Aforismul zilei - Mircea Eliade

 

Evanghelia de Duminică: Eșecul nemilostivirii și responsabilitatea veșniciei

Duminica a 22-a după Rusalii (Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr) Luca 16, 19-31

Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi, în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, iar Lazăr, asemenea, pe cele rele; şi acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. Şi, peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.

Pildele rostite de Mântuitorul Hristos se bazează pe realități imediate pentru a desluși sensurile cele mai profunde ale existenței și, în special, modul în care omul este chemat să se împărtășească veș­nic de lumina, iubirea și pacea împărăției lui Dumnezeu. Dar ­Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr iese oarecum din acest tipar și pătrunde narativ în însăși realitatea vieții viitoare, pe care o descrie profetic, prin analiza destinului celor două personaje centrale.

Viețile lor pământești se împletesc. Pe de o parte bogatul, al cărui nume nici nu este pomenit, fiind descris doar prin permanenta grijă față de propriul trup, căruia îi sunt asigurate veșminte luxoase și mese îmbelșugate. Exilat în propriul său egoism autosuficient, duce o viață exclusiv biologică, refuzând intrarea în comuniune prin experiența iubirii jertfelnice. Practic, este atât de plin de sine, încât nu poate renunța la nimic pentru alții. Deși beneficiază de ritualul funebru, în urma judecății dumne­zeiești ajunge în iad, unde trăiește aievea, cu sufletul, drama pedepsei asumate încă de când era viu: însingurarea țin­tuită în legăturile falsei splendori luciferice, percepută ca o văpaie a ființei întunecate de neiubire.

Este menționat cu numele pentru a se arăta pomenirea lui în Împărăția cerurilor

La polul opus, deși paradoxal aflat doar la o distanță măsurată de umbra unei mese îmbelșugate – Lazăr. Flămând și bolnav, abandonat și neajutorat, mângâiat doar de dragostea necuvântătoarelor care-i lingeau rănile, simțind la rândul lor atingerea plină de iubire a sufletului său. Este men­ționat cu numele pentru a se arăta pomenirea lui în Împărăția cerurilor, unde este chemat și așezat cu drepții în sânul lui Avraam – expresia deplinei comuniuni, în vibrația sufletului celui care fusese numit părinte al multor nea­muri (Fc 17, 4), inefabil zugrăvită ca leagăn de ștergar românesc în iconografia Voronețului și a altor mănăstiri moldave.

Aflat în iad, bogatul observă răsplătirea lui Lazăr. Orbit de trufie, chiar și acum e incapabil să-l cheme pe nume, așa cum refuzase o viață întreagă, desconsiderându-l. Îl strigă, însă, pe Avraam, pentru a-i cere lui să-l trimită pe Lazăr să-i domolească suferința. Avraam îi comunică faptul că situația nu poate fi schimbată, fiind consecința unei alegeri libere, validată prin judecată dumnezeiască. Experierea binelui și a răului în viața trupească efemeră este, în mod necesar, echilibrată prin inversarea acestora în veșnicia sufletului. Prăpastia adâncă, de netrecut, reprezintă abisul dintre egoism și comuniune, sugerând, totodată, faptul că exprimarea dreptății dumnezeiești este imuabilă, iar stările sufletelor după moarte nu mai pot fi modificate prin voința lor proprie. La fel, nu mai pot fi influențate deciziile celor rămași pe pământ, așa cum vedem din continuarea dialogului dintre bogat și Avraam. Gândul celui aflat în iad nu era la cei flămânzi și neajutorați, precum Lazăr, ci la cei cinci frați, la fel de bogați și de egoiști ca și el, al căror viitor destin îl intuia a fi similar cu al lui. Răspunsul lui Avraam, și de această dată, întărește învă­țătura privind pronia lui Dumnezeu: legea divină transmisă prin Moise și prin proroci conține toate preceptele necesare pentru lucrarea propriei desăvârșiri morale. Avertismentul privind faptul că nu vor crede nici dacă va învia cineva din morți anticipează și viitoarele contestări la adresa creștinis­mului în general, ca religie bazată pe întruparea, moartea și învierea Fiului lui Dumnezeu.

Să ne întărim credința în existența sufletului omenesc

Pilda pe care am ascultat-o în Sfânta Evanghelie citită astăzi evidențiază câteva învățături de bază ale credinței ortodoxe, intens contestate în vremea noastră de către diverse grupări care se revendică a fi creștine, dar nesocotesc cuvântul Domnului Iisus Hristos. În primul rând, se cuvine să ne întărim credința în exis­tența sufletului omenesc ca entitate spirituală care supra­viețuiește morții biologice, având un destin propriu și identitate personală cu conștiință de sine. Ne deosebim, așadar, de animale, care au doar simpla „suflare de viață”, și nu „trecem în ne­ființă” prin moarte, ci continuăm să ființăm cu sufletul nostru. Încă din Vechiul Testament, găsim scris că după moarte trupul se întoarce în pământ, iar sufletul la Dumnezeu care l-a dat pe el (Ecc 12, 7). Există și grupări religioase de sorginte creștină care susțin neantificarea tuturor oamenilor după moarte și refacerea lor din memoria divină (cartea de pomenire din Mal 3, 16), la Parusie. În pildă, însă, sufletele bogatului și lui Lazăr sunt vii, în contextul în care viața în trup a celorlalți oameni se continuă fără ca Parusia să fi venit.

Apoi, Ortodoxia vorbește despre o singură viață de după moarte, cea veșnică, deci nu acceptă sub nici o formă împrumuturile religioase din filosofiile orientale care susțin conceptul de reîncarnare și peregrinarea sufletului prin mai multe vieți, până la atingerea desăvârșirii. Nici bogatul și nici Lazăr nu s-au reîncarnat în alte trupuri, ci au continuat să vie­țuiască spre veșnicie cu sufletele lor, aștep­tând învierea cea de obște.

La fel, întâlnim obiecții privitoare la judecarea sufletelor și la așezarea lor în rai sau în iad, promovându-se diverse concepții menite să relativizeze aceste învă­țături de bază ale credinței noastre ortodoxe. Pilda de astăzi este menită, o dată în plus, să risipească aceste confuzii și să ne întărească în credință.

Conștientizarea sfârșitului vieții pământești reprezintă un prilej de sporire a acuității duhovnicești

Învățătura Bisericii noastre despre suflet, moarte, viața veș­nică, rai și iad nu trebuie să ne înfricoșeze, ci să ne responsabilizeze. Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ioan Scărarul, Sfântul Antonie cel Mare sau  Pimen din Pateric sunt doar câteva nume celebre care indică pomenirea morții ca instrument al pocăinței și al treziei. Cu alte cuvinte, conștientizarea sfârși­tului vieții pământești reprezintă un prilej de sporire a acuității duhovnicești, de creștere în virtute și de agonisire a comorii din ceruri (Luca 12, 33), asemeni lui Lazăr, iar nu a bunurilor pămân­tești trecătoare, precum bogatul cel nemilostiv.

Astăzi, observăm, din nefericire, faptul că tipologia umană a bogatului din pildă a devenit proprie unor largi categorii de persoane care și-au pierdut sensul comunional al existenței, valorizând exclusiv emanciparea egoistă a sinelui. Multe dintre mediile sociale se configurează ca adunări ale acestor individua­lități care pun preț doar pe vanități luciferice și consumul neobosit de materie. Din personaje biblice, bogatul și frații săi au devenit arhetipuri pentru colectivități umane ale lumii de azi, care trăiesc asemenea lor, fără nici o responsabilitate asupra veșniciei. Porfira și visonul de altădată definesc coordonatele luxului zilelor noastre, iar mesele îmbelșugate se perpetuează în sfidătoarea risipă a resurselor pentru alimentarea traiului hedonist. La rândul său, Lazăr continuă să imprime chipul sărăciei și al suferinței asupra multor semeni ai noștri, bătrâni, bolnavi și neputincioși, așteptând în zadar măcar firimiturile iubirii care întârzie să li se arate.

Cuvintele Evangheliei mântuitoare a Domnului Hristos ne îndeamnă să fim milostivi. Bogatului nu i se mai știe nici numele pentru că, asemeni fecioarelor neîn­țelepte, nu și-a agonisit în candela sufletului untdelemnul faptelor bune, auzind de la Dumnezeu același mesaj: Nu vă cunosc pe voi (Mt 25, 12). Dacă ne amintim de spusele Sfântului Grigorie Teologul, precum că „nimic nu îi este mai propriu lui Dumnezeu decât mila” (Cuvântarea XIV – Despre iubirea săracilor, PG 35, 858-910), și dacă recitim și textul evanghelic în care Hristos – Dreptul Judecător – Se identifică pe Sine cu toți cei defavorizați (Mt 25, 31-46), vom înțelege cauza destinului nefericit al bogatului nemilostiv și răsplătirea lui Lazăr.

Călăuziți așadar astfel, suntem chemați să schimbăm ospe­țele opulenței, desfrâului și nemilostivirii cu Cina euharistică a Dumnezeieștii Liturghii, unde Însuși Hristos se oferă ca merinde duhovnicească pentru vindecarea sufletelor și a trupurilor flămânde și însetate după comuniunea agapică a Preasfintei Treimi.

Autor: Pr. prof. dr. David Pestroiu – 01 Noiembrie 2026

Fotografia zilei - Luminația

 

                                                              Foto: Constantin Ioan Lazu

Un stalinism înfiorător străbate Europa...

 

Un stalinism înfiorător străbate Europa. Am văzut ce au făcut în România prin anularea alegerilor, iar acum vedem ce se întâmplă în Polonia, unde se încearcă punerea mâinii pe putere prin aceleași metode.

Progresiștii de la Bruxelles sunt disperați că încep să piardă puterea. Iar singura modalitate prin care mai încearcă să rămână la conducere și să-și asigure majorități parlamentare este să anuleze voturi sau să preia cu forța instituțiile care nu le fac jocurile. Vor să controleze totul, astfel încât, indiferent ce votează cetățenii, tot ei să fie câștigători.

Ceea ce s-a petrecut aseară în Polonia am văzut și am simțit pe propria piele aici, în România. Este aceeași lovitură de stat, în toată splendoarea ei. O lovitură executată prin metode care amintesc de cele mai întunecate vremuri ale comunismului, când instituțiile erau ocupate și controlate politic, iar voința poporului nu mai conta.

Este de admirat curajul președintelui Karol Nawrocki, care a intervenit personal și a trecut de baricada formată de polițiștii trimiși de Donald Tusk pentru a ocupa clădirea Curții Constituționale. A reușit să intre pe ușile instituției, chiar dacă era împins din interior și împiedicat de cei care ocupaseră clădirea.

A reușit să discute cu judecătorii pe care Donald Tusk îi vrea îndepărtați. De ce? Pentru că îi încurcă jocurile politice și planurile pentru viitoarele alegeri. Aici este miza acestei lupte pentru controlul instituțiilor statului.

Vedem că președintele Karol Nawrocki a trecut la o ofensivă importantă. A convocat partidele politice la discuții pentru a restabili ordinea constituțională și pentru a pune capăt acestei lupte pentru acapararea instituțiilor.

Nu este normal ceea ce se întâmplă în statele membre ale Uniunii Europene. Democrația apune sub ochii noștri, iar cei care o calcă în picioare sunt tocmai cei care au democrația toată ziua în gură.

Ne vorbesc despre libertate, dar o îngrădesc. Ne vorbesc despre drepturile cetățenilor, dar nu respectă voința acestora atunci când rezultatul votului nu le convine. Ne vorbesc despre statul de drept, dar vor să pună mâna pe instituțiile care ar trebui să fie independente de puterea politică.

Este tot mai clar că acești progresiști, soroșiști, în frunte cu Ursula von der Leyen și Emmanuel Macron, trebuie să dispară de la conducerea politică a Uniunii Europene. Nu avem nevoie de asemenea politici toxice pentru democrație, de asemenea practici autoritare și de această obsesie de a controla totul, indiferent de voința cetățenilor.

Bruxelles-ul trebuie să lase statele și popoarele Europei să-și aleagă singure conducătorii și să decidă ce parcurs politic vor să urmeze. Nu este treaba unor politicieni de la Bruxelles să hotărască cine trebuie să conducă România, Polonia sau oricare alt stat membru.

Pentru că așa este normal într-o democrație. Poporul votează, iar votul trebuie respectat, indiferent dacă rezultatul convine sau nu celor aflați la putere.

Nu poți să vorbești toată ziua despre democrație și libertate, iar atunci când pierzi puterea să începi să anulezi alegeri, să ocupi instituții și să calci în picioare voința cetățenilor. Asta nu mai este democrație. Sunt metode care amintesc de stalinismul pe care Europa pretinde că l-a lăsat în urmă!

Ion MOTEA

Mihai Șora revine în actualitate! De data asta prin rudele care se încaieră pe moștenire...

 

La mai bine de trei ani de la moartea lui Mihai Șora, liniștea este departe de a se fi așternut peste familia celebrului filozof, care s-a stins din viață la venerabila vârstă de 106 ani. Moștenirea sa a devenit mărul discordiei între copiii săi și ultima soție, Luiza Palanciuc-Șora, femeia cu 56 de ani mai tânără decât el.

Iar războiul judiciar scoate acum la iveală detalii surprinzătoare despre averea familiei, proprietăți înstrăinate în urmă cu mai bine de un deceniu, sume de bani și existența unui document invocat drept „testamentul final” al filosofului. Gândul vă prezintă detalii dintr-o încheiere judecătorească recentă, care aduce o nouă răsturnare de situație în disputa pentru moștenire.

Povestea de dragoste dintre Mihai Șora și Luiza Palanciuc a ținut prima pagină a ziarelor ani la rând, mai ales din cauza diferenței uriașe de vârstă dintre cei doi. Filosoful avea 98 de ani când s-a căsătorit, în 2014, cu femeia care avea să-i rămână alături până la sfârșitul vieții.

După moartea lui Mihai Șora, survenită pe 25 februarie 2023, în spațiul public s-a vorbit despre o avere estimată la aproximativ un milion de euro, valoare care nu a fost însă confirmată printr-o evaluare judiciară.

Numai că, la trei ani de la dispariția filozofului, copiii acestuia au decis să tranșeze problema moștenirii în instanță. La Judecătoria Sectorului 1 București a fost înregistrat, pe 23 februarie 2026, dosarul 7477/299/2026, având ca obiect succesiunea lui Mihai Șora.

În calitate de reclamanți figurează Toma Gabriel Șora, Alexander Elisabeth Șora și Sylvie Gabrielle Delmas, iar de cealaltă parte se află Luiza Camelia Palanciuc-Șora.

Numai că văduva filozofului nu s-a limitat la postura de pârâtă. Aceasta a formulat, la rândul ei, o cerere reconvențională, prin care a introdus în disputa succesorală chestiuni legate de bunuri și sume de bani din trecutul familiei.

Iar aici apare unul dintre cele mai interesante detalii ale întregului scandal: în documentele procesului este invocat chiar „testamentul final” al lui Mihai Șora.

Referirea apare într-o încheiere pronunțată la 14 octombrie 2026, care dezvăluie că văduva a solicitat raportul unor presupuse donații, inclusiv în legătură cu bunuri menționate în testamentul invocat.

Din soluția instanței reiese că Luiza Palanciuc-Șora a încercat să aducă în discuția despre succesiune un apartament din București, situat pe strada Țepeș Vodă. Nu este vorba despre o tranzacție recentă, ci despre un imobil înstrăinat în anul 2015, cu aproximativ opt ani înainte de decesul filosofului.

Mai exact, văduva a cerut ca, în cadrul raportului donațiilor, să fie luată în calcul valoarea sau echivalentul valoric al proprietății la momentul înstrăinării.

Dar surprizele nu se opresc aici! În aceeași cerere, Luiza a adus în discuție și sume de bani provenite din valorificarea unor bunuri din patrimoniul familiei Șora, inclusiv proprietăți situate la Timișoara, despre care se arată că ar fi fost menționate în acest „testamentul final”.

Astfel, războiul pentru moștenire ajunge să privească nu doar bunurile rămase după moartea filosofului, ci și operațiuni patrimoniale petrecute cu mulți ani înainte.

Deocamdată, documentul judiciar nu lămurește cine a beneficiat de eventuala donație a apartamentului, ce sume au rezultat din valorificarea bunurilor sau ce dispoziții conține testamentul invocat.

Tocmai când disputa pentru avere părea să se extindă asupra unor bunuri din trecutul familiei, a intervenit o decizie neașteptată. La 14 octombrie 2026, Judecătoria Sectorului 1 a dispus anularea parțială a cererii reconvenționale formulate de Luiza Palanciuc-Șora.

Mai precis, instanța a anulat solicitările referitoare la raportul donațiilor privind apartamentul înstrăinat în 2015 și sumele provenite din valorificarea bunurilor familiei, inclusiv cele din Timișoara.

În încheierea pronunțată de judecători se precizează: „Anulează în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă PALANCIUC ȘORA LUIZA CAMELIA, respectiv cu privire la capetele de cerere prin care se solicită raportul donațiilor […]”.

În aceeași soluție, instanța face referire la: „sumele provenite din valorificarea unor bunuri din patrimoniul familiei Șora, inclusiv din bunurile situate la Timișoara, menționate de Mihai Șora în testamentul său final”.

Este o lovitură procedurală pentru văduvă, însă nu una definitivă. Anularea parțială nu echivalează cu stabilirea inexistenței donațiilor și nici cu soluționarea pe fond a întregii moșteniri.

Judecătorii au precizat că încheierea poate fi atacată prin cerere de reexaminare, în termen de 15 zile de la comunicare.

Conflictul dintre ultima soție a lui Mihai Șora și copiii filosofului nu a izbucnit tocmai peste noapte.

Încă din 2023, după înmormântare, în spațiul public au apărut tensiuni între membrii familiei. Tom Șora a făcut atunci declarații despre relația cu tatăl său și despre proprietățile acestuia, inclusiv despre apartamentul în care locuise filosoful.

La acel moment, fiul intelectualului susținea că una dintre locuințe fusese cumpărată, în anii ’90, cu bani proveniți de la fratele său, Andrei Șora.

Procesul este însă departe de final, iar războiul pentru moștenirea filosofului se poartă în continuare pe masa judecătorilor. Rămâne de stabilit ce bunuri intră efectiv în masa succesorală, ce drepturi revendică fiecare dintre părți și care este valoarea reală a averii lăsate de Mihai Șora.

C.L.

Semnificațiile zilei de 1 noiembrie 2026

 

Evenimente 1 noiembrie

333 î.Hr.:

Bătălia de la Issos, a douăsprezecea victorie a lui Alexandru cel Mare asupra perșilor.

451:

Încheierea Conciliului din Calcedon (al 4-lea ecumenic).

871:

O diplomă a regelui Carol cel Pleșuv dă Bisericii din Besançon dreptul de a bate monedă.

996:

Împăratul Otto III acordă episcopatului bavarian de Freising 30 “ținuturi regale” printr-un document în care se pomenește pentru prima oară denumirea "Ostarrîchi", din care provine numele Austriei.

1049:

Dedicarea Bisericii abație din Saint-Hilaire-le-Grand, Poitiers, (actuala Bazilică Saint-Hilaire-le-Grand) în prezența a 13 arhiepiscopi și episcopi, a contesei Agnès de Bourgogne și a fiului ei Guillaume VII Aigret.

1164:

Îngrijorat pentru viața sa, Thomas Becket, în noaptea de întâi spre doi noiembrie, s-a îmbarcat clandestin pentru Franța. De comun acord cu papa, Ludovic al VII-lea acordau transfugilor azil și protecție.

1179:

Filip al II-lea este încoronat rege al Franței.

1295:

Căsătoria regelui Iacob al II-lea de Aragon, zis cel Drept cu Blanche d'Anjou.

1337:

Regele Angliei Eduard al III-lea îl provoacă pe Filip al VI-lea de Valois : acesta este adevăratul început al Războiul de o sută de ani. (1337 - 1453) dintre Franța și Anglia.

1388:

Carol al VI-lea sărbătoarea Tuturor sfinților la Reims, unde s-a oprit la reîntoarcerea dintr-o expediție împotriva ducelui de Gueldre, aliat al englezilor.

1428:

Raoul de Gaucourt devine noul guvernator pentru Dauphne.

1432:

Amaury de la Motte d'Acigné a fost numit episcop de Saint-Malo, unde va rămâne până la moartea sa în 1434.

1478:

Cu bula Exigit sinceræ devotionis papa acordă Regilor Catolici crearea Inchiziției spaniole.

1503:

Cardinalul Julien della Rovere este ales papă cu 37 de voturi din 38 de votanți, și a luat numele de Papa Iuliu al II-lea.

1512:

Opera lui Michelangelo de pe plafonul Capelei Sixtine a fost arătată pentru prima dată publicului.

1520:

Fernando Magellan descoperă Strâmtoarea Magellan denumită "Estreito de Todos los Santos".

1599:

Intrarea triumfală în Alba Iulia a lui Mihai Viteazul (1599-1600). Transilvania intra sub stăpânirea domnului muntean.

1604:

La Whitehall Palace din Londra, este prezentată pentru prima dată, tragedia Othello a lui William Shakespeare.

1611:

La Whitehall Palace din Londra, este prezentată pentru prima oara, comedia romantică a lui William Shakespeare, Furtuna.

1755:

Puternic cutremur de pământ în Portugalia, soldat cu moartea a 30.000 de persoane și distrugerea unei mari părți din orașul Lisabona.

1784:

Începe in Zarand Rascoala condusa de Horia Closca si Crisan.

1834:

A fost înființată prima școală de fete de la noi din țară. Fondatorul acestei instituții a fost Gheorghe Asachi.

1835:

A apărut, la București, prima revistă românească de teatru, Gazeta Teatrului Național, condusă de Ion Heliade Rădulescu.

1848:

Inaugurarea primei școli medicale din lume pentru instruirea femeilor (New England).

1864:

A fost reînființat Conservatorul de Muzică și Declamațiune din București, sub conducerea lui Alexandru Flechtenmacher (director: 1864-1869).

1894:

Nicolae al II-lea devine noul Țar al Rusiei după ce tatăl său, Alexandru al III-lea, moare.

1922:

Ultimul sultan al Imperiului Otoman, Mehmed al VI-lea, abdică.

1928:

Inaugurarea Radio România - FOTO.

1928:

Reforma alfabetului turc prin adoptarea caracterelor latine.

1949:

A apărut primul număr al publicației germane Frankfurter Allgemeine Zeitung.

1950:

Tentativă de asasinat la adresa președintelui american Harry Truman.

1952:

SUA au detonat în Insulele Marshall prima bombă cu hidrogen.

1960:

John F. Kennedy l-a învins pe Richard Nixon în competiția pentru funcția de președinte al SUA.

1962:

Din Rusia a fost lansată, pentru prima oară, o rachetă cosmică cu destinația planeta Marte. La bord era instalată stația automată interplanetară MARTE-1.

1968:

Misiunea militară a SUA în Vietnam a inițiat Proiectul Phoenix.

1969:

Piesa lui Elvis Presley, Suspicious Minds, ajunge pe locul 1 în Billboard Music.

1981:

Antigua și Barbuda își câștigă independența față de Marea Britanie.

1993:

A luat ființă Uniunea Europeană, în urma Tratatului de la Maastricht.

1999:

A fost reactivat, la Huși, Ansamblul Folcloric „Trandafir de la Moldova” din inițiativa actualului dirijor (Valerică Petraru) și a coregrafului ansamblului (Virginel Solomon).

2000:

În R.P. Chineză a început cel mai mare recensământ al populației din lume, în cadrul căruia au fost recenzate 350 de milioane de familii.

2005:

Astronomi ai NASA au anunțat că au descoperit încă doi sateliți ai planetei Pluto.

Celebrări 1 noiembrie

1946:

S-a născut Eugen Uricaru.

1942:

S-a născut Gabriel Iuga.

1934:

S-a născut George Boitor.

1636:

S-a născut Nicolas Boileau.

1871:

S-a născut Stephen Crane.

Comemorări 1 noiembrie

1971:

A murit Gertrud von Le Fort.

1972:

A murit Ezra Loomis Pound.

1907:

A murit Alfred Jarry.

1955:

A murit Dale Carnegie.

1922:

A murit Alfred Capus.

1963:

A murit Elsa Maxwell.

2005:

A murit Bianca Balota.

1993:

A murit Mihai Dragan.

Sursa: Wikipedia

Poveștile a 71 de femei persecutate de regimul comunist vor fi prezentate într-o expoziție la Memorialul Închisoarea Pitești

Poveștile a 71 de femei persecutate de regimul comunist vor fi prezentate în data de 5 noiembrie, în cadrul expoziției „Dușmance ale poporului”, organizată la Memorialul „Închisoarea Pitești”.

Împreună cu poveștile individuale, demersul prezintă amploarea represiunii îndreptate împotriva femeilor și motivele persecuției îndreptate asupra acestora, printre care legăturile cu Occidentul, rezistența anticomunistă, înrudirea cu persoane în atenția regimului sau propriile convingeri.

O secțiune importantă a expoziției este „Cele mai tinere deținute”, care documentează situația unor fete care au cunoscut experiența închisorii încă de la naștere.

Totodată, vizitatorii vor putea descoperi aspecte despre viața în penitenciarele destinate femeilor, prin intermediul unor fragmente de memorialistică și a unor obiecte confecționate de acestea în timpul detenției.

Vernisajul expoziției „Dușmance ale poporului” va avea loc începând cu ora 18:00.

Mărturii și documente

În cadrul deschiderii Virginia Ion, curatoarea proiectului expozițional, și Ioana Boca, reprezentanta Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, vor prezenta participanților etapele realizării proiectului și importanța acestor povești pentru istorie.

Invitata manifestării culturale este Nina Moica, fostă deținută politic, arestată la vârsta de 15 ani, fiind printre cele mai tinere persoane încarcerate de autoritățile comuniste.

Expoziția „Dușmance ale poporului” a fost prezentată în mai multe spații culturale din țară și din străinătate.

Proiectul este realizat de Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, iar conceptul expozițional a fost dezvoltat de Virginia Ion, cu design semnat de echipa Zeppelin Design, coordonată de arhitecții Cosmina Goagea și Constantin Goagea.

Valoarea demersului a fost recunoscută în cadrul Galei Anualei de Arhitectură București din decembrie 2021, când expoziția a primit premiul secțiunii „Arhitectura amenajărilor interioare – expoziții, standuri și scenografie”.

N.N.

Orașul Sighetu Marmației are încă trei Cetățeni de Onoare

 

Prin votul de astăzi al Consiliului Local, Sighetu Marmației are încă trei Cetățeni de Onoare, trei personalități remarcabile care au contribuit fundamental la cultura, istoria și identitatea noastră: domnul academician Ioan-Aurel Pop, doamna dr. Livia Ardelean și domnul arhitect Dorel Cordoș.

Înmânarea oficială a acestor înalte distincții va avea loc într-un cadru festiv, pe data de 25 noiembrie, în Sala „Monica Chifor” a Școlii Gimnaziale de Muzică și Arte Plastice.

Propunerea doamnei Livia Ardelean pentru această distincție se întemeiază pe activitatea sa îndelungată de cercetare istorică și arhivistică, precum și pe contribuția sa la cunoașterea și valorificarea trecutului Maramureșului și al Sighetului. Născută la Sighetu Marmației, doamna Livia Ardelean și-a construit parcursul profesional în jurul istoriei și al documentului de arhivă. După absolvirea Liceului industrial nr. 2 (azi Liceul Tehnologic Marmația) din orașul natal a urmat studiile universitare la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar ulterior a obținut titlul de doctor în istoria Evului Mediu, cu teza „Istoria economică a Maramureșului în secolul al XVII-lea”, sub îndrumarea academicianului Ioan-Aurel Pop. Formarea sa academică a devenit temelia unei activități științifice dedicate cercetării riguroase a societății maramureșene de-a lungul timpului.

Domnul Arhitect Dorel Cordoș a devenit o figură emblematică pentru conservarea și reinterpretarea arhitecturii vernaculare maramureșene. De-a lungul carierei sale, a studiat în profunzime civilizația lemnului, realizând proiecte care îmbină armonios tradiția și modernitatea. Prin respectul față de peisaj, utilizarea materialelor tradiționale precum lemnul și piatra și implicarea comunității locale, Dorel Cordoș contribuie la păstrarea unei identități regionale autentice. Proiectele sale demonstrează că arhitectura vernaculară poate fi un liant între trecut și viitor, consolidând legătura dintre tradiție și modernitate pe plan local și internațional. Ca o recunoaștere și apreciere a operei arhitectului, Dorel Cordoş a fost declarat cetăţean de onoare al judeţului Maramureş.

”Academicianul Ioan-Aurel Pop. Acordarea acestui titlu în acest an jubiliar reprezintă nu doar recunoașterea publică a unei cariere științifice de excepție cât mai ales un sincer și profund gest de recunoștință al sighetenilor pentru rolul și locul distinct, de o înaltă demnitate, pe care domnia sa l-a acordat întotdeauna Maramureșului Voievodal în fundamentala sa operă istoriografică”, a declarat Vasile Moldovan, primar.

Primăria Baia Mare scoate la vânzare fostul sediu BCR!

În ultima ședința al Consiliului Local, s-a făcut primul pas normal și necesar pentru vânzarea fostului sediu BCR situat pe bulevardul Unirii. Cu puțin timp în urmă (2023), fosta administrație locală a achiziționat locația respectivă pentru ca aceasta să devină sediul primăriei și al tuturor serviciilor din subordine.

Situația s-a schimbat între timp, fostul sediu al defunctei companii REMIN a ajuns în patrimoniul municipiului, actuala conducere stabilind că aici ar fi cel mai potrivit loc pentru mutarea primăriei.

Socotelile au fost făcute repede, clădirea REMIN are nevoie de reabilitare, transformare, reamenajare pentru a servi noilor solicitări, dar pentru asta e nevoie de bani. Cea mai la îndemână sursă de finanțare a investiției este vânzarea sediului BCR. Că doar nu vor rămâne cu două clădiri aflate în paragină și fără un sediu ca lumea pentru primărie.

Consilierii locali au aprobat în unanimitate demararea procedurilor necesare pentru vânzarea imobilului. Firesc, vânzare se va face prin licitație publică cu un preț de pornire stabilit în urma unui raport de evaluare care va trebui aprobat de consilieri.

Primarul Doru Dăncuș: „Am luat în calcul investițiile uriașe pe care ar trebui să le facem pentru a transforma fostul sediu al BCR într-o primărie, așa cum a fost gândit la momentul achiziției, în 2023. Probabil că atunci nu a crezut nimeni că sediul REMIN ar putea vreodată să intre în patrimoniul municipiului. Și e firesc să fi fost așa, pentru că mulți ani au încercat și alții, fără să reușească.

Fostul sediu BCR, chiar și cu investițiile deja făcute aici de către CJ Maramureș la instalațiile electrice și termice, pentru că folosesc această clădire ca sediu provizoriu până la finalizarea lucrărilor de reabilitare a Palatului Administrativ, tot ar fi trebui să plătim probabil cât pentru un nou pod peste Săsar doar ca să aducem clădirea la standarde decente de funcționare. O investiție care, de altfel, nu își are sensul.

Sperăm ca fostul sediu BCR să atragă o investiție privată, care să dezvolte aici un proiect capabil să aducă plus valoare orașului prin activitățile desfășurate acolo”.

C.L.

VEȘNICĂ POMENIRE COLEGILOR PLECAȚI DINTRE NOI!

 

Valeriu Achim, Paul Antoniu, George Maria Banu, Ștefan Bellu, George Boitor, Ion Bogdan (Dumitru Iuga), Terezia Bolchiș-Tătar, Augustin Botiș, Nicolae Bota, Ioan Nistor Bud, Ion Burnar, Ion Buteanu, Octavian Butuza, Ioan Chioreanu-Oaș, Claudian Cosoi, Augustin Cozmuța, Mihai Cupcea, Andrei Crișan, Ghiță Danciu, Vasile Dobra,Vasile Dragoș, Leontin Drăgan, Mihai Eizikovits, Ioan Filip, Romulus Filip, Dumitru Fânățeanu, Doru Fîrte, Emil Florescu (Emil Virag), V.R. Ghenceanu, Ilie Gherheș, Toma Gross-Rocneanu, Ioan Hada, Iosif Hamza, Vasile Hauși, Nicolae Herțeg, Dragomir Ignat, Marian Ilea, Vasile Latiș, Mircea Lupo, Mircea Marian, Felix Marian, Ștefan Mariș, Maria Mariș-Dărăban, Ioan Meteș-Morar Chelințeanu, Augustin Micu, Ioan M. Mihai, Teo Moldovan, Vasile Morar, Mihai Mureșan, Mihai Olos, Mihaela Olteanu, Nicolae Petricec, Ion P. Pop, Mircea Pop, Ștefan Pop Tarnița, Pop Demireș, Gheorghe Peter, Veronica Pop, Cristian Popescu, Silvia Receanu, Nicu Remețeanu, Dumitru Rusu, Nicolae Sabău, Valeriu Sabău, Ioan Săcăleanu, Ionel Sima, Ioan Strete, Ioana Ileana-Ștețco, Victor Tecar, Șarlota Lotica Vaida, Traian Velea,Ion Voicu. Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace! Un pios omagiu și cadrelor universitare: George Achim, Carmen Dărăbuș, Nicolae Felecan, Victor Iancu, Radu Horvat, Valeriu Oros, Gheorghe Pop.

Să le fie somnul lin! Veșnică pomenire!

P.S. Lista este în ordine alfabetică.

Florica Bud,

Președintele Cenaclului Scriitorilor Maramureș

China falimentează producătorii europeni de sicrie...

Producătorii europeni de sicrie cer Comisiei Europene să investigheze importurile din China, acuzând concurența neloială și posibile nereguli în declararea produselor la vamă.

Industria avertizează că prețurile mult mai mici ale sicrielor chinezești au contribuit la închiderea unui sfert dintre fabricile europene în ultimii cinci ani și pregătește o plângere antidumping la Bruxelles.

Un grup de producători – care până acum nu beneficiau de o reprezentare dedicată la nivelul grupurilor de lobby – a format o coaliție și s-a întâlnit cu oficiali ai Comisiei Europene, inclusiv reprezentanți ai departamentului pentru comerț, au declarat pentru POLITICO organizatorii inițiativei.

Industria europeană intră în faliment Industria afirmă că efectele concurenței se resimt deja. În ultimii cinci ani, aproximativ un sfert dintre producătorii europeni de sicrie și-au închis activitatea, numărul acestora scăzând de la aproximativ 120 la 90, potrivit lui Folco Ciulli, consultant care ajută la coordonarea plângerii.

„Companiile mai mici nu au putut face față concurenței importatorilor din afara Europei”, a declarat Ciulli, adăugând că firmele care au supraviețuit au preluat doar jumătate din producția realizată anterior de companiile care și-au încetat activitatea.

Inițiativa vine după ce, anul trecut, un grup de eurodeputați a adresat un apel comisarului european pentru comerț, Maroš Šefčovič. Europarlamentarii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la concurența chineză și au primit asigurări că industria poate depune o plângere comercială oficială.

„UE ia măsuri ferme pentru a-și proteja industriile împotriva importurilor care fac obiectul unor practici comerciale neloiale și are în prezent în vigoare peste 200 de astfel de măsuri”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene.

În centrul demersului industriei se află o diferență considerabilă de preț. Potrivit estimărilor producătorilor, fabricarea unui sicriu în China costă aproximativ o treime din costul producerii unui articol echivalent în Italia, chiar și atunci când este utilizat același tip de lemn.

Coaliția – care încă nu a convenit asupra unei denumiri oficiale – semnalează mai mulți factori despre care consideră că le oferă producătorilor chinezi un avantaj competitiv. Printre aceștia se numără subvențiile de stat, facilitățile fiscale legate de exporturi, costurile mai mici cu forța de muncă și prețul mai redus al lemnului.

Reprezentanții industriei susțin, de asemenea, că producătorii chinezi beneficiază de lanțuri de aprovizionare preferențiale cu materii prime și că majorarea tarifelor vamale impuse de Statele Unite produselor chinezești a contribuit la redirecționarea producției către Europa.Totuși, prețurile mici nu constituie, prin ele însele, o dovadă de dumping în sensul normelor comerciale ale UE.

Pentru a obține impunerea unor taxe antidumping, producătorii europeni trebuie să prezinte dovezi că producătorii chinezi vând sicrie în UE sub valoarea lor normală stabilită, că industria europeană suferă un prejudiciu material și că importurile care fac obiectul dumpingului sunt responsabile pentru acest prejudiciu.

Producătorii europeni de sicrie analizează și ipoteza potrivit căreia unele dintre sicriele care intră în UE din China nu sunt înregistrate de autoritățile vamale ca produse finite din această categorie. Emiliano Inguscio, un matematician angajat de industrie pentru a analiza datele privind comerțul și producția, a declarat că propriile calcule au identificat o discrepanță neexplicată, echivalentă cu aproximativ 30.000 de sicrie pe an în Italia.

„În teorie, numărul sicrielor disponibile pentru consum ar trebui să corespundă, în linii mari, producției interne plus importurile, minus exporturile și ajustat în funcție de modificările stocurilor”, a explicat Inguscio. Întrucât cererea de sicrie este relativ previzibilă și strâns legată de rata mortalității, el susține că discrepanțele semnificative ar putea indica faptul că unele importuri nu sunt înregistrate corespunzător.

Potrivit acesteia, unele sicrie chinezești ar ajunge în Europa demontate și ambalate în pachete plate, iar componentele lor ar fi declarate la vamă drept piese din lemn, nu produse funerare finite. Odată ajunse în UE, piesele ar fi asamblate și comercializate ca sicrie.

Campania producătorilor de sicrie reflectă o schimbare mai amplă în disputele comerciale dintre Europa și China, pe măsură ce plângerile privind concurența produselor la prețuri mici se extind dincolo de sectoarele strategice, precum vehiculele electrice, oțelul și produsele chimice, ajungând și la bunuri manufacturate tradiționale.

Potrivit celui mai recent raport anual al Comisiei Europene privind măsurile de apărare comercială, publicat în septembrie, UE a lansat 32 de noi investigații în domeniul apărării comerciale în 2025, un număr apropiat de recordul înregistrat în anul precedent.

Producătorii de sicrie nu ar fi prima industrie europeană tradițională, relativ mică, ce obține măsuri de protecție. În ianuarie, Comisia Europeană a impus taxe antidumping cuprinse între 56% și 60% pentru lumânările importate din China, în urma unei investigații privind prejudiciile aduse unei industrii europene care angajează aproximativ 9.000 de persoane în cadrul a 80 de companii.

C.L.