de Gheorghe Pârja
Este greu, dacă nu imposibil, să spui despre Regina
Elisabeta a II-a ceva ce nu s-a spus până acum. Cu moartea Reginei, s-au
depănat amintiri despre cele șapte decenii de domnie. Cu unele fracturi în
familie, dar cu o consecvență monarhică aproape fără cusur. Speranțele celei
de-a doua epoci elisabetane au convins de la urcarea ei pe tron. Nu au fost
înșelate așteptările supușilor. Inclusiv bunăstarea lor. A ținut Țara laolaltă,
într-o vreme în care în lume unitatea civică a oamenilor s-a degradat, la fel
și sentimentul unei cauze naționale. Pentru că a domnit mult, a avut parte de
multe schimbări politice, de traume naționale, contemporană cu guvernarea unor
dictatori amatori de războaie, inclusiv țara ei a avut parte de blocade, de
eșecuri, dar a reușit să rămână un stat puternic, de referință în lume.
Cu toate provocările istoriei, a ales să-și respecte
jurământul până la capăt. Într-o vreme când alte monarhii europene au început
să pălească, Regina a știut să țină dreapta cumpănă a țării sale. Să ducă cu
demnitate onoarea Coroanei. A marcat o epocă. Cu moartea ei, s-a încheiat o
istorie. Regina va rămâne o referință a decenței, un bun simț monarhic, o
eleganță a Casei Regale Britanice. Pentru mine, Pălăria Reginei rămâne un
simbol al sobrietății și solemnității. Deși în ultimii ani ne oferea imaginea
unei bunicuțe cuminți, intuiam că știe să-și țină sus rangul regal. În tăcere,
discreție și profunzimea Coroanei.
A învățat de la istoria zbuciumată a monarhiei
britanice care-i este menirea. Vorba unui confrate, Regina a ținut Albionul la
papion. A fost liant într-o familie care dă semne de risipire. Dă semne de
oboseală și iluzia imperiului. Acum când progresismul nu prețuiește capetele
încoronate, când tronurile par desuete, Regina, cu decență și farmec personal,
a înfruntat multe școli de gândire care puneau în discuție soarta monarhiei. La
moartea Reginei Marii Britanii și a Irlandei de Nord, mă întreb: ce știa
generația mea despre regi și regine, despre monarhia românească? În perioada
mea de formare intelectuală știam puține lucruri despre regi. Îi vedeam
transfigurați în filme de capă și spadă.
Despre regii Angliei știam ceva de la Shakespeare –
celebrul Rege Lear. În schimb, s-a strecurat până la noi muzica formațiilor
Beatles și Roling Stone. Colegele mele de Liceu Pedagogic ascultau, în extaz,
la difuzorul școlii, cântece interpretate de Cliff Richard, ori Tom Jones. Erau
regii muzicii acelei vremi. Pentru cultura noastră de atunci, era un pas de
deschidere spre lume. Apoi am mai citit cărți de istorie și m-am dumirit ce rol
a avut monarhia în Europa și la noi. Îmi vine în minte portretul Reginei Maria,
influența ei la curțile diplomaților europeni în preajma Tratatului de Pace de
la Paris. Nu uităm că Regina Maria a fost prințesă a Marii Britanii și Irlandei
de Nord, fiind nepoata reginei Victoria a Regatului Unit. A urmărit constant
întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități
diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României.
Cu moartea Reginei Elisabeta a II-a s-a încheiat o
perioadă istorică. Firesc, ne întrebăm, ce se va întâmpla în Europa? Se vor ivi
lideri care să asigure echilibrul puterilor? Am aflat din comentariile recente
că Regina Angliei a fost un factor de armonie în lumea noastră. Discreția și
cutumele Casei Regale au oprit informațiile despre misiunea reală a Reginei. Și
a fost proclamat Rege, prințul Charles. A promis că va continua tradiția mamei
sale. Dar lumea s-a schimbat, Majestate! Unele state se pregătesc să iasă de
sub Coroana Britanică. Vremuri grele! Să nu uităm simbolul fascinant al
Pălăriei Reginei. Sub ea, a stat un imperiu timp de șapte decenii. Nu este
puțin lucru, chiar la scara istoriei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu