de Mircea Dinescu
Cînd a încercat să îmbrîncească un zeu afară din mitologie,
Ion Iliescu l-a recreat pe Regele Mihai în conștiința adormită a românilor. Acel doctor fără de
arginți, trimis în exil pentru a doua oară
după ce nu fusese lăsat să-și revadă
mormintele strămoșilor de la Curtea de
Argeș, ar fi putut tămădui o țară abia ieșită
din spitalul de nebuni dacă băieții cu
ochi albaștri nu i-ar fi altoit pe
trunchiul princiar o otrăvită dudă neagră. Neputînd să-l sufoce cu ura sa, Ion
Iliescu l-a omorît mai tîrziu cu dragostea sa, oferindu-i, în 2001, nu moliei
din Versoix, cum îi plăcea să-l firitisească înainte, ci Sirelui, o nemaivăzută
în istoria omenirii pensie de merit, dată de un fost activist unui fost rege,
cam în stilul în care violato-rul cade la pace cu victima în spatele secției de Poliție,
băgîndu-i un fișic de gologani în gentuță: „Te-am ținut,
Sire, pe scara avionului, te-am fugărit pe șoselele
patriei, te-am stuchit metaforic între ochi, zicîndu-ți «Fir-ai al dracu’, Majestate», «Mișu navetistul» sau «Mihăiță
bîl-bîl», da’ tot eu îți dau, iacătă,
pensie de destabilizator pentru meritul de a-ți
fi luat drept ginere un boboc de încredere, crescut în laboratoarele noastre”.
Tristețea cea mare a spicelor regale ce
s-au lăsat tăiate de secera de la ciocanul lui Ion Iliescu, spre a fi vînturate
apoi în batoza de propagandă a Partidului, a sporit veselia Dudei nesățioase. Acționînd
ca un aspirator, Excrescența Sa și-a băgat mațul
în hîrdăul legii retrocedărilor, prăvălind într-o singură zi asupra Majestății Sale munți
împăduriți, castele, acareturi și calabalîcuri, în vreme ce urmașii burghezo-moșierimii
din închisorilor comuniste fost-au trimiși
de tribunale la Sfîntu’ Așteaptă. Cînd
Duda s-a împopoțonat cu titlul de
Hohenzollern-Sigmaringen, prinții
germani, indig-nați, i-au dat cu
Almanahul de Gotha la mir, somîndu-l pe tata-socru să-și liniștească potaia,
fiindcă altfel își va pierde vechea
hlamidă imperială. Așa a ajuns Mihai de
România umbra unui rege captiv, la ușa
căruia rîcîie acum nepotul de sînge albastru în loc să rîcîie potaia. Și pentru ca lăturile generoase ale
pesedeului să-l mînjească și dincolo de
mormînt, cuplul magic Dragnea-Tăriceanu a pus la cale un parastas de pomină
chiar înainte obștescului Său sfîrșit. În loc să dea de pomană săracilor, s-au
gîndit ei să dea de pomană bogaților,
mărind cu cîteva milioane de euroi suma alocată familiei Duda, prin mecanismul
numit – Doamne, Dumnezeule – „Prima casă regală”. Proștii n–au bunghit că nu-i prima, ci ultima.
Preluare http://www.catavencii.ro/editorial/efectul-dudei-negre-asupra-arborelui-regal/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu