Erotism nu înseamnă doar sex...

 Erotismul propriu este, adesea, un mare mister chiar și pentru persoana în sine“, îmi spune cu maximă convingere Esther Perel, colega mea newyorkeză, în timpul unei discuții purtate acum vreo doi ani la București. Esther are o psihologie multiculturală: s-a născut în Belgia într-o familie de evrei, a studiat psihologia la Ierusalim, iar în prezent trăiește în SUA și se numără printre puținii terapeuți de cuplu care și-au asumat inițierea unui dialog global despre sexualitatea umană, îndrăznind astfel să deschidă cutia Pandorei și să pornească o adevărată revoluție pe acest subiect. Desigur că nu este ca și cum ar fi inventat roata sau căruța, mai ales că oamenii au făcut sex cu mult înainte ca cel mai primitiv mijloc de transport să fi luat vreo formă. Doar că, pentru cei mai mulți dintre noi, propria sexualitate este încă un subiect la fel de străin ca stocarea informațiilor în cloud sau sensul existenței umane pe Pământ. Tot ceea ce ne îndeamnă ea este să îndrăznim să regândim locul și rostul erotismului în viața noastră de zi cu zi. Semnificativ influențat de experiența clinică a colegei mele, în ultimii doi ani am înlocuit întrebarea „Faceți sex?“ (deja clasică în cabinetele de psihoterapie) cu o serie de enunțuri și întrebări mai deschise: „Vorbiți-mi despre cum este viața erotică în cuplul vostru. Cât este de importantă pentru voi această latură a vieții? Cum s-a schimbat în timp? Cât de confortabil vă este să vorbiți unul cu celălalt despre preferințele sexuale? Este un subiect pe care-l puteți dezbate eficient sau este mai degrabă o sursă de stres și tensiuni emoționale?“. Și, sincer, în cei peste 12 ani de când lucrez cu parteneri de cuplu, i-aș putea enumera pe degetele de la o singură mână pe cei care erau conștienți de evoluția sexualității lor în timp.

Pentru cele mai multe cupluri, acesta este un subiect înghesuit sub preșul psihologic al ușii relaționale, pentru alții este ultimul lucru despre care ar vrea să vorbească cu un străin ca mine, în timp ce o altă parte dintre clienții mei aleg să-și exploreze latura erotică în afara granițelor relației oficiale. Indiferent de răspunsurile sau disponibilitatea lor față de subiect, mai mult sau mai puțin clar, tuturor le amintesc de faptul că discuția despre sex nu este ceva ce „facem“, ci mai degrabă este un loc pe care-l descoperim, atât în noi, cât și în jumătatea noastră de cuplu. Iar odată ce îndrăznim să ne deschidem mintea, putem câștiga acces la adevărata noastră lume erotică – alcătuită din fantezii, dorințe, preferințe, nevoi nesatisfăcute, experiențe mai mult sau mai puțin satisfăcătoare, frici și rușini. Iar acolo unde sunt blocajele noastre, tot acolo putem găsi și resursele ori soluțiile.

Majoritatea am crescut cu o atitudine primitivă față de erotism, fiind educați într-o surdă tăcere sexuală și ajungând să asociem plăcerile naturale ale corpului cu trăiri de rușine sau vinovăție. Iar pentru a ne putea cultiva sexualitatea, avem nevoie să vorbim despre aceste secrete și restricții, să le punem în cuvinte rostite cu voce tare și să regândim lecțiile de anatomie cu mintea adultului care am devenit.

Cel mai interesant, pentru mine ca psiholog, este faptul că adesea aceste discuții sunt mai ușor de purtat decât ar fi părut în prealabil. În mod cert, vulnerabilitatea trăită este mai suportabilă decât ceagândită și, invariabil, se ajunge la capitolul dorință și sinele erotic.

O energie și o versiune psihologică a fiecăruia dintre noi despre care am învățat că sunt interzise, că nu pot fi explorate și nici nu ne sunt permise. Dar „realitatea e că sexualitatea proprie este un proiect personal nelimitat“ – după cum spune aceeași Esther Perel – și se referă la faptul că sexualitatea face parte din cine suntem. Aceasta a devenit în timp o caracteristică fundamentală a relațiilor intime, iar satisfacerea ei este responsabilitatea fiecăruia dintre noi.

Legat de sinele erotic, îmi amintesc de vorbele sonore ale unei soții care a venit cu partenerul ei la terapie și care îmi relata (cu surprinderea specifică unui turist care ajunge pentru prima dată într-o țară civilizată) că niciodată nu s-a gândit să răspundă la întrebarea „Ce o aprinde, din punct de vedere sexual?“ și cum toată viața a fost preocupată să-și stingă fanteziile erotice, convinsă în plan conștient că o femeie serioasă nu este caracterizată de astfel de gânduri. Iar discuția îndrăzneață despre sex i-a permis să iasă din propria-i îngustime psihologică și să descopere că imaginația erotică are puterea de a reaprinde nu doar flacăra dorinței, ci și pe cea a creativității și pasiunii față de viață. Sinele erotic, odată dezlănțuit, nu duce la promiscuitate sau vulgaritate sexuală; ne oferă însă acces la libertate. O libertate care ne permite să tolerăm mai bine limitele realității, să ne adaptăm la viața în doi și să ne folosim energia sexuală într-o manieră sănătoasă și matură. Adevărul este că erotismul și sexualitatea nu sunt unul și același lucru.

Sexualitatea este un dat de la natură, de la viață, în timp ce erotismul este un spațiu pe care-l cultivăm pe parcursul întregii vieți. În calitate de psiholog clinician, nu sunt interesat de cât de frecvent fac cuplurile sex, așa cum nici nu încurajez perfecționarea tehnicilor sau creșterea performanței sexuale – cred că toate aceste aspecte nu fac altceva decât să stârnească și mai multă anxietate, inhibiție și, poate, o și mai abruptă reținere personală.

Sunt convins de faptul că erotismul este un act care ține de imaginație și nu se poate cuantifica. Așa cum satisfacția vine din calitatea uniunii sexuale, și nu din rata sau frecvența acesteia. Este destul de evident că nu prea poți avea o viață erotică satisfăcătoare în cuplu, fără să îți cunoști atât anatomia, cât și latura psihologică și emoțională a propriului corp. Nu te poți aștepta ca jumătatea ta de cuplu să reaprindă flacăra pasiunii, atât timp cât mintea îți este baricadată cu negare, iar instinctele sexuale îți sunt amorțite încă din copilărie. Însă partea bună este că vine vara și avem toate șansele ca toamna care urmează să fie unică din punctul de vedere al inteligenței erotice. Tot ce avem de făcut este să urmăm regula de 5 secunde. Să numărăm în gând de la 5 la 1, iar odată ajunși în punctul 0 să dăm startul unei veri în care să spunem tot ce până acum a fost de nerostit, să ne dezlănțuim curiozitatea și să începem să trăim conștienți de propria sexualitate. Deoarece, așa cum îmi repeta Esther Perel, viața noastră erotică este mai bogată și mai complexă decât am fi dispuși să credem.

Text de György Gáspár