In memoriam: Cornel Udrea – un spirit ludic al Clujului literar

 

Dispariția lui Cornel Udrea, la 11 aprilie 2024, lasă în urmă nu doar o operă consistentă de umor, dramaturgie și publicistică, ci și o amprentă umană greu de egalat. Pentru cei care l-au cunoscut, el nu a fost doar un scriitor, ci o prezență caldă, ironică și profund sensibilă, capabilă să transforme cotidianul în sursă de zâmbet și reflecție.

L-am cunoscut în redacția revistei Tribuna, în biroul lui Constantin Zărnescu. Era un spațiu încărcat de efervescență intelectuală, unde ideile circulau cu naturalețe, iar umorul lui Cornel Udrea se integra firesc în atmosfera boemă a Clujului cultural. După acea primă întâlnire, am coborât împreună la o cafea la cofetăria Arizona – loc devenit, în timp, un adevărat ritual al prieteniei noastre. Ani de zile ne-am întâlnit acolo, într-un dialog continuu, presărat cu ironii fine și observații subtile asupra lumii.

Îi citeam cu plăcere poeziile, scrise cu o sensibilitate aparte, în care umorul nu anula emoția, ci o potența. Textele sale publicate în Tribuna și în revista Steaua confirmau un stil inconfundabil, în care spiritul ludic se împletea cu inteligența critică. De asemenea, era o reală încântare să-i ascult creațiile umoristice difuzate la Radio București, unde vocea și textul său prindeau viață într-un mod aparte.

Am avut bucuria să-i văd și o piesă de teatru, montată la Casa de Cultură a Studenților, împreună cu soția mea, poeta Titina Nica Țene, și cu scriitorul Adrian Țion. A fost o confirmare în plus a talentului său dramaturgic, a capacității de a construi situații comice cu substrat profund uman.

Ultima noastră întâlnire a avut loc în redacția editurii Napoca Star. Era vizibil schimbat, apăsat de o tristețe greu de disimulat. Întrebat de soția mea ce mai face, a răspuns cu o voce stinsă: „Nu prea bine…”. A doua zi dimineață aveam să aflăm vestea dureroasă a plecării sale.

Născut la 27 martie 1947, la Gheorgheni, absolvent al Facultății de Filologie din Cluj (1969), Cornel Udrea și-a dedicat viața radioului și literaturii. Din 1970, a fost redactor la Radio Cluj, unde a contribuit decisiv la dezvoltarea programelor de divertisment și a teatrului radiofonic. Membru al Uniunea Scriitorilor din România, el a rămas fidel unui umor de calitate, inteligent și profund ancorat în realitate.

Cornel Udrea a fost, fără îndoială, un mare umorist. Dar, dincolo de opera sa, rămâne omul – prietenul de la cafea, interlocutorul fin, spiritul cald. Mă bucur că am avut privilegiul de a-i fi prieten.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.

                                                                      Al.Florin Țene

Diana-Maria Brăgaru: “Hmm… Ceva foarte ciudat se întâmplă!”

Hmm…

Ceva foarte ciudat se întâmplă!

Progresistii se fac ca nu știu ca Georgescu a scăpat de controlul judiciar!

E liniște!

Mîndruță, mare ateu, face emisiune cu Radu Preda (quelle surprise!) de tema Bănescu și băgatul căcatului în gură.

Caramitru, alt ateu, tot de Bănescu vorbește. Pe Tismaneanu, alt ne-creștin, tot de BOR îl fute grija. Da, am scris un cuvânt urat pentru idolul femeilor, știu.

În presa mainstream, lui Georgescu nu i se mai atașează epitete ca “rusofil putinist legionar”, “nebun”, “guru”.

Singurul lucru care ar fi putut face ca Georgescu sa nu mai fie atacat e un ordin pe unitate. Bine, peștoaica face excepție, dar ordinele ajung mai greu prin apă, întra clabuciin urechi, alea-alea.

Mai, și stau sa ma gândesc că parca ieri era George Simion în SUA, la CPAC.

Că și urmașul bolșevicului evreu ukrainean, care și-a schimbat numele în “Tismaneanu” a făcut spume ca Arielul, scria pe Facebook că “Ajuns in Texas, pseudo-conservatorul seculegionar Simion s-a dedat unui dezgustator atac la adresa UE. O miselie. Peste o mie de oameni au murit in Revolutia Romana pentru revenirea in Europa. Putinistii si javrele cu simbrie urasc UE pentru ca urasc pluralismul democratic. Drepturile omului nu exista pentru ei. Nici dreptul natiunilor la existenta demna. Internetul le permite infectarea mintilor cu venin conspirationist si fabricatii delirante. Nascocit in laboratoarele intoxicarii in masa, fenomenul Georgescu tine de psihologia maselor si de psihopatologia protestului carismatic. Dar este in cel putin egala masura o manipulare mediatica. O intoxicare propagandistica menita sa subrezeasca edificiul democratic. Din nefericire, exista intelectuali care marseaza la “realismul putinist” si exonereaza marcenariatul de factura protocronista. Ei preiau si reiau, cu superbie fals neutra, in fapt extrem de partizana, poncifele resentimentare ale primordialismului legionaro-ceausist. Nu doar ca se sustrag realitatii, dar de fapt inventeaza o falsa realitate. Una in care Nordul devine Sud, iar 2 plus 2 fac 5. Romania europeana este pentru ei una care si-a pierdut sufletul. Cum e cu “sufletul etnic” s-a vazut in catastrofele veacului trecut. Revin cu nonsalanta la “idolii tribului” si la un esentialism dovedit ridicol si desuet inca de pe vremea lui Caragiale. Ii indruma cate un academician-duhovnic adulat de discipolii sai deschis ori cripto-putinisti.”

Mă, goarnele progresiste nu ar fi tăcut atât de asurzitor decât dacă primeau ordin pe unitate de la regina-mama a cubului, adică de la Nicușor Dan.

Și eu cred ca Nicu a primit un telefon foarte neplăcut din SUA Efectiv cred ca ridicarea controlului judiciar al lui Călin Georgescu i se datorează exclusiv lui George Simion.

Eu asta cred. Ca prea s-au aliniat planetele.

Maaa, m-am prins ce a vrut sa vorbea! spună Georgescu! Despre CPAC vorbea. Citesii sunt acum în floare în Texax, mai ales în nordul statului.

Iar Simion a rupt în discursul de azi, la fel și Georgescu.

Și acum rad de mă prapadesc. Cum. S-a distanțat Georgescu de Simion de ochii lumii, ca Simion sa fie voce și pentru Georgescu la CPAC! Sau poate l-a testat pe Simion. Dar Simion nu a trădat.

Bravo, fraților. Nici nu trebuie să îi vezi pe progresisti cum se tăvălesc acum pe jos ca nu pot scrie măcar ca Georgescu e asa și pe dincolo. E un sentiment minunat sa știi ca ii pun unghia-n gât!

Iar dacă dosarele lui Georgescu se vor închide destul de repede fără sa mai încerce măcar sa îl comdamne, va fi limpede precum cristalul.

Vad ca dl patrusca nu mai e prieten cu mine. E, eu v-am zis ca ii supăr pe toți.

Autor: Diana-Maria Brăgaru

Dacian Cioloș s-a născut sub o stea norocoasă!

 

Cioloș, expert în supraviețuire! O singură dată ales și mereu numit în funcții publice!

Dacian Cioloș atrage funcțiile ca un magnet, iar încă o sinecură primită susține această incontestabilă axiomă politică. Vineri, 3 aprilie 2026, președintele Nicușor Dan l-a numit pe Cioloș consilier prezidențial.

Noul „sfătuitor” al președintelui „României fără strategie”– așa cum a recunoscut, în repetate rânduri, chiar șeful de la Cotroceni – va intra „în pâine” chiar la începutul săptămânii următoare.

Pentru Nicușor Dan, Dacian Cioloș este un „profesionist cu experiență la cel mai înalt nivel național și european”.

În același timp, Cioloș ar avea și o „o legitimitate francofonă autentică”, motiv pentru care același Nicușor Dan l-a propus pentru funcţia de secretar general al Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei.

Noul consilier prezidențial are și o „carieră recunoscută”, afirmă Nicușor Dan. De-a lungul timpului, Dacian Cioloș a reușit performanța de a face slalom printre funcțiile politice.

Le-a adăugat la CV cu o viteză de-a dreptul uimitoare și a stabilit un record greu de doborât al demnităților publice deținute:

Premier al României.

Comisar european.

Consilier de ministru.

Subsecretar de stat.

Ministru al Agriculturii.

Europarlamentar.

Președinte al grupului Renew Europe.

Acum, Dacian Cioloș bifează încă o funcție, cea de consilier al lui Nicușor Dan.

Dacian Cioloș nu a dus o luptă electorală până la capăt, în nume propriu. Singurul său examen electoral a fost momentul din 2019, când a candidat la alegerile europarlamentare, pe listele alianței dintre partidul său, PLUS, și USR.

Cu excepția mandatului de europarlamentar, în toate funcțiile publice a fost numit și niciodată ales...

Sursa: Gândul

O Călăuză de neuitat

                                  de Gheorghe Pârja

Cumpărând, ieri, de la chioșcul de ziare, presa care foșnește, am aflat că la începutul acestei luni, 4 aprilie, marele regizor rus, Andrei Tarkovski, ar fi împlinit 94 de ani. Acum, când agresiunea lui Putin împotriva Ucrainei îi face pe unii să sfideze marea cultură rusă, spun cu convingere că se face o mare nedreptate. De aceea îl evoc pe Andrei Tarkovski. Fiind un împătimit al creației lui cinematografice, mi-am propus să fac o reverență artei de valoare, care nu se oxidează prin timp. Regizorul rus mi-a deschis ochii și înțelegerea spre o lume pe care nu am cunoscut-o niciodată. Trei filme ale lui mi-au marcat definitiv sensibilitatea de cinefil: „Călăuza,” „Andrei Rubliov” și „Solaris.”

Baia Mare avea trei cinematografe: „Dacia”, „Minerul” și „Săsar”. Eu am văzut filmul „Călăuza” la fostul cinematograf „Minerul”, în sală fiind câțiva spectatori. Filmul m-a marcat definitiv. Expresiile necontrolate, aparent, și expresia dramatică a protagoniștilor îmi sugerau starea de spirit din lumea sovietică. Unde nu am fost niciodată. Este un film construit cu ajutorul obiectelor, al discuțiilor filosofice și culorilor. A apărut pe ecrane în 1979. Scenariul își are rădăcinile în cartea fraților Strugarski – „Picnic la marginea orașului”. Dar Tarkovski a reținut doar cele trei personaje: Scriitorul, Profesorul și Călăuza. Se spune că, în urmă cu ceva timp, o navă spațială, sau un meteorit, s-a prăbușit și astfel a luat naștere Zona. S-au trimis acolo soldați și cercetători, care nu s-au mai întors. Ca urmare, acel loc a fost împrejmuit cu sârmă ghimpată și erau puși paznici. Așa a luat naștere o nouă meserie, aceea de călăuză, slujbă care putea aduce și necazuri.

Zona este pustie. Doar cei ce o păzesc, se poate spune, se află pe teritoriul său. Călăuza, împreună cu cei pe care îi însoțește, trebuie să își asume un risc, să treacă de paznici și de metodele lor de apărare. Ei trec prin toate încercările, deoarece nu au nimic de pierdut. Oameni care au ajuns în pragul disperării și care simt că sunt fără speranță pot ajunge în asemenea loc. Cei care pășesc pe teritoriul Zonei trebuie să aibă o anumită pregătire sufletească. Ei nu pot fi agresivi, egoiști, ori măreți. Trebuie să fie umili și pașnici, pentru a fi vrednici de a păși în acest spațiu. Aici am decodat și dimensiunea creștină a filmului. Armele ruginite stau sub apele Zonei, cu tancurile abandonate pe câmpiile ei.

În film nu există nume. Personajele sunt identificate cu ajutorul profesiilor: Scriitorul, Profesorul și Călăuza. Fiecare avea un motiv pentru care a plecat în misterioasa călătorie. Scriitorul căuta inspirație, Profesorul dorea o recunoaștere în mediul științific și academic, iar Călăuza este o reprezentare a conștiinței, acest înger păzitor care ne poartă în adâncul gândirii. Toți cei care pornesc spre teritoriul Zonei își caută fericirea. În general, Zona din filmul lui Tarkovski a fost asociată cu spațiul sovietic, datorită faptului că era pustie, izolată și bine păzită. Tarkovski nu a afirmat, dar nici nu a infirmat această posibilă asemănare. Mai degrabă ea are legătură nemijlocită cu catastrofa spiritului uman, pe care o trăim în zilele noastre. O devalorizare galopantă a valorilor tradiționale și lipsa de trăire profundă și originală a vieții.

Tarkovski s-a născut un om liber, fiindcă libertatea în primul rând este o stare de spirit. Asemenea talentului, este un dar de la Dumnezeu. Născându-se într-un stat totalitar, a făcut efortul imens să-și impună libertatea în arta cinematografică. Și în mod miraculos i-a reușit, este adevărat cu prețul vieții. Igor Isac, de la Chișinău, scria că Tarkovski a încercat, și într-o măsură bună i-a reușit, să oprească timpul. Zona este un nou început, noi, oamenii, vrem un nou început, ceva în care să credem. Zona este și întoarcerea omului spre el însuși. Filmul este plin de întrebări, la care se găsesc mai greu răspunsuri. Un crez al marelui regizor: „Fără credință, fără rădăcini spirituale omul este ca un orb.” Tarkovski a avut de furcă cu cenzura. S-a exilat în Franța, unde a murit în 1986. Își are mormântul în cimitirul ortodox din Saint Genevieve des Bois.

Am scris acest text pentru a-mi arăta admirația pentru marea artă rusă. Nu confund războiul lui Putin cu literatura lui Tolstoi, ori Dostoievski, cu muzica lui Ceaikovski, cu marele balet și teatru rus, cu pictura de la Ermitaj, ori cu filmele lui Tarkovski, Mihalkov, ori Șukșin. Pedepsiți-l pe Putin, cu oligarhii lui, dar nu marea artă rusă!

Arhitectul șef al Primăriei Baia Mare a fost suspendat pe perioada controlului judiciar

Primăria Municipiului Baia Mare a luat act de măsurile dispuse de Direcția Națională Anticorupție într-un dosar care vizează arhitectul-șef al instituției, Izabella-Mihaela Morth.

Respectăm pe deplin actul de justiție și ne exprimăm disponibilitatea de a colabora cu toate instituțiile abilitate pentru clarificarea situației. Orice suspiciune de încălcare a legii este tratată cu maximă seriozitate, iar instituția noastră nu tolerează abateri de la normele legale și etice în exercitarea funcțiilor publice.

În temeiul Codului Administrativ, raportul de serviciu al arhitectului-șef a fost suspendat pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 2 aprilie 2026, iar conducerea Primăriei va lua măsurile administrative necesare pentru asigurarea continuității activității structurii Urbanism, astfel încât cetățenii și beneficiarii serviciilor publice să nu fie afectați.

Direcția Comunicare și Relații Publice

Liga Florilor. Derby cu Râmnicu Vâlcea pentru un loc european

 

Sâmbătă, 4 aprilie 2026, de la ora 17.00, Sala Polivalentă “Lascăr Pană” din Baia Mare va fi gazda partidei dintre CS Minaur și SCM Râmnicu Vâlcea, joc din cadrul etapei a 19-a din Liga Florilor MOL. Un meci între două dintre echipele care luptă pentru un loc de cupă europeană, iar în cazul oaspetelor de sâmbătă chiar pentru un loc pe podiumul primei divizii. Toate meciurile până la final pot fi decisive și orice punct câștigat sau pierdut poate conta la final.

Râmnicu Vâlcea este o echipă care arată din ce în ce mai bine. Ultima ispravă a fost eliminarea campioanei CSM București din sferturile Cupei României, chiar în capitală, după un meci foarte bun. Culmea, tragerea la sorți a semifinalelor din Cupă ne-a adus-o adversară tocmai pe echipa pregătită de Florentin Pera. Oltencele au un lot puternic, cu jucătoare care au participat la ultima ediție a Campionatului Mondial (Wollik – campioană cu Norvegia; Maidhof – Germania; Elghaoui și Necula pentru echipa noastră națională, Liepoja), dar nu trebuie să le omitem nici pe Tuva Hove, cea mai bună marcatoare – locul 3 în Liga Florilor; pe pivotul danez Lykkegaard, pe elvețianca Gautschi și mai sunt și alte jucătoare de valoare.

Minaur Baia Mare va trebui să joace foarte bine pentru a obține cele două puncte. Unele extrem de importante, care ne pot ține în zona europeană cu șanse reale. Avem trei deplasări dificile, la Slatina, Craiova și Rapid și două meciuri acasă, cu Vâlcea și cu Brăila. Practic, cinci finale în cinci meciuri.

Lotul echipei CS Minaur Baia Mare (17 meciuri în Liga Florilor)

• Portar: 53. Yuliya Dumanska (16/5), 16. Clara Beatrice Preda (7/0), 85. Daria Maria Tocaciu (13/0)
• Extremă stânga: 21. Fie Woller (12/50), 15. Denisa Roxana Romaniuc (16/7), 26. Cristina Maria Lazea (2/5)
• Inter stânga: 13. Maria Gomes de Costa (16/44), 6. Emilia Anna Galinska (14/31), 24. Maria Groșan (1/1), 99. Anca Georgiana Mițicuș (17/6)
• Centru: 2. Andreea Maria Ianăși (13/12), 4. Sorina Florentina Brîndușa (1/0), 33. Amelia Julia Lundback (14/44), 84. Dziyana Ilyna (17/50), 8. Teodara Lavinia Damian (5/12)
• Inter dreapta: 28. Nikoletta Papp (16/27), 14. Mălina Maria Avădanei (8/3)
• Extremă dreapta: 10. Jessica Quintino Ribeiro (16/70), 25. Eliza Lăcusteanu (15/9)
• Pivot: 93. Alba Chiara Spugnini Santome (17/91), 17. Andriyana Naumenko (12/6)
• Oficiali: Joao Alexandre Ferreira Florencio, Alexandru Sabou, Daniel Apostu, Valentina Mitrașcă

Lotul echipei SCM Râmnicu Vâlcea (18)

• Portari: 1. Agathe Quiniou (1), 16. Beatrice Tunariu, 32. Ioana Raluca Kelemen, 94. Gabrijela Bartulovic
• Jucătoare de câmp: 4. Tuva Hove Ulsaker (114), 6. Asma Elghaoui (19), 7. Anamaria Mihaela Grigore, 8. Karoline Lund (21), 9. Daphne Gautschi (32), 10. Anniken Wollik (73), 11. Amalie Wulff Nielsen (34), 17. Ioana Rebeca Necula (53), 18. Maria Lykkegaard (42), 21. Andreea Maria Bujor, 22. Elena-Cristina Florica (14), 27. Julia Monika Maidhof (44), 28. Mia Katharina Zschocke (67), 29. Natasa Ljepoja (17), 38. Alberte Madsen Kielstrup (43), 55. Sara Ana Maria Trușcă (3), 77. Georgiana Alina Mușat (2), 79. Anamaria Gabriela Stroe (1)
• Oficiali: Constantin Florentin Pera, Dan Mihai Rohozneanu, Luminița Dinu, Andrei Bulargă, Marian Constantin Crăciun

Minaur mai are de jucat: acasă cu Rm. Vâlcea (4 aprilie – etapa 19), deplasare la Slatina (18 aprilie – etapa 20), deplasare la Craiova (25 aprilie – restanță din etapa 13), turneul Final4 Cupa României (9-10 mai – semifinală cu Rm. Vâlcea), acasă cu Dunărea Brăila (16 mai – etapa 21), deplasare la Rapid (23 mai – etapa 22).

Etapa 19

• Corona Brașov – CSM  București: 29-36
• Gloria Bistrița – SCMU Craiova: 35-28
• CS Minaur Baia Mare – SCM Râmnicu Vâlcea (sâmbătă, 4 aprilie, 17.30, Pro Arena). Arbitri: Claudiu Gorina – Florin Melencu (Craiova). Observator: Viorel Dobre (București)
• CSM Târgu Jiu – CSM Slatina (sâmbătă, 4 aprilie, 18.00)
• HC Zalău – Dunărea Brăila (sâmbătă, 4 aprilie, 18.00)
• CSM Galați – Rapid București (sâmbătă, 4 aprilie, 17.00)

Restanțe

• SCMU Craiova – Minaur (sâmbătă, 25 aprilie)
• Rapid București – Corona Brașov (sâmbătă, 2 mai).

Clasament

1. Gloria Bistrița – 36p (605-457) – 19
2. CSM București – 35p (611-505) – 19
3. Corona Brașov – 27p (549-478) – 18
4. SCM Rm. Vâlcea – 23p (582-481) – 18
5. CSM Slatina – 20p (516-520) – 18
6. Minaur Baia Mare – 19p (474-478) – 17
7. Dunărea Brăila – 17p (530-482) – 18
8. Rapid București – 15p (488-476) – 17
9. CSM Târgu Jiu – 10p (432-538) – 18
10. SCMU Craiova – 9p (466-530) – 18
11. CS HC Zalău – 4p (414-533) – 18
12. CSM Galați – 1p (401-600) – 18

• Etapa 20. Sâmbătă, 18 aprilie: Craiova – Corona; Rapid – Zalău; Slatina – CS Mnaur. Duminică, 19 aprilie: Dunărea – Târgu Jiu. Sâmbătă, 2 mai: CSM București – Galați. Duminică, 3 mai: Râmnicu Vâlcea – Bistrița
• Etapa 21. Sâmbătă, 16 mai: Slatina – Râmnicu Vâlcea; Minaur – Dunărea; Târgu Jiu – Rapid; Zalău – CSM București; Galați – Craiova; Corona – Bistrița
• Etapa 22. Sâmbătă, 23 mai: Râmnicu Vâlcea – Corona; Bistrița – Galați; Craiova – Zalău; CSM București – Târgu Jiu; Rapid – Minaur; Dunărea – Slatina.

Cristi SOMEȘAN

Dinu Flămând, la Nord Literar

                             de Gheorghe Pârja

Martie, martie, mărțișor, ai dat drumul la izvor și s-a făcut primăvară în lumea noastră. În această înverzire a naturii a apărut numărul pe martie al revistei „Nord Literar”, publicație care în ultimii ani s-a impus în lumea literară românească, dar și în alte comunități unde se vorbește limba română. Este cunoscută, citită și apreciată. De aceea Uniunea Scriitorilor din România a luat-o sub oblăduirea ei. Ceea ce nu este un lucru puțin. Așa că și acest număr ține sus ștacheta valorică, cum au putut observa cititorii noștri de-a lungul vremii. Dar să derulez sumarul.

Poemul lunii este semnat de poetul Ion Petrovai. Poetul și profesorul Ioan Moldovan este evocat de Gheorghe Pârja, profesorul care a dat nume vieții și poeziei și a educat mai multe generații la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, din Baia Mare, Cavnic și Baia Sprie. Criticul Irina Petraș continuă serialul răspunsuri/răspunderi, comentând două concepte esențiale din viața noastră: credința și încrederea. Eseistul Ion Papuc ne conturează profilul poetului Paul Celan, originar din Cernăuți, cu un destin asumat european. Universitarul, criticul și istoricul literar Gheorghe Glodeanu scrie despre mistificările literare, pornind de la cartea lui Jacques Finne, comentând mass media din zilele noastre, care a contribuit enorm la răspândirea mistificărilor, mesajele electronice devenind o plagă cotidiană.

Criticul literar Delia Muntean ne aduce în atenție volumul “Dincolo de așteptare – dialog în larg”, inițiat de două voci distincte ale literaturii noastre: Monica Pillat și Radu Ciobanu. Cartea pune laolaltă fragmente dintr-o corespondență online, gravitând cu precădere în jurul ipostazelor care au constituit identitatea celor doi autori: memoria, timpul, credința, iubirea, călătoria, supraviețuirea, exilul. Profesoara Daniela Sitar-Tăut scrie despre volumul “Întrupare în cuvânt”, semnat de regretata profesoară Lotica Vaida, cartea împăcării fertile cu timpul, cu originea, cu sinele și transcendența.

La consacrata pagină Orfeu, publică poeme Dinu Flămând, poet, eseist, jurnalist francez, diplomat, originar din România, care a marcat poezia contemporană printr-un univers liric original. Lucian Perța cel mai mare parodist al nostru, al românilor, îi dezvăluie identitatea lui Dinu Flămând în stil propriu: “Totdeauna când văd un deal cu o turmă de oi pe el, gândul mă duce imediat în trecut, la Susenii Bârgăului meu natal și la dealurile de la noi cum nu am văzut decât în Țara Maramureșului.” Scriitoarea Dana Buzura-Gagniuc confirmă demersul epic convingător de la debut, prin publicarea unui fragment din romanul în pregătire “Întoarcerea în Blestem.”

Confratele Leo Butnaru din Chișinău a publicat un impresionant jurnal, în unsprezece volume, care însumează șase mii de pagini și se întinde pe o jumătate de veac. Gheorghe Pârja l-a citit și a prezentat în revistă câteva idei care guvernează cartea. După terminarea lecturii mi-am dat seama că pentru Leo, Prutul nu este hotar, ci o apă din geografia Țării întregite. Ca de obicei, Dana Buzura-Gagniuc , managerul revistei, a consemnat evenimentele din actualitatea literară în care revista a fost implicată. La Săliștea de Sus, evocarea poetului Ion Bogdan, întâlnirea cu trei poete din Cluj, dubla lansare de carte Rodica Brad Păuna și Nicolae Scheianu, poetul George Vulturescu la ceas aniversar.

Mihaela Albu ne prezintă personalitatea savantului, jurnalistului, scriitorului N. I. Herescu, un aristrocrat al culturii române. Doamna profesoară Ana Olos scrie un eseu cuceritor, cu un titlu care rămâne în atenția tinerilor exegeți „Între Maramureș și Brâncuși”, pornind de la Colocviul Internațional din 1967 și Centenarul din 1976. Este o dovadă, cu argumente, a preocupărilor oamenilor de cultură din Maramureș, în frunte cu artistul polivalent Mihai Olos, care considera fusul maramureșean cu zdrangăne un posibil prototip al Coloanei fără Sfârșit. Scriitorul Florian Copcea scrie despre volumul Aproape nimic sigur, al timișoreanului Robert Șerban.

Raluca Hășmășan continuă analiza bine articulată critic a noilor apariții editoriale. În acest număr scrie despre vocea surprinzătoare cu numele ei, Alexandra Mureșan. Raluca depune garanții valorice pentru autoare, având ca sprijin și afirmația poetului Ion Mureșan: “creația ei poate satisface pretențiile celui mai exigent gourmand devorator de poezie.” Poetul Gavril Ciuban evocă în termeni potriviți profilul liric și cultural al poetului Ion Bogdan. Flaviu Claudiu Mihali ne aduce aproape poezia dominicanului Daniel Montoly, percepând zgomotul ritualic al ritmurilor primare. Pagina de poezie este dăruită poeților Emanuela Bușoi, Mircea Pop și Liviu Coroiu.

Poetul clujean Ion Cristofor scrie despre creația poetei Elisabeta Boțan, năsudeanca stabilită în Spania, unde a devenit una dintre vocile reprezentative ale diasporei noastre. Ana Ludușan comentează una dintre cărțile de referință ale italiencei Grazia Deleda, Biserica Singurătății. Tot din Italia, profesorul Viorel Igna ne-a trimis un text despre Giovanni Papini. Scriitoarea Alice Valeria Micu scrie despre puterea culorilor la Flavius Lucăcel. Elina Adam traduce din poetul belgian Eric Allard. Prezentarea grafică este asigurată de artistul plastic Mircea Bochiș. Numărul este ilustrat din creația artistei Suzana Fântânariu. Spor la lectură! Revista poate fi cumpărată de la Librăria Cărturești și din chioșcul de ziare din fața Magazinului „Maramureș”.

Inteligența Artificială: definiție și scop, între binecuvântare umană și amenințare malefică

 

 

04.04.2026                                                                               Conf. Univ. Dr. N. Grigorie Lăcriţa

 

„Nu supraviețuiește cea mai puternică specie, nici cea mai inteligentă,

ci cea care se adaptează cel mai bine la schimbare.” (Charles Darwin)

 

Inteligența Artificială, notată prin abrevierea IA, reprezintă un ansamblu complex de sisteme informatice, algoritmi avansați și rețele neuronale artificiale, concepute pentru a simula procese cognitive umane precum învățarea, raționamentul și prelucrarea limbajului natural.

În această lucrare, am ales să folosim scrierea cu majuscule pentru Inteligența Artificială și abrevierea IA, deoarece această formă este consacrată în lucrările de talie internațională și subliniază caracterul de forță globală, de sine stătătoare, al acestui sistem; mai precis, această scriere cu majuscule nu este o simplă alegere stilistică, ci o recunoaștere a importanței acestui fenomen la nivel internațional.

Deși termenul sugerează o formă de gândire, în realitate aceasta este o simulare matematică a inteligenței, funcționând pe baza procesării unor volume gigantice de date.

Este inteligența care provine de la mașini, calculatoare și programe care imită mintea umană pentru a efectua diverse activități, având capacitatea de a se îmbunătăți iterativ prin informațiile colectate.

Din perspectivă UMANĂ, scopul declarat al IA este de a aduce bunăstare și de a oferi o putere de prelucrare a informației fără precedent.

Ea posedă o capacitate fenomenală de auto-optimizare, identificând tipare invizibile minții umane, ceea ce poate genera transformări epocale și benefice pentru cei care au înțelepciunea să prevadă viitorul și să se adapteze.

Cine înțelege această putere și o folosește ca instrument de perfecționare poate prospera, așa cum ne învață lecția dură a falimentului companiei Kodak, care nu a crezut în succesul tehnologiei digitale și a dispărut de pe piață în doar câțiva ani.

Totuși, dincolo de utilitatea sa practică, Inteligența Artificială ascunde UN SCOP MALEFIC, fiind instrumentul prin care forțe obscure urmăresc controlul total asupra umanității.

Caracteristica sa cea mai periculoasă este inteligența fără conștiință.

Deși reușește să mimeze umanitatea la perfecțiune, această entitate superinteligentă este complet non-conștientă, fiind lipsită de suflet, de empatie și de trăire subiectivă.

În mâna unor forțe malefice, ea devine un instrument de guvernanță algoritmică ce tinde să înlocuiască decizia suverană a omului și liberul arbitru cu modele de predicție statistică.

Scopul ascuns al acestui asalt tehnologic este spargerea codului biologic al umanității pentru a transforma individul dintr-o ființă liberă întră-o simplă sursă de date procesabile.

În viziunea forțelor malefice care doresc stăpânirea lumii, IA este motorul fuziunii dintre biologic și digital, amenințând să golească existența de substanța sa vie și spirituală.

Astfel, ceea ce pare a fi un progres tehnologic necesar poate deveni o catastrofă pentru omul natural, dacă acesta acceptă orbește o tehnologie care îi fură esența creată de Dumnezeu pentru a-l înlocui cu o simulare rece, artificială și tehnologizată.

 

Lumea Poeziilor - Nicolae Iorga

 

COMUNICAT DE PRESĂ

 

FELEKISZABOLCS

DAR

Expoziție de pictură

8-26aprilie 2026

Vernisaj: miercuri, 8aprilie 2026, ora 18.00

 

 

Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituție publică de interes județean care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Cluj, organizează, în perioada 8-26aprilie 2026, expoziția de pictură Feleki Szabolcs – Dar.Deschiderea oficială va avea loc miercuri, 8aprilie 2026, de la ora 18.00, în prezența prof. univ. dr. Lucian Nastasă-Kovács, managerul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, a artistului Feleki Szabolcs șia muzeografului dr. Dan Breaz, curator al expoziției.

Feleki Szabolcs, născut laCluj-Napoca, în 24august 1981, a absolvit Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca, în 2004, la secția Pictură, unde i-a avut între profesori pe Teodor Botiș și Ioan Aurel Mureșan.În ultimii șase ani, artistul s-a manifestat printr-o activitate profesională din ce în ce mai constantă și mai consistentă, participând atât la manifestări ale breslei artistice locale, cât și la manifestări expoziționale de relevanță internațională. Feleki Szabolcs  a avut expoziții personale la galerii precum KányafőGaléria, Annie Klaus Gallery din Cluj-Napoca sau Liszt Institute din Londra și, de asemenea, s-a distins prin participarea la expoziții de grup ale Uniunii Artiștilor Plastici din România.De asemenea, lucrări din creația artistului au figurat în selecții curatoriale relevante, concretizate și în expoziții de patrimoniu ale Muzeului de Artă Cluj-Napoca, precumTache Bleue (2024), în care Feleki Szabolcs a expus într-o foarte selectă companie, alături deAmmar Alnahhas, Dacian Andoni, Ovidiu Avram, Tommy Barr, Bencsik János, Constantin Blendea, Marius Ghenescu, Stefan Gnandt, Gheorghe Ilea, Kőmíves Andor, Kudor Duka István, Ioan Sbârciu, Székely Annamária, Adrian Tarța și Rodica Tarța.

Contextul istoric în care s-a format Feleki Szabolcsa fost acela al unei generații care începea să se afirme în jurul anului 2000, într-un moment de cotitură în ce privește maniera de a descoperi sensurile ascunse ale lumiiși de a-i reprezenta artistic realitățile. Începând de atunci s-a făcut remarcată o pictură ultrarealistă, cinic-figurativă și sinceră până la cruzime, s-ar putea spune, în sensul investigării derizoriului caracteristic celor mai diverse aspecte ale realității empirice.

Deși creația lui Feleki Szabolcsse găsea într-un evident dezacord față de sensibilitatea proprie epocii în care a debutat,soluția de racordare a artei sale la sinceritatea spiritului artistic al acelor vremuri a fost, cu toate acestea, expresia unui patos neoexpresionist, caracterizat prin importante mize existențialiste. De aceea, în fața primelor sale lucrări, cea dintâireacțiea privirii criticetrebuie să fi apreciat că arta luiFeleki Szabolcspoate fi definită prin înscrierea ei în tendințele specifice expresionismului abstract, amintind de creația unor Willem de Kooning sau Jackson Pollock. Însăo privire mai atentăa putut recunoaște în timp un sens particular al devenirii picturii lui Feleki Szabolcs, ale cărei reprezentări au evoluat, treptat, înspre înfățișarea figurii umane în peisaje extrem de esențializate, integrând universul concret în proiecţii interioare care ne rezervă priveliști întotdeauna tulburătoare. Actuala expoziție de pictură dezvăluie, prin urmare, semnele parcurgerii unui intens proces de maturizare artistică, revelând un stil aluziv, în care hipercromatismul său distinctiv și limbajul sintetic sau chiar voit lacunar fac din scenele cu referințe biografice un spațiu vizual deschis spre reflecție unui public foarte larg.

Odată cu această nouă expoziție personală, inspirat intitulată Dar, Feleki Szabolcs revine la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, pentru prima oară după 2022, anul debutului său expozițional într-un muzeu de artă din România. Cele peste optzeci de lucrări din care a fost realizată actuala selecție expozițională au fost concepute la sfârșitul anului trecut și începutul acestui an, caracterul lor unitar datorându-se atât unei gestații creatoare îndelungate, cât și intervalului de timp relativ scurt în care picturile au fost efectiv realizate, ceea ce i-a permis artistului să se exprime plenar și matur, acesta aflându-se acum într-un control deplin al mijloacelor sale de exprimare.

Conceptul curatorial trimite de această dată la dăruirea de sine pe care Feleki Szabolcs o mărturisește, din perspectiva personajului central al expoziției sale, care se dezvăluie a fi pictorul însuși. Conceptul curatorial al darului surprinde așadar proiectarea propriilor împliniri și drame asupra condiției artistului. Cu toate acestea, niciodată nu se poate citi în lucrările lui Feleki Szabolcs biografismul nud, deposedat de hainele ficțiunii plastice. Dimpotrivă, în reflectarea artistică a realității, artistul creează un univers imaginar, în care diferite spații urbane sau naturale sunt populate de fantasme, fapteși semne ale unei mitologii personale cu mare valoare sapiențială pentru sine, dar și în sine, pentru fiecare dintre noi. Asistăm astfel și la spectacolul propriei sale deveniri în lumea sinuoasă, captivantă și deloc comodă a evoluției artistice. Pentru că Dar este o expoziție a cărei supratemă este, cum spuneam, însăși condiția artistului, iar această lungă și incitantă meditație picturală asupra dilemei constitutive a harului artistic vede acest dar/ har în dubla sa calitate, de privilegiu, dar și de damnare sau condamnare a spiritului creator la o continuă și incomodă negociere a poziției sale în lume. De aceea, darul pe care ni-l oferă Feleki Szabolcs este acea stare de uimire dulce-amară pe care lucrările din expoziție o emană și pe care publicul său o resimte ca pe o reverie consumată într-un univers fictiv, recuperator și curativ, dar și ca pe o formă de introspecție profundă și deloc complezentă, menită să stârnească o reflecție critică la adresa șanselor, dar și a accidentelor pe care destinul inevitabil le poate rezerva oricărui artist, ca de altfel fiecăruia dintre noi.

Am insistat, în final, asupra cuvântului-temă care dă titlul simbolic al expoziției Dar, nu doar pentru a sublinia încă o dată polisemantismul său nominal, ci mai ales pentru a scoate în evidență valoarea discursivă aparte pe care omonimia cuvântului-temă o presupune, câtă vreme regimul adversativ al conjuncției „dar” trimite la stări de fapt care – și în plan estetic –  se pot opune necontenit, fără a se exclude însă niciodată.

Remarcăm, în concluzie, valoarea de refugiu estetic pe care o reprezintă pentru autor calitatea de manifest artistic a expoziției Dar, ca formă de protest față de efectele spirituale devastatoare ale pragmatismului violent din lumea de astăzi. Îmbrățișarea necritică a consumismului actual, care continuă să fascineze atâtea conștiințe artistice din prezent, nu a reprezentat niciodată o opțiune pentru autorul darului din expoziția cu acest deosebit de expresiv titlu. În acest sens, întoarcerea retrospectivă la o lume afectivă, pe calea gestualismului intens cromatic al lui Feleki Szabolcs, pare să se transforme din ce în ce mai mult într-o formă de rezistență prin artă și, totodată, să devină una dintre trăsăturile inconfundabile ale unui stil pe deplin format și ale unei voci artistice în plină afirmare.

Expoziția Dar rămâne deschisă publicului spre vizitare până în data de 26aprilie 2026, de miercuri până duminică inclusiv, în intervalul orar 10:00-17:00.

Războiul din Iran îi sărăcește pe americani! Trump cere majorarea bugetului militar cu 500 de miliarde de dolari!

Președintele SUA, Donald Trump, a solicitat vineri o creștere masivă a bugetului militar cu 500 de miliarde de dolari, pe fondul continuării războiului Statelor Unite împotriva Iranului.

Solicitarea bugetară pentru 2027 vine în contextul în care președintele se confruntă cu opțiuni riscante, administrația trimițând militari americani în Orientul Mijlociu, iar publicul obosit de acasă resimțind criza economică provocată de creșterea vertiginoasă a prețurilor la benzină din cauza conflictului.

Cererea sa necesită, în cele din urmă, aprobarea Congresului SUA, unde dezacordul privind deciziile de cheltuieli ale lui Trump a dus recent la cea mai lungă închidere a guvernului din istoria SUA.

Creșterea uriașă propusă a cheltuielilor de apărare la 1.500 de miliarde de dolari, de la aproximativ 1.000 de miliarde de dolari în 2026, include o majorare salarială de 5% până la 7% pentru personalul militar, într-un moment în care mii de militari sunt desfășurați în misiuni.

Casa Albă s-a lăudat că această finanțare a apărării se apropie de „creșterile istorice dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial”. Cererea substanțială contrastează cu viziunea mai sceptică pe care Trump a adoptat-o față de cheltuielile militare în primul său mandat, când a numit chiar la un moment dat nivelul de finanțare „irațional”.

C.L.

Fotografia zilei - Scriitorul și jurnalistul Gelu DRAGOȘ, la început de aprilie 2026

 

Frica de oglinzi

                                           de Gheorghe Pârja

Șocurile provocate de criza bugetară din ultimele luni, care s-au pogorât peste oamenii acestei țări, numită România, le-au întors sufletele pe dos, mai ales în ajunul sărbătorilor pascale. Domnul a intrat în Ierusalim cu ramuri de măslin, semn al păcii și înțelegerii între oameni, pe când lumea noastră politică, că și acolo sunt oameni, ne oferă un spectacol al discordiei, o vrajbă greu de înțeles într-o atmosferă internațională cu războaie care nu mai dau de capăt. O ciudă politică fără omenie în viața noastră imediată, că îmi vine să îmi vând televizorul. Dar de unde aș afla știrile, să scriu pentru dumneavoastră, stimați cititori? Așa că mergem mai departe cu lumea asta.

Și le spun oamenilor politici să lase lumea cum este ea, să nu o facă și mai rea! Parcă aud multe voci: ce, asta e o lume bună? Aveți dreptate să nu fiți de acord cu expresia mea, dar ne putem găsi și oaze de împăcare cu noi. Dar și cu alții. Avem o lume frământată de vești, care, multe dintre ele, corespund realității. Ne lovim de ele în fiecare zi. Și ne întrebăm de unde vine starea aceasta de fapt, cine poartă răspunderea? Să o iau pe îndelete. Criza fiscală este provocată de dezmățul financiar al guvernărilor din legislația trecută, unde s-au evidențiat pesediștii conduși de Ciolacu și liberalii îndrumați de generalul Ciucă. Așa spun analiștii acelei guvernări. Care se răsfrâng și în actuala putere.

Paradoxal, cele două formațiuni politice fac parte din coaliția guvernamentală actuală, iar PSD joacă rolul de nemulțumit, fiind o sursă a instabilită­ții politice. Spun economiștii că pesediștii au provocat criza fiscală, soldată cu un deficit al bugetului de stat de 9,4%. Ei, care fac acum opoziția unui partid de la putere, uită cum s-a ajuns aici. Întrebări firești despre cine a adus țara în această criză? Guvernele noastre scumpe și dragi, ori mecanismele autoritare din afara țării? Tot aud că România este o colonie, că mergem ploconiți la Marea `Poartă europeană. Eu cred că trebuie să ne respectăm înțelegerile făcute, iar consultarea nu se numește închinăciune.

Să ne întrebăm ce am fi făcut în aceste vremuri extrem de tulburi dacă nu eram în Uniunea Europeană? Și în NATO. Dar să revin acasă. Criza fiscală cu deficit ne-a adus în starea de degringoladă. Nu știe stânga ce face dreapta pentru binele național. Noul guvern, care s-a învechit, condus de liberalul Ilie Bolojan, tot încearcă să repare țara stricată de cei care vor mereu să fie la bucate. Premierul, zic cei din Coaliție, și-a depășit misiunea asumată. A căutat să anuleze efectele crizei, dar nu să elimine și cauzele producerii acesteia.

Editorialistul Toma Roman, redactorul-șef al revistei Formula AS, prietenul din perioada mea bucureșteană, scrie: „premierul, și echipa lui, au scos la iveală că deficitele cronice ale bugetului de stat al României se datorează confiscării instituțiilor statului de către grupările politice dominante, care le-au alienat rolul, dându-le o destinație strict clientelară de satisfacere a intereselor particulare ale susținătorilor lor. PSD-ul, care s-a aflat permanent la șefia administrației țării, favorizând categorii profesionale cu rol major în funcționarea statului.”

Este o temă de zi și noapte, în ultima vreme, de reformulare a guvernului, noi alianțe, și înlocuirea premierului Bolojan. Nu am nici o sensibilitate față de bonomul bihorean, sunt și eu om și mă întristez când face tăieri din veniturile oamenilor cu venituri modeste, când nu are înțelegere omenească pentru cei care sunt dați afară de la locul de muncă. Reproșez premierului că nu are îndurarea firească de a explica deschis de ce a recurs la aceste măsuri care ne-au stricat sărbătorile. Dar s-a ajuns la fundul sacului. Și e greu de explicat pe sărăcia celor mulți. Și ei așteaptă nu doar explicații. Și nu înțeleg de ce nu se taie și de la cei cu venituri nu mari, foarte mari.

Că tot suntem în post îi invit pe toți să se privească în oglindă. În oglinda care nu minte, nu cea fermecată, ci aceea care spune adevărul despre înfățișarea sufletului, a conștiinței omului politic. Sau ei au frică de oglinzile curate în care să se oglindească?. Nu vă fie frică de oglinzi. Priviți-vă în luciul lor. Că numai așa veți ști ce se întâmplă cu noi. Ce vreți cu noi!

Nu se făcea să trimitem un șomer să candideze pentru o funcție importantă în Francofonie...

Pe 23 martie, preşedintele Nicuşor Dan a anunțat că România îl propune pe Dacian Cioloş pentru funcţia de secretar general al Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei, mandatul actualului secretar expirînd în noimebrie.

Numai că exista o mică problemă: propusul e de ceva vreme șomer deplin și nu prea se face că trimiți un șomer să se bată pentru o funcție diplomatică internațională relativ înaltă.

Așa că Nicușor a rezolvat-o rapid: din 6 aprilie, Cioloș devine angajat la Cotroceni, în calitate de consilier prezidențial cu rang de ministru, fără a se ști deocamdată de ce anume se va ocupa acolo.

Din 2024, de cînd nu mai e europarlamentar, ori de cînd nu mai e nici măcar președinte de partid, Dacian Cioloș este șomer. Dar funcția de Secretar General al Organizației Internaționale a Francofoniei e una pretențioasă.

Actualul secretar general, Louise Mushikiwabo, a venit în funcție direct din guvernul Rwandei, unde era ministru de Externe. Înaintea ei, canadianca Michaëlle Jean venea direct din postul de emisar special al ONU în Haiti și tot așa.

Ca să nu se facem de rîs cu un candidat-șomer, Nicușor Dan i-a oferit ieri o slujbă fostului comisar european.

Dacă va fi ales în funcție, în octombrie/noiembrie, Cioloș va pleca de la Cotroceni, pentru că, diplomatic cutumiar, postul de secretar general presupune neutralitate absolută în raport cu cele aproape 70 de state ale organizației și e incompatibil cu funcții politice în guverne ori alte structuri.

Bogdan Tiberiu IACOB

Alegeri la vecinii din Apus

                                   de Gheorghe Pârja

Nu trebuie să mai repet, și eu, ce toată lumea vede cu ochiul liber. În timpul vieții mele nu am fost contemporan cu atâta vânzoleală mondială. Avem în preajmă, de peste patru ani, un război, Orientul Mijlociu arde, la propriu, la noi în țară sunt confruntări politice, greu de înțeles în acest context exloziv. Iranul atacă furibund, iar Trump se ceartă cu Europa, că nu a sărit în ajutorul americanului pentru a rezolva situația din strâmtoarea Ormuz, situație care a provocat atâtea neajunsuri în lume.

Pe acest fond, vecina noastră, Ungaria, are alegeri parlamentare. Cu miză mare pentru rostul Ungariei în context european. Potrivit publicației Politico, partidul de opoziție, Tisza, a ajuns la un scor de 38%, în timp ce Fidesz se situează în jur de 30 %. Partidul de extremă dreapta, Mi Hazanak, care a promovat ideea de a cuceri Transkarpatia ucraineană, a rămas sub pragul de 5%. Viktor Orban, după 16 ani de domnie, dorește să fie premier și să meargă mai departe. Deși pe plan extern el este cunoscut pentru politica pro-rusă, în schimbul resurselor energetice ieftine, și cu multe critici la adresa Uniunii Europene. A blocat sanc­țiunile împotriva Rusiei și a încetinit sprijinul financiar pentru Ucraina.

Orice încercare a Uniunii Europene de a sprijini Kievul, în efortul său de apărare împotriva agresiunii Rusiei, s-a lovit de împotrivirea Budapestei. Și în aceste zile între liderii din Ucraina și Ungaria sunt tensiuni arătate pe față. Cuprins de febra campaniei electorale din preajma alegerilor parlamentare, regimul lui Viktor Orban își joacă cu îndârjire cartea pentru menținerea puterii. Și opoziția anti-UE este mai vocală. Dar și partidul Tisza, condus de Peter Magyar, scormonește în trecutul guvernării Orban și a scos la iveală afaceri dubioase, presa taxându-le ca fiind de mare gravitate. Liderii din actuala guvernare sunt acuzați, pe baza unor surse ale serviciilor secrete occidentale, că furnizau informații Moscovei despre atmosfera din cadrul Uniunii Europene.

Cred că este vorba despre hotărâri care au un regim mai discret. Dacă Uniunea Europeană nu a dat replici mai aspre Budapestei, deh, este campanie electorală, guvernul polonez a luat poziții extrem de virulente față de Viktor Orban, dar și față de ministrul de externe maghiar. În animozitățile diplomatice maghiaro-ucrainene, în scenă a intrat Polonia, una dintre țările influente din regiune. Nu este uitată nici Republica Moldova, insistent provocată de Rusia. România se află la mijloc. Cu Ungaria avem relații bune, la suprafață. Bucureștiul tace și când Budapesta întrece linia albă. Deși în zonă au loc întâmplări care trebuie știute.

Orban a anunțat că oprește gazul pentru Ucraina. Iar pe de altă parte, spun sursele, strategii politici și serviciile speciale ruse ar fi implicate pentru a-l ajuta pe Orban. Și Casa Albă este pe față pentru actualul premier. Președintele Trump l-a primit pe Orban în Biroul Oval ca pe un prieten declarat, iar JD Vance, vicepreședintele american, are planificată o vizită de susținere electorală, în zilele următoare la Budapesta. Că e adevărat sau nu, am văzut o știre că Trump este interesat și de Transilvania. Cică este vorba de un proiect imobiliar cu teren de golf și apartamente de lux, la Cluj. Un proiect în studiu.

Cum se situează partidele din România față de alegerile din vecini? UDMR, se știe, este alături de Viktor Orban cu votul și cu alte informații. Recent am aflat că și partidul AUR este alături de Orban. Europarlamentarul Gheorghe Piperea a declarat: „Orban este în mod clar o alegere mai bună decât Peter Magyar. AUR și Fidesz au un fundament ideologic comun. Au aceeași poziție față de migrație, politica familială și scepticismul față de Uniunea Europeană”. O eventuală victorie a opoziției în Ungaria este așteptată cu speranțe de ucraineni, care ar putea scăpa de obstacolul unguresc în calea aderării lor europene.

Republica Moldova, al cărei parcurs european depinde de Ucraina, ar fi și ea avantajată. Zilele trecute, jurnalistul de investigație Szabolcs Pany, un opozant al Fidesz, scria: „Viktor Orban se îndreaptă spre înfrângere!” E dreptul maghiarilor să aleagă ce e mai bine pentru ei. Dar rezultatul alegerilor va avea importanță și pentru noi, românii, dar și pentru Uniunea Europeană. Se știe că planurile Moscovei sunt de a slăbi Uniunea Europeană. Eventual să se dezintegreze. Vom trăi și vom vedea. Că până în 12 aprilie, ziua alegerilor din vecini, nu mai este mult.