PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

Creatorul, sufletul și...văduva

 1. „De cine trebuie să ne lipim cel mai mult pe pământ cât trăim? Porunca întâi o știți? Să iubești pe Domnul Dumnezeul din toată inima ta din tot cugetul tău și din toată virtutea ta. Din inimă ia sufletul, din cuget ia mintea și din virtute ia trupul. Cu toată ființa să-L iubim! Să ne contopim în El cu toată ființa noastră! Dar de ce? Cine ne-a dat nouă minte? Cine ne-a dat trup? Cine ne-a dat suflet?  Cine ne-a dat vedere? Cine ne-a dat auz? Cine ne-a dat miros? Cine ne-a dat gust? Cine ne-a dat pipăire? Cine ne-a dat viața? Cine ne-a dat de sine stăpânirea? Cine ne hrănește? Cu toată ființa noastră să ne contopim cu Dumnezeu! Apostolul Pavel spune așa: Ce ai omule, omule, care n-ai luat? (I Corinteni 47). Ai viața! Cine ți-a dat-o?  Ai minte! Cine ți- adat-o? Ai vorbire! Cine ți-a dat-o?  Ai vedere! Cine ți-a dat-o? Ai miros! Cine ți l-a dat? Ai gust! Cine ți l-a dat? Și dacă ai luat de ce te mândrești ca și cum n-ai luat? De aceea în porunca întâi Dumnezeu cere prea cu dreptate să-L slujim cu toată ființa în veacul veacului. De El să ne lipim cu toată ființa. ! Că legea noastră creștină este cea mai desăvârșită de sub cer. Să iubim pe Făcătorul, Care ne-a adus din neființă la ființă pe toți, și ne-a dat tot ce avem noi în ființa noastră.

Părintele Calistrat Chifan (1965-),

numit și „părintele de la Bârnova”, duhovnic predicator, patriot.

+ + +

2. „SUFLETUL E DUH, e spirit imaterial, care nu poate fi împărţit, nici nimicit; el este înzestrat cu funcţiuni şi puteri nemateriale, independente de trup, cu raţiune, voinţă şi sentiment, care se folosesc de trup ca de un instrument, în felul cum un artist se foloseşte de vioară ca să cânte melodiile care-i plac. SUFLETUL NU POATE FI VĂZUT, întocmai cum nu putem vedea pe un disc înregistrat sau pe o bandă de magnetofon, o melodie sau o vorbire. Aşa e sufletul unit cu trupul. Însăşi natura sufletului ne arată că este nemuritor. Aşa după cum instinctul spune păsărilor că vine iarna sau vara, după cum le călăuzeşte  fără greş, spre ţinte necunoscute - ştim cu toţii cum păsările vin înapoi, la cuiburile lor,  se face cald - cu atât mai mult omul, sufletul este înzestrat cu acest instinct". (Pâine şi apă pentru suflet).

  

                                                                Visarion  Iugulescu (1922-2008),

monah ortodox român, scriitor şi gânditor, considerat de creştinii ortodocşi români ca fiind unul din cei mai mari misionari  din perioada comunistă, atrăgând un mare număr de tineri. El s-a înscris şi în Oastea Domnului - organizaţie creştină a intelectualilor din vremea comunismului cu scop religios.  Făcea multe acte caritabile: vizite la spitale, azile, orfelinate, ajutorarea celor săraci, boteza pe toţi cei care nu erau botezaţi, răspundea prezent acolo unde preoţii îl solicitau. Activitatea părintelui Visarion în cadrul Bisericii lui Hristos, zelul său misionar, asemenea unui apostol, stăruinţa sa pentru luminarea sufletelor şi renaşterea spirituală a credincioşilor, au avut un răsunet puternic în rândul credincioşilor Bisericii Ortodoxe. Este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica.

 

+ + +

 

3. „O femeie văduvă trăia numai din folosul ce-l obţinea  întru sudoarea feţei de pe o suprafaţă de teren pe care o moştenise de la părinţi. Un vecin cu pământul, lacom şi hain la inimă, înscenă femeii un proces la tribunal, reuşi să câştige şi puse mîna pe pământul văduvei. La predarea în posesiune femeia îl rugă pe uzurpator să-i dea voie să ia un sac de pământ din moştenirea pe care o pierduse. Acela îi permise. După ce sacul fu umplut, femeia îl rugă pe omul acela să-i ajute să-l urce pe umăr. Dar şi pentru bărbat sacul era foarte greu. Atunci văduva îl privi în ochi şi-l întrebă: „Dacă un singur sac cu pământ ţi se pare greu, cum ţi se va părea tot pământul în faţa judecăţii lui Dumnezeu?". Cuvintele acestea îi pătrunseră bogatului ca nişte săgeţi în inimă şi el renunţă să-i mai ia văduvei pământul.

 

P.S. Miheia cap. 2, vers. 1-3: „Vai de cei ce cugetă gânduri silnice stând în așternuturile lor și de cei ce săvârșesc fărădelegea la lumina zilei de îndată ce află prilej. Pentru aceasta zice Domnul: Iată Eu pun la cale pentru neamul acesta o nenorocire, de care nu veți putea să vă feriți grumazul vostru și nu veți mai călca mândri; căci vremurile sunt rele”

Cu dragoste creștinească,

Părintele Ilie Bucur

Prof. Olimpia Mureșan