“Azi, dupa 20 de ani de cariera, am clacat in clasa.
Am preferat sa ies din clasa, ca sa nu plesnesc pe cineva. Azi mi-a ajuns
cutitul la os. Elevii au ajuns la un grad de nesimtire si tupeu maxim. Un elev
si-a deschis telefonul si a inceput sa filmeze in ora, parerea mea e ca facea
live pe tik tok. I-am cerut sa inchida si sa imi dea telefonul. Intentia mea
era sa il pun pe catedra pentru a putea sa imi continui ora. Elevul in cauza si
colegii au sarit cu gura ca nu am voia sa le iau lucrurile personale, o fata
aproape ca tipa ca de ce ating elevul ca nu am voie sa pun mana pe el, in
conditiile in care nu am atins copilul nici macar cu un deget. M-am intors spre
domnisoara respectiva si am atentionat-o cu calm sa isi coboare tonul vocii si
sa fie mai atenta ce afirmatii face si sa nu distorsioneze lucrurile pentru ca
lucrurile neadevarate, indiferent de natura lor pot afecta un om. Stiti ce mi-a
raspuns? ” stiti ca pe mine ma vor crede, pe mine si pe colegii mei pentru ca
toti vom spune ca l-ati atins”. Nu te puteai intelege cu ei, parca erau
“posedati”. E o clasa cu probleme dar niciodata nu au facut asa. Am iesit din
clasa ca sa nu imi pocneasca ceva la cap,ma mir ca nu am facut vreun avc pana
acum. Bine ca era spre sfarsitul orei. Nu am fost om toata ziua. Vorbim de
clasa a VII a, scoala de cartier. Probleme au mai fost la aceasta clasa, nu
doar la ora mea ci si la alti profesori sau in pauze, parintii chemati la
scoala dar depasiti de situatie. Ridicau din umeri si spuneau “nici eu nu mai
stiu ce sa fac cu el” sau “asa face si acasa”.
Politia a fost chemata de cateva ori la scoala in
urma unor incidente dar a ramas la stadiul de constatare.
Daca nu se va face ceva curand in scoli, unde gradul
de violenta, tupeu, nesimtire a atins cote maxime, daca vom continua sa toleram
asemenea derapaje si sa acceptam la nesfarsit toate tampeniile debitate de
diverse ong-uri ca noi nu stim sa educam, ca scoala e despre jocuri si
fericire, ca trebuie sa educam cu blandete, ne ducem naibii cu totii.
Am facut o facultate, am invatat atat de mult ca sa
ma duc la un loc de munca unde un copil de 13-14 ani isi bate joc de mine si eu
nu pot sa ii fac nimic? Asta e balamuc, nu scoala!!! Intru in scoala zambind,
relaxat si plec cu capul bubuind si cu teama ca imi pocneste inima? Chiar nu se
mai poate !!! Vreau sa ma duc la scoala sa imi fac orele in liniste, sa am
liniste la ore si imi dau si sufletul pt ei. Sustinere??? Nu ai de la nimeni.
Esti lasat singur in cusca cu lei. Pe usa scrie SCOALA. Ar trebui sa scrie
BALAMUC pentru ca asta nu e o scoala din Uniunea Europeana.’
***********
Unul dintre comentariile la această postare spunea
așa:
‘Recent în Coreea de Sud a fost grevă a profesorilor
din cam aceleași motive: manifestarea terorii elevilor și a părinților asupra
cadrelor didactice. În ultimii 5 ani peste 100 cadre didactice coreene s-au
sinucis. Ultima sinucidere a dus la grevă. Cutremurător!’
Iar alt comentariu:
‘Și eu am ieșit din clasă (clasa a-IV-a) ! Elevul
avea pe bancă mai multe bancnote de 100 de lei și doua telefoane la care asculta
manele ! A spus sa nu ma ating de lucrurile personale , chiar dacă sunt
tentata… a auzit el ca avem salariile mici și ne fac ochii ca la ” păcănele ”
când vedem atâția bani!’
Cum adică ‘nu am ce îi face. Așa face și acasă?!
Aici v-a adus lipsa de educație, limite și reguli
care se pun copiilor încă de la 2 ani. Aici v-a adus educația cu libertate
deplină unde copilul conduce o casă și lui îi sunt îndeplinite și cele mai
aberante dorințe.
Pe vremuri un părinte ar fi intrat în pământ de
rușine să fie chemat la școală și să i se spună toate tâmpeniile făcute de
copilul lui. E logic și normal să îi iei apărarea copilului tău atunci când i
s-a făcut o nedreptate! Dar nu să aperi comportamente de derbedeu. Nu mai
justificați că acasă e cuminte. E imposibil! Doar dacă suferă de bipolarism.
Altfel, sigur îi vedeți de acasă cu acest mod deplasat de a reacționa, dar le
tolerați. Nu e și treaba profesorului de a o face.
Respectul se învață de acasă! Nu școala face asta cu
copiii voștri. Voi aveți această responsabilitate de a vă educa frumos copiii.
Să nu vă mirați când copiii voștri se vor purta cu voi așa cum o fac cu
profesorii. Cine le-a pus ecranele în brate de când gângureau? Cine le-a dat
totul, ‘pentru că noi nu am avut?’.
Culegeți ce ați semănat.
Din nefericire până să vă dați seama de propriile
greșeli, mai au mulți profesori de plătit pentru lipsa voastră de implicare.
Tot ce au copiii nevoie este un acoperiș deasupra
capului, mâncare pe masă și părinți aproape.
Dar când le oferiți palate, icre negre și bone
tailandeze, să nu vă mai mire de ce veți avea lângă voi mai târziu….”
Sursa: pagina facebook a dnei Eliza Norocel şi
Colegiul Cadrelor Didactice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu