În
realitate, fiecare formațiune din actuala cârmuire (firește, eminamente
conjuncturală și esențialmente neunitară) își urmărește propriile scopuri din electoralul
an 2024 (an în care vor fi alegeri europarlamentare, locale, generale și
prezindențiale), arătându-se în chip formal preocupate de chestiunile
fundamentale ale nației în corzi (educație haotică, sănătate pe sponci,
inflație galopantă, prețuri în amețitoare urcare, frig în case, mizerie în
minți) doar în măsura în care nu afectează interesele lor politrucianiste cu
bătaie lungă: liberalii și-ar dori mai multe investiții, dar fără mulți bani și
fără să se pună rău cu companiile transnaționale; pesediștii vor mai mulți bani
de la buget pentru alinarea durerilor sociale imediate (majorări de pensii,
lefuri și alocații), dar – preocupați să împace capra bruxelleză cu varza
autohtonă – negociază cu liberalii (deodată parteneri guvernamentali și
adversari ideologici), și negocierile lor se situează pe la 10%, adică mult
departe de acel 40% pe care îl cereau pe când erau în opoziție efectivă
(atenție, într-o formă nițel edulcorato-patriotardă, opoziția PDL-PNL s-a mutat
în Executiv!), ba chiar sub cumulul neindexărilor din cei doi ani de
catastrofală guvernare orbaniană și cîțiană; la rândul lor udemeriștii,
prezenți în aproape toate cârmuirile postdecembriste, oricât au fost acestea de
toxice pentru țară și nație (au lipsit doar din acele puține guverne care efectiv
le-au închis ușa în nas), fac tot ce le stă în putință întru atingerea
supremului lor țel antiromânesc – deocamdată autonomia cultural-lingvistică, în
final și cea administrativă (cică după modelul unor provincii din unele țări
vestice) în acele ținuturi/județe românești, unde majoritari sunt vorbitorii de
limbă maghiară, inclusiv prin neobosita și anticonstituționala politică
udemeristă de maghiarizare forțată (cazul secuilor isterizați și al
imixtiunilor budapestane)...
Cine a
fost Nicolae (Mă)Ciucă înainte de neinspirata sa intrare în gașca liberală,
realmente nu-i interesează pe români, acuma când cei mai mulți dintre ei sunt
ocupați până peste cap cu frigul, inflația, scumpirile, restricțiile pandemice
(măști, vaccinuri la plesneală, statistici contrafăcute, noi tulpini în
expansiune) și, desigur, cu obsedanta nesiguranță a zilei de mâine.
Doar
biografii săi, dacă se vor găsi pe undeva din ăștia, pesemne că vor consemna
peste ani și ani, adică atunci când – vorba divinului Alexandr Pușkin – ipochimenul
„va putrezi sub bulgări reci”, cum că acesta a fost cândva, mai înainte de
pensionarea la comandă, șeful Marelui Stat Major al armatei noastre (cvasi)inexistentă,
respectiv unul din miile de generali izmănari de teapa lui Gabriel Oprea (a se
citi „cu patru stele, cu uriașele avantaje conferite de galoanele rostuite și
cu o experiență militară acumulată doar în cabinete luxoase”).
Ei bine,
exact slugărnicia de tip cazon și „destoinicia” de alcov au fost mult apreciate
de bunul (ne)român Klaus Werner Iohannis, motiv pentru care, la ordinul său,
generalul (izmănar) se pensionează, intră în haita (neo)liberalilor, ajunge
parlamentar și apoi ministru al Apărării Naționale, calitate în care cumpără, pe
bani grei, o sumedenie de gioarse americane (arme uzate nu numai din punct de
vedere moral) și – pe 20 octombrie 2021 – se întâlnește cu Lloyd J. Austin III,
secretarul american al Apărării, la a cărui recomandare este din nou desemnat
premier de către chiriașul de la Cotroceni, însă de data asta șeful unei
făcături de stânga-dreapta (și viceversa), cu o confortabilă majoritate în
Parlament. Asta înseamnă că există suficiente voturi nu doar pentru susținerea
celui mai curajos plan de redresare economico-financiară (are Cabinetul un
atare plan, precum și voința înfăptuirii lui?), ci și pentru eliminarea
ambiguităților și anacronismelor din Constituție.
Atâta
doar că, dacă unii (pesediștii) trag „hăis”, peneliștii se opintesc „cea”, iar
udemeriștii se zbat să tragă spuza politică pe turta lor antiromânească. De
unde trista concluzie: toate formațiunile politrucianiste din arcul
guvernamental trag numai formal, nicidecum substanțial, pentru românul de rând!
Firește,
toată această comedie (mai bine spus tragicomedie) națională este, dacă nu
dirijată, atunci cu siguranță supervizată de la Cotroceni, căci pe sas, în
acest al doilea mandat, mai abitir ca în primul, nu-l doare nici măcar în cot
de România și de soarta locuitorilor ei. Singurul lucru care-l interesează cu
adevărat, chiar cu prețul unei suite de trădări, este acela să fie apreciat de
oficialii europeni și americani, căci de ăștia depinde înscăunarea lui, anul
viitor, în bănoasa și cosmopolita funcție de secretar general NATO.
Într-o
atare situație, incomodă până în vecinătatea penibilului, (Mă)Ciucă este
premier doar cu numele. Așa că, vrând cu tot dinadinsul să-și păstreze funcția,
adică urmărind să nu-i supere nici pe stângiști, nici pe dreptiști și nici pe
eventualii centriști, el nu va face nimic. Sau, mă rog, se va grăbi să aprobe
în ședințele de Guvern ceea ce alții (în principal pesediștii și liberalii) au
decis în culise.
Ce
altceva poate să facă acest (Mă)Ciucă, de îndată ce printre neprietenii săi
declarați se numără Florin Cîțu, controversatul președinte al pretinșilor
liberali și, de curând, președintele Senatului?!
N.B.:Sunt
curios dacă, în cazul în care Rusia va ataca Ucraina, generalul Ciucă va ieși
din pielea premierului Măciucă și-și va face auzită vocea de român, de bărbat
și de militar...
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
11 dec. 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu