Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXV(2025), nr. 540(16 –30 Aprilie)
Dragii mei enoriași!
Urări. Hristos a înviat! Sfânta Înviere să vină în sufletele şi casele Dvs. cu bucurie, cu pace şi înţelegere! Dumnezeu să fie mai aproape de fiecare dintre noi şi cel rău să se îndepărteze îngrozit! Hristos a biruit moartea! Să se depărteze de la noi teama de moarte, fie că suntem tineri, fie bătrâni! Hristos a înviat şi ne-a dovedit că se poate! Să reverse Dumnezeu în sufletul fiecăruia dintre noi speranţa învierii! Noi nu suntem vieţuitoare oarecare; suntem oameni, suntem creaţia lui Dumnezeu cea mai desăvârşită; suntem înfiaţi de Dumnezeu prin jertfa Fiului Său! Speranţa noastră este nezdruncinată! Nu-şi va lăsa Dumnezeu copiii să se piardă! El ne-a promis aceasta prin gura Fiului Său! Să ne pregătim fiecare dintre noi, prin participarea la Sfintele Slujbe, prin post şi rugăciune, prin Sfânta Spovedanie, prin Sfânta Împărtăşanie, prin împăcarea cu toţi şi cu noi înşine, ca să învieze Hristos şi în sufletele noastre. A înviat în sânul pământului; va învia şi în inima noastră! Răul poate fi biruit, fie că e în noi, fie că e în jurul nostru! Atâta vreme cât Domnul Hristos va fi cu noi, nu avem de cine şi de ce să ne temem! Cu Dumnezeu înainte şi nici moartea nu ne va mai înspăimânta! Aşa să ne ajute Dumnezeu!
*
Slujba de Paști. Vă mulţumesc cordial sutelor de participanţi la slujba de Înviere. A decurs, într-adevăr, în condiţii normale, într-o atmosferă corespunzătoare, specific creştinească. Aţi dovedit şi prin aceasta că sunteţi oameni civilizaţi, că ştiţi să vă respectaţi credinţa, să-L respectaţi pe Dumnezeu, Casa Lui şi cele sfinte. Este un mare păcat să tulburi slujba din noaptea de Paşti. Slavă Domnului, că la noi nu s-a întâmplat aşa ceva nici anul acesta. Şi asta fără a fi nevoie să fie de faţă poliţia.
*
Adevărul Învierii. În ,,Scrisorile
pastorale” din preajma Sfintelor Paşti, pe care vi le-am trimis în anii
trecuţi am revenit în mai multe rânduri cu privire la argumentele referitoare
la adevărul Învierii Domnului Iisus Hristos. Niciodată însă nu v-am vorbit de
adevărul morţii Mântuitorului. Abordez acum această temă, fiindcă zilele
trecute a venit o enoriaşă la mine cu sufletul foarte bulversat şi mi-a relatat
o întâmplare, care mi-a dat de gândit. Femeia se întâlnise în Severin cu un
individ cu o poziţie socială destul de ridicată. Din respect pentru instituţia
şi pentru tagma din care făcea parte acel individ, îi voi păstra anonimatul.
Cel puţin deocamdată. Femeia îi spusese, aşa cum spun toţi creştinii când se
întâlnesc unii cu alţii: ,,-Hristos a înviat!” Individul a rânjit cu
superioritate şi, fără să-i răspundă la salut, a întrebat-o: ,,- Ha, ha, ha,
chiar crezi că a înviat?” ,,- Cum să nu cred?” i-a răspuns femeia revoltată.
Individul nu s-a oprit. ,,- Ha, ha, ha, dar dacă a fost moarte clinică? Atunci
mai putea fi înviere? Ei, ce mai zici acum?”
Dacă şi printre Dvs. sunt unii care pun
la fel problema, socotesc că sunt absolut necesare câteva precizări. Moartea
clinică de care vorbea individul de mai sus este aşa-numita moarte aparentă. E
vorba de un fel de letargie, care se poate produce în anumite situaţii
deosebite. Să zicem că cineva este electrocutat sau trăsnit. Aparent, el este
mort; în realitate, nu. Este posibil ca, după ce este înmormântat, cantitatea
de electricitate ce se depozitase în trupul lui să fie absorbită de pământ şi,
la un moment dat, omul să revină la viaţă cu adevărat. De data aceasta
însă moare cu adevărat, din cauză că nu are aer. S-au întâmplat cazuri când
s-au făcut deshumări şi s-au găsit trupurile în altă poziţie decât în cea
în care fuseseră înmormântate, respectiv culcat pe spate. De obicei, în astfel
de cazuri, se spune că respectivii ar fi fost moroi sau strigoi, ceea ce
nu este adevărat. Omul acela s-a zbătut acolo în sicriu, până a murit. Pot fi
şi alte cauze, care duc la o astfel de moarte aparentă sau clinică. Tocmai de
aceea legea nu le permite medicilor să elibereze certificatele de
constatare a decesului decât după 48 de ore după deces, iar înmormântarea
se face abia după trei zile de la deces, pentru că, dacă este vorba de o moarte
aparentă, să poată să-şi dea seama cei din jur.
În cazul Mântuitorului nu poate fi
vorba de moarte clinică sau aparentă. În cazul Lui a fost o moarte reală,
datorată procedurii la care a fost condamnat. I s-au bătut cuie în mâini şi
picioare, deci I s-au făcut răni deschise, din care s-a scurs sânge timp de
câteva ore. A fost ridicat pe cruce şi s-a zbătut de durere, fapt care a făcut
ca rănile să se mărească şi sângele să curgă cu putere. Fiindcă a doua zi era
paştele iudeilor, trupurile nu trebuiau să rămână pe cruce. Tocmai de aceea
Pilat a trimis garda să verifice dacă cei condamnaţi la moarte muriseră cu
adevărat. Cei doi tâlhari încă nu muriseră şi li s-au spart fluierele
picioarelor cu ciocanul, pentru ca, datorită durerii îngrozitoare, să moară. Mântuitorul
tocmai murise şi nu i-au mai spart fluierele picioarelor, ci doar I-au
băgat suliţa sub coasta stângă, înpungându-I inima şi atunci a mai curs restul
de sânge care mai rămăsese depozitat acolo. Moartea clinică nu mai poate să se
producă în astfel de cazuri, la trupuri din care s-a scurs sângele.
Moartea Mântuitorului a fost reală.
Tocmai de aceea şi Învierea Lui a fost reală. Teoria aceasta cu moartea
aparentă a mai fost vehiculată şi în vechime, ea constituind chiar miezul unei
erezii. Sfântul Apostol Pavel spune că, ,,dacă Hristos n-a înviat, zadarnică
este credinţa noastră, zadarnică şi speranţa voastră!” Aşadar, dragii mei,
Mântuitorul a murit cu adevărat şi a înviat cu adevărat, dovedind că este
Împăratul cerului şi al pământului, creatorul şi conducătorul lumii, mai presus
de Viaţă şi de Moarte, mai presus de legile firii. A dovedit cu prisosinţă că
este Dumnezeu adevărat. Această credinţă s-o păstraţi cu tărie în sufletul
dumneavoastră, fără să vă îndoiţi vreodată. Chiar de ar zice şi papa de
la Roma că a fost moarte aparentă să nu-l credeţi. Asemenea afirmaţii şi
asemenea glume de prost gust nu pot veni decât de la duşmanii lui Hristos şi de
la duşmanii mântuirii noastre. Niciodată să nu fiţi printre aceia!
*
Obiceiuri de Paşti(I).
Cu câtva timp în urmă, Domnul Prof. Univ. Dr.
Theodore Bucur, din Douai(Franţa), cititor al publicaţiilor parohiei
noastre, ne-a trimis un bogat material privitor la obiceiurile româneşti
legate de Sărbătorile Sfintelor Paşti, pentru a le publica în ,,Scrisoare pastorală”. Suntem onoraţi de
această colaborare şi regretăm că, din lipsă de spaţiu, nu putem să publicăm
întreg materialul, ci doar câteva fragmente. Iată-le:
,,Legende
legate de ouăle roșii. Chiar cu 2000 ani înainte de Hristos, chinezii
foloseau ouă colorate. Cercetări etnografice descriu obiceiuri ale ouălelor
colorate în Ucraina (asemănătoare cu cele de la noi), Bulgaria, Ungaria,
Cehoslovacia, Polonia, Rusia, Grecia, Italia, Spania, Lituania, Finlanda,
Estonia, Suedia, Armenia, Egipt, dar şi în Franţa, Austria, Germania, Elveţia,
Belgia, Olanda, Anglia, unde ouăle colorate au fost înlocuite cu ouă de
ciocolată. Însă de ce ouă roşii de Paşti? Legendele creştine leagă simbolul
ouălelor roşii de patimile lui Iisus. Răstignirea şi Învierea reprezintă
reînvierea naturii primăvara, cu reluarea ciclului vieţii. Oul, el însuşi
purtător de viaţă, devine un simbol al regenerării, al purificării şi al
veşniciei. Se spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, ele s-au transformat
în ouă roşii în momentul în care I-au atins trupul.
O altă
tradiţie afirmă că Sf. Maria, venind să-şi vadă Fiul Iisus, I-a adus ouă, care
s-au însângerat sub crucea unde era răstignit. Altă legendă afirmă că unul
dintre cărturarii saduchei sau rabinii farisei aflaţi la un ospăţ unde-şi
exprimau bucuria răstigniii lui Iisus, ar fi spus: ,,Când va învia cocoşul pe
care-l mâncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus!”.
Nici nu şi-a terminat spusele şi ouăle au devenit roşii, iar cocoşul a început
să bată din aripi. Tradiţia creştină de a oferi ouă (Easter eggs, Resurrection
egges) este asociată simbolic cu sosirea primăverii. Obiceiul a fost iniţiat
acum 5000 de ani de către perşi, pentru a fi preluat de gali şi romani. În
toate culturile OUL era emblema vieţii, fecundităţii şi renaşterii.
Aceste tradiţii au fost pe urmă asimilate de creştini, oul de Paşti devenind
simbolul renaşterii/învierii.
Aşa se
face că în secolul XIII au apărut primele ouă vopsite în roşu (pentru a evoca
sângele lui Iisus) ornate de asemenea cu desene sau devize. În perioada
Renaşterii, la curtea suveranilor ouăle de găină au fost înlocuite cu ouă
realizate în aur masiv. Pe vremea ţarilor, nobilii ruşi îşi ofereau reciproc
ouă realizate din metale rare, ornate cu pietre preţioase de către bijutierul
Peter Carl Faberge sau altele decorate de artişti celebri; aceste ouă sunt
vândute azi prin licitaţii publice la preţuri ce depăşesc câteva milioane de
euro. Spre sfârşitul secolului XIX şi-au făcut apariţia primele ouă de
ciocolată prin afânarea pastei de cacao încălzită la 50° şi răcită mai apoi în
forme de argint sau cupru.
În
tradiţia populară românească, ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri
miraculoase: vindecă boli, protejează animalele din gospodărie, sunt benefice
în anumite situaţii etc. Culoarea roşie este simbolul focului
purificator. Cea mai veche mărturie privind ouăle colorate la Români aparţine
florentinului Antonio Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin
Brâncoveanu, care, pe la 1700, se minuna de culoarea aurie a ouălelor vopsite
la Curtea domnitorului. O credinţă din Bucovina afirma că oul roşu este
pavăză împotriva diavolului – interesat dacă oamenii fac ouă roşii şi umblă cu
colinda, căci doar când aceste obiceiuri vor înceta, el va putea ieşi
nestingherit în lume.
Culorile
utilizate pentru vopsirea ouălelor ar corespunde unei simbolistici particulare
:
Roşu =
simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei şi bucuriei de viaţă;
Negru =
absolutism, statornicie, eternitate;
Galben =
lumină, tinereţe, fericire, recoltă, ospitalitate;
Verde =
reînnoirea naturii, prospeţime, rodnicie, speranţă;
Albastru =
cer, sănătate, vitalitate;
Violet =
stăpânire de sine, răbdare, încredere în dreptate.
Materialele,
instrumentele şi tehnicile folosite şi azi la decorarea ouălelor sunt
extrem de diversificate şi ingenioase. În fiecare regiune a României există
procedee specifice pentru realizarea ouălelor decorative. În unele părţi sunt
folosite ouă fierte, în alte zone ele sunt golite de conţinut (pentru a fi
pictate goale sau umplute cu ghips. Se realizează ouă decorative cu vopselele
în relief (Vrancea, Putna Sucevei cu ,,îmbăierea” succesivă şi alternativă a
oului în blide de lut conţinând ceară topită şi vopsele), sunt împodobite cu
mărgele sau sunt făcute din plastic (Bucovina), din lemn (zona Neamţ), din lut
(Corund-Harghita), din porţelan sau în rocă şlefuită.
Ornamentica
ouălelor decorative este extrem de variată, ea cuprinzând simboluri
religioase, vegetale, animale, antropomorfe, skeomorfe (unelte de muncă) şi mai
ales imagini preponderent geometrice: linia verticală(simbolizand viaţa),
dreapta orizontală (moartea), dreptunghiul (gândirea şi cunoaşterea), drepte
paralele(eternitatea), linie uşor ondulată(apa, purificarea), spirala (timpul),
dubla spirală (legătura dintre viaţă şi moarte). Dacă astăzi ouăle sunt
colorate cu chimicale, pe timpuri ele erau vopsite în culori vegetale sau cu
coji de ceapă, utilizându-se de asemenea păpădii, coada şoricelului, urechea
porcului şi tot felul de frunze verzi, care se aplicau pe fiecare ou, introdus
într-un ciorap de nylon pentru ca apa şi culoarea să pătrundă uşor, înainte de
a fi pus la fiert cu vopsele. După fiert, frunzele sunt îndepărtate, lăsând
urmele frunzelor/florilor. Înainte de răcire, ungerea cu o bucăţică de slănină
oferă ouălelor un aspect strălucitor. Culorile vegetale sunt preparate după
reţete străvechi, transmise din generaţie în generaţie, cu o mare varietate de
procedee şi tehnici. Plantele, în funcţie de momentul când sunt recoltate, de
timpul de uscare sau de modul în care sunt combinate, oferă o gamă extrem de
variata de nuanţe. Personal, mi se par fără egal, ouăle vopsite prin fierbere
în coji de ceapă roşie de Turda.
Cine aduce ouăle ? În secolul VII,
Biserica interzicea tragerea clopotelor de Joia (sfântă) până în Duminica
Paştilor în semn de doliu pentru a se comemora timpul scurs între moartea
şi reanvierea lui Iisus. De aici legenda populară că în aceste 3 zile clopotele
zboară la Roma pentru a reveni doar în Duminica Paştilor încărcate de ouă, pe
care le distribuie în trecere tuturor. În ţările germance/anglo-saxone ouăle
sunt aduse de iepuraşi, ei fiind emblema fecundităţii zonei care da nume
sărbătorii : Easter şi Ostern.
Masa de
Paşti este inspirată de Paştele evreiesc: pâine(azimă), vin, miel. Cu
ocazia ultimei mese, Iisus a binecuvântat pâinea şi vinul, ca fiind trupul şi
sângele Său, cu dorinţa expresă ca acest rit să fie perpetuat în
memoria/cinstea Lui. Euharistia este comemorarea acestei mese simbolice şi a
sacrificiului lui Iisus, cu scopul de eliminare a păcatului omenesc. În timpul
fiecărei slujbe religioase, catolicii cred (transsubstanţiere) în prezenţa lui
Iisus în azima şi vinul sfinţit, în timp ce protestanţii nu văd în Euharistie
decât un rit simbolic. În seara de Paşti, evreii se reunesc în jurul unei mese
pascale (Seder), pe masă fiind aşezate 7 simboluri, ierburi amare(în amintirea suferinţelor
poporului evreu înaintea eliberării), azima (pâine făcută fără drojdie, în
memoria fugii din Egipt, în timpul căreia evreii nu aveau timpul necesar
dospirii pâinii; timp de 7 zile înainte şi după Paşti, este interzis consumul
pâinii dospite, ci doar a pâinicilor de azimă; tradiţia aceasta este inspirată
şi de sărbătoarea agricolă antică legată de recolta de orz), o cupă de vin
rezervată Profetului Elie, al cărui retur este aşteptat. Mielul de Paşti, ca
simbol al purităţii, inocenţei şi justiţiei, face referire la sacrificiul lui
Iisus ca Miel al lui Dumnezeu. În Biblie însă sacrificiul mielului este ordonat
evreilor înaintea trecerii Mării Roşii, fiindcă cu sângele lui îşi puteau
însemna casele pentru a scăpa de sacrificiul noilor născuţi. Un rit pastoral
similar era practicat de popoarele nomade, care considerau mielul aducător de
noroc, fiind vorba de singurul animal a cărui formă n-o putea lua diavolul”(Va urma).
*
Cuvinte
duhovnicești. Redăm mai
jos un text plin de înțelepciune, semnat de Sfântul Tihon de Zagonsk: ,,Vezi că un ceasornic, odată ce a fost
întors, merge neîncetat și fie că noi dormim sau suntem treji, lucrăm ori nu
facem nimic, el își urmează mersul său necontenit, până când arcul i se
destinde de tot și se oprește mecanismul. Așa este și viața noastră: de la
naștere și până la moarte ea într-una se scurge și se scurtează. Fie că ne
odihnim sau trudim, veghem sau dormim, stăm de vorbă cu cineva ori stăm în
tăcere, viața noastră își săvârșește cursul ei necontenit, îndreptându-se spre
sfârșitul său. Și astăzi este deja mai aproape de isprăvire decât ieri sau
alaltăieri, iar în ceasul acesta mai aproape decât cu o ora în urmă. În acest
chip, fără să băgăm noi de seamă, viața noastră se scurtează! Așa trec
ceasurile și clipele! Însă nu putem ști când se va opri mecanismul și când
pendulul își va înceta bătăile sale. Pronia Domnului a ascuns de noi acestea ca
să fim mereu pregătiți pentru săvârșire, orișicând ne-ar chema la El Stăpânul
și Dumnezeul nostru. „Fericite sunt slugile acelea, pe care stăpânul, venind,
le va afla priveghind” (Luca 12, 37). Nefericiți sunt dar cei pe care-i va găsi
cufundați în somnul păcatului! Această întâmplare și cugetarea asupra ei te
învață, creștine:
1) că vremea vieții noastre se scurge fără încetare;
2) că ne este cu neputință să întoarcem timpul care a trecut;
3) că trecutul și viitorul nu ne aparțin, ci doar ceea ce avem acum
este al nostru;
4) că nu ne este dat să ne cunoaștem sfârșitul;
5) că prin urmare, mereu, în orice ceas, trebuie să fim gata pentru a
ieși din viața aceasta, daca vrem să murim fericiți;
6) De aici înțelegem că unui creștin i se cuvine să se afle în
necontenita pocăință și în nevoință cea întru credință și cucernicie;
7) Și precum vrea să fie găsit la sfârșitul zilelor sale, așa trebuie
să se străduiască a fi în orice vreme a vieții lui, întrucât nu știe dimineața
de va ajunge să mai prindă o seara, iar seara nu cunoaște de va mai apuca să
vadă zorii unei alte zile. Căci vedem uneori ca, aceia care de dimineața umblau
sănătoși, seara zac fără suflare pe patul morții, ori cei ce-au adormit la
sfârșitul zilei nu se mai trezesc dimineața, căci rămân să doarmă până ce va
suna trâmbița Arhanghelului. Or, cele ce s-au petrecut cu alții se pot săvârși
și cu tine și cu mine, de vreme ce noi toți nu suntem feriți de nicio
întâmplare cu putință”.
*
Hristos a Înviat! Poetul Vasile Militaru a scris o frumoasă poezie cu acest titlu. O redăm mai jos, fiind foarte potrivită cu momentele pascale sfinte, pe care le trăim în această perioadă. Iat-o:
Cântați creștinelor popoare,
În sărbătoarea cea mai sfântă!…
Văzduhul tot miroase-a floare
Și toate clopotele cântă!…
Fiorii vieții larg străbat!…
Cântați!… Hristos a Înviat!
Cu EL reînvie firea întreagă;
Se umple zarea de lumină;
De raza soarelui se leagă
Și om, și viermele din tină,
Și inimile toate bat,
Cântând: Hristos a Înviat!…
Aleargă fluturi albi prin ramuri,
Înfiorați de viață nouă,
Și gâze mici, în mii de neamuri,
Își scaldă aripile-n rouă
Și toate parcă-ngână jos:
,,Din morți a înviat Hristos!…
Atâtea vietăți tresaltă,
Mai aprig dornice de viață,
Și vor o treaptă cât mai-naltă
Din treptele ce au în față;
Nu-i nici un vierme pe pământ,
De-un altul să se lase frânt!…
O, Neamul meu, - Iisus Prea Dreptul,
Spre viață pașii vrea să-ți poarte!
Sus inima ce-ți umple pieptul,
Ca să reînvii și tu din moarte!…
Sus fruntea Neam încovoiat:
Din morți, Hristos a Înviat!…
*
Apel. Un apel extraordinar adresat tuturor românilor plecați
peste hotare în căutare de trai mai bun, semnat de Domnul Dan Puric, cutremură și sufletele cele mai insensibile: ·
,,Întoarce-te ACASĂ, popor român! REÎNRĂDĂCINEAZĂ-TE
în propriul pământ și, mai ales, în propria-ți ființă! Întoarce-te acasă din
marele EXIL în care ai fost aruncat fără milă! Și mai ales, întoarce-te popor
român din MARELE EXOD, din condiția de creștin și român, la care barbarii
„civilizați” ai lumii noi te-au silit! Ai fost condamnat la două SINGURĂTĂȚI,
una mai tragică ca alta, popor român: cea a EXILULUI din țară și cea a EXODULUI
din propria-ți ființă! Ai fost condamnat la DEZRĂDĂCINARE de tine însuți, de ai
tăi și, mai ales, de credința și trecutul neamului tău. Ispititorul cinic al
lumii „noi” te-a smuls din pământul sfânt al țării tale ca din trunchiul căzut
fără de viață să facă lemne pentru focul mistuitor cu care vrea să distrugă
lumea!
Întoarce-te, popor român, la sfântul tău pământ care
suferă după tine! Întoarce-te la strigătul mut al SINGURĂTĂȚII, țâșnit din
sufletul părinților și copiilor tăi părăsiți! Nu apleca urechea la cântecele de
sirenă ale acestei sinistre „civilizații” ce-ți promite o viață mai bună,
furându-ți pe ascuns sufletul! Rămâi cu trecutul tău suferind, popor român,
căci el te va salva cum te-a salvat de veacuri! Este timpul să ieși în istorie,
popor român! Nu că poți, ci pentru că NU MAI POȚI!
Ridică-te, popor român, în picioare, căci îngenunchind
astăzi în fața celor fără de Dumnezeu înseamnă să sapi mormântul viu al
copiilor tăi de mâine! Să stai în genunchi, popor român, nu în fața lor, ci în
fața sfinților tăi martiri și eroi și atunci ai să fii cu adevărat LIBER! Iar
LIBERTATEA, popor al meu român, îți dăruiește din nou ceea ce azi ți-a răpit
dușmanul acesta frumos îmbrăcat, ispititor, cu aer nevinovat și „modern”, dar
cu suflet ascuns și otrăvit, îți dăruiește DEMNITATEA. Și DEMNITATEA, popor
român, este haina cea mai de preț a ființei umane, căci fără de ea, fără de
DEMNITATE, niciun om nu merită să fie OM și niciun popor să fie POPOR.
Să stai în genunchi, popor român, nu în fața lumii
bolnave și rătăcite, care vine peste tine, ci în fața sfinților tăi martiri și
eroi, iar ei te vor reînvăța să gândești înalt despre tine! ÎNALT, popor român,
nu mândru și trufaș ca alte neamuri, ci cu DEMNITATEA CRUCII, pentru care ei
toți au murit, știind că după ea urmează ÎNVIEREA! Acesta este PĂMÂNTUL
SUFLETESC, pe care tu trebuie să-l aperi cu toată ființa ta! Să nu cedezi nicio
palmă din acest pământ, popor român, căci el este timp frământat de strămoși!
Învață să-ți scrii singur ISTORIA, popor român, chiar de va fi să ți-o scrii cu
sânge, deoarece pe SÂNGELE vărsat al strămoșilor tăi EXIȘTI TU ASTĂZI!
Și mai ales, popor român, apără acum în istorie, cu toată
ființa ta, CHIPUL Celui care te-a apărat mereu în VEAC!”
*
Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva
ajutoare și donații, astfel: Doamna
Coroiu Maria-Petruța din Brașov: 210
lei; Domnișoara Oproiu Petronela din Malovăț, Domnișoara Bordeiașu Ecaterina din București: câte 200 lei; Domnul Badea Valeriu din Malovăț: 140 lei; Domnul Ing. Dumitru
Mucioniu din Tr. Severin, Doamna
Mișa Mihaela din Tr. Severin, fostă elevă a preotului Dvs., Domnul Boceanu Mihai din Tr. Severin, Domnul Drăgan Cristian din Bârda: câte 100
lei.
Urmare apelului Episcopiei
Severinului și Strehaei, am început să strângem ajutoare pentru sinistrații din
sudul Județului Mehedinți. S-au remarcat în această acțiune: Domnul Mănescu Dumitru din Malovăț cu 150 lei, Domnul Zgarcea Cornel din Tr.
Severin, Domnul Boșneagu Virgil din
Tr. Severin, Domnul Tătucu Grigore
din Malovăț, Domnul Mănescu Constantin
din Malovăț, Doamna Bazavan Georgeta din
Malovăț, Doamna Haidamac Miroana din
Malovăț, Domnul Meilă Emanoil din
Malovăț, Domnul Ștefu Constantin din
Malovăț, Domnul Dima Vasile din
Malovăț: câte 100 lei
Am achitat deja la protoierie 2.000 lei.
*
Am mers la Azilul de la Vânjuleț și am luat cele trei aparate de aerisire și le-am dus la firma Scand din Tr. Severin. Angajații acestei firme le-au reparat. Le-am dus înapoi la azil și urmează ca în următoarele zile să se deplaseze la fața locului câțiva oameni de meserie de la firma menționată și să monteze aparatele respective și să le pună în funcțiune.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 539, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 4 mai 2025, ediție și on-line (https://armoniiculturale.ro); în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 2025, mai, ediție on-line (https://moaraluigelu.blogspot.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 6 mai 2025, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
*
Parohia noastră a publicat cartea Doamnei Eugenia Bordeiașu din București, Viața trece....! Este o antologie de poezii scrise în ultimii ani, în care autoarea își exprimă trăirile, gândurile, sentimentele și speranțele.
Nu sunt în măsură să apreciez valoarea literară a creațiilor Doamnei
Eugenia Bordeiașu. Am admirat însă faptul că dânsa și-a făcut din poezie un
mijloc de exprimare a gândurilor, trăirilor, amintirilor și speranțelor. Cartea
de față nu este o întâmplare în acest sens, ci o continuitate, Doamna Bordeiașu
fiind un autor foarte prolific. Scrisul
a devenit pentru autoare atât un loc de refugiu, cât și un medicament dătător
de stabilitate spirituală, un semn de tinerețe intelectuală, o încununare a
luptei cu viața și cu încercările ei, un sport al minții și al trăirilor
selecte. Dacă pentru a menține trupul sănătos și pentru a-i prelungi viața avem
nevoie de mișcare, de gimnastică, pentru minte
avem nevoie tot de un sport, dar de altă natură: de lectură, de gândire,
de creație. Doamna Bordeiașu tocmai o astfel de gimnastică practică și-i dorim
succes!
*
Spovediri. Împărtășiri. În Săptămâna Sf. Patimi, am oficiat Taina Sfintei Spovedanii și a Sfintei Împărtășanii, la biserică și în sat. În Bârda au participat 54 enoriași, dintre care 9 copii; la Malovăț au participat 221 enoriași, dintre care 165 au fost copii.
*
Curățenie la biserici. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit
să facem curățenie generală, anuală, la ambele biserici. La biserica de la
Bârda au participat: Boroancă Ilie, Avram Polina, Stănciulescu
Florin, Stănciulescu Puița, Gheran Aurel, Gheran Viorica, Mema Păuna, Stoichină
Ecaterina, Luca D. Maria, Avram Maria, Mema Ileana, Drăghia Aurel, Drăghia
Maria, Stănciulescu Tănase, Luca Lala, Luca Mihai, Bobocea Mărioara și Ivașcu
Domnica.
La biserica de la Malovăț au
participat: Cotea Dorina, Baltac
Mariana, Ștefu Ioana, Crăciunescu Paraschiva, Borcilă Elena, Bobiț Violeta,
Voican Mariana, Bazavan Georgeta, Doaconu Lenuța, Popescu Elena, Mănescu
Angela, Tărăbâc Elena, Văcăriu Nicolae și Dima Vasile.
La ambele biserici a ieșit o treabă excepțională. Le mulțumim cordial celor ce s-au ostenit. Sperăm că mulți ani de aici înainte să repete această lucrare. Dumnezeu să le ajute!
*
Excursii. Parohia noastră organizează pe 5 iunie o excursie pe următorul traseu: Bârda-Malovăț-Tr. Severin-Mănăstirea Vodița – Orșova (Mănăstirile ,,Sf. Ana” și Mraconia), Valea Dunării – Mănăstirea Nera – Moldova Nouă – Oravița – Mănăstirea Călugăra – Munții Banatului – Bozovici – Mănăstirea Putna – Cascada Bilgăr – Orșova – Tr. Severin – Malovăț – Bârda. Excursia costă 80 lei/persoană. Așteptăm înscrieri.
*
Zâmbete. ☺ Dacă tu crezi că un profesionist te costă scump, e din cauză că nu
știi cât te costă la sfârșit un incompetent! ☺Frizerul îl întreabă pe client:
,,- Cum să vă tund ca să fiți mulțumit?” ,,- Gratis!” răspunde clientul grăbit.
☺Am pierdut multe în viață, dar
niciodată pofta de mâncare! ☺ Am așa un
somn, că aș putea candida la senat! ☺La noi în sat și iarna se consumă foarte
multe fructe, numai că de data aceasta din pahare!
*
Licitație. În ziua de duminică, 1 iunie, ora 11, în incinta bisericii de la Bârda, va avea loc
licitația publică pentru anul 2025 a următoarelor terenuri ale bisericii:
curtea bisericii, cimitirul din Bârda, Dealul Corbului, Bucium, Govăra; în ziua
de duminică, 8 iunie, ora 11, în
incinta bisericii de la Malovăț, va avea loc licitația publică pentru anul 2025
a următoarelor terenuri ale bisericii: curtea bisericii din Malovăț, cimitirul din Malovăț, Ogașul Barbului.
*
Program. În cursul lunii Mai
avem următorul program de slujbe: 3 Mai(Malovăț-Bârda);
4
Mai(Bârda); 10 Mai(Malovăț-Bârda);
11 Mai(Malovăț); 17 Mai(Malovăț-Bârda); 18 Mai(Bârda); 21 Mai(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 24 Mai(Malovăț-Bârda); 25 Mai(Malovăț);
29 Mai(slujbă Bârda; pomeniri la
Malovăț, la ora 12); 31 Mai(Malovăț-Bârda.
În restul timpului, la orice oră din zi
sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com. Sfintele Paști cu sănătate și bucurii să
vă dea Dumnezeu! Hristos a înviat!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu