de Dumitru Păcuraru
Intermediat de Turcia, de preşedintele Erdogan,
acordul dintre Rusia şi Ucraina privind exportul de cereale ar putea fi un prim
pas spre pace?
Până la urmă lumea se plictiseşte şi de război. De 150
de zile întreaga planetă asistă la tragedia din Ucraina provocată de armata
rusă. S-au consumat resurse care puteau fi utilizate pentru dezvoltare. Se vor
consuma resurse pentru refacerea Ucrainei. Sumele sunt astronomice şi nu ştim
de unde vor fi luate.
Pe lângă pierderile de vieţi omeneşti, războiul
declanşat de Rusia a amplificat criza energetică. Războiul a provocat alte
crize, mergând atât de departe încât s-a vorbit despre o posibilă foamete la
nivel mondial, lăsând să se înţeleagă că principala cauză ar fi imposibilitatea
exportului de cereale din Ucraina. După acest acord, deja considerat istoric,
probabil că teama de foamete se va diminua. A apărut însă o altă provocare:
criza apei din cauza caniculei şi a încălzirii globale. Cum apa nu poate fi
cumpărată precum petrolul, criza se poate atenua prin măsuri care să conducă la
diminuarea poluării. Printre altele, se interzice circulaţia autovehiculelor
mari în zilele de sâmbătă şi duminică.
Lumea se confruntă zi după zi cu tot mai multe
provocări. Fiecare ţară ia măsurile pe care le consideră mai favorabile pentru
ea. De exemplu Ungaria, ignorând recomandările UE, negociază în mod direct
cumpărarea gazului din Rusia. Nu este singura ţară din UE care vede altfel
lucrurile decât birocraţii de la Bruxelles. Cel puţin 8 ţări se opun limitării
temperaturii în case la iarna care vine.
De remarcat că România nu iese cu niciun pas din
rezoluţiile luate de UE. Toate dovezile de cuminţenie pe care le-a prezentat
de-a lungul timpului nu i-au determinat pe oficialii UE să accepte intarea
României în Spaţiul Schengen.
De asemenea, România are unul dintre cele mai solide
acorduri de parteneriat militar cu SUA şi NATO, dar acest lucru nu a condus la
eliminarea vizelor pentru cetăţenii români.
Aceste neajunsuri s-au datorat în bună parte unor
deficienţe diplomatice, a unei politici externe fără rezultate de primă
importanţă în pas cu alte ţări foste socialiste. Sarcină a preşedintelui,
politica externă românească s-a mulat după ideile fiecărui preşedinte. Ion
Iliescu nu a avut o simpatie specială pentru Occident. Primele două mandate,
unul de doi ani, altul de patru ani, nu au apropiat România de ţările
democratice.
Dimpotrivă, după căderea regimului comunist în 1989,
s-a vorbit despre neocomunism, despre criptocomunism, şi în niciun caz de o
hotărâtă direcţie spre democraţiile de tip liberal.
Următorul preşedinte, Emil Constantinescu a avut o
deschidere spre Vest, dar multele probleme interne, un guvern slab, nu au fost
de natură să alinieze România măcar de fostele ţări socialiste, Ungaria, Cehia,
Slovacia, Polonia. Astfel aceste ţări s-au integrat în structurile
euroatlantice, NATO şi UE, cu câţiva ani înaintea României.
Traian Băsescu a dorit să apară ca un preşedinte
justiţiar, făcându-şi din lupta împotriva corupţiei un piedestal pe care credea
că i se va înălţa statuia marelui incoruptibil. Viitorul nu i-a dat dreptate,
devenind el însuşi victima sistemului pe care l-a creat. Timp de zece ani cât
au durat mandatele lui, România părea că merge înainte, dar în realitate bătea
pasul pe loc, cu un tropot de cizme militare pe o scenă de scânduri.
Aflat la sfârşitul celui de-al doilea mandat, despre
Klaus Iohannis se spune că a distrus mitul neamţului harnic, ordonat,
pragmatic. Ca mulţi parlamentari UDMR, şi preşedintele cu origini germane, s-a
balcanizat.
De aici se poate trage concluzia că România rămâne
egală cu ea însăşi, cu spiritul ei, rezultat al unei deveniri istorice lungi,
verificate şi consolidate în timp. Nu trebuie să ne amăgim că am putea ieşi din
matricea noastră istorică. Am fost îndelungată vreme cu un pas înaintea altor
state dezvoltate, am rămas cu un mic pas în urma unor ţări democratice. De
aceea ni s-a întârziat intrarea în NATO şi UE, din această cauză suntem amânaţi
la desfiinţarea vizelor pentru SUA şi acceptarea în Spaţiul Schengen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu