O, dragi tovarăși, nu ne-a fost ușor!

Dați bani americanilor să creadă

că-n țara asta fac deja ce vor,

că am ales cu drag dintr-o cireadă

un bou ce se ferește de covor,

că pe la noi sînt fluturi de mătase

și apometre-n rîuri de pripas,

c-avem capitalism de lemn-tănase

și praf de tobă bun de tras pe nas,

că nu degeaba se chiora bunicul

pe cer tot așteptînd americani,

el a sorbit răbdări cu polonicul

ca să păpăm stufat de bolojani.

Și dacă-l reșapăm și pe Dracula,

că merge la pachet cu Nicușor,

putem cînta, c-am regăsit formula:

O, dragi tovarăși, nu ne-a fost ușor!

Mircea Dinescu

Magistrații, atac fără precedent la Guvernul Bolojan!

 

Magistrații resping campania de stigmatizare dusă de Guvern pentru deturnarea vinovăției privind degradarea nivelului de trai al populației, prin intermediul unui comunicat de o duritate fără precedent.

„În contextul afirmațiilor lansate recent în spațiul public de reprezentanți ai Guvernului, prin care sunt vehiculate cifre alarmiste privind pretinse datorii față de sistemul judiciar, considerăm necesară o clarificare fermă și responsabilă, întrucât aceste prezentări trunchiate și lipsite de context juridic și bugetar riscă să inducă grav în eroare opinia publică și să afecteze încrederea în justiție”, se arată în comunicat.

1. Sumele invocate public reprezintă în mare parte dobînzi și penalități acumulate ca urmare a neexecutării, timp de peste 15 ani, de către Guvern, a unor obligații stabilite prin hotărîri judecătorești definitive.

Debitului principal, semnificativ mai redus, i s-au adăugat constant accesorii generate exclusiv de întîrzierea executării, motiv pentru care cuantumul acestora este într-o permanentă dinamică ascendentă și dificil de evaluat cu exactitate. Situații similare au existat și în cazul altor categorii profesionale din sectorul public, precum profesorii sau polițiștii.

2. Cifrele vehiculate public sunt prezentate într-o manieră exagerată și fără context, pentru a induce artificial ideea unor privilegii și a alimenta ostilitatea față de sistemul judiciar.

În realitate, se încearcă legitimarea, prin presiune publică, a unor măsuri care afectează independența financiară a magistraturii și vulnerabilizează puterea judecătorească. Aceeași strategie a fost folosită și în materia pensiilor, unde cultivarea deliberată a unei percepții negative a justificat măsuri ce au afectat garanțiile de independență.

Or, independența justiției nu este un privilegiu al magistratului, ci garanția constituțională a cetățeanului că actul de justiție se realizează de către judecători independenți, feriți de orice formă de presiune sau condiționare, inclusiv prin vulnerabilizare economică.

3. Demonizarea sistematică a justiției și transformarea magistraților în ținte publice nu rezolvă problemele economice și sociale ale cetățenilor, ci urmărește deturnarea atenției de la lipsa unor soluții reale și de la responsabilitatea Guvernului pentru degradarea nivelului de trai al populației.

4. Reafirmăm prin prezenta că Înalta Curte de Casație și Justiție va utiliza toate mijloacele legale și instituționale necesare pentru apărarea independenței justiției, în conformitate cu exigențele statului de drept potrivit standardelor europene care consacră necesitatea unei reale independențe, inclusiv sub aspectul autonomiei financiare a autorității judecătorești”.

C.L.

„Cine împarte, parte își face”

 

Noua lege a salarizării: salariul lui Ilie Bolojan ar crește cu 4.000 de lei net, iar al parlamentarilor cu 3.600 de lei!

Proiectul noii legi a salarizării, aflat în prezent în discuție, prevede majorări ale indemnizațiilor pentru funcțiile de demnitate publică.

Potrivit calculelor realizate pe baza grilei propuse, indemnizația netă a premierului ar putea crește cu aproximativ 4.000 de lei, iar cea a parlamentarilor cu circa 3.600 de lei. În același timp, proiectul include modificări și pentru alte categorii de personal din sectorul public.

Susținătorii reformei spun că noua lege urmărește simplificarea sistemului de salarizare și stabilirea unor coeficienți unici pentru întregul sector bugetar. Criticii atrag însă atenția că majorările acordate demnitarilor pot genera controverse într-o perioadă în care România încearcă să reducă deficitul bugetar.

Proiectul nu este încă adoptat în forma finală, iar valorile pot fi modificate în procesul parlamentar. Potrivit informațiilor prezentate de autorități, noua lege ar urma să intre integral în vigoare de la 1 ianuarie 2027.

FOTO: Guvernul României

Comunicat Teatrul Municipal Baia Mare

 Dragi prieteni, 

Cea de-a 32-a ediție a Festivalului Internațional de Artele Spectacolului ATELIER se va desfășura între 13 - 19 iunie 2026 la Teatrul Municipal Baia Mare, dar și în alte spații neconvenționale din oraș.

Selecția oficială este dedicată DRAMATURGIILOR SONORE. Vă atașăm programul și o scurtă descriere a fiecărui spectacol, realizată de Amalia Tănase, critic de teatru și selecționerul acestei ediții. Prețul biletelor la spectacolele invitate în festival este de 35 lei (întreg) / 20 lei (redus pentru elevi, studenți și pensionari) și 30 lei (întreg) / 15 lei (redus pentru elevi, studenți și pensionari) pentru spectacolele Teatrului Municipal Baia Mare.

______
„Andrei și Andreea Grosu aduc cu Dragoste, la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea, un text contemporan, omagiu al dramaturgiei cehoviene, în care sintaxa replicii e deja muzicală. Ritmul propriu al cuplului ca și pivot de construcție a spectacolului, sincopele intimității, tăcerile lungi (apăsătoare sau cu valențe vindecătoare, după caz) funcționează ca pauze de partitură.

Adepth Infusion deschide cu Nietzsche says it`s way past your bedtime o linie pe care Andrei Dinu și echipa lui o explorează deja de câțiva ani, prin forma performance-ului hibrid, live streaming, DJ, video art, text dramatic-performativ ridicat la rang de partitură. E zona în care concertul se contaminează cu spectacolul și unde dramaturgia se scrie pe beat.

La Teatrul Național „Aureliu Manea” Turda, KAPNOBATAI, în regia lui Mihai Gligan, lucrează cu un strat ritualic în care sunete primordiale, voci care urcă din substrat mitologic în contemporaneitate creează o teatralitate în care muzica precede limba.

Pentru că sunetul înseamnă și bucurie, și ironie, și recuperare populară, Ada Milea și Bobo Burlăcianu încheie cercul cu Chirița`n 2+1, un proiect care folosește muzica drept instrument de demitologizare, ca formă de a redeschide canonul dinăuntru și de a-l aduce mai aproape de noi.

Cristina Juncu lansează cu Așteptându-l pe Ulise, un spectacol produs de Asociația PAR COEUR și găzduit de Teatrul Național București, provocarea unei relecturi a întâlnirii dintre Penelopa și Telemah, în care decantarea timpului (timpul așteptării, timpul anonim al gospodăriei) se construiește muzical, prin pauze, prin respirații, prin straturi sonore care țin loc de absență.

Tapaszto Erno semnează la Déryné Társulat din Budapesta o nouă lectură a Gâlcevilor din Chioggia de Goldoni, un spectacol de Commedia dell'Arte trecut prin filtrul sonor al teatrului maghiar contemporan, cu muzică live, coregrafii și polifonii împletite cu fler.

Spectacolul Realități absurde, coproducția Cultură`n Șură - Teatrul de Nord Satu Mare - Grenland Friteater (Norvegia), în regia lui Victor Olăhuț, traversează absurdul prin chei sonore neașteptate, infuzii de muzică electronică în texturi documentariste, în generosul spațiu din curtea Coloniei Pictorilor din Baia Mare.

BOOMBOX, producția companiei belgiene Keeping Company, vine din partea opusă a aceleiași căutări. Un omagiu adus casetei audio, obiectului-suport care a structurat memoria afectivă a unei generații întregi, BOOMBOX propune o reflecție performativă despre cum sunetul lasă urme materiale, fizice, înainte să devină memorie. Materialitatea sunetului, fragilitatea suportului, ritualul ascultării; toate acestea sunt reașezate în logică scenică a unui spectacol care promite impulsuri sporadice de creație și nostalgie.

La Teatrul „Regina Maria” Oradea, Bobi Pricop semnează Deșteptarea, după textul lui Doru Vatavului, un spectacol-eveniment construit ca polifonie de voci digitale, cu adolescenți pe scenă alături de părinții lor, cu feed-uri Instagram, conversații private și fluxuri live integrate ca instrumente dramaturgice. Aici, sunetul digital al adolescenței (notificări, voci procesate, beat-uri compresate, șoapte pe Discord) devine textul însuși.

Trei producții ale teatrului-gazdă completează arcul. O după amiază cu Iosif Herțea, în direcția muzicală a lui Călin Ionce, se poziționează ca argument al ediției: un portret al unuia dintre cei mai importanți etnomuzicologi români, cu sunet recoltat din arhive, cu muzică tradițională citată și reelaborată, cu instrumente neobișnuite. Tigru, spectacolul de debut al regizorului David Fărcășan, și Groapa din tavan, în regia lui Andrei Han, propun fiecare o partitură proprie, densă și stratificată, în care scenografia și coloana sonoră potențează dramatismul textelor scrise de Gianina Cărbunariu, respectiv Matei Vișniec.” (Amalia Tănase, critic de teatru - selecționerul ediției 32 a Festivalului ATELIER)

___________

Bilete sunt disponibile online sau la casierie, conform programului:
Luni și Marți: ÎNCHIS (doar rezervări telefonice)
Miercuri și Joi: 12.00 – 14.00
Vineri, Sâmbătă și Duminică: 17.30 – 19.30 și cu o oră înainte de începerea spectacolelor
Nu se fac rezervări pentru spectacolele programate în festival!

Informații: tel. 0736216437 (Dramă și Revistă) 

Inteligența Artificială, momentul de răspântie al omenirii

 

Demult, Pliniu cel Bătrân scria că „în timpul domniei împăratului Tiberius, un bărbat a inventat sticla incasabilă și s-a dus la împărat, anticipând că va primi o mare răsplată. Și-a prezentat invenţia, iar Tiberius l-a întrebat dacă mai spusese altcuiva despre ea. Când omul a răspuns că nu, Tiberius a ordonat ca acesta să fie luat și omorât, «ca nu cumva aurul să ajungă la valoarea noroiului»“[1].

N-a trecut mult și Suetonius „povestește că împăratul Vespasian, care a domnit între 69 și 79 d.Hr., a fost abordat de un bărbat care inventase un dispozitiv pentru transportarea coloanelor la Capitoliu, citadela Romei, la un cost relativ mic. Coloanele erau foarte mari, grele și foarte dificil de transportat. Transportarea lor la Roma, din carierele unde erau cioplite, implica efortul a mii de oameni, cu un mare cost pentru guvern. Vespasian nu l-a omorât, dar și el a refuzat să folosească inovaţia, declarând: «Cum voi mai putea să hrănesc plebea?»“[2] Prin urmare, și acum „inovaţia a fost respinsă din cauza ameninţării distrugerii creatoare, nu atât de mult din cauza impactului său economic, ci a fricii provocate de distrugerea creatoare politică. Vespasian a fost preocupat ca nu cumva, dacă nu avea grijă ca poporul să fie fericit și sub control, acesta să devină o forţă politică destabilizatoare. Era necesar ca plebeii romani să fie ţinuţi ocupaţi și manipulabili, așadar era  bine ca statul să aibă să le dea ceva de lucru, cum ar fi transportarea coloanelor. Un lucru complementar pâinii și circului, care erau, de asemenea, distribuite gratuit pentru a menţine populaţia satisfăcută”[3].

Mai aproape de noi,  totuși, o  altă întâmplare asemănătoare, dar  din Anglia, cu William Lee în prim-plan, creatorul  mașinii de tricotat, în 1589. Fericit nevoie mare de invenția sa,  el „a călătorit entuziasmat la Londra pentru a cere o audienţă la Elisabeta I ca să îi arate cât de utilă ar fi mașina și să îi ceară un patent care să îi împiedice pe alţii să-i copieze modelul. A închiriat o clădire ca să instaleze mașina și, cu ajutorul reprezentantului său în Parlament, Richard Parkyns, s-a întâlnit cu Henry Carey, lordul Hunsdon, un membru al Consiliului Privat (Privy Council) al reginei. Carey a aranjat ca regina Elisabeta să vină să vadă mașina, însă reacţia acesteia a fost cu totul neașteptată. A refuzat să îi acorde un patent lui Lee, remarcând în schimb: «Ţintești sus, domnule Lee. Gândește-te ce ar putea să le facă invenţia bieţilor mei supuși. Cu siguranţă i-ar ruina, lăsându-i fără loc de muncă și transformându-i astfel în cerșetori». Zdrobit, Lee s-a mutat în Franţa ca să își încerce norocul acolo; eșuând din nou, s-a întors în Anglia, unde i-a cerut lui Iacob I (1603–1625), succesorul Elisabetei, un patent. Iacob I a refuzat din aceleași motive ca și Elisabeta. Ambii s-au temut că mecanizarea producţiei de tricotaje avea să aibă un efect politic destabilizator. Avea să îi lase pe oameni fără slujbe, să creeze șomaj și instabilitate politică și să ameninţe puterea regală. Mașina de tricotat era o inovaţie care promitea creșteri uriașe ale productivităţii, dar promitea, totodată, și distrugere creatoare”[4].

Ei bine, ce legătură  au toate poveștile astea cu prezentul? vă întrebați  probabil. Păi, au, fiindcă și azi omenirea e pusă în fața unei descoperiri  epocale, Inteligența Artificială, cu niște consecințe ușor de  anticipat ! Da, deoarece omul va fi înlocuit  de roboți, de creierele electronice, și se va trezi aruncat  în stradă.  Proporțiile iminentului șomaj mondial vor atinge cote  înspăimântătoare  și primejdioase  pentru liniștea planetară, iar umanitatea se va afla într-un pericol  cum n-a fost nicicând !  Ehe, vă închipuiți oare ce-ar fi pățit născocitorii AI în vremurile tocmai evocate? Să fim cumva nostalgici ?

Și, totuși,   ce-i de făcut  ca să prevenim răul ce ne pândește dinlăuntrul cutiilor metalice în care ne-am transferat materia cenușie ? Mă tem că nu prea sunt soluții, deși chinezii mă contrazic și dă Doamne ca exemplul lor să-i molipsească  și pe alții ! Acolo, în patria soldaților de teracotă, instanțele „din Hangzhou și Beijing au decis, în două cazuri separate, că firmele nu pot concedia lucrători doar pentru a-i înlocui cu Inteligență Artificială. Hotărârea se bazează pe faptul că adoptarea Inteligenței Artificiale constituie o decizie strategică de afaceri, și nu o schimbare neprevăzută a circumstanțelor, conform Legii contractelor de muncă din China. Diferența cheie este că tehnologia nu a fost impusă companiilor, ele au ales-o. Și nu din cauza incapacității de a îndeplini sarcina, ci, mai degrabă, a unei decizii de a reduce costurile.

Abordarea Chinei nu este de a restricționa IA, ci de a-i reglementa aplicațiile, asigurându-se în același timp că beneficiile economice nu sunt obținute în detrimentul stabilității sociale. Nici Statele Unite, nici Europa nu au măsuri similare în vigoare.

De fapt, Legea UE privind IA abordează utilizarea acestei tehnologii la locul de muncă, reglementând modul în care IA este utilizată în deciziile de angajare, nu dacă o companie poate elimina locuri de muncă din cauza IA .

SUA și UE au ales să ignore această problemă tot mai mare, în timp ce China a acționat în favoarea lucrătorilor, deși acest lucru a creat tensiuni reale pentru companiile care operează în țară, forțându-le să redistribuie angajații în poziții echivalente cu salarii echivalente sau să continue să îi angajeze în roluri pe care compania le-a considerat că nu mai sunt necesare”[5].

Numai că la ei se poate, statul comunist controlând totul și decizând asupra oricărei inițiative private, spre deosebire de sistemele așa-zis democratice.

[1] Daron Acemoglu și James A. Robinson, De ce eșuează națiunile: originile puterii, ale prosperităţii și ale sărăciei

[2] Daron Acemoglu și James A. Robinson, De ce eșuează națiunile: originile puterii, ale prosperităţii și ale sărăciei

[3] Daron Acemoglu și James A. Robinson, De ce eșuează națiunile: originile puterii, ale prosperităţii și ale sărăciei

[4] Daron Acemoglu și James A. Robinson, De ce eșuează națiunile: originile puterii, ale prosperităţii și ale sărăciei

[5] Mădălina Dinu, „China interzice concedierile AI: Companiile nu vor mai putea da oameni afară pentru că tehnologia le poate face treaba”, www.mediafax.ro/stirile zilei

Autor: Marian Nazat

Sursa: Marian Nazat Blog