duminică, 16 august 2026
Este cea mai înaltă statuie a Fecioarei Maria din Europa
Are o înălțime de 55,6 de metri și a fost sfințită în mod solemn pe 15 august 2026.La Konotop, lângă Toruń, în voievodatul Cuiavia-Pomerania, a fost finalizată construcția celei mai înalte statui a Fecioarei Maria din Europa. Monumentul, dedicat Sfintei Fecioare a Milostivirii.
Statuia este mai înaltă decât „Cristos Mântuitorul”
din Rio de Janeiro, considerată una dintre cele șapte minuni ale lumii, care
măsoară aproximativ 38,5 metri, inclusiv piedestalul. Cu toate acestea statuia
de la Konotop nu este cel mai mare monument marian din lume, recordul
aparținând Monumentului „Mama întregii Asii – Turnul Păcii” din Filipine, care
are o înălţime de peste 98 de metri.
Construcția statuii de la Konotop a început în anul 2025, pe baza proiectului
realizat de sculptorul Adam Jakub Matejkowski, proiect finanţat de
antreprenorul Roman Karkosik și de soția sa, Grażyna. Se estimează că
investiția a costat aproximativ 100 de milioane de zloți și a fost gândită ca
un act personal de mulțumire.
Cu toate că dezvelirea oficială a fost programată
pentru sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, locuitorii remarcă faptul că
statuia a transformat deja viața micului sat, care numără doar 120 de
locuitori.
„Este un eveniment uriaș, nu doar pentru satul
nostru, ci pentru întreaga Polonie. Aici a fost ridicată cea mai înaltă statuie
a Fecioarei Maria din Europa. Până nu demult, puțini oameni știau unde se află
Konotop; astăzi, se vorbește despre el în toată țara și în străinătate. Este un
motiv de mare mândrie pentru noi”, declară pentru Euronews Mieczysław Grębicki,
primarul satului Konotop.
Structura monumentală, vizibilă cu ușurință de pe
Drumul Național 10, atrage vizitatorii dornici să vadă de aproape cea mai
înaltă statuie a Fecioarei Maria din Europa. Primarul satului, Mieczysław
Grębicki, subliniază că istoria locului nu a început odată cu ridicarea statuii
de mari dimensiuni. Credincioșii vin în număr mare la sanctuarul din apropiere,
care adăpostește o statuie a Maicii Domnului Îndurerate, obiect al unei
devoțiuni speciale.
„De mulți ani, locuitorii relatează întâmplări pe
care le consideră miracole. Unele au fost documentate, însă multe dintre aceste
mărturii sunt cunoscute doar în cadrul comunității locale”, precizează el,
amintindu-şi povestea unui prieten care, în urma unei leziuni grave a coloanei
vertebrale, nu mai avea nicio șansă, se părea, să mai poată merge vreodată.
„Medicii nu-i dădeau practic nicio șansă de
recuperare. Familia sa, el însuși și cu mine ne-am rugat în fața statuii Maicii
Domnului Îndurerate. Astăzi, merge normal, conduce mașina și duce o viață
sănătoasă”, povestește el. Primarul își amintește şi cazul unei femei care, în
ciuda unui prognostic extrem de rezervat și-a recăpătat sănătatea, după ce
suferise două accidente vasculare cerebrale.
„Acum vizitează regulat sanctuarul și nu ascunde
faptul că își consideră vindecarea un miracol. În zona noastră mai există și
alte povești similare”, spune el. Parohia subliniază că, deși dimensiunile
monumentului stârnesc un interes uriaș, cel mai important aspect al acestuia
rămâne mesajul său spiritual și religios.
„Statuia Sfintei Fecioare a Milostivirii este un dar
oferit de Grażyna și Krzysztof Karkosik Europei, iubitei noastre patrii,
diecezei și parohiei Sfântul Adalbert din Kikół”, se arată în comunicatul
oficial.
„Ideea construirii sale a izvorât din inspirație
divină și reprezintă o expresie a credinței, iubirii și recunoștinței față de
Fecioara Maria și Fiul ei”, adaugă autorii textului. Potrivit parohiei Sfântul
Adalbert din Kikół, statuia are menirea de a le reaminti oamenilor locul special
pe care fecioara Maria îl ocupă în viața poporului polonez și de a-i călăuzi pe
credincioși spre o credință mai profundă. „Modul în care privim statuia Maicii
Domnului Îndurărilor trebuie să fie, în primul rând, unul spiritual, nu
material”, se precizează în comunicat. Parohia subliniază faptul că monumentul
întruchipează trei mesaje evanghelice. Maria este reprezentată ca o mamă
iubitoare, care își deschide brațele către toți, ca un model de smerenie și
ascultare față de Dumnezeu și ca o Regină, coroana așezată la picioarele sale
simbolizând victoria credinței. De asemenea, se menționează că realizarea
statuii nu a fost o întâmplare.
„Dumnezeu alege
mulți oameni pentru a împlini mari lucrări divine. Astfel, statuia Maicii
Domnului Îndurării nu a fost ridicată din întâmplare; în ea se ascunde un plan
divin pe care îl vom vedea și înțelege în anii ce vor urma”.
Autorii textului își exprimă convingerea că
sanctuarul și noua statuie vor deveni un loc de rugăciune și de întărire
spirituală și fizică pentru credincioși.
C.L.
Semnificațiile zilei de 16 august 2026
Evenimente 16 august
963:
Nicefor al II-lea Focas este încoronat împărat al Imperului Bizantin.
1284:
Filip al IV-lea cel Frumos al Franței s-a căsătorit cu Ioana I de Navara.
1328:
Casa de Gonzaga preia puterea în Ducatul de Mantua, pe care îl va conduce până în 1708.
1570:
Prin Tratatul de la Speyer principele Ioan Sigismund Zapolya îl recunoaște pe împăratul Maximilian al II-lea drept rege al Ungariei, iar acesta din urmă îl recunoaște pe Ioan Sigismund drept principe al Transilvaniei și al Partium-ului.
1809:
La inițiativa lui Wilhelm von Humboldt, este fondată Universitatea Humboldt din Berlin.
1856:
Congresul SUA aprobă Legea Insulele Guano.
Acest act ce dădea dreptul oricărui cetățean american să cucerească în numele Statelor Unite orice insulă pe care se găsea guano, cu condiția ca acestea să nu facă parte din teritoriul altei națiuni și să nu fie locuită. Comercianții americani au cucerit astfel peste 100 de insule și atoli, dintre care 9 sunt și astăzi sub controlul SUA.
1858:
Regina Victoria transmite primul mesaj oficial peste Oceanul Atlantic, din Londra către Statele Unite.
1896:
Lângă Dawson City, Yukon, Canada s-a descoperit aur, fapt ce a declanșat Goana după Aur din Klondike.
1906:
Cutremur catastrofal la Valparaíso, Chile. Magnitudinea de 8,6 pe scara Richter, 20.000 de victime.
1921:
După moartea regelui Petru I al Serbiei, fiul său Alexandru I este noul conducător al Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor.
1925:
Premiera filmului "Goana după aur", al 72-lea film al lui Charlie Chaplin.
1936:
S-au încheiat Jocurile Olimpice de la Berlin, transformate de guvernul german în propagandă politică profascistă.
1940:
Începerea tratativelor româno-maghiare de la Turnu Severin. Eșecul acestora, previzibil, a dus la Dictatul de la Viena din 30 august 1940.
1945:
Pu Yi, ultimul împărat al Chinei și conducător al Manchukuo, este capturat de trupele sovietice.
1953:
Șahul Mohammad Reza Pahlavi părăsește Iranul. Mohammad Mossadegh a refuzat să recunoască demiterea sa din funcția de prim-ministru.
1954:
A văzut lumina tiparului primul număr al revistei Sports Illustrated.
1960:
Cipru a obținut independența față de Regatul Unit.
2004:
Sonda Cassini-Huygens a descoperit două luni ale lui Saturn.
Celebrări 16 august
I1931:
S-a născut criticul, teoreticianul teatral și profesoara Ileana Berlogea - FOTO.
Comemorări 16 august
Sursa: Wikipedia
Acțiune TIP BLOCADA: Peste 100 de mașini trase pe dreapta, la control
Polițiștii sigheteni, în colaborare cu cei ai Secției 6 Sarasău, polițiștii din cadrul Serviciului Criminalistic – Grupa Canină și jandarmi, au desfășurat în 12 august o acțiune de tip Blocada, având ca scop prevenirea și combaterea faptelor antisociale, menținerea unui climat de ordine și siguranță publică, precum și creșterea gradului de disciplină în trafic.
În urma acțiunii, polițiștii au legitimat 157 de
persoane și au verificat 126 de autoturisme, fiind aplicate 56 de sancțiuni
contravenționale, în valoare de peste 8.500 de lei. De asemenea, polițiștii au
dispus măsura reținerii a 5 certificate de înmatriculare, a 3 plăcuțe cu numere
de înmatriculare, precum și a unui permis de conducere.
Foto: IPJ Maramureș
sâmbătă, 15 august 2026
Minaur Baia Mare a terminat pe locul al doilea la Cupa Potaissa
În zilele de 14 și 15 august, echipa masculină de handbal a CS Minaur a participat la Cupa Potaissa de la Turda, alături de AHC Potaissa Turda, ACS HC Buzău 2012 și CSM Vaslui.
În prima zi,
Potaissa s-a impus cu 29-24 în fața celor de la CSM Vaslui, iar mai apoi, CS
Minaur a învins cu 37-30 pe HC Buzău. Ziua a doua a debutat cu finala mică,
unde HC Buzău a întrecut-o pe CSM Vaslui cu 38-23 și a terminat pe locul al
treilea. A urmat finala mare, între Potaissa și CS Minaur, două echipe care se
cunosc destul de bine.
Prima repriză a
fost una bună, încurcată doar de cei doi fluierași, cam găzdari, deși era doar
un meci de pregătire. A fost echilibru la început, apoi Potaissa a jucat mai
bine, s-a dus la 1-3 goluri distanță, pentru ca ultimele 10 minute să aparțină
băieților noștri, care au intrat la cabine cu avantaj de două goluri, 15-17. În
minutul 13 Nagy a primit cartonaș roșu, iar un fault similat la semicercul
advers a adus doar o eliminare.
În partea a doua am
mers bine până în minutul 40, am condus la 2-3 goluri, mai apoi gazdele au
egalat, iar în ultimele minute au trecut la conducere, dar nu cu mai mult de un
gol. Am avut 29-28, dar n-am gestionat bine finalul (pași de două ori!) și
gazdele s-au impus cu 31-29. Un turneu extrem de util, cu meciuri tari, care ne
arată pe unde suntem cu pregătirea.
Potaissa Turda – CS Minaur Baia Mare: 31-29
(15-17)
Minaur: Darius Makaria (4 intervenții), Cristian Sîncu (8
intervenții), Barna Buzogany – Tudor Botea 5, Mamadou Diocou Lamine 11, Robert
Nagy, David Pavlov, Antonio Bordeanu, Milan Kotrc 1, David Moldovan, Edin Klis
1, Hugo Forsberg 5, Kristian Turmo Lornstad 1, Dragoș China, Roberts Rancarns,
Viorel Fotache 2, Lucas Sabou, Erik Pop 1, Alexandru Stanciu 2. Oficiali: Nuno Miguel de Melo Farelo,
Mihai Bușecan, Sebastian Albu, Răzvan Pop, Raul Nistor.
Cristi SOMEȘAN
Polonia va avea cea mai mare armată din Europa!
Polonia își accelerează planurile de consolidare a forțelor armate, iar premierul Donald Tusk susține că țara va avea în curând cea mai mare armată din Europa. Declarația a fost făcută sâmbătă, 15 august, de Ziua Forțelor Armate Poloneze, într-un moment în care Varșovia își intensifică investițiile în apărare.
Tusk a transmis că obiectivul Poloniei este să evite un nou război, însă consideră că acest lucru poate fi garantat doar de o țară capabilă să se apere și să descurajeze un eventual agresor.
„Armata noastră va fi în curând cea mai mare din Europa”, a declarat premierul polonez, subliniind că Varșovia construiește deja o forță militară care ar putea avea un rol decisiv în securitatea regiunii, atât prin efective, cât și prin nivelul de modernizare.
Mesajul premierului vine într-un context regional marcat de războiul din Ucraina și de preocupările tot mai mari privind securitatea flancului estic al NATO. Polonia are graniță atât cu Rusia, prin regiunea Kaliningrad, cât și cu Belarus, aliat al Moscovei.
Varșovia a investit masiv în ultimii ani în armament și în creșterea capacității de apărare, considerând consolidarea frontierei estice o prioritate strategică. Tusk a prezentat patru elemente pe care le consideră esențiale pentru securitatea țării: protejarea frontierelor, alianțele internaționale, investițiile în apărare și o economie puternică.
Premierul polonez a vorbit și despre rolul Varșoviei în NATO și despre relația cu Statele Unite și aliații europeni. Tusk a afirmat că Polonia a contribuit la menținerea unității Alianței Nord-Atlantice și a respins ideea că țara sa ar trebui să aleagă între Statele Unite și Europa. El a transmis că Varșovia vrea să rămână un aliat puternic și bine pregătit atât pentru SUA și Canada, cât și pentru partenerii europeni.
În discursul său de Ziua Forțelor Armate, Tusk a insistat că obiectivul Poloniei nu este declanșarea unor noi conflicte. „Nu mai vrem alte bătălii”, a spus premierul, adăugând însă că, dacă țara va fi nevoită să intre într-un conflict, trebuie să fie pregătită să-l câștige.
Potrivit lui Tusk, adevărata descurajare vine din capacitatea unei țări de a se apăra, dar și din independență și suveranitate. Data de 15 august are o puternică semnificație pentru Polonia. Ziua Forțelor Armate Poloneze marchează și victoria din Bătălia de la Varșovia din 1920, una dintre confruntările decisive ale războiului polono-bolșevic.
Polonia își construiește una dintre cele mai puternice armate din Europa, pe fondul schimbărilor profunde de securitate produse de războiul Rusiei împotriva Ucrainei.
C.L.
Tradiție, credință și identitate românească peste ocean-Cleveland, SUA
La mii de kilometri de România, în inima comunității românești din Cleveland, Maramureșul este, în aceste zile, mai mult decât o regiune de pe harta țării. Este cântec, port popular, fotografie, credință și memorie – o parte vie a identității românești, dusă peste ocean și împărtășită cu românii din diaspora și cu publicul american.
Cu prilejul hramului Catedralei „Adormirea Maicii Domnului”, comunitatea românească din Cleveland s-a reunit la Vecernia Mare, la Paraclisul Maicii Domnului și la Sfânta Liturghie Arhierească, săvârșită de Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul de Cleveland. După Sfânta Liturghie, Catedrala, împreună cu Asociația „Unirea”, a găzduit un simpozion dedicat culturii și identității românești.
Cu acest prilej, au fost oferite mai multe volume reprezentative pentru spiritualitatea și cultura românească: culegerea de pricesne, cântece religioase și colinde „Cânta-voi Dumnezeului meu”, semnată de prof. Gheorghe Gh. Pop, monografia Centrului Cultural-Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighetu Marmației și volumul de poezii religioase „Passiflora”, al scriitorului Ioan Dorel Todea.
Catedrala „Sfânta Maria” din Cleveland, fondată în 1904 de un grup de 101 imigranți români, este unul dintre cele mai importante repere ale comunității românești din Statele Unite. Complexul cuprinde catedrala, școala parohială, muzeul de artă etnică, biblioteca și arhiva, constituind, de-a lungul timpului, un adevărat centru de conservare și transmitere a identității românești.
Pentru comunitatea românească din Cleveland, asemenea întâlniri au o semnificație care depășește cadrul unui festival sau al unei simple manifestări culturale. Ele reconstruiesc, simbolic, legătura cu locul de origine și creează un spațiu în care memoria, credința și tradiția pot fi transmise copiilor și tinerilor născuți departe de România.
În perioada 14–23 august 2026, Cleveland găzduiește programul internațional „Identitate românească prin cultură”, dedicat Anului Brâncuși, împlinirii a 70 de ani de la aderarea României la UNESCO și aniversării a 160 de ani de existență a Academiei Române. Proiectul, organizat de Asociația Culturală „Unirea”, cu finanțarea Ministerului Culturii și sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, propune publicului american o întâlnire cu România autentică, prin cultură, tradiție și educație.
„Cultura este una dintre cele mai puternice punți dintre România și românii de pretutindeni”, spune prof. dr. Ion Iuga, principalul coordonator și organizator al prezenței, pentru a treia oară, a unui grup maramureșean la Cleveland. Iar la Cleveland, în aceste zile, această punte este construită din cântec, credință, imagine, port popular și memorie.
Un loc aparte în acest program îl ocupă Maramureșul, reprezentat prin grupul „Comorile Izei”, coordonat de prof. dr. Ioan Iuga. Tinerii artiști aduc la Cleveland cântecul, portul popular și spiritualitatea maramureșeană, demonstrând că tradiția nu este doar o moștenire a trecutului, ci poate deveni o punte către viitor. Lor li s-a alăturat Ansamblul Folcloric Românesc „Ceata”, într-o serie de momente artistice menite să apropie generațiile tinere de valorile culturale românești.
Unul dintre momentele importante ale programului este expoziția de fotografie „Maramureșul – spațiu al identității și continuității culturale”, realizată de prof. Daniel Todea. Prin imaginile sale, publicul din Statele Unite este invitat să descopere bisericile de lemn, portul tradițional, meșteșugurile, obiceiurile și oamenii Maramureșului. Fotografia devine astfel un limbaj prin care o lume aflată la mii de kilometri distanță poate fi cunoscută și înțeleasă.
Maramureșenii au venit la Cleveland nu doar să prezinte o tradiție, ci să o trăiască împreună cu cei care, asemenea lor, poartă România în suflet. Iar sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a fost cadrul în care această întâlnire a căpătat cea mai profundă semnificație: credința îi adună pe oameni împreună, iar tradiția îi ajută să nu uite de unde au plecat.
Dorel TODEA
Taragotistul Dumitru Dobrican a primit titlul de Cetățean de Onoare al Maramureșului chiar de ziua lui!
Consilierii maramureșeni au decis, în urmă cu o lună, să acorde titlul de cetățean de onoare al Maramureșului pentru taragotistul Dumitru Dobrican. Propunerea a venit din partea Ansamblului Folcloric Național Transilvania.
Atunci s-a convenit ca distincția să îi fie acordată lui Dumitru Dobrican, în ziua de 15 august când e Ziua Maramureșului și... ziua de naștere a artistului.
Ziua de 15 august, praznicul Adormirii Maicii Domnului, a fost una cu o încărcătură aparte pentru Maramureș și pentru unul dintre oamenii care, prin talent, discreție și dăruire, au făcut ca glasul acestui ținut să se audă dincolo de hotarele lui.
În cadrul Zilei Naționale a Maramureșului, eveniment desfășurat pe scena din centrul orașului Târgu Lăpuș, maestrului taragotului maramureșean Dumitru Dobrican i-a fost conferit titlul de Cetățean de Onoare al Județului Maramureș. Distincția i-a fost înmânată de președintele Consiliului Județean Maramureș, Gabriel Valer Zetea.
Momentul a fost cu atât mai special cu cât maestrul Dumitru Dobrican și-a sărbătorit chiar în această zi ziua de naștere. O zi în care Maramureșul și-a sărbătorit valorile, tradițiile și oamenii s-a transformat, firesc, într-un moment de recunoștință pentru unul dintre cei mai autentici păstrători ai muzicii tradiționale maramureșene.
Dumitru Dobrican este un om modest. Poate chiar prea modest pentru valoarea pe care o are. Nu a căutat niciodată lumina reflectoarelor, iar muzica sa a vorbit în locul său. Tocmai de aceea, recunoașterea este cu atât mai importantă: este o formă de respect pe care Maramureșul i-o datorează unui om care și-a pus întreaga viață în slujba cântecului tradițional.
Repertoriul interpretat de Dumitru Dobrican este folosit inclusiv în Australia în cadrul unor programe de meloterapie, o mărturie impresionantă a forței pe care muzica sa o poate avea asupra oamenilor. Este, poate, unul dintre cele mai frumoase motive pentru care această distincție trebuia să vină.
Și este bine că Maramureșul îi recunoaște valoarea incontestabilă acum, cât timp îl avem printre noi și cât timp îi putem spune, față în față, cât de mult înseamnă pentru cultura acestui ținut.
Pentru că există oameni pe care avem tendința să-i prețuim abia după ce nu-i mai avem. Dumitru Dobrican este unul dintre acei oameni a căror valoare merită spusă cu voce tare, astăzi.
Gr. C.
E ca și cum i-ai cere unui mort să se sinucidă
Citesc că premierul României s-ar fi întâlnit în secret cu președintele CCR înainte ca CCR să se pronunțe în dosarele în care parlamentarii PNL (partidul premierului) au atacat legile de reformă pentru PNRR.
AȘA DA! In sfârșit, un om asumat! De astfel de
oameni are nevoie România! De oameni responsabili, gospodari, eficienți, de
oameni de acțiune, care iau problema în propriile mâini când interesele sunt
majore. În sfârșit, cu astfel de oameni la conducerea țării, putem spera că ne
facem bine!
Dacă această știre se confirmă, premierul demis al
României a mai câștigat un fan. Nu poți aștepta pasiv să vezi ce soluție
pronunță CCR în dosarul în care partidul pe care îl conduci e autor al sesizării!
De asta am ajuns unde suntem, de la femeile din
Prostia omenească a lui Creangă, care boceau așteptând ca mâța să dărâme drobul
de sare peste copil, până la oamenii de stat care au așteptat liniștiți ca
instituțiile statului să acționeze de capul lor.
Nu se mai poate așa în continuare, dacă vrem ca țara
asta să își mai revină vreodată! Pentru asta avem nevoie de un Cârmuitor. Să ne
arate, să ne conducă să ne mâne pe calea cea dreaptă! Trebuie să renunțăm la
ifose inutile precum independența justiției, independența CCR ori separația
puterilor în stat, dacă ne dorim progresul!
Și, în plus, când CCR are de ales între milioanele
de euro din Sfântul PNRR, ridicat de către premier la rang de stindard în
ultimul an, pe de o parte, și interesele partidului condus de același premier,
pe de altă parte, cine ar putea fi mai potrivit să-i explice cum și ce e de
făcut decât însuși premierul?
Daca nici acum, când țara are nevoie de lumina sa,
acesta nu se implică, atunci când? Și dacă nu el, direct implicat și interesat
în dosarele CCR nu o face, atunci cine?
Am văzut comentarii răutăcioase, cum că „A sunat
Ilie la CCR”. Nu! Fals! Premierul României nu sună ca să-și rezolve problemele
din dosare. Premierul cheamă la raport. Asta înseamnă să fii premier responsabil
și asumat! Și când nu vine muntele la Mahomed, se duce Mahomed la munte.
Am citit și idei năstrușnice cum că, pentru asta,
premierul ar trebui să-și dea demisia de onoare, urmând tocmai exemplul
actualei președinte CCR, care în 2018 a demisionat din funcția de consilier
prezidențial ca efect al unei presupuse întâlniri similare cu un judecător CCR.
Or, așa ceva este practic imposibil. Pai cum ar
putea să își dea demisia un premier demis de Parlament de peste 3 luni? E ca și cum i-ai cere unui mort să se
sinucidă.
Cât despre eventuala imprudență a judecătoarei CCR?
Eu aș fi înțelegător: judecătorii CCR nu sunt, totuși, magistrați, deci poate
nu toți interiorizează și înțeleg restricțiile, statutul și deontologia
profesiei de magistrat. Așa s-ar explica, probabil, și anumite soluții CCR de
dată recentă referitoare la modificările acestui statut.
În plus, în lumea nouă, principiile sunt doar
înșiruiri de vorbe goale pe care le afișăm ca să dea bine, în combinații
flexibile, în funcție de interesul de moment.
Deci haideți să lăsăm deoparte aceste idei desuete
și mai bine să stingem luminile de tot! Măcar așa ne vom putea preface că a mai
rămas ceva din statul de drept.
Și-apoi, după ce ajungem să acceptăm noua realitate,
putem începe să cântăm la unison: nu vrem stat de drept și-arginți, vrem doar
să fim cârmuiți!
Noapte bună, România!
(Alin
Ene, judecător, membru CSM
Mănăstirea Nicula – centru de rezistență al Ortodoxiei în fața asaltului „neoprotestant” împotriva Maicii Domnului și a sfinților români
„Maica Cerului, nădejdea poporului” este cântecul sutelor de mii de pelerini ortodocși care vin, cu speranță, an de an, la hramul Adormirii Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula, de lângă Gherla. Românii – asaltați de politicile globaliste și progresiste dar și de atacurile cultelor „neoprotestante”, în frunte cu pastorul Cristi Boariu împotriva cultului Maicii Domnului, al Sfintei Cuvioase Parascheva și al sfinților români – se regăsesc în rugăciune și nevoință „colo sus, pe deal”, la Nicula. Aici, pelerinii înconjoară în genunchi mănăstirea, cântând pricesne și rostind cu glas tare rugăciuni pentru mântuirea neamului românesc și a întregii omeniri, precum și pentru o Românie ortodoxă care să strălucească asemenea vremurilor în care statul și conducătorii sprijineau tradițiile și credința strămoșească, apostolică și ortodoxă, de la Sfântul Apostol Andrei încoace.
Și anul acesta, Dumnezeu mi-a hărăzit sănătate,
astfel încât, în Postul Maicii Domnului, am reușit să merg să mă închin la
icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula, pictată
de Luca din Iclod în anul 1681. Bucuria de a ridica, din genunchi, rugăciuni
către Maica Cerului nu poate fi descrisă în cuvinte. Doar rugându-te la icoana
Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula poți înțelege importanța celui mai mare
pelerinaj al românilor din Ardeal și din întreaga țară, care își pun nădejdea
în Maica Domnului pentru sănătatea fizică și morală a poporului nostru.
Pelerinajul de la Nicula, la care participă sute de mii de credincioși, este la
fel de important, prin amploarea sa, ca pelerinajul din 14 octombrie la
moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva din Iași. La nivel european, doar
pelerinajul de la Santiago de Compostela poate fi considerat un fenomen
similar. Azi, ca și acum sute de ani, românii din Maramureș, Sălaj, Bistrița,
Bihor și Alba vin pe jos, uneori timp de trei zile, dormind pe drum în casele
sau în șurile oamenilor din satele noastre, până la Mănăstirea Nicula, pentru
a-și aduce obolul, cu bucurie sfântă, prin jertfă și credință, la icoana Maicii
Domnului de la Nicula. Doar cine a făcut acest pelerinaj poate înțelege
lacrimile bucuriei și ale jertfei aduse Maicii Domnului. Este o bucurie
religioasă care nu poate fi explicată rațional. „Sfântă Marie, pentru noi,
roagă-Te!” este priceasna care însoțește buzele și inimile pelerinilor.
La Nicula au fost pictate primele icoane pe sticlă
de către călugări aleși, în perioada prigoanei austriece împotriva Ortodoxiei.
Aceste icoane au intrat în casele românilor de pe întreg cuprinsul Ardealului.
Între anii 1701 și 1948, mănăstirea s-a aflat sub oblăduirea Bisericii
Greco-Catolice Unite cu Roma. Anul acesta am admirat cu bucurie frumoasa
pictură din noua biserică, în stil bizantin, de la Mănăstirea Nicula, ridicată
prin strădania vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania. Acesta a
avut viziunea istorică de a înălța o adevărată catedrală a Ortodoxiei, „la
Nicula, colo-n deal”, ca o flamură a credinței perene a poporului
nostru.Mitropolitul Bartolomeu Anania, cărturar și păstor al Eparhiei Clujului,
Maramureșului și Sălajului, a avut luminata viziune de a restaura la Mănăstirea
Nicula nu doar un pelerinaj secular, ci și o școală de credință, cultură și
artă românească. La Nicula, Bartolomeu Anania a tradus noua versiune a Bibliei.
De aceea, Mănăstirea Nicula, pe lângă faptul că este un centru de pelerinaj al
Ortodoxiei românești și est-europene, trebuie să devină și o universitate de
cultură, artă și credință. Clădirile ridicate în jurul semeței biserici ar
putea găzdui această adevărată universitate mănăstirească, ce s-ar transforma într-un
focar de credință, educație și cultură, cu ecou în întreaga Românie, în Balcani
și în diaspora românească. Încă din secolul al XIV-lea, pe dealul împădurit de
lângă cetatea Gherlei s-au nevoit călugări și pustnici, sfințind acest loc prin
lacrimile și rugăciunile lor. În anul 1552 s-a ridicat aici o biserică
monahală, cu sprijinul eparhiilor din Țările Române, având hramul Sfintei
Treimi. În chiliile monahilor a funcționat și o școală pentru „grija sufletelor
și învățătura pruncilor”.În anul 1659, școala ortodoxă s-a transformat în
școală „împărătească”, adică într-o instituție importantă, organizată după
model bizantin și moldo-valah, nu după modelul împăratului habsburgic de la
Viena, care, la acea vreme, încă nu controla Transilvania.
În anul 1681, vestitul pictor Luca din Iclod a
pictat icoana Fecioarei Maria, dăruind-o Mănăstirii Nicula. În anul 1699 s-a
petrecut marea minune în fața pelerinilor veniți să se roage aici: timp de 26
de zile, icoana Maicii Domnului de la Nicula a lăcrimat, ca o prevestire a
prigoanei austriece împotriva credinței ortodoxe a românilor din Ardeal,
începută în jurul anului 1700.Din acel moment, Maica Domnului a devenit
nădejdea izbăvirii din robie, boli, stăpânire străină și nevoi. Credincioșii
români ortodocși au continuat să vină în pelerinaj, an de an, pe jos, cu
prapuri, cântând: „Am venit, Măicuță, să ne mai vedem, să-ți spunem necazul
care-l mai avem!”Anual, aici se petreceau, în urma rugăciunilor aprinse și
însoțite de lacrimi, minuni și vindecări greu de înțeles. Și anul acesta, sute
de mii de pelerini au venit să se roage la icoana făcătoare de minuni a Maicii
Domnului de la Nicula.În ciuda ofensivei anti-orttodoxe, românii nu au renunțat
la credință.
Cred că a sosit momentul istoric ca actualii ierarhi
și stareția mănăstirii să ia în considerare testamentul spiritual al lui
Bartolomeu Anania: acela de a transforma Mănăstirea Nicula într-o adevărată
universitate de credință, cultură și civilizație românească, într-un focar viu
de creștinism misionar la porțile Europei și centru de rezistență ortodoxă.
Părintele arhimandrit Iustin Miron ar putea arăta calea de urmat pentru
întemeierea acestui centru universitar și a acestei comuniuni religioase a
românilor, dar și a unei comuniuni interortodoxe.Când mă refer la universitate,
înțeleg termenul nu numai în sens modern, ci și în sensul său originar,
provenit din latinescul universitas — o adunare în comuniune culturală și
religioasă. Mănăstirea Nicula ar putea deveni un centru de rezistență al
Ortodoxiei în fața asaltului politicilor progresiste și anticreștine, precum și
al atacurilor unor culte care jignesc cinstirea Maicii Domnului și a sfinților
români. Sutele de mii de pelerini ortodocși veniți anul acesta la Nicula – mai
mulți ca la Untold – arată că adevărata flacără de credință strămoșească nu se
stinge, în ciuda atacurilor agresive și organizate ale unor forțe europene și
ale unor culte neoprotestante. Violența iconoclastă a unor secte împotriva
cultrului icoanelor, moaștelor și Maicii Domnului pare să revină ca în vremea
URSS-ului, în consonanță cu anumite politici anticreștine promovate la
Bruxelles. Realizarea unui centru de rezistență ortodoxă la Nicula ar fi
împlinirea testamentului domnitorilor ortodocși români și a dorinței mulțimilor
de pelerini care vin cântând, pentru ca versurile pricesnei dedicate poporului
român să se împlinească:
„Nu lăsa, Măicuță,
să pierim pe cale,
căci noi suntem fiii
lacrimilor tale.”
Să cinstim istoria națională, tradiția creștină
apostolică, icoanele, pe Maica Domnului, pe sfinții români și poporul român
ortodox se va mântui! Tot ce-i românesc nu piere. Lupta continuă, în ciuda
politicilor de stat și ”pro-europene” care ne vor anihilați reliogios și
identitar. Suntem popor român de ortodocși. Amin!
Ionuț Țene
„MINUNEA DIN NOIEMBRIE 2014” S-A PETRECUT ȘI-N MAI 2025
Nicușor Dan n-a fost niciodată altfel, cred.
Tot ăsta era și când a obținut un post călduț la
Institutul de Matematică al Academiei Române, unde zău c-am încercat să aflu
din toate sursele oficiale „sigure și eficiente” cu ce anume s-a ocupat, dar
m-am lovit de Nebuloasa Orion și-am renunțat. Tot ăsta era și când se juca de-a
nino! nino! „salvarea Bucureștiului”, stând cu curul pe asfalt și bătând la
fund, cu lingura, o cratiță care n-avea nicio vină. Tot ăsta era și când umbla
bezmetic cu sugarul învelit în pelinci, la -6 grade Celsius, prin București,
protestând împotriva Ordonanței 13 și explicând că-l duce cu el pe bebe și la
proteste, dar și la tribunal, ca să-i „creeze amintiri”! Tot ăsta era și când,
printr-o glumă a sorții (dar și a alegătorilor), s-a trezit
Primar-General-cu-cinci-stele și a explicat bucureștenilor că apa caldă ajunge
numai dacă ajunge, iar dacă nu, nu! Tot ăsta era și atunci când a candidat
pentru președinție și când, tot printr-o glumă, dar de astă dată a uriașei
mașinării influenceriste, a fost înșurubat la Cotroceni!
Nicușor Dan a fost mereu același, cel DE ACUM,
adică!
Deoarece pentru atât de evidentul „fel de a fi” al
lui Nicușor „schimbarea” ar fi o boală letală.
Cu toate astea… pentru a nu știu câta oară în
ultimii 35 de ani se întâmplă așa: un grup de indivizi cu o părere excesiv de
bună despre ei înșiși și dezgustător de disprețuitori la adresa tuturor celor
care au o opinie diferită față de a lor, monopolizează sectorul „deștepții
nației” iar de pe această poziție de top, pe care și-o revendică în mod
neobrăzat, îți explică pe îndelete ce anume trebuie să votezi. Dacă nu votezi
așa, ești prost. Iar în spatele lui „ești prost” vin la rând, la post scriptum,
și toate celelalte: putinist, conspiraționist, analfabet, reacționar, asistat
social, știrb, etc. În timp ce „deștepții nației” sunt taman invers:
pro-europeni, pro-„am încredere în știință”, educați, cetățeni onorabili, cu
conturi frumușele în bănci și cu danturi având implanturile la zi!
Nu cred că e unul dintre acești „inteligenți și
rafinați” care să nu fi știut că Nicușor e un „calcă-n străchini” fără
speranță, incompatibil cu președinția, precum Baba Cloanța cu titlul de Miss
Univers! Însă ei nu ni l-au „recomandat” imperativ pentru vreo calitate anume
și nu s-au deplasat ca să înfulece sarmale „dă Cotroceni” și să se pozeze cu
platourile aburinde pentru că ar fi crezut că omul ar fi capabil să ne facă
viața mai bună, ci strict pentru că se așteptau ca NICUȘOR SĂ LIVREZE (!!!!)
ceva potrivit cu aspirațiile lor. Adică, exact așa cum a sintetizat
crucișătorul CETEPEU: „…să pună PSD la punct”! Atât! E o problemă simplă de
arsură în ficați și de revanșă!
În mintea acestor cugetători, noi, ceilalți
cetățeni, nu existăm decât ca niște accidente istorice, bune de prostit o dată
la patru-cinci ani. Accidente utile periodic, deci. Iar după perioadele
electorale ei cred că ar fi cazul să intrăm din nou în faza de hibernare și să
nu mai deranjăm ființele raționale cu opiniile noastre „neconforme”.
Realitatea este că tactica lor funcționează. Cel
puțin pentru prezidențiale, de 22 de ani încoace, a funcționat fără reproș.
Ce-i drept, era cât pe ce să se producă o catastrofă în 2024 și să se aleagă
altcineva decât… dar a intervenit salutar Curtea Constituțională și lucrurile
s-au aranjat! Iar la cât sunt de controlate astăzi alegerile, când autobuzele
din Republica Moldova au început să funcționeze impecabil, cu plăcute escale de
„dans și bune maniere” pe la secțiile de votare din diaspora, nu cred că vom
mai avea surprize.
Numai că, fără niciun fior, la puțin timp după ce
ne-au recomandat călduros „minunea din noiembrie” -pardon! „minunea din mai”,
influencerii cei inteligenți șterg pe jos cu alesul lor cu mai multă vigoare chiar
decât o facem noi, ăia care nu l-am votat, îi dau scrisorile-napoi și-l scuipă
între ochi. Apoi se uită-n jur după următoarea „minune” pe care să ne-o vâre pe
gât.
Și uite-așa, Tudor Chirilă constată, la numai un an
de la prezidențiale, că alesul lui face „lucruri iraționale”:
„Ce este și mai înspăimântător este că sunteți
complet desprins de realitate. Nu suntem influensări (plătiți) ăștia care v-am
susținut și acum vă acuzăm de trădarea votanților dumneavoastră și a valorilor
pe care pretindeți că le susțineți, dimpotrivă am fost acuzați că am fost
plătiți să vă susținem (ce glumă proastă), nu suntem altceva decât cetățeni
(…). Deși îndemnați cu cinism la calm și rațiune faceți lucruri absolut
iraționale sau care se pot citi doar în logica unui atac la democrație și stat
de drept.” (Tudor Chirilă, 14 iunie 2026)
Ana Blandiana e și mai tranșantă și cu glasul ei
pisicesco-arpagicesc ne zice:
„N-am nicio îndoială că e bolnav, că e anormal, că
capul lui -este evident- funcționează altfel decât capetele noastre. Dar asta
nu înseamnă că nu funcționează ca un trădător al propriilor idei. Este clar că
merge cu fiecare pas și se adâncește împotriva propriilor lui idei din campania
electorală și din toată viața de până acum!” (Ana Blandiana, 21 iunie 2026)
CTP-ul, cu fața lui de țestoasă-aligator care-ți
ofilește elanul, pune cu precizie virgulița sub „ț”:
„Nicușor Dan e mult mai perfid decât l-am crezut.
Avea o datorie față de popor, să pună PSD la punct!” (CTP, 15 iulie 2026)
Corina Băcanu, fata aia care nu știe cum să-și țină
limba-n gură, că mereu îi iese pe-afară, mai ales când se uită cruciș, îl
spurcă pe „ales” uitând ce poze de colecție făcea cu dânsul cu prilejul
împărțitului sarmalelor de la Cotroceni:
„Și atunci cine mai ești tu, Iudă? Ție chiar nu ți-e
rușine? Nu ți-e rușine că oamenii care au crezut în tine sunt dezamăgiți? Nu
ți-e rușine că ești exact ce am spus că nu vrem? Nu ți-e rușine că ești
concurent la Insula Despărțirii, invers față de acum câteva luni când ne cereai
voturile, iubirea și nu mai aveam loc de tine pe social media?” (Corina Băcanu
Călărașu, 2 noiembrie 2025)
Iar adeptul „spațiilor mici” și vânătorul de
rinoceri Dan Teodorescu îl repudiază pe Nicușor mai subtil, ce-i drept… dar nu
suficient de subtil încât să nu înțelegem și noi, proștii:
„Am crezut în Oana Gheorghiu şi o să cred în
continuare. Am crezut în Diana Buzoianu şi o să cred în continuare. Am crezut
în Ilie Bolojan şi o să cred în continuare. Am crezut în Nicușor Dan şi… o să
cântăm mâine la Braşov.” (Dan Teodorescu, 6 mai 2026)
În concluzie: se vede treaba că ei, „deștepții” care
l-au votat pe Nicușor, sunt mult mai proști decât noi ceilalți, care nu l-am
votat!
………………………………………………………………
P.S. Dar să nu-i subestimăm, totuși… Undeva, în
subsolurile puturoase ale acestor afaceri electorale se învârt o mulțime de
bani! Bani trecuți, bani prezenți și bani viitori. Sărăcia lucie de la
suprafață acoperă ca o pojghiță punga de parai care bolborosește dedesubt și la
care instalația de foraj populară nu poate să ajungă.
Acolo însă „petroliștii” atașați regimului
recomandat de deștepții neamului se vor mufa mereu și mereu fără opreliști…
Autor:
Luminita Arhire
Sursa:
Luminita
Arhire Facebook
Abonați-vă la:
Postări (Atom)