de Gheorghe Pârja
Zilele trecute am fost într-un sat maramureșean, la
un eveniment care adună lume multă. Am avut prilejul să discut și cu oameni
lătureni despre una, despre alta. Realitatea are o altă înfățișare când îi
treci pragul. Din vorbă în vorbă, am ajuns la criza brațelor de muncă pentru
nevoia satelor. Acum, vara, pe vremea coasei, ierburile în mare parte sunt
necosite. Se întâmplă lucruri ciudate. Proprietarii de ierburi plătesc ziua de
coasă, uscatul fânului și este greu să găsești pe cineva să-l folosească. Un
bai mare, pentru viața omului de la țară. O stare de fapt căreia, deocamdată,
nu-i văd o rezolvare. Eu mă refer la Maramureșul Istoric. Nu-i cine lucra.
Lipsește motivația, dar și oamenii. Pe această temă, fel și fel de teorii ne
împuie capul. Îți trebuie minte limpede, și păreri hotărâte, să poți locui liniștit
într-o teorie.
Unele rămân mereu suspendate ca liliecii de podul
bisericii. Nu-i o noutate, o vedem cu ochiul liber, mașinăriile moderne au
simplificat munca omului. Ceea ce nu este rău. Între timp, omul s-a înstrăinat
de munca pământului. Am crescut într-o zonă în care nu erau oameni leneși. Cei
care se mai lăsau pe obadă, nu scăpau de gura lumii. Vorba dojenitoare avea
efect, că rușinea se aprindea în obraji la mulți. Prin satele Maramureșului, nu
departe în timp, se prețuia omul lucrător, harnic și apoi frumusețea. Se credea
că omul trăiește după muncă, nu după înfățișare. Dacă se întâlnesc toate
însușirile într-un singur om, asta aparține norocului și demnității. Acum
rolurile, prioritatea însușirilor s-au schimbat, semn că trăim într-o lume și
ea schimbată.
Fuga de muncă a devenit un vector dăunător în
ultimii ani. Îmi aduc aminte că a apărut un slogan plăcut leneșilor: te uiți și
câștigi! Adică stai în fotoliu, și banii îți vin pe horn. Apoi la noi au mai
fost Caritasul, amăgirea, escrocheria, care întrupau himera banilor. Locurile
de muncă au fost transformate în șomaj. Mai ales în ultima vreme, cu pandemie,
alte crize și război. Simplele mele observații sunt desprinse din frământări
care au cuprins țara. Ne aducem aminte câte probleme a creat Grecia Uniunii
Europene. Premierul elen, de atunci, alerga pe la curțile europene pentru a
cere bani. Țara o ducea greu. Când a ajuns la Berlin, fosta doamnă cancelar i-a
oferit sfaturi, cam dure, și nu bani. Doamna de la Berlin i-a spus demnitarului
care umbla cu mâna întinsă: Apucați-vă de muncă! De dimineața până seara. Numai
munca salvează țara!
Chestiunea muncii este extrem de serioasă. Preocupă
Europa în multe feluri. Chiar mitul neamțului, care are un ceasornic în creier,
se cam spulberă. Germania cheamă români, și alte neamuri, la cules de
sparanghel. Doamna cancelar, fără să ne explice, se referea și la propriul ei
popor. Toți știm că, în mare parte, pricina pentru care munca a încetinit în
biografia multor oameni o reprezintă banii. De când cu deschiderea lumii, munca
a putut fi apreciată altfel. Un om din satul unde am fost recent îmi spune
direct: mă duc în Italia, lucrez trei luni, câștig bani buni, mă întorc acasă
și pot domni nouă luni. Când mi se gată banii o iau de la capăt. Eu nu mă duc
slugă în sat, la unul și la altul, pentru o sută de lei pe zi.
Ce poți să zici? Omul e stăpân pe munca lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu