„Sfinții închisorilor” de Al. Florin Țene – șase figuri emblematice ale rezistenței spirituale anticomuniste: Radu Gyr, Traian Dorz, Vasile Militaru, Valeriu Gafencu, Petre Țuțea și Mircea Vulcănescu

 

Cele șase volume construiesc, împreună, un „roman al memoriei colective”, unde fiecare carte funcționează ca segment biografic autonom, dar și ca variațiune pe aceeași temă: supraviețuirea demnității sub teroare. Țene îmbină două paradigme: (a) romanul biografic (bio-fiction) cu instrumentar documentar și (b) hagiografia literară (în sens cultural, laicizat), în care exemplul moral primează. Continuitatea de ciclu e asigurată de pactul paratextual „între realitate și poveste”, care declară de la început opțiunea pentru o verosimilitate etică (adevăr factual + adevăr de sens) mai mult decât pentru o reconstituire strict pozitivistă.

„Între realitate și poveste”: un pact dublu

Formula repetată în subtitluri indică o poziție de echilibru între istorie și imaginar. Țene își asumă dublul pact:

Pactul referențial: material documentar (date de viață, opere, contexte, încarcerări, exil interior).
Pactul ficțional: scene reconstituite, dialoguri verosimile, introspecții pe care arhivele nu le pot oferi.
Rezultatul e o docu-ficțiune care nu mistifică, ci umple „golurile” arhivelor cu probabilități culturale. Accentul cade pe adevărul experiențial—ce înseamnă să crezi, să scrii, să reziști—mai mult decât pe inventarul exhaustiv al faptelor.

Țene preferă o narațiune lineară, cronologică, străbătută de flashback-uri și focalizare internă la persoana a treia; uneori, contamină vocea narativă cu vocea personajului (liberă indirectă), întărind empatia. Dialogul e sobru, funcțional; descrierea e economică, cu momente de intensitate simbolică (celula, ancheta, foamea, rugăciunea).
Etic, autorul păstrează respectul pentru suferință: nu exploatează spectaculosul traumei, ci caută dimensiunea pedagogică a martiriului. „Sfințenia” e prezentată ca rod al libertății interioare, nu ca teză partizană.

„Întoarcere din cruciadă. Viața lui Radu Gyr între realitate și poveste” (2020)

Romanul deschide ciclul cu figura poetului-soldat, a cărui biografie paradoxală (glorie literară, încarcerări succesive, celebrul poem „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”) funcționează drept matrice narativă: sacrificiul limbajului în fața Istoriei. Titlul trimite la eschivă și regres: „cruciada” nu e în afară, ci interioară; întoarcerea înseamnă re-asumarea responsabilității etice. Țene dramatizează conflictul dintre artă și aparat, insistând pe puterile cathartice ale poeziei—un leitmotiv pentru toate volumele.

. „Ce greu a fost în noaptea asta! Viața poetului Traian Dorz… ” (Casa Cărții de Știință, 2021)

Accentul se mută pe mistică laică și pe comunitatea Oastea Domnului (ca rețea de reziliență spirituală). „Noaptea” din titlu devine metafora epocii: clandestinitate, prigoană, scris cu riscul vieții. Țene insistă pe ritmurile interiorității: rugăciunea, jurnalul, „cuvântul ca respirație”. Față de Gyr (poet public), Dorz e poet comunitar, iar romanul surprinde bine dinamica dintre vocația personală și corpul eclezial. „În poeziile mele nu va rima poporul cu tractorul – viața poetului Vasile Militaru…” (Napoca Star, 2022)

Titlul-manifest cristalizează refuzul estetizării propagandei. Țene urmărește tensiunea dintre cântul popular și kitsch-ul ideologic; romanul devine o ars poetica narativă împotriva utilitarismului cultural. Episodul Militaru aduce în ciclu dimensiunea ironică, dozat discret: umorul sobru expune ridicolul limbajului oficial și eroziunea moralei în epoca „tractorului”.

„Nu plângeți că mă duc de lângă voi – Viața «Sfântului închisorilor», Valeriu Gafencu” (Ecou Transilvan, 2022)

Aici Țene atinge nucleul hagiografic al ciclului. Gafencu e figurat ca icoană vie a carității (daruri, împăcare, jertfă). Romanul privilegiază scenele de asceză și comunitatea celulei ca laborator al sfințeniei. Stilistic, registrul se înalță: sintaxa devine mai gravă, mai epifanică. Etic, cartea e testul măsurii: Țene evită triumfalismul, păstrând umanitatea concretă a personajului (boală, fragilitate, dubiu).

„În fața lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul – Viața filosofului Petre Țuțea… ” (Napoca Star, 2023; prefață Ionuț Țene; postfață Liliana Moldovan)

Romanul despre Țuțea e pivotul intelectual al ciclului. Țene speculează oralitatea paradoxală a filosofului: aforisme, dialoguri tăioase, „teologia cafenelei”. Structura e mai centrifugală, cu capitole-eseu care colajează scene, replici memorabile și reflecții meta-politice. Devine evidentă poetica citatului: o memorie culturală densă, unde gândirea devine personaj. Prefața și postfața ancorează recepția critică, vizând filonul etic-metafizic.

„Nu se schimbă ispitele, se schimbă numai sensul lor” (însemnări, texte și amintiri) – Viața filosofului Mircea Vulcănescu… (Napoca Star, 2024)

Vulcănescu aduce un ton meditativ-autoscopic. Cartea e mai eseistică, cu montaj de fragmente (însemnări, amintiri reconstituite, dialoguri), în acord cu intelectualul ei: economist, filosof, mistic discret. Tema-cheie e responsabilitatea (celebra sintagmă „Să nu ne răzbunați” reverberează în subtext): Țene o traduce narativ prin scenografii ale vinovăției și ispășirii, nuanțând astfel etica ciclului (de la eroism la tragism lucid).

Noduri tematice comune și diferențe de accent .

Rezistența prin cuvânt: poezie (Gyr, Dorz, Militaru), aforism și dialog (Țuțea), meditație filosofică (Vulcănescu), caritatea mărturisitoare (Gafencu).
Sacralizarea cotidianului: celula ca spațiu teologic (Gafencu), biroul de interogatoriu ca scenă a adevărului (Gyr, Militaru), „masa vorbelor” (Țuțea).
Etica iertării vs. memoria justițiară: la Gafencu/Vulcănescu prevalează iertarea activă; la Gyr/Militaru, accentul cade pe denunțul deformării limbajului; la Dorz, pe solidaritatea comunitară.
Politica limbajului: ciclul propune o arheologie a propagandei; refrenul „între realitate și poveste” marchează refuzul limbajului-unic și apărării pluralismului semantic.
Fiziologia traumei: tortura, boala, marginalizarea sunt tratate retoric temperat (fără naturalism), pentru a nu concura cu sublimul etic.
Ciclul se așază la intersecția memorialisticii detenției politice (Steinhardt, Ioan Gavrilă Ogoranu, Blandiana—în registru civic, nu strict carceral), a romanului documentar (Dumitru Bacu, Florin Constantin Pavlovici) și a bio-ficțiunii hagiografice (Daniel-Rops, W. F. Hermans e altă direcție, dar ca tehnică de „realitate augmentată”). Noutatea constă în coerența de ansamblu: șase destine ordonate pentru a construi o gramatică a sfințeniei ca experiență istorică. Într-un climat cultural încă polarizat, proiectul are funcție restaurativă: reintroduce în circuitul narativ figuri uneori confiscate politic, punând accent pe dimensiunea antropologică (conștiință, libertate, suferință).

Pactul afectiv: empatia asumată poate conduce, pe alocuri, la idealizare; unele zone biografice controversate rămân mai puțin problematizate pentru a nu fisura paradigma sfințeniei.
Uniformizare stilistică: deși fiecare figură are timbrul ei, există riscul unei diction comune solemn-elegiace, care netezește asperitățile individuale (mai ales la Gyr vs. Militaru).
Economia documentară: unde sursele sunt bogate (Țuțea, Vulcănescu), romanul câștigă polifonie; unde sunt fragmentare, autorul suplinește prin insight moral, cu un ușor deficit de textură arhivistică.
Didactismul: intenția exemplară poate, în pasaje rare, să devină explicitare tezistă, diminuând ambiguitatea literară.
Merite artistice și aport hermeneutic: . Etică a reprezentării: refuzul melodramei și al revizionismului strident; tonul sobru e o opțiune estetică.

Arhitectura ciclică: distribuția dinamicii—de la poezia civică (Gyr) la comunitatea mistică (Dorz), de la poetica anti-propagandă (Militaru) la icoana martirică (Gafencu), de la aforismul incandescenței (Țuțea) la meditația responsabilității (Vulcănescu)—creează o progresie a comprehensiunii morale.

Recuperare culturală: pune în circulație, pentru lectorul contemporan, un canon al rezistenței spirituale.

„Sfinții închisorilor” de Al. Florin Țene reprezintă un proiect literar coerent, în care bio-ficțiunea documentară se pune în slujba unei antropologii a demnității. Forța ciclului rezidă în unitatea tematică și în variațiunile de ton care individualizează fiecare portret. În pofida unor relative uniformizări stilistice și a precauției față de zonele controversate, ansamblul reușește un echilibru între devoțiune și analiză, oferind o lectură accesibilă și totuși densă despre ce înseamnă să „rămâi om” într-o epocă de dezumanizare.

                                             Prof. Stelian Tomescu

Bibliografie minimă orientativă (pentru aprofundare și verificare critică)

(Selectivă, utilă ca aparat critic; nu epuizează bibliografia primară/ secundară.)

• Radu Gyr, Poezii (ediții diverse); studii despre receptarea poemului „Ridică-te, Gheorghe…”.
• Traian Dorz, Hristos – mărturia mea; texte din Oastea Domnului.
• Vasile Militaru, Poezii (ediții interbelice și post-1990); studii despre literatura „utilitară” și propaganda.
• Valeriu Gafencu, Jurnal, Scrisori (ediții memoriale); studii de istorie a detenției politice.
• Petre Țuțea, 321 de vorbe memorabile; dialoguri, interviuri; exegeze (Gabriel Liiceanu, Mircea Platon ș.a.).
• Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței, Schimbarea la față (texte, articole), corpus de corespondență; studii privind etica responsabilității.
• N. Steinhardt, Jurnalul fericirii (pentru contextul „sfințeniei carcerale”).
• Florin Constantin Pavlovici, Tortura, pe înțelesul tuturor (pentru gramatica traumelor).
• Studii de teorie a docu-ficțiunii: Serge Doubrovsky, Philippe Lejeune (pactul autobiografic/biografic), Linda Hutcheon (historiographic metafiction).
• Lucrări de istorie a comunismului în România (cercetare CNSAS, IICCMER) – pentru contextualizare factuală.

 

Curtea de Apel București a suspendat și ultimele cinci HG emise de guvernul demis!

Partidul Social Democrat a câștigat, luni, 3 august, și ultimele cinci procese prin care a cerut suspendarea unor hotărâri adoptate de Guvernul demis condus de Ilie Bolojan. Curtea de Apel București a suspendat executarea HG nr. 501/2026, HG nr. 511/2026, HG nr. 512/2026, HG nr. 530/2026 și HG nr. 570/2026, până când instanța de fond se va pronunța asupra acțiunilor în anulare.

Potrivit soluțiilor publicate pe portalul instanțelor de judecată, toate cele cinci dosare au fost soluționate de Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Instanța a respins, în fiecare cauză, excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a PSD, precum și excepția inadmisibilității cererii de suspendare, invocate de Guvern.

Hotărârile Curții de Apel sunt executorii de drept. Guvernul poate formula recurs în termen de cinci zile de la comunicare, însă recursurile nu suspendă executarea soluțiilor. În dosarul HG nr. 512/2026, Curtea a respins și cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în sprijinul Guvernului.

Avocatul PSD, Viorel Mocanu, afirmă că bilanțul celor două loturi de procese reprezintă un semnal juridic privind limitele în care poate acționa un Guvern demis.

„Astăzi, 3 august 2026, Curtea de Apel București a admis ultimele cinci cereri de suspendare formulate de Partidul Social Democrat, reprezentat de avocat Viorel Mocanu, și a dispus suspendarea hotărârilor de Guvern nr. 501/2026, 511/2026, 512/2026, 530/2026 și 570/2026, până la pronunțarea instanței de fond”, a declarat Viorel Mocanu.

„Împreună cu cele șase soluții pronunțate la 30 iulie 2026, bilanțul este simplu: 11 cereri formulate, 11 cereri admise. Nicio hotărâre contestată nu a rămas în vigoare”, a continuat avocatul. Din punct de vedere juridic, hotărârile nu au fost încă anulate și nu au dispărut din ordinea juridică, însă executarea lor este blocată până la pronunțarea instanțelor asupra acțiunilor de fond.

„Semnalul de alarmă nu vine de la un partid politic, ci de la o instanță de judecată. Un Guvern demis prin moțiune de cenzură, ai cărui miniștri interimari și-au depășit cu mult termenul de 45 de zile prevăzut de Constituție, a continuat să adopte hotărâri care produc efecte asupra oamenilor. De unsprezece ori, judecătorii au apreciat că există motive serioase pentru a le opri”, a afirmat Mocanu.

C.L.

Jurnal informativ FSLI INFO, Nr. 29, Iulie 2026

Accesati  https://www.facebook.com/share/p/1DWAuNd2Kh/?mibextid=WC7FNe

Comunicat CCI MM

 

𝐏𝐫𝐞𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐂𝐚𝐦𝐞𝐫𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐂𝐨𝐦𝐞𝐫𝐭̦ 𝐬̦𝐢 𝐈𝐧𝐝𝐮𝐬𝐭𝐫𝐢𝐞 𝐌𝐚𝐫𝐚𝐦𝐮𝐫𝐞𝐬̦ (𝐂𝐂𝐈𝐌𝐌), 𝐅𝐥𝐨𝐫𝐞𝐧𝐭𝐢𝐧-𝐍𝐢𝐜𝐨𝐥𝐚𝐞 𝐓𝐮𝐬̦, a avut astăzi, 𝟑 𝐚𝐮𝐠𝐮𝐬𝐭, o întâlnire oficială la sediul organizației camerale cu 𝐃𝐚𝐧 𝐀𝐝𝐫𝐢𝐚𝐧 𝐏𝐨𝐩, 𝐬𝐞𝐜𝐫𝐞𝐭𝐚𝐫 𝐝𝐞 𝐬𝐭𝐚𝐭 în cadrul 𝐌𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐞𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐄𝐜𝐨𝐧𝐨𝐦𝐢𝐞𝐢, 𝐃𝐢𝐠𝐢𝐭𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚̆𝐫𝐢𝐢, 𝐀𝐧𝐭𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐧𝐨𝐫𝐢𝐚𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬̦𝐢 𝐓𝐮𝐫𝐢𝐬𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢.

În cadrul întâlnirii au fost analizate 𝐧𝐨𝐢 𝐨𝐩𝐨𝐫𝐭𝐮𝐧𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐨𝐩𝐞𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆, cu obiectivul de a dezvolta 𝐢𝐧𝐢𝐭̦𝐢𝐚𝐭𝐢𝐯𝐞 care să sprijine 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐚𝐟𝐚𝐜𝐞𝐫𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐌𝐚𝐫𝐚𝐦𝐮𝐫𝐞𝐬̦. Cu această ocazie, președintele 𝐂𝐂𝐈𝐌𝐌 a relansat propunerea organizării unor 𝐬𝐞𝐬𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐫𝐞 dedicate antreprenorilor, prin care să fie prezentate 𝐩𝐫𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐬̦𝐢 𝐢𝐧𝐢𝐭̦𝐢𝐚𝐭𝐢𝐯𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐞𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 destinate susținerii 𝐚𝐧𝐭𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐧𝐨𝐫𝐢𝐚𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 și 𝐝𝐞𝐳𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐞𝐜𝐨𝐧𝐨𝐦𝐢𝐜𝐞.

Suntem încrezători că acest 𝐝𝐢𝐚𝐥𝐨𝐠 reprezintă un nou pas în consolidarea 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞𝐧𝐞𝐫𝐢𝐚𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 dintre instituțiile noastre și în identificarea unor 𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭̦𝐢𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐫𝐞𝐭𝐞, adaptate nevoilor actuale ale 𝐜𝐨𝐦𝐮𝐧𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐚𝐟𝐚𝐜𝐞𝐫𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦.

#CCIMM #Maramureș #MinisterulEconomiei #Antreprenoriat #MediulDeAfaceri

Andrei Marga: „Anularea de alegeri, căci nu convin rezultatele, este un mijloc primitiv de distrugere a democrației!”

 

Andrei Marga: Anularea de alegeri, căci nu convin rezultatele, este un mijloc primitiv de distrugere a democrației; servicii secrete supradezvoltate și instrumentarea lor, ca și a justiției, sunt dintre cele mai eficace mijloace de distrugere din interior a democrației

Există momente în care o democrație este amenințată din exterior.

Dar, spune fostul ministru și profesor **Andrei Marga**, cele mai mari pericole apar chiar din interior.

Nu prin tancuri.

Nu prin revoluții.

Ci prin decizii care, luate una câte una, ajung să schimbe regulile jocului democratic.

Într-un amplu articol publicat pe *răsunetul.ro*, Andrei Marga susține că multe dintre mecanismele care ar trebui să protejeze democrația pot ajunge, în anumite condiții, să contribuie la slăbirea ei.

Iar unul dintre cele mai grave exemple, în opinia sa, este anularea unor alegeri.

Profesorul afirmă că, atunci când rezultatul votului este anulat pentru că nu convine unor factori de decizie, democrația primește una dintre cele mai dure lovituri.

„Anularea de alegeri, căci nu convin rezultatele, este un mijloc primitiv de distrugere a democrației”, susține acesta.

Dar avertismentul său nu se oprește aici.

Andrei Marga vorbește și despre rolul pe care îl pot avea serviciile de informații și sistemul de justiție atunci când sunt folosite în scop politic.

În opinia sa, servicii secrete supradimensionate și influențarea justiției reprezintă unele dintre cele mai eficiente instrumente prin care o democrație poate fi slăbită din interior.

Pentru a-și susține punctul de vedere, profesorul face trimitere la exemple istorice precum Republica de la Weimar și Chile, argumentând că multe regimuri democratice nu au fost distruse dintr-o singură lovitură, ci prin acumularea unor decizii și crize succesive.

În analiza sa, el afirmă că o democrație funcțională are nevoie de alegeri libere, de separarea puterilor în stat, de o justiție independentă, de o presă profesionistă și de cetățeni implicați în viața publică.

Profesorul critică și climatul actual al dezbaterii politice, despre care spune că este tot mai polarizat.

În opinia sa, etichete precum „extremist”, „fascist” sau „nazist” sunt folosite prea ușor împotriva adversarilor politici, ceea ce afectează dialogul democratic.

Referindu-se la România, Andrei Marga susține că statul traversează o perioadă dificilă și că instituțiile trebuie să respecte cu strictețe prevederile Constituției și echilibrul dintre puterile statului.

El avertizează că democrația nu dispare peste noapte.

În schimb, spune acesta, poate fi erodată treptat prin limitarea alternativelor politice, concentrarea puterii, propagandă, promovarea incompetenței și scăderea implicării civice.

Mesajul său este unul clar.

În viziunea lui Andrei Marga, democrația nu se apără doar prin legi.

Se apără și prin participarea cetățenilor, prin respectarea regulilor democratice și prin existența unor instituții capabile să funcționeze independent de interesele politice.

Rămâne însă un lucru asupra căruia aproape toată lumea este de acord.

O democrație puternică are nevoie de alegeri credibile, instituții solide și de încrederea cetățenilor în regulile după care funcționează statul.

Sursa: România Actuală

Alin Tișe: „Fabula împărăției goale”

 Se spune că a fost odată o țară atât de frumoasă, încât până și păsările își schimbau cântecul când îi treceau granița. Numai oamenii nu mai aveau glas.

La cârma ei se înghesuiau să o guverneze niște domni cu piepturile pline de medalii și mințile pline de goluri.

Vorbeau limba țării ca pe o limbă străină: puneau virgule unde nu era nevoie, acorduri unde nu era logică și idei unde nu era nimic. Când citeau un discurs, alfabetul își cerea concediu medical. Ce să mai vorbim despre scris? Gramatica era în șomaj tehnic permanent.

Dar, guvernanții aveau o calitate rară: nu știau nimic și erau absolut convinși că știu tot. Vorbeau apăsat, rar și puțin. În schimb, erau veșnic încruntați, apăsați de problemele țării, pe care numai ei pretindeau că știu să le rezolve. În fiecare dimineață se călcau pe pantofi, ca să ajungă primii la tron. Nu pentru că iubeau poporul, ci pentru că tronul era singurul loc unde prostia părea înaltă.

Între timp, oamenii care știau carte stăteau la coadă…, nu la putere, ci la răbdare. Profesorii își înghițeau cuvintele, inginerii își desenau viitorul pe șervețele, medicii vindecau fără să fie ascultați, iar antreprenorii învățaseră că statul îi privește ca pe niște copaci: buni doar câtă vreme mai pot fi scuturați. Mulși prin taxe și împovărați de poveri tot mai mari, tratați după principiul: „cel care are mai mult trebuie să plătească mai mult, pentru că are de unde.”

În sala mare a Palatului Guvernării se țineau ședințe lungi despre merit. Nimeni nu îndrăznea însă să invite meritul. Ar fi încurcat ierarhiile. Cei pricepuți erau prea competenți ca să fie acceptați. Puneau întrebări. Aduceau soluții. Demonstraseră că se poate. Erau un pericol. Unii îi numeau chiar trădători sau puciști, fiindcă îndrăzneau să gândească.

În schimb, nepricepuții aveau o solidaritate de fier: fiecare îl promova pe celălalt, ca nu cumva să apară cineva care să observe diferența dintre valoare și funcție. Erau cei mai utili, fiindcă cei care gândeau cel mai puțin vorbeau cel mai mult. Și spuneau întotdeauna exact ce trebuia auzit de o guvernare incompetentă.

Și astfel, țara devenea tot mai săracă, dar discursurile tot mai bogate. Fiecare sărăcie era botezată „reformă”, fiecare greșeală, „viziune”, iar fiecare eșec, „context internațional”.

La un moment dat, Dicționarul Explicativ al Limbii Române și Gramatica și-au făcut bagajele. Au oftat și au plecat împreună din țară. Unul răspundea de scrisul corect, celălalt de vorbitul corect în limba unei patrii pe care toți pretindeau că o iubesc.

Bunul-Simț plecase cu mult înainte.

Când ultimul copil și-a întrebat bunicul de ce oamenii cei mai învățați nu conduc țara, bătrânul a zâmbit amar și i-a răspuns: ”pentru că, dragul meu, într-o pădure de cioturi, primul copac este considerat obraznic.” Și, se spune că împărăția încă există. Nu duce lipsă de șefi. Duce lipsă de exemple.

Morala:  Nu orice om care urcă la tribuna guvernării înalță și o națiune. Când cei care nu stăpânesc nici limba țării ajung să-i scrie destinul, poporul ajunge să vorbească tot mai puțin despre viitor și tot mai mult despre supraviețuire.

Iar când competența este alungată și mediocritatea este ridicată la rang de virtute, o țară nu se prăbușește dintr-odată. Se stinge, încet, dinăuntru…

 Autor: Alin TIȘE

Când începe școala în septembrie. Cum este organizat anul de învățământ 2026-2027

Elevii revin în bănci luni, 7 septembrie 2026, odată cu debutul noului an de învățământ, organizat în cinci module de învățare și cinci vacanțe.

Calendarul aprobat de Ministerul Educației stabilește desfășurarea activității până în iunie 2027 și include un program diferit pentru clasele terminale și învățământul tehnologic și profesional. Pe lângă structura anului de învățământ, elevii și părinții vor trebui să urmărească și calendarul examenelor naționale, al simulărilor și al etapelor de admitere, care este publicat separat de Ministerul Educației și stabilește datele pentru cele mai importante evaluări din 2027.

Prima zi de cursuri și structura noului an de învățământ Noul an de învățământ începe luni, 7 septembrie 2026, iar pentru majoritatea elevilor se încheie vineri, 18 iunie 2027. Calendarul aprobat de Ministerul Educației este organizat în cinci module de învățare, despărțite de perioade de pauză, și cuprinde 36 de săptămâni pentru cele mai multe clase. Singura excepție rămâne vacanța de schi, stabilită separat de fiecare inspectorat școlar județean și de Inspectoratul Școlar a Municipiului București.

 Calendarul modulelor de învățare Structura oficială este următoarea:

 Modulul I: luni, 7 septembrie 2026 - vineri, 23 octombrie 2026;

 Modulul II: luni, 2 noiembrie 2026 - marți, 22 decembrie 2026;

Modulul III: luni, 11 ianuarie 2027- vineri, 12 februarie 2027, respectiv vineri, 19 februarie 2027, sau vineri, 26 februarie 2027; 

Modulul IV: luni, 22 februarie 2027, respectiv luni, 1 martie 2027 sau luni, 8 martie 2027, la decizia inspectoratelor școlare județene și a municipiului București, după caz, până vineri, 23 aprilie 2027; 

Modulul V: miercuri, 5 mai - vineri, 18 iunie 2027. 

C.L.

Radiografia unui dezastru! Un an de austeritate sub Ilie Bolojan

În iunie 2025, la scurt timp după ce a preluat mandatul de premier, Ilie Bolojan a anunțat primele măsuri de austeritate. Au fost majorate și introduse mai multe taxe, totul pentru reducerea deficitului bugetar, de peste 9%. Un an mai târziu, România așteapta îngrijorată noile evaluări ale agențiilor de rating, cu speranța că nu va fi retrogradată în categoria „junk”.

Deficitul bugetar apare când cheltuielile statului depășesc veniturile într-un an fiscal. Statul cheltuiește mai mult decât încasează din taxe și impozite și, astfel, este nevoit să se împrumute. Cu cât deficitul este mai mare, cu atât credibilitatea statului îndatorat este mai mică în fața creditorilor, care acordă împrumuturi cu dobânzi tot mai mari.

Pentru a reduce deficitul bugetar, Ilie Bolojan a anunțat introducerea unui pachet de măsuri fiscale, stabilite în cadrul coaliției PNL-PSD-USR-UDMR. Datele comunicate de Ministerul de Finanțe la final de iunie 2026 arată că România avea un deficit de 2% din PIB. Deficitul de cont curent și balanța comercială au cunoscut, de asemenea, corecții, însă pe fondul scăderii consumului populației.

Politicile din ultimul an au generat și o serie de efecte negative: intrarea în recesiune tehnică a României, printr-o scădere cu 1,2% a PIB-ului în primul trimestru din 2026, numărul de insolvențe a crescut cu 43%, vânzările din comerțul cu amănuntul au înregistrat o contracție de peste 6%, pe fondul scăderii acute a puterii de cumpărare, inflație de peste două cifre – cea mai mare din UE lună de lună, dublă față de media europeană.

De asemenea, numărul proprietăților închiriate în regim hotelier, de pe litoral, a scăzut cu aproximativ 50%, semn că unii antreprenori au trecut în economia „neagră”, iar alții au intrat în faliment.

În octombrie 2025, economistul Mircea Coșea susținea că România se află la începutul unei „crize economice”, pe fondul măsurilor de austeritate luate de Executiv. „Actuala guvernare a reușit să facă prin ‘pachetele’ 1 și 2 un lucru foarte grav, să transforme criza bugetară într-o criză economică. Noi suntem la intrarea într-o criză economică”, a declarat Mircea Coșea, pentru Ziare.com.

În mai 2026, economistul Radu Soviani realiza măsurile „Bolojan” într-o manieră foarte dură. „În recesiune profundă și cu cea mai mare rată a inflației din ultimii trei ani, de aproape 11%, economia României a fost adusă de niște nepricepuți deghizați propagandistic în ‘competenți’, pe care îi apreciez și ca iresponsabili, exact în stagflație – economia scade, prețurile cresc abrupt”, nota Soviani, pe Facebook.

Măsurile așteptate de economiști de la Ilie Bolojan, care nu au mai venit. Reforma administrației centrale și reforma administrației locale sunt subiecte dezbătute tot mai frecvent, în ultimul deceniu. Însă, ocolite de măsuri concrete, de marile partide precum PSD și PNL, cu sute de mii de membri la nivel național. De asemenea, o reformă administrativă ar include și desființări de agenții, institute, și diverse companii de stat care își suprapun atribuțiile sau pur și simplu nu se mai justifică.Măsurile așteptate de diverși economiști nu au fost nici anunțate public de premier, nici aplicate.

„Oricine poate mări impozitele. Eu aș fi vrut să văd o reducere a cheltuielilor inutile, nenecesare, aș fi vrut o reformă administrativă, o astupare a găurilor – apropo, unde se scurg banii, o privatizare a firmelor care generează pierderi bugetului de stat. O reformă înseamnă să reduci toate barierele care stau în calea afacerilor și a propriei inițiative. Putem vorbi despre birocrație, factura de energie, unde avem vreo șapte taxe, pe lângă prețul efectiv al energiei – care e jumătate din valoarea facturii. Dacă nu vom încuraja producția, să nu ne așteptăm că statul va avea bani și peste trei-cinci ani”, a declarat economistul Radu Nechita.

Economistul Claudiu Năsui, fost ministru al Economiei, crede că dacă Ilie Bolojan ar fi dorit cu adevărat să facă reforme, cu ele ar fi început. „Domnul Bolojan avea putere politică în momentul în care a preluat mandatul. A folosit acea putere politică, și-a folosit ‘muniția’ pentru a crește taxe, din păcate. Reformă nu înseamnă să crești taxe. Reformă nu înseamnă să tai cheltuielile cu 30% de la ASF – reformă însemna să comasezi ASF, ANCOM și ANRE, de exemplu”.

În opinia senatorului Petrișor Peiu, România avea nevoie și de o reducere de cheltuieli cu bunurile și serviciile, care au rămas la cote ridicate.  „În cazul României ar fi fost și e nevoie de o reducere curajoasă de cheltuieli, inclusiv a așa-ziselor investiții, altele decât cele finanțate cu programe europene. De asemenea, era nevoie de o reducere a cheltuielilor cu bunurile și serviciile. Nu s-a făcut asta. Astăzi, în România, se achiziționează bunuri și servicii la prețuri mai mari decât la prețul pieței”, a declarat Peiu.

O poziție tranșantă pe marginea acestui subiect a exprimat și fostul președinte al României, Traian Băsescu. „Bolojan nu a făcut reforme, orice prost mărește taxe”, a reproșat Traian Băsescu, în iulie 2026, la România TV.

De asemenea, opiniile sunt împărțite în ceea ce privește ajutoarele acordate pentru Ucraina, cifre încă învăluite de mister. O parte a societății și a formațiunilor parlamentare consideră că oprirea ajutoarelor pentru statul vecin aflat în conflict ar trebui suspendat sau oprit, pentru a sprijini prioritățile naționale.

Sursa: Ziare.com 

Marmația și reporterul ei

                                                      de Gheorghe Pârja

Îmi amintesc cu respect și prețuire de colegii care au pus bazele cotidianului independent “Graiul Maramureșului”! Și mai ales i-au întreținut arderea. Niciodată nu voi uita cititorii lui. Iată, au trecut aproape 36 de ani și ziarul își urmează cursa. Este un caz mai rar în țară ca o publicație județeană să aibă o asemenea vârstă. A venit și varianta online. Prin vreme, fiecare confrate și-a dovedit profesionalismul, iubirea de cuvântul scris. Cinste și celor de astăzi, care continuă cu pricepere aventura “Graiului”. Ca un cunoscător al fenomenului publicistic din Maramureș, am respect și recunoștință pentru cei care au marcat, prin scris, atmosfera din perioada interbelică. De unde își trage rădăcina și cotidianul nostru. În colecțiile ziarelor de atunci, au rămas numele unor devotați ai profesiei jurnalistice. De la dr. Mihai Marina, la Ion Berinde, ori Petre Lenghel-Izanu.

Mulți alții, care au avut vocația meseriei, stau în panteonul locului. Cartea profesorului și jurnalistului Ion Ardeleanu-Pruncu, “Maramureșul. Ziare și ziariști,” el însuși un redutabil reporter al Marmației, cuprinde, până în anul 1945, efervescența publicistică a ținutului. Era firesc, zic eu, să-și facă apariția urmașii. Cei care să relateze de la fața vremii cele întâmplate în timpul vieții lor, nu în timpul vieții altora. Această dulce povară si-a asumat-o și confratele Florentin Năsui, care a învățat meseria la o Facultate de profil, dar mai ales luând pulsul vieții cu un stetoscop special. Făcut de el din intuiție, lecturi, cunoaștere și curajul cuvintelor potrivite. Da, există și această rețetă pentru a acoperi realitatea cu o căldură proprie a simțirii profesionale. Mai ales să ai îndemânarea să o dăruiești celor din jur, care așteaptă ziarul alături de pâine.

Cel puțin așa era până mai ieri, când Florentin Năsui s-a prins în hora imprevizibilei realități. Cu darul, lustruit prin vreme, de a vedea în lumea care trăiește ceea ce nu toți observă, chiar să deslușească ziua de mâine după un cod asumat. Am admirat la el că știe să facă cuvintele fericite și când sunt purtătoare de tristeți. Înlăuntrul cuvântului se păstrează spiritul autohton, adică culoarea Maramureșului, unde își are loc borasul străvechi, vântul întunecat, dar și lumina încrustată în lemn și în oamenii acestor locuri. Florentin s-a priceput să deșurubeze frunza din arbori, dar și să scoată ironia din cotitura spiritului. Lui i-a fost tot timpul dor de meșterii primordiali, de cei învățați la timp pentru a fi de folos scrisului său. Nu știu cum făcea să ne tulbure cu întrebări care ne privesc și ne odihnesc în memoria locului. Ca argument ne-a dăruit o carte exemplară, „Pelerini prin Țara Maramureșului,” în care se oglindesc personalități ale acestui timp, care își reazimă sufletul de cupola Marmației.

Întrebări iscoditoare, deștepte, pentru oameni inteligenți. Mulți au evocat Maramureșul, dar nu știu cum se face că la Florentin Năsui se vede. După lectura cărții ai sentimentul că cei întrebați te invită la un taifas de idei. De la Ana Blandiana, la Romulus Rusan, de la George Mihăiță, la Mircea Daneliuc și a trecut hotarul României, dialogând cu francezul Stephan Courtois. A rămas reporterul de Marmația, care a scris cu o luminoasă consecvență despre manifestările din acest spațiu: Festivalul de datini, Festivalul Internațional de Poezie, Memorialul Sighet, Serile de Poezie de la Desești etc. etc. Spuneam, cu un prilej, că Florentin este omul de apă dulce, cel care a îmblânzit Tisa, făcând punți de cunoaștere între cele două părți ale Maramureșului, despărțit de vitregia veche a istoriei. El este reporterul care a apropiat românii de pe cele două maluri ale Tisei. Cuvântul lui a devenit un tratat de colaborare și simțire românească.

Când îmi amintesc silueta grănicerului sovietic de pe malul râului-hotar, care impunea teamă și necunoscut, și reportajele lui Florentin Năsui, din dreapta Tisei, chiar mă împac cu gândul că lumea s-a schimbat în bine. Vameșii s-au perindat la frontieră, dar trecătorul nu și-a mutat cărarea. Am sentimentul că el locuiește în două țări în același timp. Îi sugerez să adune recolta publicistică, rod al multor ani de traversare a apei, deoarece sunt mărturii unice despre un timp care nu se mai întoarce. Despre un teritoriu, cu oameni de-ai noștri, care nu și-au uitat limba, simțirea și portul. Este și descoperirea lui din imediata apropiere. Un noroc al vieții profesionale. Este singurul reporter de presă scrisă cu o asemenea avere de pe la noi. Pe care a dăruit-o patrimoniului jurnalistic al Maramureșului și al țării. A avut o tenacitate de invidiat. Numai așa a rămas pe baricadele presei peste trei decenii, cu o singură adresă: cotidianul „Graiul Maramureșului.”

Îmi îngădui să-mi amintesc o întâmplare de devoțiune profesională. Trebuia să fie prezent la întâlnirea unui ambasador american cu edilii sigheteni. Deși s-a spus că presa este invitată să părăsească sala, reporterul de Marmația a rămas pe loc. Când și-au dat seama organizatorii că au fost păcăliți era prea târziu. Așa ziarul s-a ales cu un reportaj de excepție. Florentin nu și-a potrivit gândirea după muzici false. În scrisul său, a îmbinat fericit sobrietatea cu umorul reținut. Și cu prietenia. Cu o scântă de vreme întârziere, îți spun și eu și alții și în scris: La mulți ani!, dragă prieten! Nu am uitat ziua de 30 iulie. Onor familiei! Și nu uita că scrisul este o boală care prelungește viața.

Poesía/Festivalul Internațional de Poezie Getafe

 

Participantă la festival:

Autor: Catia Ștefan

Poezii din volumul:

Frânturi de răsărit

Poemas del volumen:

Fragmentos de Amanecer

Lacrimi de lumină

Cad lacrimi, din cer, de lumină

Dimineața, pe flori și pe case.

E lumea de dragoste plină

Și cu-mbrățișări de mătase.

În lacrimi de rouă se scaldă

Timidă-n lumină o barză.

Privirea ei e mai caldă

Și vântul încet stă de pază.

Cu ochii în lacrimi primește

Măicuța un nou început.

Din lumină pe Domnu-l zărește

Și pe pruncul cel proaspăt născut.

În lumină sunt lacrimi, speranțe

Ce cresc într-un suflet stingher.

Ne impunem prea multe distanțe

Și uităm de un timp efemer.

În căutarea ta

Te căutam în soarele golit de fiori,

În gândul pădurii cu vârfuri spre nori,

În rânduri scrise despletit pe hârtie

Și-n vremea pictată cu bucurie.

Te visam printre fluturi, petale și șoapte,

Îți prindeam înțelesul în tainica noapte.

Mă priveam în reflexii prin ochii-ți de rouă,

Mă purtai prin lumină în liniștea nouă.

Te găseam mai mereu în frânturi de lumesc.

Uitam uneori cum mai pot să trăiesc

Fără tine în gând, în inel, pe retină.

Fără dragostea ta tot se dezbină.

Te clădeam din nisip, din dorință și vin,

Mă plimbam cu iubirea gelozindu-i un chin.

Te purtam cu știință, cu dor și avânt,

Dragostea noastră exalta într-un cânt.

Lágrimas de luz

Caen del cielo lágrimas de luz

por la mañana, sobre flores y casas.

El mundo se colma de amor

y de abrazos de seda.

En lágrimas de rocío se baña

tímida en la luz una cigüeña.

Su mirada se vuelve más cálida

y el viento, en silencio, vela su calma.

Con lágrimas en los ojos,

abraza la madre un nuevo empezar.

Entre luces distingue al Señor

y al recién nacido que llega a amar.

En la luz hay lágrimas y esperanzas

que crecen en un alma solitaria.

Nos imponemos demasiadas distancias

y olvidamos lo efímero del tiempo.

En tu búsqueda

Te buscaba en el sol despojado de escalofríos,

en el pensamiento del bosque erguido hacia la nube,

en versos sueltos escritos en el papel

y en el tiempo pintado con alegría.

Te soñaba entre mariposas, pétalos y susurros,

atrapaba tu sentido en la noche secreta.

Me contemplaba en los reflejos de tus ojos de rocío,

me llevabas por la luz en una nueva calma.

Te encontraba casi siempre en fragmentos de lo terrenal.

Olvidaba a veces cómo volver a vivir

sin ti en el pensamiento, en el anillo, en la retina.

Sin tu amor, todo se desmorona.

Te construía de arena, de deseo y de vino,

caminaba con el amor velando por su pena.

Te llevaba con conocimiento, con anhelo y entusiasmo,

nuestro amor se exaltaba en un canto.

Când se enervează, românul începe să gândească...

Îndemnurile autorităților către populație să economisească energie i-a iritat la maximum pe unii români. Crina Dobre, consilier parlamentar la Camera Deputaților, de exemplu, a dat asigurări pe pagina sa de Facebook că va face fix invers.

„Bolojane, chit că-mi dau întreg salariul pe facturi, tot bag 10 mașini de spălat pe zi, țin aerul condiționat deschis și geamurile tot deschise, toate luminile aprinse-n casă, placa de păr, epilatoarele, foehn-ul, aspiratoarele, mopul electric, roboții din bucătărie, tot ce am prin casă bag în prize și le pornesc!

Nu-mi spui tu mie, româncă, că țara mea n-are energie! Nu există așa ceva, măi mincinosule! Hoțule! IN COM PE TEN TU LE!”, a scris Crina Dobre.

Apoi a continuat cu explicații:

„Consumul intern net al României este în jur de 53–55 TWh/an.

Producția internă netă a fost de 50,6 TWh în 2024 și 48,8–49,5 TWh în 2025. Producția internă acoperă aproximativ 90–93% din consumul total.

Diferența (7–10%) este acoperită prin import net.

România importă și exportă simultan aproape tot timpul. Deficitul net a crescut în 2025. Să zicem că 20%, cât venea de la centrala nucleară, nu mai este, deocamdată, până vin ploile. Nici de la hidrocentrale. Am rămâne cu 65% producție internă din alte surse.

Dar cum să bage țara în stare de alertă, glumim? Alte sperieturi inutile pe capul populației?

Problema asta e cauzată și de reglementările idioate ale Comisiei Europene și foamea de bani a politicienilor români care au închis termocentralele pentru niște grăunțe aruncate prin Green Deal.

Chiar și așa, tot minte!

Politicile woke sunt atentate la viața statelor UE! În România, cine nu se grăbește să dea afară de la butoane USR+Bolojan și orice alt politician woke, comite crimă la adresa poporului”.

C.L.

Asta ce-o mai fi? O navă străină s-a pus de-a curmezișul pe brațul Sulina...

O navă sub pavilion străin s-a pus de-a curmezișul la Tulcea, pe Brațul Sulina. Incidentul s-a întâmplat în zona Partizani, au confirmat reprezentanți ai Căpităniei Tulcea.

Pe rețele sociale, locuitorii din Tulcea vorbesc de un nou caz „Rostock”. Este vorba de o navă sub pavilion ucrainean, care în 1991 s-a scufundat perpendicular pe canalul Dunării și a blocat traficul navigabil în zonă aproape 15 ani.

Se rescrie istoria în acea zonă atât de importantă pentru traficul maritim și fluvial în aceste vremuri?!

C.L.