“Lumina din adâncuri” a fost reflectată în pictură de
Elisabeta Veress în cea mai recentă expoziţie a sa. Vernisajul a avut loc în
Salonul Artelor al Bibliotecii Judeţene “Petre Dulfu” din Baia Mare, în a treia
zi după intrarea în Noul An. Artista a avut până acum în jur de 30 de expoziţii
personale. Despre Elisabeta Veress, sculptorul Ioan Marchiş a remarcat că e o
artistă autentică prin tematica abordată. Deşi Maramureşul a trăit din minerit,
pictorii nu s-au încumetat să aducă în lumina artei această îndeletnicire.
Despre Elisabeta Veress, artistul Ioan Marchiş a mărturisit
că a avut de la început revelaţia unei persoane “formidabile”. Spune că “l-a
izbit” talentul său şi tendinţa artistei de a fi monocromă în lucrările sale.
“M-a izbit un talent deosebit. Eu am intrat în viaţa lor
pentru că mi-a dat seama că această femeie are ceva ce nu am mai găsit la
nimeni. În Baia Mare nimeni nu s-a mai ocupat de minerit şi de arta subterană.
Să analizăm puţin Şcoala Băimăreană de Pictură. Cine s-a afirmat? S-a afirmat
Mihai Olos care a vorbit în pictura lui despre nodul maramureşean şi despre
aceste structuri ancestrale. S-au afirmat pictorii maghiari care pictau Centrul
Vechi şi bisericile. Ea este singura care vobeşte despre minerit. Niciun artist
maramureşean nu şi-a dedicat opera subteranului. Subteran înseamnă că ochiul nu
mai vede în afară. Ea nu este un artist care explorează lumina, verdele, lumina
solară, ci un alt soare. Diamantul e întâi cărbune. Dar să vedem ce se întâmplă
cu emoţia cărbunelui până devine diamant? Asta e valoarea Cavnicului”, a
declarat Ioan Marchiş.
Sculptorul este convins că Elisabeta Veress are ceva mai
mult decât talent, are har. “Faptul că Elisabeta Veress a rămas la această
monocromie de tip subteran o identifică ca fiind un artist nou, de valoare.
Avem un artist de o mare valoare pe care l-am ignorat. Nu mă interesează şcoala
unui om, ci vâna unui om, dacă spune ceva nou. Adevăraţii artişti se identifică
într-un stil. Are har, ea nu face nimic fără o formidabilă încărcătură
emoţională. I-am văzut subtilitatea, sensibilitatea, ataşamentul de această
geometrie sacră”, a concluzionat artistul Ioan Marchiş.
În schimb, Elisabeta Veress a accentuat ca prin expoziţia sa
a vrut să aducă un omagiu mineritului. “Oraşul Cavnic a rămas ca şi cum ar fi
al nimănui după închiderea mineritului. Oamenii au rămas vitregiţi de soartă.
Au rămas mulţi oameni în vârstă, tinerii au plecat. Mă doare acest lucru. Eu
am încercat să aduc lumina din adâncuri pentru că ea există”, a afirmat
Elisabeta Veress.
La vernisaj a fost prezent şi fostul ministru al Minelor,
Nicolae Dicu care a vorbit despre perioada mineritului, despre ce a însemnat
această activitate pentru viaţa comunităţii maramureşene. “În 2006 când s-a
închis mineritul, am fost foarte dezamăgit. Se mai putea continua, dar nu a
dorit Europa. Mă doare mult acest lucru. Muzeul Judeţean de Mineralogie e unul
excepţional, e singurul simbol al mineritului din Maramureş. În rest, factorii
politici au uitat de minerit, deşi mineritul a dezvoltat această zonă”, a spus
Nicolae Dicu.
Expoziţia „Reflexii subterane” poate fi vizitată la Salonul
Artelor până în 11 ianuarie 2019.
Autor: Camelia TOCACI
Sursa: Graiul Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu