fărtat,

Doar pe tine te-am lăsat,

Eu trec… la cuminecat,

Doamne iart-al meu păcat!

Vasile Bele:

Atunci, fie drag fartat,

Hai să-ncepem din Banat

Și de-acolo-n mers ușor,

Bem o cafea în Bihor!

Coborâm, uite așa,

Spre Craiova și Vîlcea.

Ori pornim din Baia Mare,

Spre Moldova mândră floare.

Ce-are poeți valoroși

Și ne-au trimis bucuroși,

Materiale foarte bune,

Cartea însăși ea o spune!

Vasile Bele:

- Avem poeți isteți și cu har,

Ce-or trimis, vers popular,

Să nu credeți c-am omis

Chiar și folclor ne-au trimis!

Noi, faini coordonatori,

Frumoși colabotatori,

Am tot stat și-am selectat,

Șanse la tineri le-am dat.

Nelu Danci:

- Știi tu fărtate cel mai bine,
Ce e rău acum în lume,
Spune-mi cu cine vorbești
Și ți-oi spune cine ești!

Daniela Vîlceanu:

- Vă doresc la toți success,
Mulțumesc de interes!
S-aveți spor și sănătate,
Să vă meargă bine, toate,
C-ați adus la voi acasă,
Atâta lume frumoasă,
Vă mai doresc să primiți,
Însutit și înmiit,
Tot binele dăruit!

Vasile Bele:

- Fix la tine m-am gândit

Și uite c-ai apărut... !

Mulțumim doamnă iubită,

De moroșeni prețuită.

Daniela Vîlceanu: 

- Nu am fitze, măi, Vasile,
Chiar de-ai fi uitat de mine,
Eu nu m-aș fi supărat
“Și din coate aș fi dat!”,
S-ajung să mă bag în seamă,
Că sunt olteancă de fală.

Iaca și “modestă” îs,
Sincer, acum, nici în vis,
Nu mi-ar fi trecut vreodată,
Că există-n țara noastră,
Oameni buni dintr-o bucată,
Cum pe voi v-am cunoscut
Și la suflet v-am lipit,
Sunteți demni de mult respect,
Din suflet vă prețuiesc!

Vasile Bele:

- Pentru noi e o onoare,

Daniela, mândră floare,

Așteptăm doar ca să treacă

Și lansare să se facă,

Să treacă ăst rău din lume

Și-apoi iarăși va fi bine!

Nelu Danci:

- Noi vă mulțumim frumos,
Pentru gestul omenos,
Ce nu îl face  orișicine,
Numai oamenii, de bine.

Vasile Bele:

- Mintenaș intră pe fir,

De la Vîlcea, doamna Zamfir,

Care, fain ne-o onorat,

Cu-n articol minunat,

Unul mândru șu frumos,

Punem pălăria jos!

Nelu Danci:

-  Măi fârtate, măi fârtate,

Tu pe toate, chiar pe toate,

Chiar pe toate le știi bine,

Că ai umblat mult în lume.

Știi fârtate, știi tu bine,

Că ei îs prieten cu tine!
Dar și eu mă bucur mult,
Pentru tot ce ai făcut!

Vasile Bele:

- Măi fartate, zici tu bine,

Ești în echipă cu mine

Și mă bucur c-am izbutit,

Ne-o iesit cum am gândit,

Fapt de netăgăduit!

Nelu Danci: 

- Noi nu ne tot lăudăm,
Facem care ce putem!
Ne vor lăuda fărtații,
De nu … ne-or lăuda alții.

Daniela Vîlceanu:

- Hei, fârtate drag, Vasile,
Dacă vorbiși, ici, de mine,
Eu, la nume-s doar Vîlceancă,
Așa, sunt mehedințeancă,
De la Turnu Severin,
Acolo unde Traian,
Ar fi debarcat taman,
Să pună de-un nou popor,
Cu dăcițe renumite,
Frumoase și-afurisite.

De fapt nici nu spun mai mult,
Fiindcă, tu, m-ai cunoscut,
Despre, voi, jos pălăria,
Atunci când caut “Omenia”,
În sfântul dicționar,
“Maramuʹ” scrie taman...

Vasile Bele:

- Noi doar adevăr grăim

Și cu nimic nu greșim,

Ceilalți facă ce vor

Toți au treburile lor.

Laudă nu așteptăm,

Chiar, și dacă, merităm,

Dar îți spun dragă fârtat,

La grea muncă ne-am băgat,

Dumnezeu ne-o ajutat!

Dumnezeu ne-o-nvrednicit,

Ne-o ajutat în ce-am gândit

Și de cinste-am reușit!

Nelu Danci: 

– Măi fârtate, noi votăm,

Laudă nu așteptăm!

Nici ca să fim lăudați,
Mai degrabă criticați,
Că știi tu bine măi fărtat,
Mulți-s experți în criticat!

Vasile Bele:

– Lasă fie măi fârtate,

Criticați? Noi? Tot mai departe.

Mândri că am izbutit,

MândrI că am reușit,

Cu proiectul strălucit.

Nelu Danci:

- Bine zici, fărtate, tu,
Nu ne lăsăm nici de-a dracu',
Mergem numaʹ înainte
Și de-acuma, ține minte!

Vasile Bele:

- Nenea Ciocan Grigoraș,

Ne-a surprinde, mintenaș,

Cu o carte, nouă, nouță,

Ce-o așteaptă la portiță.

Acum trebuie să-i vie,

Fix … de la tipografie!

Mulțumesc mult de urări,

Așa e de sărbători,

Ridic și eu sus, pahare

Și închin spre fiecare.

De la Cluj, Emil Coța,

Ne-aduce parodia sa!

Bine că am izbutit,

Că emoții am avut.

De la Cluj, la Satu Mare,

Puținei din Baia Mare,

Din Moldova și Banat,

Scris-o omul învățat.

Aici sunt acei ce sunt,

Uniți în gând și-n cuvânt,

George Stroia, di Focșani,

Trăiasc-o mie de ani!

Grigoraș, poet cu har,

Vine cu vers popular,

Din Chiuzbaia tot așa,

Vine Grigor Marița.

Scriu pe-nțelesul tuturor,

Vers popular și folclor,

Nelu Danci, om învățat

Și prin lume om umblat,

         Este prim-coordonatori,

         Vașnic, clolaboratori!

 Cartea-i mândră, prețioasă,

Ce-o veți primi iute-acasă

Și lansare îi vom face,

După ce ,,corona” trece!

Atunci când o vom lansa,

Noi, o tabără vom fa

Și vom face și mult iure,

Cinste, pentru Maramureș!

26 martie 2020