Planul Marshall a fost un pachet de asistenta oferit de SUA,
avand dublul rol de a ajuta Europa dupa incheierea celui de-al doilea razboi
mondial si a preveni extinderea comunismului. Acesta a fost primul plan de
reconstructie conceput de SUA si destinat aliatilor europeni. Pe data de 5
iunie 1947, secretarul de stat american, generalul George Marshall a anuntat,
printr-un discurs tinut la Universitatea Harvard, lansarea unui program de
asistenta economica destinat refacerii economiilor europene, afectate de
razboi. De aceasta data, el a declarat “razboi foamei, saraciei, disperarii si
haosului din Europa”. Marshall a lansat aceasta propunere dupa intoarcerea de
la Conferinta ministrilor de Externe de la Moscova, unde s-au discutat probleme
legate de reorganizarea postbelica a lumii. Planul sau era de a contribui la
“renasterea unei economii active in lume pentru a crea conditiile politice,
economice si sociale in care sa poata sa existe institutii libere”. In 19 iunie
1947, ministrii de externe francez si britanic au semnat un comunicat prin care
au invitat 22 de state europene sa trimita reprezentanti la Paris pentru a
schita un plan de reconstructie europeana. Moscova, insa, etichetand Planul
Marshall ca fiind “imperialism economic European” a interzis tarilor satellite
sa participle la Conferinta de la Paris. La 16 aprilie 1948, s-a constituit
Organizatia Europeana de Cooperare Economica (OECE), avand ca membre: Austria,
Belgia, Danemarca, Elvetia, Franta, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Marea
Britanie, Norvegia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Suedia, Turcia si zona de
vest a Germaniei. Dupa cativa ani au fost admise si RFG si Spania. Tot atunci a
fost stabilit “Programul Global de Reconstructie a Europei”, care viza:
promovarea productiei industriale si agricole; obtinerea si mentinerea
stabilitatii monetare si bugetare; cresterea schimburilor internationale intre
tarile participante, pe seama reducerii barierelor comerciale. Statele Unite au
oferit 20 miliarde de dolari, conditionand statele europene sa realizeze
impreuna un plan rational de folosire a fondurilor. Pana in 1953, Statele Unite
au pompat suma de 13 miliarde de dolari, si Europa s-a aflat din nou pe
picioarele sale. Mai mult, Planul a inclus si Germania de Vest care a fost
astfel inclusa in comunitatea europeana. In afara de ajutorul pentru a pune
Europa din nou pe picioare, Planul Marshall a dus la realizarea Planului
Schuman, care a determinat crearea Comunitatii Carbunelui si Otelului si Pietei
Comune.
I.I.D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu