duminică, 7 iunie 2026

Viitor de AUR țara asta are prin străduința președintelui Nicușor!

 

O stafie circulă prin oraș. Eugen Tomac va fi prim-ministrul României. Așa vrea Nicușor Dan. Președintele în funcție a acționat ca un selecționer, nu ca un mediator. Desemnarea lui Tomac nu este rezultatul vreunei medieri cu partidele, este rezultatul unei decizii individuale, autocratice și unipersonale a celui care ocupă funcția de președinte al țării. El a selectat un premier după criteriul unic al slugărniciei.

Voința românilor exprimată prin votul de la parlamentare este aruncată la coș. Partidele au devenit  un decor pentru voința personală a selecționerului de la Cotroceni.

Nicușor Dan  s-a întâlnit în vreo două rânduri,  „informal”, cu liderii partidelor „pro-occidentale” doar ca să strângă alibiuri pentru ce avea oricum de gând să facă. Declarase de multe ori că „are în cap câteva variante” de premier. Respectivii lideri politici, veniți la „consultări” lustruiți la patru ace, au fost doar martorii figuranți ai unei șmecherii.

La consultările oficiale, purtate cu toate cele  opt partide în aceeași zi de 18 mai, a participat hodoronc-tronc și Eugen Tomac. În octombrie anul trecut fusese numit consilier onorific al președintelui pentru relația cu românii de pretutindeni. Nu era în fișa postului să participe la astfel de consultări. Dar cine i-a sesizat prezența și cum băga el capul în poză – figură pe care a practicat-o zeci de ani, cu o smerenie (foarte profitabilă pentru el și familia lui) –  a înțeles că  lucrurile erau decise mai demult.

Cu o șiretenie mai toxică decât se poate bănui, Nicușor Dan pregătise din timp o capcană. Cu o săptămână înainte de consultările cu toate partidele, lansase cu de la sine putere o condiție cu mult peste atribuțiile pe care i le dă Constituția: a anunțat partidele că va desemna premier pe cel care se va prezenta la consultări cu „o majoritate clară în Parlament”. Adică partidul cu pretenția de a da premierul să vină nu doar cu numele, ci și cu acordul scris al partidelor cu care va obține majoritatea!

„La toate delegațiile de partide cu care ne vom întâlni, pentru oricare dintre propunerile de guvern, întrebarea mea va fi dacă are sau nu are negociată o majoritate. Eu nu o să fac experimente, să propun premier și să vedem dacă există sau nu majoritate”, declara Nicușor Dan în 12 mai.

Constituția spune exact pe dos: președintele desemnează un candidat de premier care trebuie să negocieze el cu partidele și, în timp de 10 zile, să supună votării în parlament programul și echipa. Potrivit Constituției, testarea existenței unei  majorități o face exclusiv Parlamentul, nicidecum președintele.

Iar dacă se va găsi un partid care să afirme că da, are candidat care va obține majoritate, atunci intervine al doilea filtru: președintele numit îi va întreba „cu cine faceți majoritate?”. Pentru că, a declarat ritos locatarul de la Cotroceni, „nu există vreo șansă ca în viitoarea majoritate să existe forțe anti-occidentale”.

În doi timpi și trei mișcări, președintele numit Nicușor Dan a anihilat pluripartidismul: nu va fi desemnat candidat premier decât cel care, în primul rând, îi va demonstra  lui, nu parlamentului! – că are majoritate, și, în al doilea rând,  că este obligatoriu ca acea majoritate să nu includă cumva anumiți parlamentari aleși prin vot democratic la 1 decembrie 2024. Este vorba despre cei de la AUR, SOS, POT, PACE.

După alegerile care au fost anulate special spre a-i deschide lui calea spre Cotroceni, Nicușor Dan  adâncește și mai mult prăpastia în care împinge țara: aruncă la gunoi și voturile exprimate pentru parlament.

Aranjamentul viclean gândit de Nicușor Dan avea să fie pus în funcțiune cu ocazia consultărilor cu delegația PSD. Social-democrații, câștigători ai alegerilor parlamentare și având cel mai numeros grup parlamentar, i-au propus să-l desemneze pe Sorin Grindeanu.

Într-o declarație făcută ziariștilor vinerea trecută, în Muntenegru, Nicușor Dan descrie întreaga lucrătura prin care a reușit să trimită o dronă sinucigașă fix în burta democrației.

A fost întrebat  de ce nu l-a nominalizat pe Sorin Grindeanu. Nicușor Dan a răspuns: „Pentru că era previzibilă majoritatea! Am pus întrebarea <și care să fie majoritatea din care dumneavoastră să faceți parte sau care să fie majoritatea din care să nu faceți parte>. Și raționamentul până la capăt nu l-a dus nimeni, despre cine să fie în acea majoritate”. Deci nu l-a desemnat pe Grindeanu pentru că bănuia (!) că PSD va face alianță cu AUR – ceea ce, în mintea lui, este o adevărată tragedie națională.

Ziarista a insistat, explicând că PSD i-a propus și un guvern minoritar. „Sprijinit de cine?”, a fost reacția locatarului de la Cotroceni. AUR nu numai că are interzis la guvernare, dar n-are voie nici să voteze pe cine dorește!

„Dar Eugen Tomac de cine este sprijinit?”, a continuat jurnalista. „Eu am speranța că toate forțele pro-occidentale vor sprijini acest guvern, pentru că nu există o altă posibilitate logică pro-occidentală și care să aibă și o majoritate în spate”, a fost răspunsul.

În declarația prin care anunța desemnarea lui Tomac, Nicușor Dan a mai lansat o diversiune: consideră că alegerea sa din mai 2025 a fost rezultatul unui vot negativ „al românilor” împotriva forțelor anti-occidentale etc etc. Iar acum  „s-a ajuns inclusiv în punctul în care pare normal ca forțele politice împotriva cărora românii s-au mobilizat în urmă cu un an să fie invitate să facă parte din actul de guvernare”. Cine a invitat aceste forțe?, l-a întrebat ziarista.

„Când un lider politic vine în fața dumneavoastră și spune <vrem PSD la guvernare>, cred că trebuie să întrebați <cu cine?>. Eu, în consultările și formale, și informale, i-am întrebat asta”.

„Vă referiți la USR, UDMR, PNL, care au spus „să-și asume PSD cu AUR o guvernare”?, a continuat ziarista. „V-am dat răspunsul”, a replicat președintele numit.

„Totuși, Eugen Tomac trebuie să negocieze și cu cei de la AUR?” , a mai insistat gazetărița. „Cu AUR nu, că nu se pune problema”, și-a dat Dan arama pe față.

Manevrele pe care le-a făcut Nicușor Dan cu ocazia acestei desemnări n-au nimc comun cu „direcția pro-europeană”, devenită „pro-occidentală”, spre care președintele numit pretinde că duce țara.

Condiția impusă partidelor, de a face propuneri de premier numai dacă prezintă majoritatea pe care se bazează, excluzând participarea sub orice formă – directă,  sau indirectă prin vot de susținere –  a partidului care este al doilea în parlament după numărul de mandate reprezintă, în termenii Art.95 din Constituție, o faptă gravă. Nicăieri în Europa democratică nu se petrece un astfel de abuz anti-democratic.

Regimul pe care-l instituie Nicușor Dan este opus pro-occidentalismului. Este  regimul unei „democrații administrate”, de sorginte putinistă. O democrație vegheată de un invizibil consiliu al gardienilor, conduși de întâistătătorul șăgalnic de la Cotroceni. Ciuvicii au avut dreptate: rușii au venit, dar sunt în alt loc decât trăncănesc ei.

Pas cu pas, metodele democrației putiniste prind viață. Președintele numit la București n-a găsit niciun român capabil să conducă un guvern. A dat o lovitură mortală pluripartidismului și, în mod simbolic, i-a pus și o bomboană pe colivă: l-a desemnat premier pe ucrainianul  Eugen Tomac. Născut în Ucraina sovietică, căsătorit prin R. Moldova, ajuns acum cu vilă și apartamente la Bruxelles și fără domiciliu declarat în țară. S-a descurcat, bine instruit, nimic de zis.

După congresul despre dezinformare organizat zilele trecute la Cotroceni se mai anunță o lovitură: înființarea unui fel de minister al adevărului, care să păzească poporul de dezinformarea pe care o fac extremiștii, suveraniștii, putiniștii, legionarii…Jucan, Toma și ceilalți corifei ai CNA  dețin adevărul absolut, al celor ce sunt și ce nu sunt. Un alt personaj sinistru, care scoate din debara sondaje pe bandă rulantă, cere 1 miliard de euro ca să stârpească nostalgicii. Cam puțin, va avea mult de lucru.

Prin toate aceste manevre și lucrături viclene menite să-i satisfacă o uriașă sete de putere,  Nicușor Dan nu face decât să potențeze și mai mult ascensiunea AUR. Probabil că, în final, singura soluție va fi să scoată acest partid în afara legii. Dacă se poate, chiar într-o zi de alegeri. La fel cum a procedat surata Maia de peste Prut; altfel, o europeană cât cuprinde…

Țara  a mai trecut prin astfel de perioade. Decenii în șir, Europa Liberă și Vocea Americii erau considerate instrumente de propagandă imperialistă care otrăveau poporul cu minciuni. Acum, suveraniștii sunt instrumente de propagandă putinistă care dezinformează poporul cu fel de fel de lucruri; care sunt invers.

Octavian Știreanu

Despre o școală și un profesor din altă lume

Clădirea bătrână, deși abia se mai ținea pe fundație, adăpostea școala din anii 50 a Cavnicului. Podelele erau putrede, din ele se ridicau nori de praf. ”Nu mai tropăiți ca niște căluți, că, uite, se face praf și vă veți îmbolnăvi și voi de silicoză, ca tații voștri” - ne dojenea ocrotitor și blând, ca o mamă, învățătoarea noastră, Reghinuța. Eram în clasa a II-a. Când doamna învățătoare era indisponibilă, venea la clasa noastră domnul profesor Ioan Nădișan. Ca să nu înghițim praful din podelele putrede, domnul profesor ne ducea în poiana de la Măgură, unde bănci și scaune ne erau pietrele și buștenii de fag. Acolo ne ținea lecțiile, în natură. Și mai târziu, când ne era profesor la biologie, domnul profesor puține lecții le preda în clasa prăfuită. Dacă învățam, spre exemplu, despre miriapode, ne ducea în pădure și ne punea să ridicăm bolovani, pentru a vedea miriapodele. Trebuia să le numărăm piciorușele. Când ne preda despre ceva microscopic, lecția ne-o preda în cimitirul din Rai, unde, spunea, mediul bacteriogen este foarte dezvoltat. Avea răbdare cu fiecare dintre noi, până când toți ne uitam prin microscop, către o lume fascinantă. Dacă, în ianuarie, avea de predat lecția despre plantele care rodesc legume, ne ducea în sera școlii, făcută de Dumnealui și de elevi, unde ne arăta rădăcina, tulpina, frunzele și florile care fac pătlăgeaua, roșia. Așa învățam și despre alte plante. Toți eram ochi și urechi la lecții, abia așteptam să mai vină ora de biologie.

Dând timpul înapoi cu mai bine de-o jumătate de secol, acum, când mă aflu în iarna vieții, realizez că, în acei ani, se practica un învățământ aplicat, eficient, modern. În imagine, împreună cu domnul profesor Ioan NĂDIȘAN, în anul 2012, examinând starea de sănătate a celor trei exemplare de Ginkgo biloba (Arborele pagodelor), din fața Prefecturii Maramureș.

Text și fotografie de Alec PORTASE

Hai să fim morali...


 Portul Constanța este cel mai mare port comercial al României, de care depinde întreaga noastră economie, precum și - da, n-o să credeți, dar da - și mare parte din economia Ucrainei.

Nu ai voie să trimiți drone marine de atac sau patrulare pe acolo.
Pur și simplu nu ai voie.
România a ajutat și ajută Ucraina în acest război. Mai mult chiar, România și-a subordonat nevoilor Ucrainei o mare parte din infrastructura de transport, sistemul vamal, antrepozitele și tot felul de alte facilitați logistice. Și-a pus la pământ agricultura proprie pentru a ajuta agricultura Ucrainei. România a dat, din propria sărăcie, ajutoare sociale și medicație gratuită refugiaților ucraineni, școli și emisiuni în limba lor, autostrăzi largi pentru investiții sau “investiții” în economia României (în condițiile în care, pentru toți ceilalți investitori non-UE are numai restricții și condiționalități) și, lucrul cel mai bizar și mai grav, România le-a dat ucrainenilor posibilitatea nelimitată să care săptămânal tone de bancnote în euro și dolari și sute de lingouri de aur. Noi, amărăștenii, trebuie să justificăm orice plată cash mai mare de 1000 de lei, căci suntem toți suspecți de spălare de bani și terorism.
Da, Rusia a atacat Ucraina, acum peste 4 ani și continuă să o piseze, da, Ucraina este în război și are dreptul să se apere, dar Ucraina nu are dreptul să ne pună în pericol în asemenea hal. Sau să ne utilizeze țara ca spațiu de experiment psi-ops. Sau să ne pună co-naționalii pe liste negre. Sau să facă apologia naziștilor criminali de război. De altfel, aceste lucruri au epuizat demult răbdarea și susținerea pentru cauza ucraineană. Nu numai la noi, ci și în Polonia.
De altfel, nu am văzut un gest minimal de scuze sau explicații din partea regimului Zelensky, nici măcar un mesaj pentru “prietenul” său Micușor Ban.
Războaiele se câștigă, în primul rând, prin arme morale.
Așadar, hai să fim morali.
Gheorghe PIPERA, europarlamentar

Cumpărăm armament din secolul trecut! Oare ne pregătim pentru Al doilea război mondial?



Fostul premier Adrian Năstase critică deciziile luate la nivel guvernamental, în contextul programului SAFE. România se înarmează, dar o face cu armament din secolul trecut, ca și cum ne-am pregăti de al Doilea Război Mondial.
Adrian Năstase scrie că i s-a părut o glumă faptul că un elicopter căuta o dronă rătăcită la Constanța, când o dronă Reaper ar fi putut face asta.
„Deciziile referitoare la programul de inarmare SAFE dau impresia ca traim intr-un timp paralel. In apropierea noastra se desfasoara conflicte cu arme ale viitorului iar noi cumparam ce au in depozite producatorii de armament, din secolul trecut. Pare ca ne pregatim sa intram in Al doilea razboi mondial.
De atunci au trecut insa peste opt decenii. Sigur ca este important sa avem tancuri pentru ca, intre altele, stim ca numarul de generali de la arma tancuri depinde de numarul de tancuri dar optiunile de aparare pentru viitor ar fi trebuit orientate, poate mult mai mult, spre instrumente moderne de lupta – drone, anti-drone, arme cu laser, radare, sisteme de razboi electronic.
Mi s-a parut o gluma elicopterul care survola zona de coasta de la Constanta pentru a cauta cu binoclul dronele ucrainene „ratacite”, in conditiile in care o drona Reaper ar fi putut face cu usurinta o astfel de monitorizare.
Si nu inteleg de ce nu folosim pentru productie prototipurile de drone realizate deja de companii romanesti. De ce nu le finantam pentru a produce instalatii potrivite experientelor obtinute din conflictele recente din Ucraina si Iran.
Chiar crede cineva ca au sens cateva rachete aer-aer (de milioane de dolari) trase de avioanele F-16 care vor veni peste cativa ani? Nu ar fi mai normal sa cautam aplicatii militare pentru laserul de la Magurele (americanii, britanicii, chinezii au deja arme cu laser sol-aer)?
Cred ca deciziile noastre de cheltuire a banilor SAFE, pentru a finanta industria de aparare europeana, cumparand arme ale trecutului, este o eroare”, a scris Adrian Năstase pe blogul personal.



Semnal editorial

 


Analiză a volumului Spiritul 21 și aforismele lui Brâncuși de Petre Cichirdan (Editura Intol Press, Râmnicu Vâlcea, 2013)

Volumul Spiritul 21 și aforismele lui Brâncuși reprezintă una dintre cele mai originale contribuții la literatura românească de inspirație brâncușiană din ultimele decenii. Cartea se înscrie în domeniul „brâncușiologiei”, însă nu urmărește modelul clasic al exegezei istorico-artistice, ci propune o formulă inedită: dialogul dintre gândirea aforistică a lui Constantin Brâncuși și conștiința omului contemporan, personificată prin conceptul simbolic al „Spiritului 21”.

Cartea este construită pe un principiu dialogic. Autorul pornește de la aforismele atribuite lui Brâncuși și le supune unei confruntări intelectuale cu ideile, valorile și contradicțiile secolului XXI. În locul unui comentariu explicativ, Petre Cichirdan imaginează un interlocutor modern care răspunde marelui sculptor, aprobându-l uneori și contestându-l alteori.

Această metodă transformă textul într-un exercițiu de hermeneutică activă. Cititorul nu asistă la o simplă interpretare a aforismelor, ci la o confruntare între două paradigme spirituale:paradigma sacrului și a intuiției cosmice reprezentată de Brâncuși; paradigma raționalismului tehnologic și a spiritului critic contemporan, reprezentată de „Spiritul 21”.

În acest sens, volumul poate fi citit atât ca eseu filosofic, cât și ca experiment literar.

În economia cărții, Brâncuși nu apare exclusiv ca sculptor, ci ca gânditor. Autorul valorifică dimensiunea aforistică a operei brâncușiene, considerând că aceasta constituie o veritabilă operă literară și filosofică. Aforismele lui Brâncuși sunt tratate ca expresii concentrate ale unei viziuni asupra existenței, artei și destinului uman.

Petre Cichirdan observă că în spatele formulărilor aparent simple ale sculptorului se află o concepție organică despre univers, apropiată de gândirea tradițională și de spiritualitatea arhaică românească.

Originalitatea cărții rezidă în apariția personajului conceptual „Spiritul 21”. Acesta nu este un simplu comentator, ci expresia unei mentalități moderne marcate de:scientism; tehnologie; individualism; scepticism; materialism cultural.

Dialogul devine astfel un conflict între două moduri de a înțelege lumea.

Π       n numeroase situații, Spiritul 21 contestă afirmațiile lui Brâncuși și refuză soluțiile metafizice oferite de acesta. Criticul Sorin Lory Buliga observa că unele replici ajung până la contradicții radicale, ceea ce conferă volumului caracterul unei polemici filosofice autentice.

Din punct de vedere filosofic, cartea poate fi interpretată ca o dezbatere asupra condiției omului contemporan.

Brâncuși reprezintă:unitatea; armonia contrariilor; transcendența; spiritualizarea materiei.

Spiritul 21 reprezintă: fragmentarea; analiza; relativismul; încrederea în cunoașterea pozitivă.

În spatele acestor opoziții se află o întrebare fundamentală: mai poate omul contemporan să acceseze dimensiunea sacră a existenței?

Autorul nu oferă un răspuns definitiv. El preferă confruntarea ideilor și lasă cititorului libertatea de a decide.

Volumul este și o reflecție asupra identității culturale românești. Petre Cichirdan stabilește legături simbolice între marile repere ale civilizației române și universul lui Brâncuși, sugerând continuitatea unor valori spirituale care traversează istoria. Critica a remarcat această tendință de a integra opera brâncușiană într-un orizont mai larg al culturii naționale și europene.

Limbajul cărții este eseistic și aforistic în același timp. Autorul alternează: reflecția filosofică; comentariul cultural; ironia polemică; formularea sentențioasă.

Se observă experiența jurnalistică a lui Petre Cichirdan, care conferă textului dinamism și accesibilitate. Fraza este directă, uneori provocatoare, menită să stimuleze dezbaterea intelectuală.

Importanța cărții constă în faptul că nu repetă interpretările consacrate despre Brâncuși. Ea propune un nou mod de lectură a aforismelor sale, transformându-le într-un interlocutor viu al prezentului.

Volumul demonstrează că opera lui Brâncuși nu aparține exclusiv istoriei artei, ci rămâne o sursă de reflecție pentru problemele fundamentale ale lumii contemporane: sensul existenței, raportul dintre spirit și materie, relația dintre tradiție și modernitate.

Spiritul 21 și aforismele lui Brâncuși este o lucrare de frontieră între eseu filosofic, critică culturală și literatură aforistică. Prin dialogul imaginat între gândirea lui Brâncuși și sensibilitatea secolului XXI, Petre Cichirdan realizează o meditație profundă asupra destinului culturii contemporane.

Cartea se remarcă prin originalitatea construcției, curajul polemic și capacitatea de a readuce în actualitate mesajul spiritual al lui Brâncuși. Ea constituie nu doar un omagiu adus marelui sculptor, ci și o invitație la reflecție asupra sensului civilizației moderne.

                                                                       Al.Florin Țene