de Gheorghe Pârja
Moartea Reginei Elisabeta a II-a, a Marii Britanii
și Irlandei de Nord, a prilejuit foarte multe comentarii evocatoare ale
personalității Suveranei dispărute. Să ne aducem aminte că am avut și noi, românii,
o Regină care a marcat istoria. Era de neam regal britanic, nepoata reginei
Victoria. În acest context trist, când imperiul omagiază cele șapte decenii de
domnie a Reginei dispărute, puține referiri s-au făcut la Regina noastră. Mai
ales că suntem în anul Centenarului Încoronării Regelui Ferdinand și a Reginei
Maria, din 15 octombrie 1922, la Alba Iulia. Era consfințită, și monarhic,
România Mare. M-am gândit că este potrivit, și necesar, să ne amintim de
portretul fascinant al Reginei Maria.
Când am fost pe Coasta de Est a Americii, am avut o
trăire specială în legătură cu rolul determinant al ei, pentru întregirea
Țării. Mi-a fost dat să văd celebra fotografie a primirii Reginei noastre la
New York. O ceremonie de zile mari. Primul Război Mondial o transformă în erou
național. Participă activ pe front, încurajează răniții și soldații de pe
câmpul de luptă, nu se teme de obuze și gloanțe, nici de epidemii, de tifosul
exantematic și de gripa spaniolă, de răni și de precaritatea condițiilor din
război. Harul diplomatic în politica externă nu a însemnat numai reprezentarea
țării, ci și fixarea statului român ca putere regională. Intervențiile ei
curajoase, la marile cancelarii ale Europei, distincția și farmecul personal,
celebritatea ei au făcut cunoscută România în lume.
Un om politic cunoscut, fost premier în perioada
interbelică, Constantin Argetoianu, scrie în memoriile sale: „În răstimpul
pribegiei noastre în Moldova, Regina Maria a întrupat aspirațiile cele mai
înalte ale conștiinței românești. Prin modul cum a influențat, în 1916,
intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei
regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a
așezat drept ctitoriță a României Întregite și ca una dintre cele mai mari
figuri ale istoriei noastre naționale.” Argetoianu a murit în închisoarea de la
Sighet.
Dar și istoricii străini i-au fixat locul de
excepție în istoria României. Istoricul american, expert în geopolitică, Robert
D. Kaplan, scrie: „Regina Maria, mai mult decât oricine altcineva, s-a bătut
pentru a asigura reîntoarcerea Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei la
România, la sfârșitul Primului Război Mondial. A dormit pe câmpurile de luptă
ale celui de-al Doilea Război Balcanic și ale Primului Război Mondial, alături
de soldații săi. Prin forța de nezdruncinat a voinței sale, această prințesă
britanică s-a redefinit pe sine însăși ca româncă, oferindu-le supușilor săi o
mai bună înțelegere a ceea ce urma să fie România.”
Că tot mi-am amintit de America, ziarul The New York
Times scria: „Nici o figură publică din România nu a fost mai patrioată decât
această Regină de neam străin.” Celebră este replica Regelui Ferdinand, dată
marelui om politic Petre Carp, care, furios pe rege că suveranul a optat pentru
Antanta, i-a spus vorbe grele, că el face parte dintr-o dinastie germană, care
are anumite interese de apărat. Ferm și lucid, regele a rostit cuvinte
memorabile: „Domnule Carp, ați greșit când ați vorbit de interesele dinastiei.
Nu cunosc interesele dinastiei, nu cunosc decât interesele Țării. Să știți,
domnule Carp, că dinastia mea este română. Rău ați făcut când ați făcut-o
străină, germană. Nu, e românească.”
Acest crez a luminat-o și pe Regina Maria a
României. Este bine să ne aducem aminte de acele fapte întemeietoare, de
autorii lor, care au făurit România. Și au pledat pentru locul ei în Europa și
în lume. De aceea este nevoie să cunoaștem istoria. Respectăm eroii altor
popoare, dar să nu uităm că avem și noi eroii noștri. Regina Maria a fost unul
dintre ei.
P.S. De văzut filmul „Maria, Regina României”
(2019), în regia italianului Alexis Sweet Cahill, cu Roxana Lupu în rolul
principal. Filmări la București, Paris și Londra. Pelicula m-a convins. Este o
pledoarie de felul în care Regina a luptat să-și așeze țara pe harta Europei.
Și a reușit.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu