”Despre Libertate” cu George Orwell. Spune oamenilor ce nu vor să audă!

Consider că George Orwell ar trebui recitit de fiecare dată când democrația și libertatea sunt puse în pericol de măsuri punitive, de propagandă, tezism și ideologie, fie că acestea sunt în slujba totalitarismului, restricțiilor pandemice sau stării de criză, ca urmare a războiului. Autorul britanic ne-a lăsat, ca și testament, setea de libertate și adevăr a omului, indiferent de ce spune statul, partidul, serviciile secrete sau presa năimită. Am recitit cartea ”Despre Libertate” a lui George Orwell și mi-am reconfirmat pozițiile pe care le-am avut întotdeauna, de a fi contra-curentului, de a fi altfel decât majoritatea și de a avea curajul de a spune Nu, când toată lumea spune da. La Orwell, statul și partidul sunt inamicul cetățeanului. Libertatea și adevărul nu face casă bună cu statul, partidul, serviciile secrete sau presa angajată, aceasta e concluzia tuturor scrierilor jurnalistice ale lui George Orwell. Toate cărțile scriitorului britanic, de la ”Omagiu Cataloniei”, ”Ferma animalelor”, ”1984” sau ”Zilele birmaneze” sunt manifeste ale dorinței de libertate și adevăr a omului supus opresiunii interesului și gustului comun, indus și impus de către statul controlat de clasa conducătoare. Când omul gândește cu propria rațiune și spune altceva decât spune majoritatea, atunci acela este un om cu adevărat liber, care iubește adevărul și urăște minciuna. Este mărturia pentru libertate lăsată moștenire de George Orwell. În cartea ”Despre Libertate”, care este o suma de apoftegme. maxime și definiții, George Orwell ne explică opoziția societății epocii sale față de publicarea cărților sale. Romanele ”1984”, ”Ferma animalelor” sau ”Zilele birmaneze” au stat ani de zile în sertarele editurilor fără ca nimeni să aibă curajul să le publice. Orwell a fost respins de numeroase edituri, iar apariția cărților s-a făcut pe cont propriu, declanșând odată cu apariția lor, adevărate scandaluri internaționale, pentru că numitorul comun al societăților este tocmai conformismul și ascultarea orbește de interesele statului și partidului, fie că este numit așa-zis democratic, socialist sau fascist.

Cheia democrației este tocmai puterea individului singular de putea spune Nu la ce propune majoritatea și statul, fără să aibă consecințe. Apărarea democrației cu instrumente totalitare este de fapt tot o formă de tiranie. Dreptul de a nu fi de acord cu ceea ce spune majoritatea și statul este anticorpul unei democrații sănătoase. Când toți suntem obligați ca să gândim la fel și să facem tot ce ne spune statul și puterea conducătoare, degeaba se mai numește societatea democrație, pentru că de fapt trăim în fascism sau comunism. Într-o astfel de societate denumită democrată, Orwel ne spunea că ”e un sclav cu o aparență de libertate care este mai rea decât cea mai crudă scalvie”. George Orwell a surprins genial creșterea dependenței omului de mașină și a criticat robotizarea societății, ca o formă de anihilare a individualității și libertății personale. Cu cât semănăm mai mult între noi, cu atât suntem mai puțini originali și liberi. ”Dacă libertatea înseamnă cu adevărat ceva, atunci înseamnă dreptul de a le spune oamenilor ce nu vor să audă”. Diferența dintre democrație și totalitarism o dă de fapt dreptul individului de a fi altcumva și altceva față de majoritate. Când simțul comun obligă simțul personal nu mai este democrație, ci dictatură. Anihilarea individualității este totalitarism. Democrația nu poate fi apărată cu metode totalitare pentru că atunci nu mai poate fi numită democrație, ci tiranie. Libertatea și adevărul nu se pot apăra cu poliția, serviciile secrete și tancul, pentru că atunci societatea democratică își pierde caracterul liberal și se transformă într-o tiranie. În această paradigmă orwell-iană, teoria ”societății deschise și dușmanii ei” cade? ”Relativa libertate de care ne bucurăm depinde de opinia publică” ne spune Orwell. A fi contracurentului opiniei publice este o formă de sănătate morală în democrație. ”Lucrul de care este nevoie e dreptul de a tipări ceea ce cred oamenii că este adevărat, fără a trebui să se teamă de intimidări sau șantaj din nicio direcție” pentru că dorința de libertate și adevăr este esența naturii umane, care vrea să trăiască într-o societate liberă.

O societate democrată este cu adevărat așa nu pentru că se numește democratică, ci doar când cetățeanul este liber să spune nu, să afirme total opusul față de ce spune majoritatea și statul, fără să suporte consecințe punitive pentru ceea ce gândește și face, altfel decât comunitatea. Pentru că atunci când democrația se transformă treptat în totalitarism datorită intereselor clasei politice, economice și serviciilor secrete, ”omul de pe stradă va simți…că libertatea spiritului este la fel de importantă și are la fel de multă nevoie să fie apărată ca și pâinjea lui cea de toate zilele”. Mergând pe conceptul paradigmatic a lui George Orwell, atunci când statul și majoritatea îți va spune ”Stai acasă dacă îți pasă”, tu ca individ liber trebuie să ieși imediat pe stradă, în parcuri sau la pădure, iar atunci când toate informațiile provenite prin mass-media sau pe toate canalele oficiale de stat îți urlă în ureche ”Slavă Ucraina”, tu să ieși în piața mare și și să strigi în gura mare: ”Slavă România”. Puterea vrea să ne facă să credem că există o incompatibilitate dintre libertate și fericire. Ni se induce ideea de către stat, că pentru a fi fericit trebuie să renunțăm la libertate. ”Eroarea este să crezi că sub o guvernare dictatorială poți fi liber în interior”. Cartea ”Despre Libertate” este testamentul lui George Orwell pentru ce trebuie să faci ca cetățean și persoană singulară și individuală de a salva și a apăra libertatea și a spune adevărul într-o societate democrată. Reacția punitivă a statului și majorității la ce spui ca individ și cetățean este testul de turnesol, dacă trăiești cu adevărat într-o democrație.

 Ionuț Țene

Despre libertate

Apariția certificatului digital sau a pașaportului verde, cum i se mai spune – idioțenia secolului, adică – a adus în lume noul lanț digital în care codul QR pe ausweisul nazist necesar pentru serviciu, instituții și magazine, este noua religie, mă determină să scriu despre libertate. La cârma lumii au ajuns nebunii.

Se încalcă drepturi și libertăți ale unora, pretinzând că le aperi pe ale altora! Se introduc restricții și discriminări. Se invocă sănătatea, când în joc e libertatea. Și nu există pământean care să prețuiască mai mult slobozenia cum o iubește românul. Românul de la oraș, când cumpăra o găină din iarmaroc, înainte de a o sacrifica, mai întâi o dezlega, să se zbată orătania liberă, înainte de a muri. Câinele ținut în lanț e dezlegat când bolește, să moară liber. Și omul trebuie să fie liber, măcar în fața morții.

Sintetic, libertatea înseamnă ,,lipsa constrângerilor”. Drepturile și libertățile nu sunt transferate persoanei de o structură statală (statul român) sau suprastatală (UE, OMS etc.). Ele sunt naturale, adică intrinseci omului! Ele sunt dinaintea dreptului pozitiv (totalitatea normelor în vigoare în societate, la un moment dat). Sursa reală a dreptului natural este existența materială a individului.

Aceste drepturi și libertăți nu trebuie dovedite de cetățean. Formularea ,,statul conferă drepturi și libertăți unor categorii de persoane…” (vaccinații) este un sofism, pleacă de la premisa că statul, în mărinimia sa, îți dă drepturi. Ar fi o anomalie și o mare vulnerabilitate, întrucât statul urmează diverse orânduiri sociale, unele dintre ele abuzive.

Exercitarea drepturilor și libertăților nu poate fi condiționată de absolut nimic, individul netrebuind să dovedească nimic, în vreme ce statul trebuie să probeze că exercitarea lor trebuie condiționată de anumite cerințe obiective (de ex., se restrâng printr-o solidă fundamentare, pe termen limitat și numai prin lege).

Petre Țuțea a învățat în temnița comunistă ,,că omul este un animal stupid, deoarece confiscă libertatea semenilor săi.” Se vede și acum la unii vremelnici șefi, parcă au înnebunit, sunt ahtiați după putere și după oprimare, prigonirea semenilor! Socrate al nostru vorbea despre libertatea văzută în lumina creștinismului: ,,Libertatea omului e partea divină din el. (…) Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agățată de undeva, de sus.”

,,Acel neam care nu e pregătit să poarte sarcinile libertății, va trebui să poarte greutatea lanţurilor de robie’’. Așa scria patriotul Simion Bărnuţiu, în 1854. ,,Să trăim slobozi, ori să ne peară pân’ şi urma noastră!’’ Iată un îndemn care ar trebui pus în cartea de istorie. Îl datorăm domnului Moldovei, Ioan Vodă cel Viteaz, care, în 1572 se adresa curtenilor El cerea astfel nesupunere faţă de turci şi refuzul de a mai plăti haraciul, ajuns la 40.000 de galbeni. ,,Chiar de nu vom izbuti, pentru păcatele noastre, tot încă vom avea mângâierea de a peri bărbăteşte…’’ – spunea el, iar boierii, la fel ca poporul de rând, vor fi de partea sa, jurându-i şi jurându-şi unii altora credinţă. ,,Sunt momente sublime în trecutul nostru! – scria pe bună dreptate B.P. Hasdeu. Niciodată istoria nu ne arată un popor mai mic şi mai izolat, chemând fără sfială la o luptă de moarte pe un duşman mai puternic!’’

,,Violenţi trebuie să fim cu toţii când este vorba să ne apărăm dreptul, hotarele, demnitatea, libertatea şi viaţa neamului’’ scria mareșalul Ion Antonescu.

Poate unii au uitat, dar pentru a da libertate, mănăstirile, boierii și domnii înființau slobozii, cu care țara e presărată. Românii sunt poporul cel mai iubitor de libertate din Europa, pentru că am avut parte de ea doar în răstimpuri și grație unor personalități emblematice, efigii ale istoriei. Am dezrobit țiganii când alții aveau colonii, unde-i jupuiau de vii pe băștinași.

În ,,Decebal cătră popor”, băiatul de preot din Hordou, George Coșbuc scria la 1896: Din zei de-am fi scoborâtori,/ C-o moarte tot suntem datori!/ Totuna e dac-ai murit/ Flăcău ori moș îngârbovit; /Dar nu-i totuna leu să mori/ Ori câine-nlănțuit.” Iar în ,,Pentru libertate” (1903) găsea că opresorii erau mândri cu ce aduceau din infern: ,,Blestemați pieri-vor regii/ Cari s-abat din drumul drept? Ne-ați adus stricarea legii/ Și ne stați cu mâna-n piept.” Și tot el: ,,Numai teminiți ne-au zidit,/ Numai lanțuri au gătit, /Numai cruci au făurit,/ Cruci de schingiuire. (…) Prigoniți de soartă noi?/ Slabi și de virtute goi?/ Lași copii din tați eroi? /E mințit cuvântul!” (In opressores, 1894).

Basarabeanul A.Păunescu vedea libertatea cu pecete creștină. Nu e singurul. ,,Numai libertatea, numai libertatea,/ Numai ea există de la cruce-ncoace…”

,,Mai bine să fii stăpân mic decât slugă mare.” (Anton Pann, 1847)

Vasile Alecsandri, în vremea revoluției de la 1848 a scris în ,,Deșteptarea României”: ,,Nu simțiți inima voastră ce tresare și se bate?/ Nu simțiți în peptul vostru un dor sfânt și românesc/ La cel glas de înviere, la cel glas de LIBERTATE/ Ce pătrunde și răzbate/ Orice suflet românesc?”

Pentru poetul și diplomatul Lucian Blaga din Lancrăm (Alba) – care constata că sunt oameni care sunt mijloace în mâna celor tari – ,,există sclavi din fire”. Așa mi se pare azi când oameni cu putere, școală și funcții, parcă au fost anesteziați. Pentru politicianul francez L.Bourgeois, ,,libertatea este deopotrivă necesară dezvoltării societății ca și dezvoltării individului”.

Pentru unul dintre marii istorici ai lumii, dacă nu primul, N.Iorga: ,,Om liber este acela care n-are nevoie să spună nicio minciună” și ,,Libertatea e ceva care se merită și se cucerește.” J.S. Mill, în ,,Despre libertate”, 1859: ,,Fiecare om este primul interesat de propriul său bine (…) interesul pe care societatea îl are față de el ca persoană este parțial și cu totul indirect. Orice erori ar putea el comite, ignorând sfaturile și avertismentele primite, ele nu pot cântãri nici pe departe cât rãul de a se permite altora sã-l constrângã sã facã ceea ce socotesc ei cã este bine pentru el.”

Pentru Hegel, ,,după cum greutatea formează substanța materiei, tot așa libertatea este substanța spiritului”, pentru Voltaire ,,libertatea este sănătatea sufletului”, iar pentru J.Locke ,,o disciplină de sclavi formează caractere de sclavi”. Libertatea ,,se sfârșește acolo unde începe libertatea altuia” (Robespierre).

 Latinii spuneau ,,Sub lege libertas” (libertate, sub lege). În ,,Contractul social” iluministul Jean Jacques Rousseau, despre care învață orice student la Drept, în anul de debut, începe așa: ,,Omul s-a născut liber.” Dar – cruntă constatare în 1762 – ,,pretutindeni e în lanțuri”. El a scris ,,Mai bine o libertate primejdioasă, decât o sclavie liniștită.” Fr. Schiller îl repetă și completează: ,,Mai mult decât viața, îmi iubesc libertatea”, chiar dacă aici e vorba doar de apucăturile unei femei. Nu uitați că justiția are desemnați judecători de drepturi și libertăți, iar după procesul penal se decide dacă omul rămâne liber sau va fi privat de libertate.Nu uitați că toată activitatea și judecata polițiștilor, procurorilor, judecătorilor, avocaților, practic se învârte în jurul ideii de vinovăție, iar de aici la privarea sau nu de libertate.

Și vă spun aici, în toată activitatea mea în Poliția Română, mereu am fost măcinat de îndoiala dacă nu, deși m-am pregătit cât am putut, deși am avut sfetnici și profesori buni, nu cumva interpretez greșit o stare de fapt și, involuntar, prigonesc și știrbesc libertatea unui român.

 

Col. (r.) Florin Șinca