Maria, Regina României

 

                                                                                                 de Gheorghe Pârja

 Moartea Reginei Elisabeta a II-a, a Marii Britanii și Irlandei de Nord, a prilejuit foarte multe comentarii evocatoare ale personalității Suveranei dispărute. Să ne aducem aminte că am avut și noi, românii, o Regină care a marcat istoria. Era de neam regal britanic, nepoata reginei Victoria. În acest context trist, când imperiul omagiază cele șapte decenii de domnie a Reginei dispărute, puține referiri s-au făcut la Regina noastră. Mai ales că suntem în anul Centenarului Încoronării Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, din 15 octombrie 1922, la Alba Iulia. Era consfințită, și monarhic, România Mare. M-am gândit că este potrivit, și necesar, să ne amintim de portretul fascinant al Reginei Maria.

Când am fost pe Coasta de Est a Americii, am avut o trăire specială în legătură cu rolul determinant al ei, pentru întregirea Țării. Mi-a fost dat să văd celebra fotografie a primirii Reginei noastre la New York. O ceremonie de zile mari. Primul Război Mondial o transformă în erou național. Participă activ pe front, încurajează răniții și soldații de pe câmpul de luptă, nu se teme de obuze și gloanțe, nici de epidemii, de tifosul exantematic și de gripa spaniolă, de răni și de precaritatea condițiilor din război. Harul diplomatic în politica externă nu a însemnat numai reprezentarea țării, ci și fixarea statului român ca putere regională. Intervențiile ei curajoase, la marile cancelarii ale Europei, distincția și farmecul personal, celebritatea ei au făcut cunoscută România în lume.

Un om politic cunoscut, fost premier în perioada interbelică, Constantin Argetoianu, scrie în memoriile sale: „În răstimpul pribegiei noastre în Moldova, Regina Maria a întrupat aspirațiile cele mai înalte ale conștiinței românești. Prin modul cum a influențat, în 1916, intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a așezat drept ctitoriță a României Întregite și ca una dintre cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale.” Argetoianu a murit în închisoarea de la Sighet.

Dar și istoricii străini i-au fixat locul de excepție în istoria României. Istoricul american, expert în geopolitică, Robert D. Kaplan, scrie: „Regina Maria, mai mult decât oricine altcineva, s-a bătut pentru a asigura reîntoarcerea Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei la România, la sfârșitul Primului Război Mondial. A dormit pe câmpurile de luptă ale celui de-al Doilea Război Balcanic și ale Primului Război Mondial, alături de soldații săi. Prin forța de nezdruncinat a voinței sale, această prințesă britanică s-a redefinit pe sine însăși ca româncă, oferindu-le supușilor săi o mai bună înțelegere a ceea ce urma să fie România.”

Că tot mi-am amintit de America, ziarul The New York Times scria: „Nici o figură publică din România nu a fost mai patrioată decât această Regină de neam străin.” Celebră este replica Regelui Ferdinand, dată marelui om politic Petre Carp, care, furios pe rege că suveranul a optat pentru Antanta, i-a spus vorbe grele, că el face parte dintr-o dinastie germană, care are anumite interese de apărat. Ferm și lucid, regele a rostit cuvinte memorabile: „Domnule Carp, ați greșit când ați vorbit de interesele dinastiei. Nu cunosc interesele dinastiei, nu cunosc decât interesele Țării. Să știți, domnule Carp, că dinastia mea este română. Rău ați făcut când ați făcut-o străină, germană. Nu, e românească.”

Acest crez a luminat-o și pe Regina Maria a României. Este bine să ne aducem aminte de acele fapte întemeietoare, de autorii lor, care au făurit România. Și au pledat pentru locul ei în Europa și în lume. De aceea este nevoie să cunoaștem istoria. Respectăm eroii altor popoare, dar să nu uităm că avem și noi eroii noștri. Regina Maria a fost unul dintre ei.

P.S. De văzut filmul „Maria, Regina României” (2019), în regia italianului Alexis Sweet Cahill, cu Roxana Lupu în rolul principal. Filmări la București, Paris și Londra. Pelicula m-a convins. Este o pledoarie de felul în care Regina a luptat să-și așeze țara pe harta Europei. Și a reușit.