Actorul furios și interesul național

O înjurătură a ministrului Demeter Andras Istvan la adresa interesului național al României face valuri în social media și provoacă mai multe cruci peste pieptul cititorilor decît prostiile lui Gigi Becali sau Nicușor Dan.

Demeter Andras Istvan nu mai este ministrul Culturii, pe un scaun pe care au stat mari somități ale culturii române și europene și pe care fotoliu de cinste l-a apucat nu pentru opera sa, ci de pe urma sprijinului politic al UDMR. De-a lungul anilor, postul de ministru al Culturii a mai fost repartizat UDMR. A fost socotit cel mai puțin important, asta și pentru că atît îi duce mintea pe politicienii de azi. Ministerul Culturii are și cele mai mici bugete, drept pentru care este lăsat mai la urmă și oarecum în compensație cu posturile grase de la Transporturi, Dezvoltare, Finanțe. De acolo se scot banii. De la cultură, nici măcar prestigiu! „Să dăm UDMR-ului și fotoliul de la Cultură!”.

Cuminte, UDMR-ul l-a luat cînd l-a primit și și-a rezolvat interesele și obligațiile cu tot felul de personaje secundare.

Demeter Andras Istvan a călcat în groapă cînd se aștepta mai puțin, declanșînd acest scandal monstru, care a determinat gruparea care l-a propus să-i ceară demisia.

Adevărul este că asemenea enormități nu pot fi nici gîndite și nici spuse fără să-ți muști limba și fără să provoace un scandal pe măsură. De altfel, demiterea actorului Demeter Andras Istvan nu putea fi amînată, mai ales în contextul relațiilor româno-maghiare.

Afirmațiile sale sună grotesc, revoltător, enervant și provocator. Par o săritură prostească peste cal, deși arată mai degrabă a izbucnire verbală, făcută la nervi. Dincolo de impactul sonor este doar o înjurătură, după părerea mea mult mai puțin importantă decît multe alte concesii făcute UDMR-ului sau decît formulările grosolane și nedrepte, fără acoperire, făcute de la Budapesta.

În același timp, izbucnirea lui Demeter Andras Istvan trebuie citită într-un context. Actorii sunt oameni slobozi la gură, care vorbesc mult și ușor, unii bat cîmpii cu grație, alții, de dragul rîsului, sunt mari iubitori de bancuri politice sau porcoase. Mulți actori în afară de textul rolurilor și de bancurile dintre repetiții și de amintirile de la filmări nu pot spune mare lucru. Iar Demeter a scăpat această înjurătură într-o situație care merită luată în considerare. A povestit-o el cînd a fost chemat la Parchet: „Zic: Doamna procuror, puteți să vă jucați cât vreți, dar dacă eu mă enervez, eu mă duc acum, că încă suntem în consiliul de administrație – toți ceilalți care am votat banii ăștia încă suntem în conducerea radioului -, mergem frumos, îi anunțăm pe ruși, vindem radioul cu 5 milioane (n.red., de euro), dumneavoastră nu mai aveți pretinsul prejudiciu, statul român va câștiga, va fi pe profit. Și îmi bag p(…)la în interesul național, pentru că eu sunt ungur! Deci dumneavoastră ar trebui să-mi dați o statuie, că am făcut ce voi n-ați fost în stare, și dumneavoastră mă fu(…)eți cu p(…) îndoită aicea”.

Omul a recunoscut autenticitatea grosolăniei, spusă aproape protestatar într-un moment în care era acuzat fără rost de o procuroare după ce salvase Radioul de Limbă Română de la Chișinău din mîna rușilor care l-ar fi cumpărat și ei.

„Nu neg că ea există (n.red., înregistrarea). Îmi aduc aminte, era despre dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție: Radio România a achiziționat de pe bursa din Republica Moldova postul Radio Chișinău, inițial s-a achiziționat 50% din acțiuni, apoi s-a ajuns până la 99% și România a ajuns să dețină postul de radio, care a continuat să emită în limba română. Era o discuție despre abuzurile care au urmat… Noi (n.red., Consiliul de Administrație al Radio România) ne-am asumat această achiziție. Apoi, s-a deschis un dosar care a anchetat un posibil prejudiciu creat statului român și așa a venit vorba despre interesul național… Nu am ce să neg. Am spus procuroarei că dacă nu contează interesul național, pentru că interesul național era să nu cumpere Rusia și postul să continue să emită în limba română, atunci poate fi vândut Rusiei și România își recuperează bani”.

Cum ziceam, problemele României cu Budapesta și cu UDMR-ul sunt complicate, de durată și de neignorat. Am jucat prost, am cedat, am ignorat etc. Să ne răzbunăm pe un actor care, culmea, și-a făcut datoria mi se pare prea mult. Este un mod de a ascunde incapacitatea Ministerului de Externe și a Guvernului de a gestiona de ani buni acest dosar dificil.

Putem să ne răcorim pe seama înjurăturii grosolane a lui Demeter Andras Istvan, dar rățoiala publică nu depășește tehnicile tradiționale de a ascunde sub preș un dosar tratat amatoricește.

 

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul

Nuferi și pești într-un ochi de apă de la Câmpul Tineretului din Baia Mare, fost al Claustrului

Între cele mai îndrăgite locuri ale băimărenilor este zona stadionului, cu Câmpul Tineretului și Muzeul Satului, Statuia Ostașului Român și Parcul Municipal. Toate, situate la poalele dealurilor împădurite, oferă locuri bune de promenadă, cu aer curat și liniște. Și frumos. Aceste rânduri mi le-a sugerat un amic, pasionat de căutarea ”vechiturilor„ cu ajutorul detectorului de metale. Îmi spune că face pasiune din a găsi ruinele pierdute ale unei mănăstiri despre care se crede că a fost aici, pe Câmpul Tineretului, căruia, în vechime, i se spunea Câmpul Claustrului. Un câmp în suprafață de cca 7 hectare, care, de-a lungul anilor, a fost punct de atracție pentru băimăreni. Așa explicându-se și faptul că, în jurul anului 1900 și mulți ani încoace, aici era un patinoar. Greu de aflat dacă la Câmpul Claustrului a funcționat o mănăstire, cert, însă, este faptul că Mănăstirea Minoriților a funcționat în clădirea în forma literei ”L”, situată în Centrul Medieval al orașului (nr. 6, str. Libertății, și nr. 2, str. Crișan). Curtea mănăstirii se numea Claustru. (Loc închis, înconjurat de ziduri, loc ferit de pericole, propice și meditației). Mănăstirea ținea de Biserica Romano-Catolică. Câmpul Claustrului (Câmpul Tineretului de azi) să fi fost în proprietatea acestei mănăstiri, de aici denumirea? Sau înaintea mănăstirii din Centrul Medieval să fi fost o mănăstire mult mai veche pe Câmpul Claustrului, ale cărei ruine s-au pierdut? Întrebări la care amicul meu cu detectorul de metale încearcă să afle răspunsul...

Pe locul patinoarului de la 1900, s-a amenajat un ochi de apă, în care, acum, au înflorit nuferii și zburdă peștii.

Text și fotografii de Alec PORTASE

Gluma zilei - Palme care d*Or

 

Cursuri de formare incluse în Registrul național al programelor pentru dezvoltarea în cariera didactică la CCD Maramureș

 Casa Corpului Didactic Maramureș vă oferă cursuri de formare incluse în Registrul național al programelor pentru dezvoltarea în cariera didactică.

Vă informăm că aceste cursuri pot fi achitate din prima de carieră didactică!!!

Înscrierea se poate realiza accesând linkurile de mai jos:

Educație financiară și antreprenorială: https://forms.gle/2NMPVSYenTXmXLDy9

Educație remedială și de tip a doua șansă: https://forms.gle/vehugBMjwWA8aA2r5

Abilitare curriculară pentru educație timpurie: https://forms.gle/bJRaTbVYuk4ac9c56

Inovator pentru viitor- Pedagogia Digitală și schimbarea în educație: https://forms.gle/oTDLzBiXCwyMskVx7

PeDA (Pedagogie Digitală Activă): Strategii și Instrumente pentru Educația Modernă: https://forms.gle/3HDm59Zz2H8q3N3U7

PRO-Expert: Profesorul EXPERT în era digitală - de la RED la AI: https://forms.gle/Y1X8CnbsvVsqMuq9A

Competențe inteligente și limbi străine pentru o educație europeană (ELITEEuropean Languages & Intelligent Teaching for Educators): https://forms.gle/19NQXfC7gToNuwEUA.

CCD MM

Fotografia zilei - Actrița Dichen Lachman

 

În Bănie se dispută Supercupa României!

Comitetul Executiv al Federației Române de Fotbal a stabilit când se joacă Supercupa României dintre campioana Superligii, Universitatea Craiova și ocupanta locului secund Universitatea Cluj Napoca.

Cupa și Campionatul au fost câștigate de Universitatea Craiova, ambele finale fiind disputate cu Universitatea Cluj Napoca. Acum formația de pe locul secund, vicecampioana, Universitatea Cluj Napoca va mai avea un meci de jucat în fața celor de la Universitatea Craiova, respectiv meciul contând pentru Supercupa României.

‘Comitetul Executiv al FRF, întrunit marți, 26 mai, a decis ca meciul de deschidere al viitorului sezon să aibă loc pe 12 iulie. Partida care le va pune față în față pe Universitatea Craiova și Universitatea Cluj Napoca se va disputa, conform regulamentului, pe terenul echipei campioane, adică pe stadionul ‘Ion Oblemenco’ din Craiova’, precizează sursa citată.

Ora de start a partidei din Supercupa României va fi stabilită ulterior, împreună cu deținătorii de drepturi de televiziune.

Amintim că Universitatea Craiova a câștigat în acest an atât titlul de campioană a României, cât și Cupa României, iar în acest caz regulamentul FRF prevede ca în Supercupa României adversara acesteia să fie vicecampioana Universitatea Cluj Napoca.

Cel mai probabil, așa cum s-a întâmplat și la duelul pentru titlu, arena din Bănie va fi sold-out. La ”finala” din play-off au fost prezenți în jur de 28.000 de fani.

Cristi SOMEȘAN

6.425 de afișări - revista electronică MOARA lui GELU - 26 mai 2026

 

Invitație - Zi de bucurie pentru copiii din Mireșu Mare - 31 mai 2026, ora 12,30

 

Mai sunt doar câteva zile până la petrecerea dedicată Zilei Copilului din Mireșu Mare, un eveniment pe care l-am pregătit cu drag pentru cei mici, alături de Grupul Civic Mireșu Mare. Ne dorim ca, măcar pentru o zi, copiii din comunitatea noastră să uite de griji și să se bucure de copilărie așa cum merită: cu râsete, jocuri și multă voie bună.

Curtea Restaurantului „La Frizi”, se va transforma într-un loc de poveste pe data de 31 mai, între orele 12:30 și 18:00, când cei mici vor avea parte de surprize, vată pe băț, popcorn, înghețată și multe momente frumoase alături de familie și prieteni. Pentru că zâmbetul copiilor rămâne cea mai frumoasă răsplată, organizatorii îi așteaptă pe toți să sărbătorească împreună bucuria copilăriei.

Vă așteptăm cu drag!

Grupul Civic Mireșu Mare

Luptători fără simbrie

                                                    de Gheorghe Pârja

Mai ieri am evocat prima descălecare a unui grup de maramureșeni în Basarabia, după ridicarea cortinei. Așa a sporit interesul nostru pentru pământurile românești dintre Prut și Nistru. Am învățat istoria din mers. Am luat cunoștință despre raptul sovietic din 1940, dar și despre ieșirea Basarabiei la lumină după 1989. Prin educație și cultură istorică, mă număr printre cei care urmăresc, când cu bucurie, când cu durere, starea din ultimele trei decenii a Basarabiei, numită oficial Republica Moldova. După căderea sârmei de la Prut, am trecut de multe ori apa despărțitoare și mi-am făcut mulți prieteni printre intelectualii basarabeni. Nu puțini dintre ei au fost oaspeți ai Maramureșului. De la regretații Grigore Vieru, Nicolae Dabija, ori Vlad Pohilă, Alexandru Bantoș, la neobosiții întru ideal Vasile Șoimaru, Arcadie Suceveanu, Nicolae Spătaru, Alecu Reniță, Mihai Cimpoi și alte minți luminate și devotate adevărului istoric despre Basarabia.

Când dr. Teodor Ardelean a avut ideea de a lansa cartea mea „Ochii Basarabiei”, la Chișinău, carte apărută prin grija dumisale, am avut ocazia să mă întâlnesc cu mulți dintre eroii cărții. Domnul Ardelean a conturat mai multe biblioteci în teritoriul dintre Prut și Nistru, cărora le-am fost oaspete. Așa am cunoscut și nume noi de intelectuali, despre care doar citisem. Cum a fost Alecu Reniță, om politic, jurnalist, scriitor. A fost deputat în Parlamentul Moldovei, este președintele Mișcării Ecologiste și directorul revistei „Natura”, care apare la Chișinău. Este semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova. Face parte din generația de aur a Basarabiei românești, care a avut curajul și înțelepciunea, în anii de dictatură sovietică și teroare, să unească intelectualitatea și poporul într-o singură armată și voință, readucând în teritoriile ocupate Limba Română, Alfabetul Latin și Tricolorul.

În ultimii ani am cam uitat de Basarabia. Care este starea de spirit dincolo de Prut? L-am luat ghid tocmai pe confratele Alecu Reniță. Referindu-se la evenimentele de la Chișinău, atrage atenția că aceia care nu au dorit crearea unui bloc unionist ar trebui să-și asume niște răspunderi. Într-un recent interviu, deplânge faptul că ștafeta prin care se păstrează cu sfințenie idealurile Mișcării de Renaștere Națională nu vine să o preia nicio formațiune politică responsabilă, niciun grup unit de tineri, lăsând lupta pentru reîntregirea neamului românesc pe seama timpului. Spune Alecu Reniță: „Din păcate, pe ambele maluri ale Prutului, ideea unității naționale a fost marginalizată, persiflată și aruncată din agenda guvernanților.”

Constată că generația de aur începe să fie substituită de milionarii din umbră, de partidele moldoveniste și băieții șmecheri, cu dublă cetățenie, română și rusă, care vor să trăiască bine și cu Estul și cu Vestul. El o spune cu supărare: dispar luptătorii fără simbrie! Își reamintește de anii în care mulțimile deșteptate au inundat străzile Chișinăului, și-au impus voința și au adus acasă Limba Română, Alfabetul Latin și Tricolorul. Spune aceste lucruri Alecu Reniță, să se știe că Basarabia românească nu e nici Moldova sovietică, nici Moldova de azi. Scrie confratele de la Chișinău: „Această Basarabie nevăzută, sfârtecată, prigonită, terorizată, strivită de tancurile rusești, aruncată în Siberii de gheață, păstrează sufletul românesc în stânga Prutului și luptă pentru reîntregirea națiunii. Ea face parte din plămada nemuritoare a poporului român și din temelia pe care se înalță România eternă.”

Atrage atenția că problema problemelor, a Republicii Moldova, a fost, este și va rămâne problema identitară. Se crede greșit că ajutându-i material pe moldovenii sovietici, cei care admiră steluța de la Kremlin, alias independenți, le vindeci traumele istorice. Nici pașaportul românesc nu-i face să creadă că sunt români. Se miră cum politicieni de la București l-au înfiat și finanțat pe Iurie Roșca, agentul Moscovei, care a susținut la Chișinău guverne antiro­mâ­nești. Cu acest personaj am avut și eu o întâmplare, când ziarul nostru a adus copii din zona războiului de pe Nistru. Roșca, fiind în conducerea Frontului, i-am cerut sprijin. M-a îndrumat să iau pionieri de lângă Chișinău. Evident, am fost pe Nistru, unde se desfășura războiul provocat de ruși!

Se întreabă Alecu Reniță: care este viziunea clasei politice de la București față de românii din Basarabia și Ucraina? Politicienii nu doresc, sub nicio formă, să pună în discuție, în documente comune, subiecte care să le dea bătăi de cap. Ca să se elimine falsurile aberante, sfătuiește politicienii de la Chișinău să pună în aplicare conținutul Declarației de Independență față de Moscova, pe care a votat-o și Alecu Reniță, ca deputat, unde se spune foarte clar că Basarabia și Bucovina sunt părți integrante ale Moldovei istorice, iar din 1918 ale României întregite, Limba vorbită de moldoveni este limba română și punctum. Care acum are lege de stat. Declarația de Independență din 27 august 1991 a fost citită de istoricul Alexandru Moșanu, președintele Parlamentului Republicii Moldova.

Dar s-au împuținat luptătorii fără simbrie, adică patrioții care gândesc și fac din suflet și nevoie istorică ceva important pentru țară și neam. Am fericirea că îi am aproape pe mulți dintre cei rămași. Care îmi țin crezul treaz și limpede. Mulțumesc Alecu Reniță, că ne ajuți să privim cinstit și cu drag în ochii Basarabiei.

O chestiune penală!

Administrația Prezidențială a președintelui Dan ne-a oferit un rar moment de sinceritate instituțională. Contractul cu o firmă americană de lobby pentru “consultanță strategică” și facilitarea relației cu Washingtonul conține o recunoaștere implicită, dar limpede: pentru un dialog eficient cu administrația și Congresul SUA, conducerea politică actuală a diplomației românești nu mai ajunge.

Problema nu e că România încearcă să-și consolideze influența externă - orice stat serios face asta, și diplomații români sunt cu siguranță capabili să îndeplinească această misiune.

Problema e că tocmai cei care ar trebui să le definească obiectivele, să traseze prioritățile și să construiască o strategie coerentă, Președintele, Premierul, Ministrul de Externe și ambasadorii numiți politic, recunosc, prin acest contract, că nu știu să facă nimic din toate acestea.

Un aparat diplomatic funcționează atât cât îi permite coordonarea politică. Când aceasta lipsește - când nu există obiective clare, când nu se face distincția între ce e strategic și ce e tactic, când politica externă se improvizează de la un context la altul - nicio ambasadă din lume nu poate compensa golul din vârf.

Iar soluția aleasă, plata unei firme americane, spune mai mult decât orice declarație oficială: cei responsabili s-au lovit de un zid și, în loc să înțeleagă de ce, au scos carnetul de cecuri. Există și un mesaj pe care contractul îl transmite involuntar, dar cu claritate: Washingtonul nu mai găsește la București interlocutori politici cu care să construiască o relație strategică. Firma de lobby nu completează diplomația română. O substituie. Iar factura o plătim noi.

P.S. Mai există o dimensiune pe care puțini o rostesc direct. Lobbyul este legal în Statele Unite - este reglementat și transparent, este parte din cultura politică americană. În România, același tip de activitate - influențarea deciziilor publice prin intermediari plătiți - se numește trafic de influență și se pedepsește penal.

Cu alte cuvinte, statul român externalizează și plătește, din bani publici, o practică pe care propriul său cod penal o tratează drept infracțiune atunci când o face un cetățean obișnuit. Cetățeanul de rând ar trebui să înțeleagă un singur lucru din asta: există două seturi de reguli - unul pentru ei, altul pentru stat.

Silviu Predoiu, fost șef SIE, pe facebook

Semnificațiile zilei de 27 mai 2026

 

Evenimente  27 mai

1199:

Ioan este încoronat rege al Angliei.

1600:

Mihai Viteazul devine „domn al Țării Românești și al Ardealului și a toată Țara Moldovei", realizând prima unire politică a celor trei țări române.

1703:

Țarul Petru cel Mare a fondat orașul Sankt Petersburg.

1851:

Domnișoarele de viță nobilă Vera și Liubov Kozlova inaugurează la Chișinău, Basarabia țaristă, un pension particular pentru fetele de nobili.

1860:

În cadrul Expediției celor O Mie, Giuseppe Garibaldi și Cămășile Roșii au început asaltul asupra orașului Palermo.

1867:

Franz Joseph I, împăratul Austriei (1848-1916), s-a încoronat și rege al Ungariei (1867-1916) și a aprobat Legea privind încorporarea Transilvaniei la Ungaria.

1879:

Membrii Academiei au fost primiți la Palatul Cotroceni de către domnitorul Carol I.

Drept recunoștință pentru sprijinirea culturii (din inițiativa și pe cheltuiala sa, Academia Română a început publicarea lucrării lui Hașdeu „Etymologicum Magnum Romaniae"), suveranul a fost ales președinte de onoare al Academiei Române.

1883:

Alexandru al III-lea este încoronat țar al Rusiei.

1905:

Războiul Ruso-Japonez: Începe Bătălia din Strâmtoarea Tsushima.

1917:

Sosesc la Iași primele două batalioane ale Corpului de Voluntari Transilvăneni, pentru a lupta alături de armata refăcută.

1922:

La Chișinău, Regatul Romaniei Mari, s-a desfășurat ședința festivă de constituire a secției regionale a Societății Române de Geografie.

1933:

The Walt Disney Company lansează desenul animat "Three Little Pigs" cu hit-ul său, "Who's Afraid of the Big Bad Wolf?"

1936:

Nava de pasageri Queen Mary a plecat în primul ei voiaj, spre Franța.

1937:

A fost inaugurat Podul Golden Gate, la acea vreme fiind podul suspendat cu cea mai mare distanță între stâlpii de susținere din lume.

1938:

Conducătorul Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, este condamnat la 10 ani de muncă silnică. El nu va mai părăsi practic niciodată inchisoarea.

1940:

Al Doilea Război Mondial: Gruparea de trupe aliate, izolate de ofensiva germană, a desfășurat operații de retragere și evacuare, prin portul Dunkerque

1940:

Acord economic româno–german (Olwaffen Pakt, „pactul petrolului”), care adâncește dependența față de Germania hitleristă a economiei naționale. România renunță astfel la declarația de neutralitate din 7 septembrie 1939

1941:

Al Doilea Război Mondial: Vasul german Bismarck este scufundat în Atlanticul de Nord cu 2.300 de oameni la bord.

1942:

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, rezistența cehă din Praga ocupată de naziști l-a asasinat (Operațiunea Anthropoid) pe Reinhard Heydrich, șeful RSHA și Protectorul Boemiei și Moraviei.

1946:

Guvernele SUA și Marii Britanii au adresat o notă guvernului român, semnată de reprezentanții lor la București, Burton Y Berry, respectiv Adrian Holman, în care se protestează împotriva încălcării democrației.

Cele doua guverne atrag atenția asupra abuzurilor, a încălcării libertaților și frecvenței violenței și sunt nemulțumite de nepromulgarea legii electorale și de restrângerea libertății de exprimare.

1948:

Printr-un decret al guvernului Petru Groza, bunurile fostei case regale treceau în proprietatea statului.

1963:

Bob Dylan lansează albumul ''The Freewheelin' Bob Dylan''.

1970:

O expediție britanică a excaladat partea sudică a vârfului Annapurna I (8.091 m.), unul dintre vârfurile masivului Annapurna din Himalaya.

1984:

Inaugurarea oficială a Canalului Dunăre–Marea Neagră, considerat al treilea canal de navigație, ca importantă, după Suez și Canalul Panama; lucrările de construcție au început în 1973.

1984:

A fost resfințită Biserica Neagră din Brașov, în urma lucrărilor de restaurare începute în anul 1970.

1994:

Rusia: Revine în țară, după un exil de 20 de ani, Aleksandr Soljenițîn, scriitor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, pe anul 1970.

1995:

A fost constituită Academia de Poliție „Ștefan cel Mare" a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova.

1995:

La Culpeper, Virginia, actorul american Christopher Reeve este paralizat de la gât în ​​jos după ce a căzut de pe cal la un concurs de echitație.

1997:

Semnarea de către NATO și Rusia a Actului fondator al relațiilor bilaterale, deschizându–se calea extinderii NATO.

1999:

Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie de la Haga, Olanda acuză pe Slobodan Milošević de crime de război și crime împotriva umanității comise în Kosovo.

2004:

NASA a anunțat descoperirea unei noi planete, cea mai tânără dintre cele identificate până în prezent, având mai puțin de un milion de ani.

2004:

Orașele Sibiu și Luxemburg au fost desemnate drept „capitale europene ale culturii" pentru anul 2007, de către miniștrii pentru educație, tineret și cultură din cele 25 de state membre UE întruniți la Bruxelles.

Celebrări 27 mai

1877:

S-a născut Isadora Duncan.

1943:

S-a născut Viorica S. Constantinescu.

1934:

S-a născut Harlan Ellison.

1923:

S-a născut Henry Alfred Kissinger.

1933:

S-a născut Constantin Georgescu.

1951:

S-a născut Virgil Podoaba.

1927:

S-a născut Ligia Tomsa.

1928:

S-a născut Tudor Topa.

1912:

S-a născut John Cheever.

Comemorări 27 mai

2012:

A murit Placide Gaboury.

1891:

A murit Prentice Mulford.

1564:

A murit John Calvin.

Sursa: Wikipedia

Toate animalele sunt egale, dar…

 Exegetul „statului eșuat”, fostul președinte Klaus Iohannis, l-a definit din interior, fiind unul dintre creatorii lui. I-a cântat în strună, cine altul decât Kelemen Hunor, al cărui partiduleț a șlefuit și el, ani la rând, la tălpile statului care, de ceva vreme, a luat-o la vale. Nicușor Dan, președintele cu care ne-am procopsit, mai precaut în formulări, îl evaluează drept „aproape eșuat”, nu doar în misiunea sa fundamentală de protecție a cetățeanului, ci și în însăși arhitectura sa funcțională.

Un stat în care demnitarii se disociază de interesul public, fie că sunt „unguri”, precum mărturisea demisionarul ministru al Culturii Demeter András István, fie că au jurat „strâmb”, ghidați de interese personale sau transnaționale, devine, inevitabil, un stat profund imoral. Ca în romanul lui George Orwell, „Ferma animalelor”, în statul nostru eșuat și imoral, „toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele”.

Parcă îl vezi pe prim-ministrul demis, Ilie Bolojan, ca o rădașcă răsturnată pe spate, zbătându-se teatral pentru un miliard de lei. Reformatorul de mucava nu accepta, sub nicio formă, includerea „pachetului social” propus de aliatul „proeuropean”, PSD, în construcția bugetară.

Între timp, peste cinci milioane de beneficiari ai programului extins „Sprijin pentru România” așteptau aceste ajutoare, asemenea unor pui înfometați. În anii anteriori, cardurile sociale pentru persoane vulnerabile au avut peste 1,1 milioane de beneficiari activi, o realitate socială greu de ignorat chiar și în calculele reci de buget.

Nu empatia față de persoanele defavorizate, nu înțelegerea dezastrului provocat prin majorările de taxe și impozite, prin înghețările de salarii și pensii și prin inflație l-au convins în cele din urmă, ci doar „șantajul” PSD și frica de a nu-și putea duce la îndeplinire programul antiromânesc. În final, l-a ciuntit cât a putut și l-a introdus în buget, dar nu fără costuri politice.

Și iată că acum noua lege a salarizării unitare, prezentată oficial drept un jalon important, chiar „jalon-cheie” în PNRR, este băgată în ochii Parlamentului pe ultima sută de metri. Beneficiarii sunt aproximativ 1,3 milioane de angajați bugetari, dintre care cam 53% ar beneficia de majorări salariale consistente.

În capul listei se află parlamentarii, cu creșteri ale indemnizației lunare de peste 3.600 de lei, și miniștrii, cu majorări salariale de peste 2.500 de lei. În total, între 700.000 și 800.000 de persoane ar fi avantajate direct salarial, într-un pachet cu impact suplimentar estimat nu la 1 miliard ca în cazul beneficiarilor „pachetului social”, ci la 8 miliarde de lei anual.

Sprânceana demisă pare mai puțin încruntată, pentru că nimeni nu mai vorbește despre sursă, despre buget sau despre deficit, ci doar despre noul guvern. Și chiar dacă reforma salarizării publice apare în angajamentele asumate de România față de Comisia Europeană pentru reforma cadrului de salarizare publică, chiar dacă există riscul pierderii sau blocării unor tranșe PNRR dacă reforma nu este adoptată conform calendarului agreat, o minciună puturoasă învăluie interesele meschine ale demnitarilor.

O minciună cu stropi, pentru că PNRR nu spune „măriți salariile demnitarilor”, nu, Bruxelles-ul cere doar reformă, coerență, predictibilitate și control fiscal. Argumentul urgenței pentru a trece rapid un pachet foarte complex, cu dezbatere limitată și cu efecte redistributive sensibile, seamănă teribil de mult cu „noaptea” Ordonanței 13. Iar percepția publică devine inevitabil cinică și injurioasă. Așadar, pentru ajutoare sociale „nu există spațiu fiscal”, dar pentru salarizarea aparatului public „se găsesc miliarde”.

Guvernul interimar îngână, prin vocea ministrului Pâslaru, că legea salarizării este jalon PNRR și că salariile publice țin de funcționarea statului. Pentru îmbuibații puterii, pachetele sociale sunt doar cheltuieli redistributive temporare, adică pomeni de care statul se poate lipsi.

Oamenii, speriați, au învățat să rabde, s-au adaptat greutăților, iar „animalele mai egale” simt că aceștia pot fi chinuiți și mai mult. Însă miniștrii și parlamentarii, cei care au creat dezastrul și țin cu dinții de putere, au nevoie de salarii mărite pentru ca statul, vezi Doamne, să nu deraieze cu tot cu locomotivă.

Politic și emoțional, paralela este devastatoare, pentru că oamenii nu acuză doar dubla măsură, ci și prioritățile morale ale statului. Iar atunci când aceste priorități par inversate, narativul orwellian devine mai puțin metaforă și mai mult instrument de descriere a realității politice.

Viorel Ioniță, cotidianulhd

Poem Limbii Române

 

Limba română nu începe într-un manual,

nici într-o sală de clasă cu ferestre înalte,

nici în dicționare grele, așezate cuminți pe rafturi.

Ea începe într-o mamă

care își cheamă copilul pe nume

pentru prima dată.

Într-un bunic

rostind încet o poveste

la marginea serii,

în timp ce focul trosnește

și timpul pare că adoarme în lemn.

Limba română miroase a pâine caldă,

a fân cosit vara,

a ploaie peste ulițe,

a tei înfloriți și a dor.

Mai ales a dor.

Există cuvinte

pe care alte limbi le traduc,

dar nu le pot purta cu adevărat în inimă.

Dorul nostru

are greutatea unei îmbrățișări pierdute,

a unei plecări fără sfârșit,

a unei iubiri care continuă

chiar și în tăcere.

Limba română a trecut prin războaie,

prin granițe schimbate,

prin vremuri în care oamenii vorbeau încet,

de teamă să nu fie auziți.

Și totuși a rămas.

A rămas în poezii scrise la lumina lămpii,

în scrisori purtate luni întregi prin lume,

în cântece de leagăn,

în rugăciuni șoptite înainte de somn,

în glasul celor plecați departe

care încă visează românește.

Ea nu este doar o limbă.

Este o casă.

O casă făcută din sunete moi,

din cuvinte care curg rotund,

din amintiri care nu pot fi traduse fără să piardă ceva din ele.

În limba română plângem altfel.

Iubim altfel.

Iertăm altfel.

În ea, munții par mai înalți,

iar câmpiile mai liniștite.

În ea, pădurile au legende,

iar râurile par că spun povești

celor care știu să asculte.

Limba română poartă urmele timpului:

latinitate și cântec slav,

ecouri vechi de imperii,

șoapte de popoare trecute prin istorie.

Și totuși, din toate acestea,

și-a făcut propriul suflet.

Un suflet cald,

melancolic și luminos.

Sunt limbi care impresionează prin forță.

Altele prin precizie.

Limba română impresionează prin inimă.

Prin felul în care poate transforma

o simplă propoziție

într-o mângâiere.

Prin felul în care „acasă”

nu înseamnă doar un loc,

ci oameni, lumină, copilărie,

miros de mere coapte și liniște.

Și poate că aceasta este adevărata ei putere:

că nu se vorbește doar cu vocea,

ci și cu sufletul.

De aceea, oriunde ar pleca românii în lume,

limba română merge cu ei

ca o flacără mică și vie

pe care nici depărtarea, nici timpul

nu reușesc să o stingă.

Al.Florin Țene