Emil Cioran, scriitor francez de origine română, s-a născut
la 8 aprilie 1911 la Răşinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran,
preot in Rasinari, si al Elvirei (Comanciu) Cioran. Incepand din 1921, a urmat
Liceul ”Gheorghe Lazar“ din Sibiu, oras in care s-a mutat intreaga familie in
1924. Intre 1928 si 1932, a urmat cursurile Facultatii de Litere si Filosofie
din Bucuresti. In ultimul an de facultate, publica articole in periodicele
Calendarul, Floarea de foc, Gandirea, Vremea, Azi. Si-a sustinut teza de
licenta cu o tema despre intuitionismul bergsonian. In 1932, adica imediat dupa ce s-a licentiat
in filosofie, s-a inscris la doctorat, sperand sa obtina astfel o bursa in
Franta sau Germania. In 1934, i-a aparut prima carte, ”Pe culmile disperarii”,
pentru care i s-a acordat Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri
needitati. A mai publicat inca patru carti in tara, inainte de a se stabili
definitiv in Franta. Intre 1933 si 1935, s-a aflat la Berlin, ca bursier al
Fundatiei Humboldt. Reintors in tara, a ocupat vreme de un an (1936) postul de
profesor de filozofie la Liceul „Andrei Saguna“ din Brasov. In 1936, a pleacat
la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, care i s-a prelungit
pana in 1944. In 1940, a inceput sa scrie ”Indreptar patimas”, ultima sa carte
in limba romana, a carei varianta definitiva (ramasa inedita pana in 1991) a
fost incheiata in 1945, an cand s-a stabilit definitiv in Franta. Dupa 1945, a
inceput sa scrie in limba franceza, iar in 1949 i-a aparut la Gallimard prima
carte, ”Precis de decomposition”. Acesteia i-au urmat, pana in 1987, inca noua,
publicate la aceeasi prestigioasa editura pariziana. Cu exceptia Premiului
Rivarol, care i s-a conferit in 1950 pentru debutul francez, a refuzat toate
celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat,
Nimier). A incetat din viata la Paris, in data de 20 iunie 1995.
Iuliu Ionuţ Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu