1. Într-o gazetă din Anglia,
se găsea în anii trecuți o întrebare adresată cititorilor: „CE ESTE AURUL? Mulți au răspuns după concepția fiecăruia.
Unul, însă, a dat un răspuns mai deosebit: „Aurul este pașaportul universal, bun pentru toate țările din lume.
Poți descuia cu el toate granițele, și toate ușile. Poți intra cu el oriunde.
Dar în rai nu poți intra cu el. Ușa raiului n-o poți deschide cu aurul. Cu el
poți cumpăra orice, dar mântuirea sufletului n-o poți cumpăra.(„Te
lauzi cu trufie și crezi că ești bogat, / Căci mii de pungi de aur în lăzi ai
îndesat! Tu ești sărac, sărmane! Dac-ai avea din lume / Tot aurul ce-n funduri
ascund a mării spume / Și arde sub pământuri, el tot n-ar compensa / „INIMA TA SĂRACĂ ȘI
GOALĂ MINTEA TA”. (Iacob Negruzii
1834-1936, scriitor, academician).
2. Trăim realitatea, ca
urmare a celor aproape 50 de ani de comunism. „ROMÂNIA” nu are nici o șansă să
scape de el. Singura șansă ne este „MÂNTUIREA”. Trebuie să urmăm școala noastră de înnoire moral-spirituală.
Iar pentru aceasta „ne trebuie preoți
distinși, mame deosebite, oameni care să ridice poporul prin modelul lor de viață
și politicieni de elită nu ca cei de azi care n-au nici o calitate - decât să
fure și să mintă”.
Iustin Pârvu (1919-2013), renumit duhovnic, stareț,
patriot locatar al pușcăriilor comuniste
3. „Dacă sunteți prigoniți, disprețuiți, umiliți și jigniți, rugați-vă
pentru mântuirea celor ce vă prigonesc. Chiar dacă vă ucid cu pietrele bârfirii
și disprețuirii, voi continuați să vă rugați pentru ei. În locul pietrelor care
se aruncă după voi, dați-le să guste din rodul iubirii voastre. Copiii
neastâmpărați, când văd un pom încărcat de poame, aruncă în el cu pietre și
lemne. El tace; el nu se plânge; el nu aruncă cu pietre înapoi în cel ce l-a
lovit, ci în locul pietrelor, el lasă să cadă la picioarele lor, poame dulci și
plăcute. El dă, fără să se întrebe de ce, toate bunurile pe care i le-a dăruit
Dumnezeu”.
Putem spune că este prea
greu să iubim pe dușmanii noștri. Și totuși iubirea adevărată a lui Dumnezeu,
rugăciunea sinceră și adevărată, sufletul curat, fac posibil acest lucru. „Iubirea lui Dumnezeu nu dorește altceva
decât să înalțe pe om, făptura alunecată în nevrednicie, la starea Slavei a
unei făpturi Dumnezeiești”.
4. „MÂNTUIREA OMULUI” stă în capacitatea de a-ți recunoaște filiația
(originea) ta divină. Dar ca Divinitatea să se manifeste în noi, va trebui din
ce în ce mai mult să facem efortul de a ne identifica cu Divinitatea, luîndu-ne
totuși câteva precațiuni. Marii Maeștrii ai Indiei, au rezumat această lucrare
de identificare în formula: „EU SUNT EL” la care corespund cuvintele Domnului
nastru Iisus Hristos: „IAR EU ȘI TATĂL MEU UNA SUNTEM”. Această identificare,
ni se cere să o realizăm și noi, din moment ce ne-a spus: „Fiți, dar,
voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel Ceresc desăvârșit este!”. Însă ca această fuziune să fie posibilă, ca
Dumnezeu să ne poată îmbrățișa cât de cât, noi trebuie să fim spălați de
păcate; adică, nu poate exista fuziune între două substanțe care nu sunt de
aceeași natură; Și din moment ce Dumnezeu este Lumină, putem fuziuna cu El,
numai în măsura în care și noi devenim lumină”.
Omraam Mikhael Aivanhov
(1900-1986),
filosof, pedagog, bulgar
stabilit în Franța
5. „Se vorbește mult despre legătura dintre credință și faptele
bune. Ambele sunt strâns legate laolaltă. Credința vorbește prin roadele ei.
Credința merge mână în mână cu faptele. Nu există credință adevărată fără roada
faptelor bune - și nici roade de fapte bune fără pomul credinței. Credința și
faptele bune sunt asemenea bărcii cu cele două lopeți, fără de care nu poți
înainta. Barca vieții noastre înaintează spre mântuire numai când vâslesc
cele două lopeți: „CREDINȚA și FAPTELE BUNE”. După cum spune Sf.
Scriptură care este „CONSTITUȚIA” cea adevărată: „Credința fără fapte este
moartă!” (Iacob- 2, 17).
6. „Cu foarte mulți ani în urmă exista un oraș pe numele său de Harar.
Viața orașului aici era pașnică și simplă: în zorii zilei, șiruri lungi de
locuitori se scurg pe cele cinci porți, mânând cirezi de vite spre pășunile de
pe dealuri. Se înapoiază seara, cu sarcini de cereale, lemne și nutreț. Porțile
se închid cu strășnicie, în asfințit. Când se apropie închiderea porților,
păzitorul acestora strigă cu glas tare: „Șaile”! „Grăbiți-vă! Se închide poarta!”
După această chemare, poarta se închide. Cei rămași afară trebuie să aștepte
până dimineața zilei următoare, dacă vor mai ajunge această dimineață, căci
afară noaptea umblă șacalii, hienele și mulți tâlhari. Și mulți din cei rămași
afară dimineața sunt aflați morți”.
Acest mod de viață putem
să-l luăm și noi creștinii și să-l analizăm pentru a noastră salvare
sufletească. „Lucrați până este ziuă” zice Sf. Scriptură, căci vine noaptea,
vine moartea, când nimeni nu mai poate lucra și nimeni nu mai poate intra”
(Ioan-9,4). Mântuitorul Hristos ne arată care este poarta spre mântuire: „Intrați pe poarta cea strâmtă (cât mai puține
păcate) care duce la mântuire!”
7. Scopul suprem al unui creştin care se respectă, este "mântuirea" sufletului său. Pentru
acest nobil scop, creştinul trebuie să ducă o adevărată luptă cu diferiţi
duşmani, care nu doresc şi împiedică realizarea lui. Există trei duşmani ai
mântuirii: eul nostru, diavolul şi
ispitele lumii. Pentru a depăşi aceste momente trebuie să-i urmăm lui
Hristos, luându-ne nu de puţine ori "CRUCEA
SUFERINŢELOR", "CRUCEA
ÎNCERCĂRILOR" acestei vieţi. Pentru a putea trece mai uşor
acest drum al calvarului vieţii, noi, oamenii- avem de îndeplinit mai multe
lucruri cum ar fi: Să intrăm în "Şcoala
lui Iisus", de unde, dacă sântem elevi silitori, vom ieşi întăriţi şi
conştienţi de rolul nostru pe pământ; Să încercăm "să ne golim" de ispitele şi multele fapte inutile acestei
vieţi şi "să ne umplem de
Hristos", adică de duhul dragostei, al păcii şi bunătăţii hristice; Să
înţelegem şi să nu deznădăjduim, că, "crucea
suferinţelor nu este o fatalitate, ci un mijloc de a ne apropia de
Hristos".
8. "POCĂINŢA" trebuie făcută în Sfânta
Biserică, în faţa slujitorului lui
Dumnezeu şi ea trebuie să fie una: completă, sinceră, secretă, cu umilinţă şi
zdrobire de inimă, cu părere de rău pentru păcatele săvârşite şi cu dorinţa
sinceră de a nu mai repeta păcatele săvârşite. Simpla mărturisire sau înşirare a păcatelor fără pocăinţă
adevărată şi fără de hotărâre de îndreptare nu aduce iertarea păcatelor, ci din
contra... "De nu vă veţi pocăi,
toţi veţi pieri la fel" (Luca 13, 5).
P.S.
Dragi cititori! Vreme este pentru toate, după cum spune Sfânta Scriptură. Acum,
în perioada postului mare, este vremea să fim asemenea fiului risipitor, a lui
Zaheu vameşul şi Mariei Egipteanca, care ne-au lăsat în istorie un adevărat
model de "pocăinţă", de reintrare în cursul normal al vieţii în Iisus
Hristos. Şi totul este posibil. Nimeni nu este fără de păcat înafară de
Dumnezeu, care tot El, este cheia fărădelegilor noastre... Trebuie doar să
căutăm această cheie în Biserică pe scaunul de mărturisire, şi cu siguranţă o
găsim, şi astfel să avem acces pe "uşa" care ne duce la mântuire.
"Mărturisire bună şi pocăinţă cu
folos!"
9."ÎNVIEREA DOMNULUI"
"După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de
ziua întâia a săptămânii (Duminica), a venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul.
Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul
Domnului, coborând din cer, şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei.
Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi
îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau
şi s-au făcut ca morţi.
Iar îngerul, răspunzând a zis femeilor: Nu vă temeţi,
că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi.
Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis;
veniţi de vedeţi locul unde a zăcut.
Şi degrabă mergând spuneţi ucenicilor Lui că
S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl
veţi vedea. Iată v-am spus vouă.
Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu
frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.
Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor,
iată Iisus le-a întâmpinat zicând: "BUCURAŢI-VĂ"! Iar ele,
apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat.
Atunci Iisus le-a zis: "NU VĂ
TEMEŢI!" Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi
acolo Mă vor vedea.
Şi plecând ele, iată unii din strajă, venind în
cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate.
Şi adunându-se ei împreună cu bătrânii şi
ţinând sfat, au dat mulţi bani ostaşilor zicând: Spuneţă că ucenicii Lui,
venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam;
Şi de se va auzi la dregătorul, noi îl vom
îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom
face.
Iar ei luând arginţii, au făcut precum au fost
învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între iudei până în ziua de astăzi.
Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea
la muntele unde le poruncise Iisus. Şi văzându-L, I S-au închinat, ei care se
îndoiseră.
Şi apropiindu-Se Iisus le-a vorbit lor zicând: "DATU-MI-SA
TOATĂ PUTEREA ÎN CER ŞI PE PĂMÂNT".
Drept aceea, mergând învăţaţi toate neamurile
botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le
să păzească toate câte V-am poruncit Eu vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate
zilele până la sfârşitul veacurilor. AMIN.
P.S. Dragii mei! Este adevărat că Iisus
Hristos a fost răstignit şi a înviat pentru a noastră mântuire în urmă cu
aproape două mii de ani. Dar... El poate fi răstignit în fiecare zi, de fiecare dintre noi prin faptele rele care
le facem, sau... poate să învieze prin faptele noastre bune". Să ne
străduim deci, ca frumoasa sărbătoare a Învierii Domnului să fie o "ÎNVIERE
DUPĂ ÎNVIERE", BUCURIE DUPĂ BUCURIE", SPERANŢĂ DUPĂ SPERANŢĂ".
HRISTOS A ÎNVIAT!
10. "A treia etapă în care Dumnezeu îşi arată principialitatea şi prietenia faţă de om, punctul
culminant în istoria mântuirii omului,
este cea a întrupării Fiului Său"pentru
noi şi a noastră mântuire", când unul din Sfânta Treime străbate
cerurile şi vine să unească cerul cu pământul, să-i aducă omului aminte de cer,
de originea sa, de Tatăl cel ceresc, căci întru toate Iisus a împlinit voia
Tatălui, cum însuşi spune: "Lucrul
pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit" (Ioan 17,4), şi iarăşi: "Nu voia Mea, ci voia Ta să se
împlinească" (Luca 22, 42).
Preot Dr. Teodor Damian
(1951-),
prof. univ., poet, membru
în Uniunea Scriitorilor din România. Capela Sf.
Apostoli, New-York
11.„Dumnezeu voiește ca toți
oamenii să fie mântuiți și să
vină la cunoștința
adevărului”1 Timotei 2:4
Mântuire înseamnă:salvare,scăpare,iertare
de păcate.
Mântuirea noastră este un har dăruit de
Dumnezeu.Se spune la Efeseni 2:8„Căci prin har ați fost mântuiți prin credință și
aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.”Harul lui Dumnezeu
trebuie să fie dorit și urmărit cu încredere, căile prin care primim harul lui
Dumnezeu sunt: studierea și ascultarea de Sfânta Scriptură, rugăciunea, postul,
adorarea lui Cristos și participarea la Sf.Cuminecătură”.(Evrei4:16).
Ioan Fătcaș-Mireșu Mare „Ce trebuie să
cunoaștem și să împlinim pentru mântuirea sufletului”
Selecție realizată de Mureșan
Olimpia - membru în Liga Scriitorilor Români, Maramureș.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu