Triada preşedinte-guvern-parlament

 Bune-rele, cu aceste partide trebuie reconstruită România. Când se va întâmpla acest lucru? Nu după ce se va termina pandemia. A doua zi după alegeri lupta politică ar trebui pusă la păstrat până peste patru ani, la viitoarele alegeri. Este, desigur, o utopie. A doua zi după alegeri începe următoarea campanie electorală. De exemplu, Charles de Gaulle (foto) a fost scârbit că imediat după terminarea războiului partidele şi-au reluat vechile obiceiuri ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic.

Eroul care salvase Franţa a înfiinţat un fel de asociaţie civică, dar cu care nu a făcut mare lucru. Cam acelaşi lucru a încercat să-l facă şi fostul preşedinte Emil Constantinescu după anul 2000. Asociaţiile civice sunt bune, dar nu rezistă în faţa partidelor.

Din nefericire, în România după cel de-al doilea război mondial viaţa politică s-a schimbat în mod radical. Partidul comunist a desfiinţat partidele istorice, iar liderii lor, mare parte dintre ei participanţi la actul Unirii din 1918, au fost întemniţaţi. Comuniştii aveau propria lor idee despre reconstrucţia ţării. Au reconstruit-o până s-a prăbuşit de tot. Să sperăm că partidele actuale au învăţat ceva din experienţele trecutului.

Făceam mai sus o apropiere între Charles de Gaulle şi Emil Constantinescu, însă nu putem compara decât naivitatea lor de a încerca să înlocuiască, sau să învingă partidele, cu o asociaţie civică. Marele general şi-a dat seama şi s-a angajat puternic în viaţa politică a Franţei. Emil Constantinescu a rămas un visător. Am recurs la un exemplu din Franţa pentru că am preluat modelul francez în multe domenii. Problema este că nu modelul reconstruieşte o ţară, ci viziunea unei persoane. De Gaulle avea o viziune. Pe care şi-a şi impus-o.

Cine este omul cu viziune în România anului 2020? Datorită arhitecturii constituţionale a României nimeni altcineva nu-ţi poate impune punctul de vedere decât preşedintele.

Ion Iliescu a dominat scena politică zece ani. Traian Băsescu a fost capo di tutti capi alţi zece ani. Prima parte a mandatului preşedintele Klaus Iohannis şi-a dedicat-o luptei împotriva PSD. Primul an al celui de-al doilea mandat, de asemenea preşedintele s-a ocupat de PSD, şi în paralel de pandemie.

Indiferent de scor, după alegerile de duminică guvernul va fi format în jurul PNL. Aşadar, preşedintele nu va avea un guvern ostil. Important este să nu aibă niciun parlament ostil. România grav lovită de pandemie nu se poate reconstrui decât prin conlucrarea triadei preşedinte-guvern-parlament.

Viitoarea Sfântă Treime Constituţională Preşedinte-Guvern-Parlament ar trebui să colaboreze cel puţin următorii trei ani. Prin anul 2023 se pot gândi şi la alegerile generale din 2024. O colaborare perfectă între cele trei instituţii fundamentale ale statului este de domeniul fantasticului. Cu actualii lideri politici nu ne putem gândi doar la război, nu la pace. Politicienii noştri sunt mai degrabă războinici decât constructori. Spiritual nu sunt pregătiţi pentru pace. Au calificări pentru demolare, nu pentru restaurare.

Preşedintele şi PNL nu se gândesc decât cum să distrugă în totalitate PSD-ul. Ca pe un rău absolut. PSD nu se gândeşte decât la cum să-şi pregătească revanşa la viitoarele alegeri. Să nu uităm că în 2024 vor fi alegeri locale, parlamentare şi prezidenţiale. Plus euroalegeri. Toate patru într-un an. Se presupune că la alegerile din 2024 se va câştiga tot sau se va pierde tot.

Ca să nu piardă tot, PNL trebuie să demonstreze că a reconstruit România. Dacă dă greş marea victorie va reveni adversarului natural, un partid de stânga, PSD sau, cine ştie, Pro România.

Dacă PSD pune umărul la reconstrucţia ţării şansele să câştige alegerile următoare scad semnificativ. Iată un motiv serios să facă o opoziţie dură. Ca să revenim la modelul francez, politicienii noştri ar trebui să ştie că după o dezvoltare economică impetuoasă, Franţa a intrat într-o criză economică profundă după mişcările studenţeşti din 1968, extinse apoi la nivel naţional, care au impus majorarea salariilor cu 23%. Acea majorare i-a fost fatală Franţei, care putea deveni motorul economic al Europei, în locul Germaniei. Din păcate noi nu avem un general De Gaulle. Deşi acum avem nevoie de el, nu cred că-l putem găsi nici până în 2024. Că generalul francez avea viziune o demonstrează şi refuzul lui de a primi Marea Britanie în Piaţa Comună. Spunea că vecinul de peste Canalul Mânecii nu are spirit de solidaritate european. A avut dreptate. Peste o jumătate de secol Marea Britanie ieşea singură din Uniunea Europeană.

Dacă facem un mic recurs la istoria campaniilor prezidenţiale oare nu Ludovic Orban, dintr-un elan devenit viral pe internet, îl saluta pe viitorul preşedinte Klaus Iohannis ca pe „marele general”? Iată că avem şi noi generalul nostru!

Asta cu condiţia să nu se comporte ca unul în rezervă, atent doar la partea protocolară a funcţiei, la accesoriile inerente statutului de şef al statului.

Acelaşi De Gaulle spunea la sfârşitul războiului: şef avem, nu avem stat. Printre altele, în următorii ani trebuie reconstruit şi statul.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş