Elitele şi conştiinţa naţională

Elevii nu mai sunt în stare să-l citească pe Ion Creangă, pensionarii au devenit o povară, familia nu mai e de mult formată dintre o mamă şi un tată şi copii, ci din „2 taţi sau 7 mame”. Toate aceste idei promovate ca fiind cele după care ar trebui să se ghideze românii au dus România într-o direcţie greşită. Sunt aspecte negative care au fost aduse în prim-plan de Mircea Platon, redactorul-şef al revistei „Convorbiri literare” din Iaşi în faţa auditoriului prezent la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare. Evenimentul a făcut parte din ciclul de conferinţe: românii dinăuntrul şi din afara graniţelor ţării în oglinda Centenarului Marii Uniri, proiect finanţat de Consiliul Judeţean Maramureş.

După cum remarca şi prof. univ. dr. George Achim în deschiderea con­ferinţei „Elitele şi conştiinţa naţională”, Mircea Platon „pune următorul diagnostic: România are tot ce îi trebuie pentru a fi o naţiune bine întocmită. Doar că firele sunt co­nectate greşit. E ca şi cum ai avea o moară de vânt pe care ai băga-o sub apă, aşteptând apoi să-ţi alimenteze cu energie o fabrică de conserve în care tu ai vrea să fabrici ciorapi. Potenţialul României e ignorat şi risipit din cauză că subansamblele României sunt co­nectate anapoda din cauza unei pseudoelite care nu înţelege să ajute la structurarea personalităţii naţionale a românilor”.

În conferinţă, Mircea Platon a arătat că „unul dintre motivele pentru care în România e greu să se înţeleagă om cu om e criza instituţiilor. După 1989, instituţiile au fost ale tuturor. Uneori ale angajaţilor, alteori ale directorului sau conducerii, iar alteori ale clienţilor care s-au erijat în clienţi ce trebuie neapărat satisfăcuţi”.

După căderea comunismului, s-a instaurat dezordinea, s-a trecut la un sistem în care instituţiile statului au fost lăsate să se prăbuşească, au apărut diverşi formatori de opinie, susţinuţi şi finanţaţi de la nivel internaţional. S-a pierdut şi noţiunea de datorie, după cum a mai remarcat Mircea Platon. Redactorul-şef al revistei „Convorbiri literare” a dat şi exemple de personalităţi care au făcut parte din elită. El spune că aceste modele sunt privite acum cu nostalgie.

„Ne-am obişnuit să spu­nem: da, aşa era în trecut, aveam oameni de stat patrioţi, dar acum nu mai sunt sau spunem că aceasta e o imagine idealizată pentru că, de fapt, toţi erau nişte mişei corupţi care jucau ruletă la Monte Carlo, în timp ce ţăranii mureau de foame şi de holeră în sat. În ambele cazuri, vedem doar o jumătate a paharului. Nimeni nu se întreabă cine a umplut paharul. Aceasta e întrebarea esenţială. E singura întrebare care ne poate ajuta să aflăm ceva despre lumea românească şi despre noi înşine. Pentru a ieşi din constatări de genul aşa e lumea, era mai bine înainte sau nu era mai bine înainte trebuie să vedem şi să înţelegem cât mai bine cu putinţă mecanismele de producere, generare, creştere şi inhibarea binelui şi răului în societate”, a spus Mircea Platon.

El a adăugat că „în România de acum 100 de ani nu era totul roz, era multă mizerie, multă sărăcie şi mult analfabetism, dar găsim şi exemple de strălucire culturală, de demnitate politică sau morală, de viaţă creştină, de solidaritate naţională. Ce e important să reţinem e că aceste modele nu erau rodul întâmplării, ci erau rezultatul unor structuri, al unor instituţii, al unui mod de viaţă susţinut de instituţii, pe nişte tradiţii, de o armătură naturală istorică şi culturală moştenită sau creată în secolul al 19-lea. Am ajuns să trăim astăzi ca şi cum am crede că binele e întâmplător, iar răul inevitabil, cu o desfăşurare sistematică. Nu e aşa. Binele e de cele mai multe ori sistematic, are nevoie de sprijin, de sisteme de irigare, de ocrotire instituţională, de protejare principială. În timp ce răul creşte oricând şi oriunde”.

Mircea Platon a mai evidenţiat care au fost „structurile de rezistenţă ale României”. „Biserica, şcoala, familia, ierarhia social-istorică, adică generozitatea frăţească au fost structurile de rezistenţă ale României mici care a devenit Mari. Fără aceste structuri şi fără a înţelege rolul şi rostul lor, România nu poate exista. Modul aleatoriu în care percepem azi şcoala, Biserica, familia, şi chiar relaţia cu semenii noştri superiori sau inferiori din anumite puncte de vedere, dar care ne sunt totuşi fraţi din punct de vedere creştin şi naţional sunt lăsate pradă individualismului. Nu putem pleca grumazul în faţa experţilor care ne spun că aşa e acum, că şcolarii nu mai pot citi Creangă, din cauză că sunt prea multe arhaisme acolo, că toţi trebuie să stea pe telefon, că familia trebuie să aibă 2 taţi şi 7 mame, că mâncarea de fast-food e excelentă, că antibioticele trebuie luate la orice strănut, că pensionarii sunt o povară. Toate aceste idei presupun schimbarea modului de viaţă normal. Nu e normal să li se spună românilor pe toate posturile de televiziune că românii sunt proşti, murdari. Trebuie create elite şi întărite instituţiile”, a conchis Mircea Platon.

Autor: Camelia Tocaci

Sursa: Graiul Maramureşului