de Dumitru Păcuraru
Ne uităm spre anul pe care-l îngropăm la miezul
nopții și nu știm cum să-l interpretăm. Să ignorăm ce a fost în 2019, în 2018
și tot așa până la alegerile locale și parlamentare din 2016, și mai departe
spre anul 1990, sau să ne uităm spre viitor?
Sunt tot mai multe semnale că lumea s-a trezit. În
cei 30 de ani de la schimbarea de regim s-au făcut schimbări majore, însă nu
îndeajuns de radicale pentru transformarea României într-o țară comparabilă din
toate punctele de vedere cu restul țărilor din Vest.
Am mers când înainte, când înapoi, în funcție de
interese politice, în funcție de interese de partid și nu în ultimul rând în
funcție de interese de grup.
Fiecare partid a funcționat ca o castă. Cei mai
radicali spun că fiecare partid s-a comportat ca un grup infracțional
organizat. Să nu uităm că DNA-ul s-a înființat ca instituție care să lupte
împotriva corupției politice. În același timp, opinia publică, reprezentată într-o
anumită proporție de mass media, s-a situat când de partea unei tabere, când de
partea alteia, în funcție de nivelul pe manipulare pe care reușea să-l atingă
fiecare partid.
Electoratul a balansat când la stânga, când la
dreapta, punându-și speranțele mai ales în președinți. În prima perioadă Ion
Iliescu a fost lumina de la răsărit pentru circa 80% dintre români. A venit
rândul lui Emil Constantinescu să fie văzut ca un element esențial al
schimbării. Nu a reușit, și s-a recunoscut învins. De cine? De Securitate.
Zece ani cu Traian Băsescu au fost insuportabili
pentru unii, ani buni pentru susținătorii lui. Pe urmă lumea a crezut că un
neamț va scoate România la liman. Nu a fost să fie. Primul mandat și l-a
dedicat luptei împotriva unui partid. Drept urmare în 2016 respectivul partid a
câștigat alegerile la un scor uriaș. Cum va fi următorul mandat al lui Klaus
Iohannis? Nimeni nu știe, dar au reînviat speranțele, ca în 1996, când a
câștigat candidatul CDR.
Suntem în pragul unui nou an. Este anul alegerilor
locale și parlamentare. Prima mare bătălie se va da pentru alegerea primarilor
și consilierilor locali. Se vorbește deja despre nevoia de „dezbaronizare”.
Simplu spus, președinții de consilii județene, primarii, odată instalați în
funcții, se cred stăpânii locului. Nu s-a găsit încă nicio soluție pentru
punerea lor reală în slujba comunității. Impresia generală este că în jurul lor
se formează o clientelă financiară, iar problemele comunității trec în plan
secundar. Banul public este la discreția lor. Măiestria unul ales local este
să-și știe acoperi ilegalitățile cu hârtii.
Trebuie făcută cuvenita diferență între percepția
publică și realitate. Cert este că lucrurile nu merg bine. Faptul că primarii
în funcție nu vor în niciun chip să se facă alegeri din două tururi, așa cum
este democratic, spune foarte mult despre modul în care se raportează la
populație. Un primar ales într-un singur tur este primarul partidului care l-a
votat. De aici pornesc toate relele din administrațiile locale. Gabriela Firea,
orice ar face, orice ar spune, este doar primarul PSD. La fel și în cazul
primarilor PNL. Dacă rămân alegeri într-un singur tur, doar PSD, PNL și pe
alocuri UDMR vor avea primari. Aceasta este prima provocare a anului 2020.
Se fac pregătiri și pentru alegerile parlamentare.
Dacă vor fi anticipate rezultatele sunt previzibile. Vor câștiga partidele de
dreapta. Situația se complică dacă alegerile vor fi la toamnă. Va câștiga PNL
dacă va guverna bine. În caz contrar se va repeta fenomenul din 2016. După un
an de opoziție, PSD ar putea reveni la guvernare.
2020 trebuie să fie anul schimbării sau vom repeta
greșelile care s-au făcut în ultimii 30 de ani. Să sperăm că, totuși, va fi
anul schimbărilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu