(poem-îngemănat,
după volumul de versuri, semnat de Emil Mircea Neșiu,
Desprinderea de țărm)
Motto:
„Din
privirea-ți verzuie
zilele au descoperit
că locul tău e aici,
lângă noaptea
ce se destinde-n toată
întunecimea ei”.
(Emil Mircea Neșiu, Minte ascuțită)
Te-am scris cu lacrimi de rouă
pe o stâncă plină de albastru
să-mi fii ABSENȚA uitării
nedestrămate.
Am pus nisip pe-un dor de vânt
iar îngerii mi-au răspuns pe-o
floare de crin alb
„Iată, ARTA adevărată - atârn-o în
sufletul veșniciei
și udă-i rădăcinile vitregite de
soare
pune CANTITĂȚI EGALE de suflare de
curcubeu,
cheamă CÂNTECUL de greier la răsfăț
și-mpreunează albastrul din ochii
unui copil
CĂLĂTOR crescut prin lume...
DACĂ... la prima tăcere de vis
vor răsări maci și crini
spală cu roua unui zâmbet biletul.
DOAR IUBIND te poți mântui
iar ecoul mi-a
ținut de umbră
pentru ca
răstignirea tăcerilor
să mă acopere
cu izvor de lumină
dreptate și
cuvânt...
Cheamă valul și fă-i din
DESPRINDEREA DE ȚĂRM
o cunună DE DRAGOSTE... să-i fie
unui DECRET nemăsurat decât de mir
așa am dat mâna cu vântul
un CHP PUNCTAT trecut în uitare și
temniță...
S-a trezit DIMINEAȚA de rouă
și-a numărat pașii trecerii prin
clepsidră...
II.
Motto:
„Stă
răbdarea la semafor,
privește prin întuneric
se vede o umbră de ceață
care îl ia de braț
pe un respectabil domn cu baston alb”
(Emil Mircea Neșiu, Fapte de viață)
Azi, voi rezolva ECUAȚIA TIMPULUI
trecut
fac apel tuturor celor cheamă muzele
spre seara amintirilor
să-și aleagă trei necunoscute
- una de DUPĂ
PLOAIE
- alta dintr-o
FLOARE RARĂ
și cea din urmă
să fie născută
într-o PAUZĂ ÎNTRE ACTE din același
anotimp...
Nu voi accepta ERORI de calcul
ci voi folosi
aceleași FRĂMÂNTĂRI
supuse unui
zâmbet lacom
legat cu umbra unui
sărut...
Am niște IDEI TIPĂRITE încă de la
naștere
despre izvoarele de lumină
răsărite ÎN SÂNGELE FIECĂRUIA
și, drept urmare, nu accept scuzele
îmbrățișărilor
de vânt
nici măcar LUNA GALBENĂ să nu mi se
împotrivească
voi deschide un JURNAL al clipelor
care-mi vor chema din LUMEA MAGICĂ
Ursitoarele lunii noiembrie...
Ele-mi știu rostul și leacul
tămăduitor
voi lega stelele în cruce de drum
și le voi dedica un MONOLOG al
tăcerii din mine
ÎNTÂI NOIEMBRIE naște un ALT POEM
și o altă ecuație misterioasă
un dans al ierbii îmi trimite
răspuns
Erato, scrie ECUAȚIA TIMPULUI pe-o
filă
fără să știe că TOCIREA GÂNDULUI
secătuit
înseamnă
DESPRINDEREA DE ȚĂRM... zbor spre
alte lacrimi...
III.
Motto:
„Tăcerea
sângerează,
poartă o mască desprinsă
dintr-un amurg
cu cretă desenat”.
(Emil Mircea Neșiu, A fost odată)
M-a căutat VÂNTUL DIN NORD
să-mi dăruiască
clipe de zâmbet scris cu rouă
le-am așezat
așezat după ICOANĂ
să-mi fie
primăvară albastră
și clepsidră
pe-un val de cuvinte...
Las DIRIJORUL de suflete să-și
încheie sezonul
și-apoi am să pun sechestru pe
clipele de rouă
dintr-un alt anotimp pribeag.
Ba, MAI MULT, am să chem la o cafea
trei stele și
zborul unui fluture
privit prin
OCHI ALBĂSTRIȚI
pentru a nu
tulbura liniștea concertului de lumină
apoi voi semăna
rod de toamnă
în pământ de
vis
dar nu uitați
esențialul
SUFLETUL E NEMURIRE - îmi strigă
cucii...
Te voi privi SINCERITATE dintr-un
alt veac îngemănat
și-ți voi dărui
LIBERTATE
vor trece
muzele
cu TRENA
SUFERINȚEI atârnată de albastru
iar DRESORUL DE
FANTOME
va culege vânt
de pe un GRAFFITY.
RĂBDAREA va
înflori între macii
aflați în
TRAFIC...
Același DESEN îmi aduce aminte de un
PORTRET cu
MAREA DE SPICE
scris cu adiere de rouă pe ultima
BRÂNCUȘIANĂ
rămasă în viață,
Nu e doar o ÎNTÂMPLARE
a fost IERTAREA care-și căuta
RĂSPLATA
într-un POEM ALAMBICAT...
Știți unde a găsit-o? În
DESPRINDEREA DE ȚĂRM
în grădina lui MOȘ VREME
... o uitase acolo poetul zidirii
în rest NOCTURNĂ, sens INTERZIS
ÎMBRĂȚĂȘĂRI și INTARSII DE
CURCUBEU...
Răsărise lumina zorilor unei alte
dimineți de cristal
în același SPAȚIU poetul zidea
cuvântul cu alb
iar pământul înghițea arginți
eram la un CURS de litere
preda Emil Mircea Neșiu!
Chiuzbaia, 12 iunie 2022
(N.A. - ce apare cu majuscule sunt titlurile poemelor din
volumul DESPRINDEREA DE ȚĂRM, autor
Emil Mircea Neșiu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu