Constituţia se răzbună

România se conduce după o formulă de putere politică unică în Uniunea Europeană. De teama de a nu se reveni la un cult al personalităţii, la o dictatură a unui singur personaj care să acumuleze prea multă putere, imediat după căderea regimului dictatorial, de teama unui nou Ceauşescu, a unui nou dictator, cei care au lucrat la Constituţie s-au gândit să împartă puterea.

Astfel avem un preşedinte care face parte din Executiv, dar nu conduce guvernul. Avem un prim-ministru care este desemnat de preşedinte, dar nu-l poate demite.

Puterea politică în România este o îmbârligătură.

Pe scurt, nu se ştie cine este şeful cel mare. Preşedintele se ascunde în spatele milioanelor de voturi şi se consideră cel mai reprezentativ purtător de cuvânt al poporului. Guvernul invocă dreptul de a guverna pentru că are o majoritate parlamentară rezultată în urma alegerilor democratice. Fiecare are dreptate, dar când nu sunt de aceeaşi culoare politică este un dezastru.

Nu merg bine lucrurile nici când au luptat sub acelaşi stindard. Exemple: preşedintele Contantinescu şi premierul Radu Vasile, amândoi ţărănişti. Preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu, amândoi obţinându-şi funcţiile candidând în Alianţa DA.

Mai mult ca niciodată, această anomalie constituţională iese în evidenţă cu ocazia deţinerii preşedinţiei rotative a Consiliului European de către România. Cine este şeful? România este singura ţară din UE cu două palate ale puterii. Relaţia dintre palatul Victoria şi palatul Cotroceni este mai tensionată decât între câinele şi pisica din proverb. Când preşedintele Iohannis se află la aceaşi masă cu premierul Dăncilă sunt ca papagalul închis în aceeaşi colivie cu pisica.

România deţine preşedinţia Consiliului European într-un an electoral. Partidele din toate ţările sunt în campanie electorală pentru Parlamentul European din luna mai. România va fi un câmp de bătălie politică. Are ocazia să se facă de râs la ea acasă, cu ecouri în întreaga Uniune.

Lucrurile nu se pot schimba. Nu există nicio cale de împăcare între preşedinte şi guvern, personal între Klaus Iohannis şi Liviu Dragnea. Va fi un an cumplit.

După alegerile din luna mai urmează alegerile prezidenţiale. ~n cursă intră aceleaşi personaje care nu pot sta la aceeaşi masă nici în timp de pace. Foarte probabil vor intra în cursă şi persoane care au fost de aceeaşi parte a baricadei. Cioloş va candida împotriva lui Iohannis. Este posibil ca Tăriceanu să candideze împotriva lui Dragnea. Nu mai punem la socoteală alţi candidaţi, care vor încurca şi mai mult încâlcitele iţe ale politicii româneşti.

Totul din cauza unei Constituţii în spatele căreia se află teama de un nou dictator. Separaţia puterilor în stat, potrivit Constituţiei, a fost gândită ca un mecanism de control reciproc al puterilor. Cum se produce în realitate este un dezastru naţional.

Care să fie cauza? Regimul semi-prezidenţial. Nici cal, nici măgar. O struţo-cămilă. Un regim prezidenţial sau o republică parlamentară este singura soluţie.

Dar de dragul puterii, niciun partid nu doreşte o astfel de schimbare. Când un partid câştigă alegerile parlamantare şi are majoritate confortabilă îşi doreşte o republică parlamentară, iar când câştigă preşedinţia României şi-ar dori o republică prezidenţială.

Să vedem cum vom duce la capăt cele şase luni de preşedinţie a Consiliului European. Noroc că este rotativă.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş