Și da, există și o întrebare care merită pusă: oare cei care astăzi consideră această apariție perfect normală ar fi fost la fel de relaxați dacă pe scena UNTOLD ar fi urcat IPS Teofan sau IPS Andrei să vorbească despre Hristos? Sau atunci am fi auzit imediat că „festivalul nu este locul religiilor și al ideologiilor”?
Eu cred că un festival de muzică trebuie să rămână,
înainte de toate, un festival de muzică. Și atât. Iar când ai în față sute de
mii de tineri și în spate o audiență de milioane, responsabilitatea pentru ceea
ce legitimezi prin acea scenă este enormă.
Nu orice mesaj devine potrivit doar pentru că este
împachetat modern, vorbește despre „conștiință” și vine cu aura marilor
forumuri internaționale de la Davos. Eu, unul, îmi manifest public dezacordul.
O spun fără ocolișuri: nu mi se pare deloc normal
ca, în România, o țară cu o identitate și o tradiție profund creștine, scena
unuia dintre cele mai mari festivaluri să fie transformată în tribună pentru
Sadhguru.
UNTOLD adună un public uriaș, în majoritate tânăr. O
asemenea scenă înseamnă influență. Înseamnă autoritate. Înseamnă capacitatea de
a transmite unui public impresionabil nu doar muzică și divertisment, ci și
idei, concepții despre viață și spiritualitate.
Iar Sadhguru nu este un artist. Nici pe departe.
Este un lider spiritual care promovează un amestec, „un ghiveci” de concepte
yoghine, mistice și filosofice, prezentate într-un limbaj modern și seducător.
În plus, este o figură care a participat și la reuniunile Forumului Economic
Mondial de la Davos.
Tocmai de aceea, prezentarea sa în fața unui
asemenea public nu poate fi tratată ca și când între două concerte ar fi apărut
pur și simplu un om care ne spune să fim mai buni.
Nu cred ca este potrivit (dar nu este deloc
întâmplător) ca asemenea mesaje spirituale și filosofice să fie introduse
într-un festival de muzică și livrate unei mase uriașe de tineri sub umbrela
prestigiului unui asemenea eveniment.
Cum nu cred ca este potrivită nici prezența unor
mari nume ale folclorului românesc pe această scenă sub pretextul „promovării
folclorului în rândul tinerilor”. Chiar așa? Oriunde, oricum și oricând?
Folclorul dacă tot este promovat să fie așa cum l-am pomenit, cum îl știm, nu
amputat, mutilat, adaptat de dragul contextului. Dar asta este o cu totul și cu
totul altă discuție.
România nu este un teren gol din punct de vedere
spiritual. Are o identitate, o cultură și o tradiție creștină care au
contribuit fundamental la formarea ei. Putem fi toleranți și deschiși fără să
considerăm automat orice guru venit din circuitul internațional drept un reper
pe care trebuie să-l așezăm în fața tinerilor noștri.
Sursa:
Redacția
9