Sau cum ,,Şcoala Altfel- să ştii
mai multe, să fii mai bun,” sparge tiparele şi pune pe toată lumea la treaba!
Din chestionarul
privind nivelul de satisfacţie, aplicat elevilor din şcoala noastră, reiese în
proporţie de peste 90 % că cea mai plăcută activitate din şcoală este ,,Saptămâna
Şcoala Altfel”
Toate experienţele
de învăţare din viaţă contribuie la dezvoltarea personala şi duc la o mai bună
cunoaştere, inţelegere şi participare la viaţa socială.
Şcoala rurală
românească, oferă rareori oportunităţi
reale de formare a unor abilităţi personale de adaptare, de exploatare a
potenţialului expresivităţii prin arta, de rafinare şi cizelare a simţului practic
sau artistic, a esteticii sau bunului
gust (care produc armonia universală şi
creşterea real -pozitivă a persoanei), de experimentare a unor situaţii de viaţă
comune, de altfel, colegilor de generaţie din mediul urban, sau din ţările
dezvoltate.
"O societate care stimulează creativitatea asigură
cetăţenilor săi patru libertăţi de bază:
- libertatea de studiu si pregatire;
- libertatea de exploatare si investigare;
- libertatea de exprimare;
- libertatea de a fi ei înşişi” o spune Moris Stein.
Acest din urmă
"a fi tu însuţi" îl vizează formarea creativă în învăţământul
românesc ("Formarea
formatorilor ca educatori ai creativitatii" - Sanda-Marina Bădulescu)
Jos definiţiile!
Învăţarea fără
predare sau achiziţionarea de abilităţi prin experienţe concrete, pun o
amprentă definitivă asupra formării tinerilor. Exprimarea liberă, fără
constrângeri şi exigenţe
academico-ştiinţifice face, pentru mulţi, mai atractivă învăţarea, descoperirea
propriilor înclinaţii, dezvoltă inteligenţa emoţională, creativitatea,
comunicarea în toate formele ei, eliminând bariere şi inhibiţii, reglând
echilibrul psihoafectiv.
,,Educaţia (instruirea şcolară) este inamica înţelepciunii,
deoarece necesită folosirea
multor lucruri de care, pentru a
fi înţelepţi, ar trebui să ne lipsim.” - L. Pirandello -
Acesta
poate fi un adevăr?(!!!)
Pentru marea
majoritate a elevilor dar şi a părinţilor acestora, începutul şcolii coincide
cu sfârşitul jocului, a copilăriei, a libertăţii! La şcoală mergem să învăţăm, venim acasă şi
continuăm cu temele...concurenţa e acerbă, succesul cere sacrificii... Drama, este că, şi mulţi învăţători şi profesori fac eroarea de a considera că la
şcoală nu se vine decât pentru ,,a învăţa”. Nimic nu este mai nimicitor pentru
un copil, decât o învăţătoare care suferă de exces de zel pedagogic, ( se
concurează- în mod anxiogen şi continuu pe sine, în goana după rezultate
compensatorii inconştient compulsive), care face şi la şcoală ceea ce a făcut
cu proprii săi copii, acasă! Sau
dăscăliţa înţeleaptă, care consideră că nivelul succesului propriu este rodul
educaţiei de care a beneficiat în familie şi metodele acelea sunt infailibile. „Nu se poate intra
de două ori în aceeaşi apă a uni râu” spune un proverb oriental. Deci, mai ales dascălul trebuie să înţeleagă că, noul,
originalul şi spontanul tebuie să fie atribute obligatorii ale profesiei sale,
să se adapteze regulilor şi mutaţiilor sociale, să simtă ,,ritmul”, şi
,,pulsaţia,” generaţiei, şi să-şi muleze
în mod realist şi eficient atitudinea
asupra elevului său.
Ce?... Cine?...Cum?!
,,Şcoala Altfel- Să ştii
mai multe, să fii mai bun,” sparge tiparele!
Dacă o
delimităm de contextul socio-politic al
momentului, această ,,găselniţă” a decidenţilor contemporani din învăţământul
românesc, a fost poate cea mai inspirată şi oportună. A pus pe jar
inspectoratele, direcţiunile şcolilor, pe dascăli, nedascăli, reprezentanţi ai
instituţiilor locale, şi nu în ultimul rând pe părinţi.
Beneficiarii
direcţi, elevii, au avut o dublă şansă: au ieşit( chiar şi pentru o
săptămână), din inerţia ştiinţifico-fantasticantă a
învăţământului tradiţional, văzând şi partea atractivă a instruirii şi
au avut minunata ocazie de a experimanta un altfel de raport interpersonal cu
actorii sociali, mai ales cei educogeni, care populează mediul lor existenţial.
Cu o metodologie
puţin ambiguă, sau greu de înţeles / asimilat/ aplicat în timp record, datorită condiţionărilor şi limitelor personale induse de o rutină muuult
prelungită, toată dăscălimea a fost
nevoită să facă un ,,tour de forces” pentru
a ieşi cu faţa neşifonată.
La a doua
,,ediţie” deja, lucrurile au mers mult mai bine, beneficiile s-au
evidenţiat, stările de angoasă tipice situaţiilor
inedite s-au atenuat. Curajul de a-şi asuma responsabilitatea, de a ieşi din asiguratorul ,,confort” al habitatelor instituţionale şcolare, pentru a
creea noi situaţii şi experienţe de
învăţare pentru elevi, au întărit încredera în forţele proprii şi au crescut şansele dascălilor de a-şi înţelege menirea de veritabili formatori de oameni, nu
doar de instructori care trebuie să
producă indivizi. Acum, la a treia rundă, suntem mai relaxaţi, elevii au mai
multe idei şi propuneri, iar dascălii au înţeles că se pot lăsa pe ,,mana” lor,
fără a-şi ascunde carenţa de imaginaţie
şi creativitate ,,punând” de niscaiva excursii sterile sau ,,ieşiri la
pizza”…activităţi ce nu produc acele contexte de învăţare urmărite de proiectul
despre care discutam. Desigur, va mai persista în timp acel procent de
,,nedumeriţi”ce vor ţine toată ziua clasa în CDI la re-revizionarea Baltagului
sau…chiar se va profita pentru a face meditaţii de mate-română la clasele terminale…(terminale?!).
Chiar şi aşa…
… ,,Şcoala Altfel" lasă amprente: ajută, bucură, deschide, surprinde…
Aurelia Bilaşco, consilier şcolar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu