Editorial -Remember 1989

 Iacă - tă că  mai trăiam şi în acest an. Trăiam cu mare frică, nu pentru că ne era teamă de cineva anume, dar pentru a menţine frica, cu multă matematică, era menţinută continuu, frica lipsurilor. Nu existau alimente cu care să-ţi umpli burţile pruncilor. Căldura care altădată era „dată de termocentrale” de cartier, a scăzut cu multe grade. „S-a dat o indicaţie”: să mai punem un pulover pe noi. Ce pulover puteai pune liniştit şi paltonul că ceea ce noi numeam căldură, numai vara ne mai întâlneam cu ea. Apa caldă „s-a raţionalizat”. Se dădea o dată pe săptămână sau de sărbători. E vorba de 1mai, 23 august, 30 decembrie şi gata. Numai că atunci cum o foloseam cu toţii, apa nu prididea cu încălzitul, deci tot rece o consumam. S-a început furtul de agent termic din calorifere. Doar nu era să faci baie de trei ori pe an? Şi apoi încălzirea centrală s-a compromis definitiv. Erau probleme că nu s-au schimbat conductele la cei 14 ani prescrişi de normative şi au ajuns cu ele la vârsta de 35 de ani. Deja erau foarte puţini acei care se mai puteau lăuda că au încălzire. În ultimii 10 ani nu mulţi se puteau lăuda că au avut 13gC în apartamente. Odată cu lipsa căldurii ne-a inundat mucegaiul şi igrasia de care nu se poate scăpa fără un regim termic normal. Dar chiar acesta ne lipsea. Tot în acest an au început întreruperile de curent pe perioade de 3-4 ore, evident că au început din iarnă, că dacă începeau vara pe cine mai interesa lucrul acesta. Lipsa curentului, însemna automat şi lipsa căldurii. Pompele nu funcţionează fără curent. Problema era că se întrerupea curentul şi în uzine. Un motor electric consumă la pornire de opt ori curentul nominal. În industrie întreruperile erau la o jumătate de oră. Neţinând cont de fraza anterioară, au observat că după aceste întreruperi consumurile sunt mai mari decât erau înainte de aceste „întreruperi economice”. Ce să mai punem la index necazurile ce ni le provocau în industrie doar şi acestea tot în capul celor ce munceau se spărgeau. Dacă se întrerupea curentul şi cuţitul de strung era în şpan acolo rămânea vârful cuţitului necesitând altul. Pompele dacă se opreau fără a avea posibilitatea să-i închizi robinetele, era începutul unui haos a cărui mărime încă nu se putea estima. Când să-l estimeze, „cu sinceritate” şi-au dat seama de pagubele enorme ce rezultă din „economiile prin întreruperile de curent”, economii care de fapt au crescut consumurile de curent neaşteptat de mult.

            Acest an n-a avut în luna ianuarie mai mult de 5 zile senine. În acelaşi context nici în 2 februarie ursul nu şi-a văzut umbra. Deci aveam speranţa la o primăvară mai timpurie. N-a fost aşa de timpurie.

Mă aflam în casa unor cunoscuţi, unde era ziua de naştere a cuiva, deoarece se aflau şi alte persoane străine de familie. După masa de sărbătoare s-au animat şi discuţiile. Printre invitaţi se afla şi un bărbat spelb, la vreo 35 de ani, necăsătorit, după câte spunea dânsul.. Probabil că tipul a dorit să impresioneze fetele gazdei, adevărate domnişoare şi îşi căuta un companion. I-a căzut fisa pe mine, cu toate că nu doream să port discuţii cu persoană străină în casa rudeniilor, s-a brodit invers. Pentru a nu ieşii vr-un clinci şi a indispune gazda m-am executat, cu neplăcere. Tipul dorea o discuţie n-aş putea spune elevată , ci mai mult o discuţie din care să reiasă, de fapt cât este domnia sa de umblat, de cunoscător de oameni şi de locuri. Aşa vorbea de parcă ţara asta era moşia lui. Şi poate că nu m-aş fi antrenat în discuţii dacă nu rostea cuvântul „Dunărea”. M-a prins tipul. Dunărea este subiectul meu preferat. Urmăresc de aproape 20 de ani „răsuflarea Dunării”, oficial „Cotele apelor Dunării” la toate cele 27 de puncte de măsurare a fluviului care „mângâie burta ţării” pe mai bine de 1075 de km. Domnul povestea că abia ieri a venit de la Galaţi, „unde se va întoarce mâine”. Discutăm puţin de Galaţi şi specificul construcţiei radiale a oraşului raportat la fluviul  Dunărea. Am trecut iar la populaţia nou venită care a inundat pur şi simplu oraşul, ce înainte de construcţia furnalelor n-avea nici 100.000 de oameni şi acum se apropie de o jumătate de milion. Că vechile obiceiuri nu se mai păstrează deoarece cei peste zeci de mii de noi veniţi sunt din toată ţara şi fiecare-i în felul lui. Nu-mi amintesc cum a mai evoluat discuţia, când eu i-am pus o întrebare fără intenţie de fapt: „la care picior de pod este amplasată mira de măsurare a Dunării?” . Mi-am dat seama imediat că, nu am fost atent la modul cum am pus întrebarea, deoarece mira este în port. N-am apucat să fac corectura deoarece a început tipul să ne spună cât de frumoase poduri sunt în Galaţi, parcă spunea că nu le-a văzut pe toate cinci, dar va merge să le vadă şi pe celelalte, etc…Pentru un cunoscător a spune că Galaţiul are poduri peste Dunăre este echivalentul „găleţii de curent”. Pentru mine , acum era clar că poate nici nu ştia unde se află Galaţiul. Asupra unui lucru am fost amândoi de acord. Prea puţine două melodii, celebre este adevărat, i s-au făcut Galaţiului,dar numai două, să cânte apele binefăcătoare ale acestui fluviu care are cele mai mici izvoare, şi care în acel moment, la km 344 avea doar 1,2m.

            S-a întâmplat ca fiica mea, în acel an să fie la facultate. În martie 26 ne-a făcut o vizită. La plecare efectiv n-am avut ce să-i pun d-ale gurii să aibă ce mânca măcar în tren. Şi vă daţi seama că nu exagerez, dacă vă mai aduceţi aminte că „aveam dreptul” la 2kg de cartofi pe lună, pentru care disciplinaţi stăteam la şiruri nesfârşite. Degeaba aveai bani. Toate alimentele erau la raţie.

            Se zice că după o discuţie mai „aprinsă” cu nevasta, un doctor fost directorul Spitalului TBC, a făcut un anevrism. A murit în Spital, el, directorul Spitalului TBC de atunci. Nu ştiu cât l-au regretat colegii dar vecinii îl regretă şi acum. Dacă o să auziţi de-o violonistă celebră cu acest nume să ştiţi că-i fiica lui, un talent rar. N-a trecut mult şi soţia lui, uitându-şi cheile în apartament a încercat să coboare pe balcon să intre în casă. N-a mai ajuns în apartament, a alunecat şi a căzut de la etajul patru(doamna a fost hanbalistă profesionistă)

Ceauşescu a fost informat că la Cavnic este un urs care ar putea fi un trofeu mondial. Cum nu prea avea timp, a venit cu elicopterul. Abia s-au terminat construcţiile clădirilor dintre Hotel Mara, Magnolia şi strada Progresului. Oficialităţile locale au hotărât să împădurească zona pentru „a da bine” când va trece Ceauşescu cu elicopterul peste oraş. Între 29 martie şi 2 aprilie toţi elevii de liceu şi ai şcolilor profesionale din oraş, au plantat copaci dezvoltaţi, maturi. Zilele acelea au fost zilele cele mai ploioase, reci şi cu vânt puternic din acel an. După trecerea elicopterului prezidenţial, copacii au fost scoşi şi s-au plantat puieţi din nou. E adevărat că n-a puşcat ursul.

            În 24 aprilie miting de sărbătorire datorat plătirii datoriilor externe. Am fost obligaţi cu prezenţa mai mult de 2/3 din populaţia oraşului.

            Cu toate că nu mai aveam datorii, 1mai a trebuit să-l sărbătorim prin muncă. A fost unicul 1mai care l-am petrecut astfel în cei 45 de ani de muncă.

            Se dublează reţinerile din salarii pentru fondurile sociale.

Se trece la întreruperi de energie electrică de trei ore pe zi. Cu această ocazie frecvenţiometrele se scot din circuitele electrice pentru a nu se observa creşterea tensiunii în detrimentul frecvenţei.  

            Din 26 aprilie şi până pe 14 august populaţia oraşului n-au avut carne în casă. Polonezii, cu concursul Papei Ioan Paul al II-lea, renunţă la regimul comunist. Cu această ocazie au umplut Europa şi lumea. Li se spuneau „ţiganii Europei”. Nu va trece nici-un an şi francezii ne-o atribui-o nouă, românilor. De fapt însăşi noţiunea de graniţă fără restricţie, graniţă liberă, este absurdă şi te ispiteşte şi pe cel ce n-ai asemenea gânduri la lucruri nu prea ortodoxe. Asta a fost „ideea” CPUN-ului să intre or să iasă, cine vrea din ţara asta. Şi aşa a şi fost. Am trimis „ambasadorii” pe care i-a trimis şi Fidel Castro americanilor. Polonezii vindeau de toate şi în ori ce loc. În tren, pe stradă şi materiale şi produse de consum, ciorapi şi multe nimicuri. Cu această ocazie, după şapte ani de cafea „nechezol” am reuşit să bem şi noi o cafea, cafea.

            Şi la încălţăminte înlocuitorii, înlocuiesc materialele tradiţionale din care se executau aşa ceva. Erau atât de durabili ca şi aceia făcuţi pentru îmbrăcat morţii.

            14 septembrie. Unguri-l dau jos pe Kadar Ianoş şi-i ia locul Grosz. Ocazie cu care şi ei se dezbară de comunişti.

            15 Septembrie Ceauşescu vizitează Iaşul iar în 16 Suceava.

            De la Şcoala Generală cu clasele I-VIII Nr.-6 Baia Mare primesc o hârtie în care mi se precizează că:”În cazul în care fiul meu, elev al acelei şcoli, va avea un accident de circulaţie numai eu sunt vinovatul”!!!

            13 octombrie şi Germania de Est renunţă la comunism.

            15 octombrie Ceauşescu vizitează judeţul Bistriţa-Năsăud.

            29 octombrie. Ziua Recoltei. Nu s-a putut cumpăra numai fructe şi legume, alte produse nu erau şi nu erau must, pastramă, mici, nimic.

            15 noiembrie România –Danemarca 3-1. Suntem calificaţi pentru Turneul Final de Fotbal.

            19 noiembrie şi Cehoslovacia renunţă la comunişti. Este ales preşedinte scriitorul Vaklav Havel.

            20 noiembrie începe Congresul al XIV-lea al PCR.

            20 noiembrie Bulgari-l dau jos pe Teodor Jidkov şi renunţă şi ei la comunişti.

            22 noiembrie Ceauşescu se realege Secretar General al PCR.

            28 noiembrie-2 decembrie ni se taie gazul pentru a realiza economii.

            !7 decembrie. Duminică.(Ceauşescu vizita Iranul de unde după două zile se întoarce) După orele 16 se văd pretutindeni în oraş soldaţi prost echipaţi şi neglijenţi care fug în toate direcţiile. N-au arme asupra lor. Ajuns acasă am ascultat „Europa Liberă” sub o pătură de unde am aflat că ceva se întâmplă în Timişoara, ceva foarte grav. În 19 se trage în Timişoara cu armament militar de război. Tot în acea zi se declară „starea de urgenţă”

            22-decembrie Mitingul din Bucureşti. Ceauşescu cu suita fug cu un elicopter la 12,55. Anunţul l-au făcut la TVR, Caramitru şi Dinescu.

            25 decembrie Elena Ceauşescu şi Nicolae Ceauşescu au fost judecaţi şi împuşcaţi într-o unitate militară din Târgovişte.

            26 decembrie. Se dă un decret pentru decorarea eroilor Revoluţiei. Se abrogă decretele prin care se interzicea întreruperea sarcinii, „colectarea” de părţi sociale, nu se vor mai cere atâtea condiţii pentru un buletin de oraş, se replătesc foile de boală, se reduce preţul kw la 65 de bani.

31 decembrie se desfiinţează securitatea. Comandanţii ei sunt arestaţi. Se enumără proprietăţile TOVARĂŞULUI: 22 palate în Bucureşti şi în judeţe. 16 „case” de vânătoare.

 21 iunie 2005 se „naşte” un nou partid Partidul Stângii, partidul care recunoaşte pe Ceauşescu ca cel mai important om politic din secolul trecut. Este un partid care-i va cânta osanale defunctului. Persistă o întrebare: „De ce dacă se ştie cât rău a făcut un om i se mai dedică şi osanale. Problema este simplă. Între un rău oscilant, pe care ni-l propun azi guvernanţii şi care încă nu ştim unde va ajunge, deoarece, acum „minciuna-i la capul mesei”, oamenii preferă acel rău cu care s-au obişnuit, ştiu până unde merge şi cum să-l facă suportabil pentru a putea vieţui.

                                                                Toma G. ROCNEANU

     Nota mea. În fotografia editorialului este un militar de carieră, domnul general al U.M. 028401 în 1986 când "serveam patria", Petre TEACĂ! Dacă a fost un personaj pozitiv sau negativ al Revoluţiei din 1989 eu chiar nu ştiu! Ştiu în schimb că a fost  un militar desăvârşit, care a iubit România! Lucrul acesta s-a văzut şi a fost întărit de către coloneii Lupaşcu, Ciortan, Amurăriţei şi Tocuţ!  Binecuvintează Doamne România anului 2014! Fără jertfe în Afganistan! GDL