Sunt proaspăt căsătorit! Săriți și urați-mi și, mai ales, faceți-mi casă de piatră! Și acum să vin cu explicațiile.
Prin 1990, toamna, la Craiova se chefuia de zor, în septembrie 8, la cantina Antrepriza Construcții Căi Ferate. Un maramureșean, adică eu, tocmai ce semnase că va conviețui alături de o olteancă... Chef mare, cu peripeții! Sar peste chef și mă duc spre partea actelor. Atunci a fost emis un certificat de căsătorie.
Peste vreo 20 de ani, o prietenă de familie a constatat că era trecut greșit codul numeric personal al nevesti-mii. La lună, în loc de 6 era trecut 7. Am zis că o să schimbăm actul, că... Au mai trecut niște ani. La începutul lunii ianuarie am avut nevoie de o copie legalizată după certificatul cu pricina. Notarul nu a vrut să facă, pentru că un amic, chiar din sistemul de evidență a populație, a vrut să îmi facă un bine și (cam prin anii 2000) a plastificat actul. Atunci nu era bai, acum se consideră că actul nu mai este original, ci doar o copie color. Prin urmare, am luat legătura cu cei de la Evidența Populației din Șomcuta Mare, care au povestit cu cei de la Craiova. Așa am aflat că eu eram căsătorit cu o persoană inexistentă. Codul numeric trecut pe certificat în dreptul soției nu corespundea nimănui. Mai mult, seria și numărul de pe certificat nu corespundeau cu cele din registrul de la Craiova!
Actul a fost refăcut, l-am primit și sper că acum totul e în regulă. Nu mă mai țin nervii să mă însor și a treia oară!
Deci, săriți cu materialele pentru casa de piatră, de meseriași oi face rost cumva!
IOAN BUDA TZETZU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu