Ion Burnar, în memoria prietenilor !

Vineri, 4 aprilie, de la ora 13,oo, în Sala de conferinţe a Bibliotecii „Petre Dulfu” Baia Mare, director dr. Teodor Ardelean, va avea loc lansarea documentarului omagial „Ion Burnar – în memoria prietenilor”, coordonat de prozatorul Valeriu Sabău.

Iată ce spunea despre marele dispărut Gheorghe Pârja, în Graiul Maramureşului din 21 noiembrie 2005:  „Din ce în ce mai mult mă simt dator realităţii poetice din imediata mea apropiere. Regret că nu am fost hărăzit cu un limbaj critic adecvat, cum în Maramureş avem cîteva spirite, dar nu pot rămâne întotdeauna în tăcere când preţuirea pentru un poet există.  Poate, ca oameni, avem năpastele noastre. Dar ca scriitori, deci cu o sensibilitate sporită în limba română, nu este bine să fim indiferenţi cînd opera are rezistenţă. Un poet cu o atitudine lirică pregnantă este Ion Burnar. Încă din 1982, când câştigă concursul de debut al Editurii Eminescu cu volumul “Memorandum liric”, Ion Burnar este bine primit de critică. Îi este recunoscută vocaţia autentică, originalitatea imaginilor, tonul sobru, fluenţa, comunicarea plastică, lapidară. Ceea ce conferă versurilor o personalitate distinctă, scrie Viola Vancea. După debut, Ion Burnar şi-a constituit un centru eruptiv într-o realitate adormită. A scormonit prin cenuşa istoriei, unde a găsit diamante. A provocat realitatea imediată la un duel din care au câştigat amândouă părţile. Nu exagerez când spun că Ion Burnar şi-a alcătuit propria lui mitologie. Mai bine zis felul lui propriu de a privi lumea prin oglinda poemului. Această calitate a poetului Ion Burnar a surprins-o admirabil regretatul Laurenţiu Ulici. “Cu o lentilă admirativă uneori, cu o lentilă critică alteori, poetul vine în întâmpinarea realităţii, se lasă călăuzit de ea şi se vrea la rându-i călăuză.”

 Ne vedem destul de rar, dar poezia lui Burnar o simt ca o respirare în apropiere. Adică îmi place, cum ar spune un degustător de vinuri fine. Trecerea lui discretă prin lume, dar cu reuşite recunoscute de a apropia poeţii, îmi aduce aminte de un gând al lui “că fericirea nu se-nvaţă nici într-o şcoală”. De obicei, zic astrele, poeţii născuţi toamna sunt predispuşi la melancolie. Ion Burnar a fost în stare să contrazică o poiană de stele. Şi ca poet şi ca jurnalist. Are el un memorandum secret cu această lume. Noi, nu avem încotro. Îl descifrăm. Şi aflăm că viaţa-i frumoasă, fir-ar să fie!”

     Dumnezeu să te odihnească în pace, Ion Burnar – poetule cu pletele-n vânt!

                                                                             Gelu DRAGOŞ