Propaganda ineptă de pe la noi a răspândit zvonul că Putin ar fi mers la Teheran pentru a cere drone iranienilor. Este o minciună atât de tembelă încât te şi întrebi cum poate cineva normal la cap să se mai uite la cei capabili de asemenea enormităţi. În cazul în care Rusia ar avea nevoie de drone iraniene, pur şi simplu le-ar comanda şi gata. N-ar trebui să meargă Putin până la Teheran pentru asta. Însă, după cum bine ştim, prin minciună se ascund adevăratele informaţii care nu trebuie să ajungă la public. Iar minciuna cu dronele este ventilată dinspre propaganda anglo-americană, disperată de perspectiva sumbră care se deschide.
Care-a fost scopul real al întâlnirii de la Teheran?
Ei bine, am rămas surprins să constat că fiecare dintre cei trei a venit cu problemele
proprii, necesar a fi rezolvate strict în întâlniri bilaterale. Atât Turcia cât
şi Iranul au o problemă alimentară. În plus, Turcia are o importantă halcă
industrială în morărit, astfel încât fluxul de grâu dinspre Rusia şi Ucraina îi
este esenţial. În perspectiva scăderii producţiei mondiale de grâu, Rusia va fi
principalul furnizor al planetei. Asta deoarece Rusia şi China sunt singurele
ţări care nu şi-au auto-sabotat producţia agricolă la „sugestia” WEF.
Înţelegând aspectele menţionate, e timpul să luăm
problemele pe rând. Erdogan caută o cale de a scăpa de golăniile financiare pe
care le tot îndură în ultima perioadă. De fiecare dată când americanii se
supără, se trezeşte că-i prăbuşesc lira. Chestiunea e simplă atunci când deţii
depozitul de bani al planetei. Aşa se face că scopul principal al lui Erdogan
n-a fost grâul de pe Marea Neagră, ci … un acord bilateral cu Rusia prin
intermediul căruia să achiziţioneze produsele ruseşti (hidrocarburi, grâu,
etc.) cu lire, iar ruşii să achiziţioneze produsele turceşti cu ruble. Astfel
Erdogan îşi va putea conserva rezervele internaţionale de euro şi dolari,
putând să lupte mai bine cu golăniiile de care are parte. Mă rog, fascinantă la
Erdogan este echilibristica teribilă prin intermediul căreia reuşeşte de atâta
amar de vreme să stea cu fundul în două luntre. O face însă în interesul
Turciei, ceea ce e remarcabil.
Iranienii au o problemă alimentară. De aceea au
nevoie de Rusia ca de aer. Problemă pe care au rezolvat-o în această întâlnire
dându-le ruşilor fix ceea ce le trebuia. OK, dar ce? Ce nevoie are Rusia?
Teoretic Rusia nu are nicio nevoie. Practic însă Putin are o teribilă nevoie
strategică pe care şi-a îndeplinit-o la această întâlnire. Mai precis, contra
hranei, Putin a pus mâna pe gazul iranian, adică a doua rezervă de gaz a lumii!
Acordul de la Teheran, unul echivalând 40 mld. $
anual (!!!) dă Gazprom acces la gazele iraniene prin controlul câtorva puncte
cheie: extracţia – printr-un proiect de 20 mld. $ în care Gazprom va finaliza
lucrările la câmpurile Kish şi Pars Nord, suplimentându-se capacitatea Iranului
cu încă 100 mln. mc pe zi – dar şi lichefierea prin dezvoltarea întregii
infrastructuri(conducte, staţii de lichefiere, terminale s.a.m.d.). În acest
moment Putin are monopol pe gazul mondial. Iată „pohta ce-o pohtea”!
Este o lovitură năucitoare! Ca şi dansul lui Erdogan
care acum nu va mai fi legat doar de China – cu care Turcia are un contract
bilateral – ci şi de Rusia. A face echilibristică între trei bărci e imposibil!
Treptat, Turcia se îndreaptă inevitabil spre BRIC. Dar asta nu se va întâmpla
atât de curând. Însă germenii se văd, adăugându-se succesului Rusiei la această
trilaterală.
Vă las să priviţi către lovitura năucitoare dată de
Putin la Teheran. De ce e importantă? Pentru că şi după ce se vor ridica
restricţiile, gazul iranian nu va merge printr-o conductă spre Europa, ci va fi
lichefiat megând probabil spre alte ţări BRIC. Astfel Europa, din punct de
vedere al gazului, rămâne o afacere rusească.
Autor:
Dan Diaconu
Sursa:
https://trenduri.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu