Cronicarul harnic si amabil, care este Gelu Dragoş, vine de data asta cu o carte de poeme, cum s-ar zice – cu muguri de sine însuşi.
Din
lunecuşul cuvintelor de pe sutele de pagini cu relatări de evenimente, din
revistele şcolare, eseuri, opinii sau monografii, păstrează doar cuvintele cheie ce se rostesc cu tremur de inimă. Câteodată însuşi titlul sugerează parfumul
poeziei ce urmează: „Zăpezi de camuflaj”, „Corăbii de cuvinte”, „Poveste de neadormit
copiii”, „Ţara în care se umblă numai desculţ”, „Armata bunicului”,
„Singurătatea pietrei”, „Pâinea cea de toate zilele”. Sugestia cuvântului scris
apare la Gelu Dragoş astfel: „Îmi va seca
în ochi cerneala la curtea şi dorului de Blaga”.
Titlul cărţii
„Singurătatea poetului” pare a face aluzie şi la ideea că „participăm la
lansări de cărţi şi nu de nume”. Cititorul se delectează şi cu sclipiri poetice
originale, precum: „Mă-mpiedic de
treptele timpului meu”, dar şi remarca puţin acidă că: „se virusează cuvintele atunci când sunt rostite de politicieni”.
Mă bucură
această apariţie editorială elegantă, fiindcă Gelu Dragoş, fostul meu elev din Şcoala
Generală Lucăceşti, o merită din plin! Felicitări!
Ion GEORGESCU MUSCEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu