România a avut patru
preşedinţi şi toţi sunt în viaţă. Are, prin urmare şansa de a avea patru stâlpi
ai înţelepciunii. Are, de asemenea, un număr de foşti prim-miniştri, toţi
activi, implicaţi în diferite proiecte. Cu toate acestea România nu are un
proiect de ţară. Se constituie comisii, se fac şi se desfac partide, în vreme
ce ţara rămâne cam egală cu sine.
În urmă cu 25-30 de
ani se spunea că România se va schimba odată cu dispariţia mentalităţii vechi,
deci odată cu dispariţia fizică a generaţiilor formate în comunism.
Timpul a trecut, generaţiile tinere s-au impus, dar
lucrurile merg la fel de prost. Mai mult, vedem că media de vârstă a clienţilor
DNA este destul de mică. Media înalţilor funcţionari, a funcţionarilor de la
ghişee, este destul de mică şi totuşi mentalitatea pare să fie aceeaşi
dintotdeauna.
Poate că această stare de lucruri l-a făcut pe fostul
preşedinte Ion Iliescu să iasă în public cu o scrisoare deschisă. Este drept că
se referă în special la situaţia din PSD, dar are în vedere situaţia generală
de pe scena politică. Nu numai din ţară. De pildă spune că politicieni mediocri
există şi la Bucureşti şi la Bruxelles.
Ion Iliescu a fost fără îndoială unul dintre cei mai
contestaţi politicieni afirmaţi după 1989. Protestele din 1990 au fost de o
virulenţă care nu a fost egalată de atunci. Protestele #Rezist sunt joacă de
copii faţă de cele din Piaţa Universităţii. Protestele de atunci au pus
fundamentul statului de drept, victoria din 1996 fiind o consecinţă firească a manifestărilor
de stradă, a presei independente, a partidelor de opoziţie.
Ion Iliescu se situează de data aceasta în poziţia
protestatarului, a nemulţumitului. Apelul său nu are de cine să fie luat în
serios. Este fondatorul partidului, dar nu mai prea are oameni în PSD-ul de
azi.
Cu atât mai puţin poate fi luat în serios de celelalte
partide. De asemenea, nu ştim dacă preşedintele actual se consultă cu el, la
fel cu ceilalţi doi preşedinţi. Despre o întâlnire a celor patru preşedinţi nu
s-a auzit că ar fi avut loc vreodată.
Klaus Iohannis nu excelează nici în întâlnirile cu
personalităţile culturale, cu oamenii de cultură, cu istoricii. În timpul
preşedintelui Iliescu se zicea că la Cotroceni cântă cucuveaua. Era un fel de a
spune că preşedintele stătea într-un turn de fildeş, departe de problemele
reale din ţară.
Reapariţia preşedintelui Ion Iliescu în dezbaterile politice
este salutată, indiferent de greşelile pe care le-a făcut cât a fost la
Cotroceni. Experienţa lui, la fel ca a preşedintelui Emil Constantinescu, i-ar
fi benefică preşedintelui Iohannis. Nu trebuie să-l excludem nici pe Traian
Băsescu, depozitarul unor informaţii care i-ar fi utile preşedintelui în
exerciţiu.
În fond, Klaus Iohannis este succesorul direct al lui Traian
Băsescu. I-a preluat punctele tari, lupta anti-corupţie, statul de drept,
independenţa Justiţiei. Mai puţin echipa de oameni de cultură.
Nu pare să fi preluat nimic de la Emil Constantinescu, şi
asta este un lucru rău. Dacă nu se poate vorbi despre o continuitate la nivelul
celei mai importante instituţii a statului, instituţia prezidenţială, la ce să
ne aşteptăm din partea altor instituţii, de mâna a doua.
Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu au fost cei
mai puternici politicieni ai unor momente importante din istoria recentă. Ei
sunt încă o voce care ar trebui ascultată. De ce nu se întâmplă acest lucru? Nu
este stilul lui Klaus Iohannis.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu