O poezie interesantă, „dulce-amăruie”, cu trăiri intense, sincere, un adevărat jurnal de idei poetice ne prezintă Claudia Talpoş în volumul ei de debut „Dulce amărui regret”, Editura „eCreator” Baia Mare, Colecţia „Debut”, 2020.
Ce surprinde în toate poeziile ei este lirismul
descoperirii de sine, gândurile ei din care reies păreri de rău pentru
ireversibilitatea timpului, nostalgia pentru anii tinereţii, regretul trăirii
în sine, într-o perpetuă meditaţie, transformarea rapidă a lumii de odinioară
în ceva toxic, indiferent, inutil .
Temele abordate sunt cele arhicunoscute: dragostea
pentru locurile natale, natura, iubirea, trecerea timpului, condiţia umană,
destinul omului superior, a raportului dintre sine şi Dumnezeu, floarea-de
colţ, sfera, anotimpurile,destinul, etc.
Dacă îmi este permis, poezia Claudiei Talpoş este o
poezie cuminte fiindcă autoarea nu are aşteptări spectaculoase iar versurile ei
îndeamnă la simplitate, la lucruri fireşti într-o lume în care clepsidra îşi
cerne nisipul iar trecerea lui afectează
în special modul nostru de gândire: „Dar, iată astăzi mă gândesc,/Cum au trecut
în grabă anii/În urmă-s multe amintiri/ Regrete, deopotrivă planuri”. (Gânduri
de duminică).
Poeta se descrie foarte bine în poezia „Aşa sunt”
din care am selectat aceste versuri sugestive: „Am mers pe trepte şi am coborât
mereu,/Am tot ales ce-a fost mai rău din bine/ M-am rătăcit şi-am revenit tot
EU/Crezând că astfel este bine/EU nu sunt EU întotdeauna”!
Ireversibilitatea timpului o întâlnim în mai multe
poezii dar în poezia „Astăzi” îmi aminteşte de şlagărul „Roata vieţii” a Irinei
Loghin, când versurile poetei sunt o sinteză reuşită de când deschide şi
închide omul ochii pe acest pământ: „Şi tot se duce timpul/Şi nu-nţeleg
nimic/Un drum fără de capăt/Un drum fără sfârşit!/O fericire o aştepţiTrece ca
o secundă,/Şi DOAMNE ne ajută/Suntem numai în urmă!/Nu vrem să exprimăm/Cum
gândul tot ne poartă!/ Şi oare ce-aşteptăm?/ Inversiune de roată?”.
Multe poezii sunt dedicate naturii, locurilor natale
iar fiorul nostalgic al autoarei se întâlneşte în mai toate versurile:
„Rădăcini slăbite-n timp,/Întrebări necruţătoare/Galbenul soseşte-acum/În
pădurea-mbietoare!//Vise duse mult departe/Viaţa izolată iar,/Aşteptând pe
insuliţă/ Suferind în toamnă iar!” (Frumoasă toamnă).
Cu o educaţie elevată, cu cei şapte ani de acasă,
Claudia Talpoş respectă credinţa strămoşească şi are poezii pe teme religioase:
„În ajun de Paşte”, „Zi specială”, „Pacea pentru mine azi”, „Slavă ţie DOAMNE!”.
Mi-a păcut în mod special poezia „În
prag de sărbători” din care am selectat aceste versuri: „Vin sărbătorile de
iarnă,/Aşa cum ne-au lăsat strămoşii,/Să ducem mai departe totul/Şi pe pământ
să găsim rostul.// Alături de cei dragi să sune/ Colindul nostru fermecat,/ Şi
alungând răul din inimi,/ Să ne întoarcem şi în sat!”.
Despre viaţă, despre timp şi crezul ei scrie
nostalgic în poezia „Sunt şi ţărm şi val în mare”: „Viaţa este datorie/ O trăim
sau risipim,/La urmă ne-apare totul/Când spre meteori pornim.// Timpul fuge
pentru toţi,/ A rămas puţin se pare,/ Marele chiar a trecut/ Înspre cosmos şi
ne doare.//Nu mai risipi nimic,/Stai mai
mult cu mine-acum!/ Căci iubirea relativă/ Este astăzi ca un fum.// Sunt şi
ţărm şi val de mare,/ Trec aşa unde-i nevoie,/ Zbuciumată-n falsuri viaţa/
Prind cât pot în altă slovă!”.
Fiind la început de drum n-am de gând să vorbesc de stângăciile
inerente oricărui debut, mai ales că suntem colegi în profesie şi am să închei
cu spusele altui cadru didactic,
Petronela Apopei: „ Gânduri aşternute-n rânduri coboară lin sau grav, cu
note de piculină, sub privirea cititorului care descoperă rând pe rând scrieri
prin care autoarea face o trecere în revistă a câtorva teme romantice: iubirea,
natura, trecerea timpului nemilos...”.
Felicitări, Claudia Talpoş pentru curajul de a-ţi
dezveli sufletul tău sensibil, de a te confesa asemeni unei spovedanii,
cititorilor tăi şi mult succes pe viitor!
Gelu Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu