Actele
birocratice, bine plătite din banii publici,
invocate ca muncă de agramații din instituțiile
publice
12.02.2026 N. Grigorie Lăcrița
E bine de știut și
despre acest demers al meu
Către
Camera Deputaților, Comisia pentru
Învățământ cp09@cdep.ro
Am primit Adresa Dv. nr. 7C–11/51 din 12.02.2026 prin care, Comisia
pentru Învățământ din Camera Deputaților, îmi prezintă prevederile legale din
care se deduce obligativitatea scrierii cu diacritice a oricărui text scris sau
vorbit în limba română, având caracter de interes public, prezentând și
prevederile legale în acest sens, respectiv:
1. Legea nr. 500 din 12 noiembrie 2004 privind folosirea limbii
române în locuri, relaţii şi instituţii publice, în special art. 1 și art. 2.
2. Legea nr. 183 din 16 mai 2006 privind utilizarea codificării
standardizate a setului de caractere în documentele în formă electronică, în
special art. 1 și art. 2.
3. Legea nr. 119 din 16 octombrie 1996, Republicată, cu privire la
actele de stare civilă, în special art. 5, alin (3).
4. Ordinul ministrului educației nr. 4634/2024 din 10 iunie 2024
pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii şi al
documentelor şcolare gestionate de unităţile de învăţământ preuniversitar, în
special art. 3, alin. (2).
DA, reglementări avem din plin, dar ce
ne facem cu numeroasele și gravele greșeli săvârșite în practică, în scrierea
actelor emise chiar de cele mai multe și dintre cele mai importante instituții
ale statului?
Am dat următorul exemplu cu
„Comunicare
Radio România From: comunicare@radioromania.ro To: cultura@senat.ro , cultura@senat.ro Cc: n.grigorie@yahoo.com Tue, Feb 10 at
3:35 PM
Va rugam sa regasiti alaturat raspunsul
la solicitarea adresata Radio Romania. Serviciul Comunicare si Relatii Publice”,
în care,
într-un rând și jumătate sunt 11 greșeli, cu aproape o greșeală la fiecare
cuvânt.
Aceste
numeroase greșeli provin de la Radio România care are zilnic mai multe emisiuni
de popularizare a folosirii corecte a limbii române.
Deci, cu
teoria stăm bine, dar în practică, în relațiile cu lumea reală, când se
adresează publicului, aceste instituții publice au comportament de agramați, de
ipocriți.
În articolul subsemnatului „Scrierea cu
diacritice nu trebuie să mai fie o opțiune, ci o obligație prevăzută prin lege”, anexat la
prezenta, se atrage atenția asupra faptului că:
1) sensul şi conţinutul unor
cuvinte, propoziţii, fraze, al unor articole de lege, al unor versete
religioase etc. este schimbat radical, în rău, faţă de cel corect, din cauză că
scrierea, fie şi numai a unei singure litere dintr-un cuvânt, nu s-a făcut
corect, cu diacritice;
2) scrierea fără
diacritice duce, în frecvente cazuri, la exprimări ambigue, interpretabile
diferit, vulgare, pornografice, obscene
şi / sau cu un sens şi cu un conţinut total diferit de cel corect, care, în unele cazuri, poate genera grave consecinţe morale,
materiale şi/sau juridice, exemplele prezentate în acest
material fiind edificatoare în acest sens.
3) atâta timp cât textele primite și/sau emise în
instituţiile publice, în instanţele judecătoreşti, în cultele religioase, în
toate formele de învăţământ, continuă să fie scrise fără diacritice,
schimbând radical, în rău, sensul lor corect, mulțimea de acte normative
existente, prin care se reglementează scrierea corectă, rămân ca simple acte
birocratice, invocate de agramații din instituțiile publice pentru a-și
justifica munca lor de glorioși analfabeți profesional, bine plătiți din banii
publici
Ca onest
cetățean, care toată viața am muncit mult, din greu, în deplină corectitudine
și cu profesionalism, doresc să mi se răspundă la întrebarea: Cum se poate
ieși din această mizerabilă minciună și ipocrizie, prin care ni se răspunde că „totul este bine”, că acest „bine toxic pentru limba română” se
justifică prin prezentarea mulțimii de legi pe care le avem, prin care se
reglementează scrierea corectă?
Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița, scriitor și jurnalist.
12.02.2026
Scrierea
cu diacritice
nu trebuie să
mai fie o opțiune,
ci o
obligație prevăzută prin lege
12.02.2026
Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcriţa
„Cunoaşterea cuvintelor conduce la cunoaşterea lucrurilor”.
(Platon), sau „Cuvintele
dau forma felului în care gândim şi ne determină la ce să ne gândim”.
(Benjamin Lee Whorf)
„Niciodată să nu scrii incorect; nu numai că insulţi
gramatica, dar faci să sufere şi sufletele”. (Socrate)
Cuprins:
1.
Semnele diacritice
2. De ce
este importantă scrierea cu diacritice
3.
Măsuri ce se impun a fi luate pentru a asigura scrierea cu diacritice
4. Într-un
cuvânt, o singură literă scrisă fără
diacritice conduce la un alt cuvânt, cu un sens şi cu un conţinut diferit
de cel iniţial, fie cu consecinţe negative imprevizibile, fie cu conotaţii
pornografice
Anexa nr. 4/1. Exemplele de modul în care scrierea fără diacritice schimbă radical sensul şi conţinutul unui cuvânt şi pe
cel al întregii propoziţii, fraze, articol de lege care conţine cuvântul
respectiv
Anexa nr. 4/2. Exemplele de modul în care o singură literă schimbă radical sensul
şi conţinutul unui cuvântul şi pe cel al întregii propoziţii, fraze, articol de
lege care conţine cuvântul respectiv
5.
Bibliile scrise fără diacritice redau
eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”,
fiind o blasfemie
6. Ce spune „Legea sacră” despre
scrierea corectă
Bibliografie
Rezumat. • Scrierea cu diacritice este un indicator al gradului de
cultură şi de profesionalism și o condiţie esenţială pentru elaborarea,
interpretarea şi aplicarea corectă a oricărui text, fapt pentru care aceasta nu trebuie să mai fie o opțiune, ci o
obligație, prevăzută prin lege, așa cum este în numeroase limbi, precum franceză, germană, maghiară etc.
Diacriticele nu doar
nuanțează, ci și precizează și personalizează limba, cultura și viața. Ea face
parte din structura de bază a actului comunicării, al creației prin cuvânt și,
de aceea, poporul nostru trebuie să o slujească și să o respecte (prin vorbire
și prin scriere) cu sfințenie. • În acest articol se atrage atenția asupra faptului că: 1) sensul şi conţinutul unor
cuvinte, propoziţii, fraze, al unor articole de lege, al unor versete
religioase etc. este schimbat radical, în rău, faţă de cel corect, din cauză că
scrierea, fie şi numai a unei singure litere dintr-un cuvânt, nu s-a
făcut corect, cu diacritice; 2) scrierea fără diacritice duce, în frecvente cazuri, la exprimări
ambigue, interpretabile diferit, vulgare,
pornografice, obscene şi / sau cu un sens şi cu un conţinut
total diferit de cel corect, care, în unele cazuri,
poate genera grave consecinţe morale, materiale şi/sau juridice,
exemplele prezentate în acest material fiind edificatoare în acest sens; 3)
atâta timp cât textele primite și/sau emise în instituţiile publice, în
instanţele judecătoreşti, în cultele religioase, în toate formele de
învăţământ, continuă să fie scrise fără diacritice, schimbând radical, în rău, sensul lor corect, mulțimea de acte normative existente, prin care se
reglementează scrierea corectă, rămân ca simple acte birocratice, invocate de
agramații din instituțiile publice pentru a-și justifica munca lor de agramați,
bine plătiți din banii publici.
Cuvinte-cheie: limbă; litere; diacritice; semne
diacritice; corectitudine; precizie, respect.
1. Semnele diacritice
„Fără a cunoaşte puterea cuvintelor este imposibil să
cunoşti oamenii”. (Confucius).
„Fii
atent cum vorbeşti, cuvintele atrag faptele”. (Nichita Stănescu).
Un semn
diacritic este un semn tipografic adăugat la o literă pentru a indica o
diferenţă în pronunţie sau pentru a deosebi sensurile a două cuvinte care, în
lipsa diacriticei, ar fi scrise identic.
În limba
română, semnele diacritice se plasează, de obicei, deasupra sau dedesubtul unei
litere.
Limba română foloseşte următoarele cinci semne diacritice Ă, Â, Î, Ș, Ț, cu perechile lor minuscule ă, â, î, ș, ț.
Aspectul
şi denumirea semnelor diacritice, care au rol distinctiv, folosite în scrierea
limbii române sunt (vezi DEX şi DOMO):
Ă ă – căciula (breve): când semnul este pus deasupra lui A și a.
 â Î î – circumflexul: semnul este pus deasupra lui A, a, I și i.
Ș ș Ț ț – virguliţă sau virgulă, plasată sub
literele S, s, T și t.
2. De ce este
importantă scrierea cu diacritice
„Cuvintele sunt
cărările faptelor”. (Definiţie clasică de Sfântul Ioan Gură de Aur).
„Cuvintele ne
spun cum să gândim şi să acţionăm”. (Benjamin Lee Whorf).
Scrierea fără diacritice poate conduce la cuvinte care nu există în limba română,
precum „pamant”, „stiinta”, „samanta”, rezultate din scrierea incorectă, fără
diacritice, a cuvintelor „pământ”, „ştiinţă”, „sămânţă”.
Unele
cuvinte se pot interpreta în numeroase feluri, foarte diferite, în funcţie de
diacriticele care li se ataşează, precum:
1)
cuvântul „tata” se poate
interpreta în nu mai puţin de 6 feluri, respectiv: „tata”; „tată”; „ţaţa”; „ţaţă”;
„ţâţa”; „ţâţă”;
2)
cuvântul „laturi” se poate
interpreta în 3 feluri, respectiv: „laturi” / ”latură” (parte
laterală, margine a unui obiect; parte, sens, direcţie etc.); „lături”
(apă murdară în care s-au spălat vasele, rufele sau în care s-a spălat cineva;
zoaie, spălaturi etc.); „laţuri” / ”laţ” (instrument
pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc.);
Cuvintele
străine (nume de persoane şi de
locuri, titluri de cărţi, citate etc.) trebuie scrise cu diacriticele proprii
limbilor de origine.
Trebuie avut în vedere faptul că, după
o perioadă minimă de acomodare în scrierea cu diacritice pe calculator, viteza
de scriere este aceeaşi şi cu diacritice şi fără.
În frecvente cazuri, textele scrise
fără diacritice obligă numeroşi utilizatori la efortul de a introduce
diacriticele ulterior, lucru migălos, care consumă mult timp şi nervi şi care
generează nemulţumire şi dispreţ faţă de instituţiile statului (de la care
emană respectivele texte), faţă de funcţionarii publici care le-au scris și
față de conducătorii acestora care le-au aprobat și semnat.
Cei care
scriu fără diacritice, pe lângă faptul că dovedesc o lipsă de respect faţă de cititori, sunt
etichetaţi şi ca agramaţi, ca ignoranţi,
inculţi, necultivaţi, neinstruiţi,
neînvăţaţi, proşti, „glorioşi analfabeţi
profesional” etc.
„Analfabetul
viitorului nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu ştie să
înţeleagă”. (Alvin Toffler).
Sunt frecvente cazurile în care cei care scriu fără diacritice ajung în
situaţii dintre cele mai penibile, chiar când nici nu se aşteptă la aşa ceva,
precum în următorul exemplu.
În tren, un demnitar şi un elev din şcoala primară,
fiecare cu câte o tabletă PC.
Micuţul şcolar (însoţit de
bunicul său) avea de făcut o compunere, la care scria cu diacritice.
Înaltul demnitar redacta o normă juridică, la care scria fără
diacritice.
Văzând pe mogâldeaţa de
şcolar cum scrie cu diacritice,
înaltul demnitar s-a gândit că ar fi bine să scrie şi el cu diacritice, fapt pentru care l-a întrebat:
„Cum se numeşte aplicaţia care te ajută să scrii cu diacritice?”
„Şcoală primară !” a fost răspunsul
primit.
Este uşor de
înţeles situaţia jenantă în care a fost pus înaltul demnitar, care a continuat să scrie tot fără
diacritice, şi aceasta din cauză că … „nu avea această aplicaţie”.
„Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia
omenească. Şi nu sunt sigur în legătură cu primul”. (Albert Einstein).
Grav este şi faptul că numeroase şi
deosebit de importante acte normative, inclusiv cele emise de justiţie, conţin
cuvinte scrise fără diacritice, generând serioase greutăţi în cunoaşterea, în
interpretarea şi în aplicarea corectă a acestora. Limbajul fiscal deficitar
este sursa multor neînţelegeri şi a numeroase fapte de evaziune fiscală legală.
Sensul multor citate, pline de înţelepciune, este
schimbat din cauză că acestea nu sunt scrise cu diacritice (a se vedea, de
pildă, https://foxi.ro/articol/citate-celebre,
în special capitolul „Citate Despre Limba Română”.
Exemplu: „Rasul e ca soarele, alunga iarna de pe
chipul oamenilor.”. (Victor Hugo)
La unii oameni chiar aşa este: rasul le schimbă chipul, îi face de nerecunoscut, pe unii în bine
(îi face frumoşi), pe alţii în rău (le arată urâţenia feţii). Numai că Victor
Hugo nu se referea la „ras” (la
bărbierit), ci la „râs”.
Scrierea fără diacritice este un fel de întuneric care
se întinde asupra celor care scriu astfel și care se compromit în fața
comunității, și chiar mai mult.
Exemplul următor este edificator: „Regele Charles a vizitat piramidele
din Egipt călare pe cămilă” dar, din cauza gravelor deficiențe
și lingvistice și morale ale autorului acestei știri de presă, s-a scris și
fără diacritice și fără minte (bună): „Regele Charles a vizitat piramidele din Egipt calare pe camila”. (Camilla fiind soția-regină a Regelui Charles)
3. Măsuri ce se impun a fi luate
pentru a asigura scrierea
cu diacritice
„Veghează-ţi gândurile.
Ele devin cuvinte.
Veghează-ţi cuvintele.
Ele devin acţiune.
Veghează-ţi acţiunile. Ele devin obiceiuri.
Veghează-ţi obiceiurile. Ele devin caracter.
Veghează-ţi caracterul. El devine destinul tău.”
(Lao Tzu,
fondatorului Taoismului, în volumul de 81 de versuri „Calea şi Puterea/Virtutea
sa”).
Aşa după cum se poate constata cu
uşurinţă, există nenumărate site-uri, chiar ale unor instituţii publice
fundamentale ale statului, cu mari pretenţii, care publică textele fără
diacritice.
Punerea în circuitul public, de instituțiile publice și de instituțiile private de interes public, de texte scrise incorect în limba română, în special din cauza nefolosirii
diacriticelor, compromite respectivele instituţii.
În numeroase limbi, precum franceză, germană, maghiară etc., se prevede,
prin lege, clar şi la modul
imperativ, obligativitatea:
1) scrierii cu diacritice, textele scrise fără diacritice nefiind
acceptate, și
2) scrierii
textelor cu fonturile „standard”, care sunt fonturile stabilite prin lege
pentru limba respectivă.
O asemenea obligaţie legală ar trebui să existe şi în
ţara noastră.
Prin „Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii
române în locuri, relaţii şi instituţii publice” şi prin „Lega nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative”, este
necesar să se dispună clar, precis şi la modul imperativ obligativitatea scrierii cu semnale diacritice a tuturor
textelor întocmite (1) în instituţiile statului, şi cu atât mai mult a celor de
utilitate publică, şi (2) în întregul sistem de învăţământ şi de educaţie, de
stat şi particular.
Surprinde și nedumereşte faptul că, pe
numeroase Site-uri, sunt afirmații mincinoase precum:
1) scrierea cu diacritice este obligatorie în limba română; asemenea afirmaţii, iresponsabile, se fac din cauză că autorii lor nu știu
ce vorbesc;
2) prin lege se prevede că
scrierea cu diacritice este obligatorie
în limba română; atâta timp cât nu se precizează care este legea respectivă,
asemenea afirmaţii fac mult rău din cauză că „Proștii mor, dar prostia rămâne”. (I. L. Caragiale);
3) prin „Legea nr. 500/2004 privind
folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice” şi prin „Lega nr. 24/2000, republicată, privind
normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative” se
prevede că scrierea cu diacritice este
obligatorie în limba română.
Nici în Legea nr. 500/2004, nici în Lega nr. 24/2000 și nici în altă lege
nu se prevede clar, precis şi la modul imperativ obligativitatea scrierii cu
semnale diacritice.
Autorii unor asemenea afirmaţii
mincinoase ar trebui să ştie că ai dreptul să gândeşti prost fără să te pronunţi, dar nu şi pe acela de a
scrie prost fără să gândeşti, fără să fii documentat.
În concluzie, atât prin în Legea nr.
500/2004, cât şi prin Lega nr. 24/2000 trebuie să se prevadă clar,
precis şi la modul imperativ obligativitatea scrierii cu semnale diacritice, în
special a documentelor întocmite în instituțiile publice și în instituțiile private de interes public.
4. Într-un cuvânt, o singură
literă scrisă fără diacritice, conduce la un alt cuvânt,
cu un sens şi cu un conţinut
diferit de cel iniţial,
fie cu consecinţe negative
imprevizibile, fie cu conotaţii pornografice.
„Omul strică
lucrurile mult mai mult cu cuvintele decât cu tăcerea.” (Mahatma
Gandhi).
„A gândi liber e mare lucru. A gândi corect e şi mai mare
lucru.”. (Proverb japonez).
Pentru a demonstra modul în care, într-un cuvânt,
o singură literă în plus, în minus, scrisă
cu sau fără diacritice poate conduce la un alt cuvânt, cu un sens şi cu
un conţinut cu totul diferit faţă de cel iniţial, fie cu consecinţe negative
imprevizibile, fie cu conotaţii pornografice, dintre care unele nu pot fi
prezentate în acest articol, chiar dacă sunt reale, se prezintă exemplele din Anexa nr. 1
şi Anexa nr. 2.
Efectul
neutilizării diacriticelor poate fi chiar amuzant, precum în enunțurile:
Iată cum mulțumirile fără
diacritice ajung să fie mulțumiri PENTRU … PUTIN.
Mulțumesc frumos. 1. Răspuns, folosind diacriticele: PENTRU PUȚIN.
2.
Răspuns, nefolosind diacriticele:
PENTRU PUTIN.
„Ileana s-a măritat cu Vasilică”, unde numele de băiat, Vasilică, fără căciulă, devine
nume de fată, ajungându-se, de la o
căsătorie decentă, la homosexualitate feminină, la o căsătorie între lesbiene: „Ileana s-a măritat cu Vasilica”
„Ionescu
este o persoană cu două feţe” (şi cu nici
un obraz)., unde, din Ionescu,
persoana duplicitară, cu doua feţe
şi cu niciun obraz, se ajunge la „Ionescu
este o persoană cu două fete”, adică cu două fiice (și, posibil, om onorabil, cu obraz).
Dialog și dialog (verbal): 1.
Smith: „Mulțumesc frumos.” Ion: „Pentru puțin.” 2.
Smith: „Mulțumesc frumos.” Ivanov: „Pentru Putin.”
În cazurile în
care se scrie fără semnele diacritice:
1) are loc
înlocuirea unei litere, care prezintă un semn diacritic, cu o literă fără
respectivul semn diacritic,
2) are loc schimbarea
sensului cuvântului respectiv, şi
3) se ajunge ca
o persoană, o faptă, o situaţie etc., să fie prezentată cu totul diferit,
uneori chiar cu grave conotaţii negative, sexuale, imorale etc.
Anexa nr. 1
EXEMPLELE
de modul în care scrierea fără diacritice schimbă radical sensul
şi conţinutul
unui cuvânt şi pe cel
al întregii propoziţii, fraze, articol de lege care conţine cuvântul respectiv
|
Forma CORECTĂ,
prin scrierea
CU
diacritice
|
Forma GREŞITĂ,
prin scrierea
FĂRĂ
diacritice
|
|
1
|
2
|
|
Este un om de bâză în unitate.
|
Este un om de bază în unitate.
|
|
Mi-a violat corespondenţa (conţinutul scrisorilor etc.).
|
Mi-a violat corespondenta (persoana cu care sunt în corespondenţă).
|
|
„Infractorul
s-a manifestat cooperant în faţa judecătorului”, sau
„Infractorul se simţea bine în faţa judecătorului”.
|
„Infractorul
s-a manifestat cooperant în fata judecătorului”, sau (şi mai grav şi pornografic)
„Infractorul se simţea bine în fata judecătorului”.
|
|
El era alb,
dar faţa o avea neagră.
|
El era alb,
dar fata o avea neagră.
|
|
Restaurantele
trebuie să aibă feţe pe masă pentru a se încadra în categoria a II-a
de confort.
|
Restaurantele
trebuie să aibă fete pe masă pentru a se încadra în categoria a II-a
de confort.
|
|
Ionescu Şpagă
are două feţe şi nici un obraz.
|
Ionescu Şpagă
are două fete şi nici un obraz.
|
|
Şi-a îmbrăcat
dantura cu feţe acrilice (cu un material sintetic).
|
Şi-a îmbrăcat
dantura cu fete acrilice.
|
|
Medicul are câte o fişă (foaie de hârtie) pentru fiecare pacient.
|
Medicul are câte o fisă (placă mică de metal) pentru fiecare pacient.
|
|
Prindea şi muşcă, atunci când este nervos.
|
Prindea şi musca, atunci când este nervos.
|
|
Are o mânie (izbucnire de iritare violentă) când se supără.
|
Are o manie (boală mintală) când se supără.
|
|
Avea în grădină
multe laţuri pentru vulpi.
|
Avea în
grădină multe laturi pentru vulpi.
|
|
A căzut în lăturile trocului de la porci.
|
A căzut în laturile trocului de la porci.
|
|
A mers la spital să-şi opereze naşul.
|
A mers la
spital să-şi opereze nasul.
|
|
S-a căsătorit cu un păstor (cioban).
|
S-a căsătorit
cu un pastor (preot protestant).
|
|
Ia smuls părul din cap.
|
Ia smuls parul din cap.
|
|
O dată
pe an e sărbătoarea paștelor.
|
O dată pe an e sărbătoarea pastelor (făinoase etc.).
|
|
„Impozitarea păturilor”, sau
„A comandat
100 de pături”.
|
„Impozitarea paturilor”, sau
„A comandat
100 de paturi.”.
|
|
Umbla cu pâră pe la şefi.
|
Umbla cu para pe la şefi.
|
|
Cu un prinţ a obţinut ce şi-a dorit (onoruri,
plăceri etc.).
|
Cu un print a obţinut ce şi-a dorit (documentul dorit, prin imprimare,
prin listare).
|
|
Puţin a lipsit pentru a nu se putea lua o decizie...
|
Putin a lipsit pentru a nu se putea lua o decizie...
|
|
Mulțumiri și … răspunsuri:
Mulțumesc frumos. Răspuns: pentru PUȚIN.
|
Mulțumiri și … răspunsuri:
Mulțumesc frumos. Răspuns: pentru PUTIN.
|
|
Este un loc
unde se râde tot timpul.
|
Este un loc
unde se rade tot timpul.
|
|
Un român ajuns la Polul Nord.
|
Un roman ajuns la Polul Nord.
|
|
„Românii s-au luptat cu turcii la
Plevna”, sau „Românii sunt urmaşii dacilor”.
|
„Romanii s-au luptat cu turcii la Plevna”, sau
„Romanii sunt urmaşii dacilor”.
|
|
A mers după Sămânţă la târg.
|
A mers după Samanta la târg.
|
|
Vând sârmă inox cu diametru de 1,20 mm.
|
Vând sarma inox cu diametru de 1,20 mm.
|
|
Pe alee are şapa (strat de bitum, de asfalt) spartă.
|
Pe alee are sapa (unealtă agricolă) spartă.
|
|
Sunt scutite
de la plata impozitului pe clădiri, clădirile acoperite cu şiţă.
|
Sunt scutite
de la plata impozitului pe clădiri, clădirile acoperite cu sită.
|
|
A avut un şoc nervos
|
A avut un soc nervos
|
|
Pescarii
folosesc râmele ca
momeală la pescuit.
|
Pescarii
folosesc ramele ca
momeală la pescuit.
|
|
A mers la ţanc (adică exact când trebuie; la timp, la momentul
potrivit)
|
A mers la tanc (adică la o maşină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere
etc.)
|
|
Ţaţa a născut 2
copii.
|
Tata a născut 2
copii.
|
|
A mers în concediu cu un ţânc (adică cu un copil de vârstă mică).
|
A mers în
concediu cu un tanc (adică cu o maşină de luptă blindată, înzestrată
cu tunuri, mitraliere etc.)
|
|
Se plimba prin parc cu un ţânc în braţe.
|
Se plimba
prin parc cu un tanc în braţe.
|
|
Copiii care
sug la ţâţă sunt mai sănătoşi
|
Copiii care
sug la tata sunt mai sănătoşi
|
|
Este un om
care are un ţel (punct, obiectiv către care tinde cineva) frumos
în muncă.
|
Este un om
care are un tel (instrument de sârmă) frumos în muncă.
|
|
A venit şi ţipa la mine
|
A venit şi tipa la mine
|
|
La masa
festivă ne-a servit şi câte un ţipar
|
La masa
festivă ne-a servit şi câte un tipar
|
|
Permanent l-a urât (duşmănit) pe colegul
său când acesta avea un succes.
|
Permanent l-a
urat (slăvit) pe colegul său când acesta avea un
succes.
|
|
Ileana s-a măritat cu Vasilică
(o
căsătorie frumoasă).
|
Ileana s-a măritat cu Vasilica
(o
căsătorie între persoane de sex feminin,
numită lesbianism[2]).
|
|
Este, prin
naştere, om de viţă nobilă
|
Este, prin
naştere, om de vită nobilă
|
|
Mireasa se
fotografia sub o viţă.
|
Mireasa se
fotografia sub o vită.
|
|
Pe 30
noiembrie gălăţenii îşi serbează ziua.
|
Pe 30
noiembrie galatenii[3] îşi serbează ziua.
|
|
Căi de transport (rutiere, feroviare).
|
Cai de transport (animale).
|
|
Problema sa
de sănătate este problema căilor respiratorii.
|
Problema sa
de sănătate este problema cailor respiratorii.
|
|
Şi-a educat
copii pentru ca aceştia să se ferească de răi.
|
Şi-a educat copii
pentru ca aceştia să se ferească de rai.
|
|
Ia aplicat
două şuturi în fund.
|
Ia aplicat
două suturi[4] în fund.
|
|
Ţara românilor
este foarte mare.
|
Tara (defectul
fizic sau moral) românilor este foarte mare.
|
|
Gheorghe
dormea pe stâncă.
|
Gheorghe
dormea pe stanca.
|
|
Vorbitorul
s-a bucurat de o asistenţă mare.
|
Vorbitorul
s-a bucurat de o asistentă mare.
|
|
Veniturile
sale sunt din comercializarea
raţelor.
|
Veniturile sale sunt din
comercializarea ratelor[5].
|
|
Cea mai bună pâine este pâinea
făcută în ţest[6].
|
Cea mai bună pâine este pâinea
făcută în test.
|
|
Casa era plină de gâze
|
Casa era plină de gaze
|
|
Căci și
noua lege ….
|
Caci și noua lege ….
|
Exemplele din Anexa nr. 1
sunt edificatoare asupra serioaselor consecinţe negative pe care le generează
scrierea fără diacritice în orice text, în special în actele emise de
instituţiile publice și cu atât mai grav în cele date de instanţele
judecătoreşti.
Din cauză că scrierea
fără diacritice a hotărârilor judecătoreşti schimbă sensul și conţinutul unor
cuvine, propoziţii, fraze, a identităţii unor persoane (nume, prenume, adresă
etc.) și chiar a respectivelor hotărâri în ansamblul lor, atât prin Codul
deontologic al magistraților, cât și prin Legea magistraţilor ar trebui
să se prevadă 1) că scrierea fără diacritice a hotărârilor judecătoreşti
constituie atât „neglijenţă în serviciu”, cât şi „eroare judiciară” și 2) că
toate aceste hotărâri (care afectează serios şi prestigiul justiției) să fie
supuse revizuirii în baza principiului securităţii juridice.
„A
greşi e omenesc, dar a persevera (în greşeli) este diabolic.”. (Seneca).
Justiţia socială nu se
poate înfăptui perseverând în emiterea de hotărâri judecătoreşti
susceptibile de interpretări diferite, unele chiar contradictorii, și aceasta
din cauză că sunt scrise incorect prin gravă neglijență a magistraţilor.
Scrierea
incorectă, în general, şi cea fără diacritice, în special, este cauzată de
faptul că „Vremurile noastre sunt vremurile mediocrităţii,
a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacităţii
de a te apuca de treabă şi a dorinţei de a avea totul de-a gata”.
(Feodor Mihilovici Dostievski).
Exemplele din Anexa nr. 1
sunt cea mai bună dovadă a modului în care scrierea fără diacritice, fie şi
numai a unei singure litere, schimbă radical sensul şi
conţinutul nu numai al cuvântului respectiv, dar şi pe cel al întregii
propoziţii, fraze, articol de lege, verset religios care conţine cuvântul
respectiv.
În lumea
fiscaliştilor practicieni (în special a organelor de control fiscal), dar şi a
agenţilor economici, a rămas „de neuitat”
cazul unei societăţi comerciale care avea ca obiect de activitate realizarea de
„pături”.
La controlul
fiscal efectuat s-au constatat unele nereguli, fapt pentru care organul de
control a dispus, pe lângă alte sancţiuni, şi confiscarea a 200 de pături,
dar, nefolosindu-se diacriticele, în actul de control (editat pe calculator)
s-a înscris „confiscarea a 200 de «paturi»”.
Cazul a ajuns
în justiţie şi, aşa cum era de aşteptat, câştig de cauză a avut societatea
comercială respectivă care a demonstrat că: (1) în obiectul de activitate nu
avea „realizarea produsului paturi”;
(2) efectiv şi în mod real nu a realizat niciodată produsul „paturi”; (3) nici nu dispunea de cele
necesare (precum tehnologie, utilaje, forţă de muncă, materiale etc.) pentru
realizarea produsului „paturi”.
5. Bibliile scrise fără diacritice redau eronat
„Cuvântului lui
Dumnezeu”, fiind o blasfemie.
Valoarea
omului implicat în transmiterea „Cuvântului
lui Dumnezeu”[7]:
„Dacă omul redă corect «Cuvântul lui Dumnezeu» = 1.
Dacă omul mai studiază şi înţelege corect Biblia = 10.
Dacă omul mai trăieşte şi duhovniceşte = 100.
Dacă omul mai este şi propovăduitor al lui Dumnezeu = 1000.
Însă dacă omul redă greşit
«Cuvântul lui Dumnezeu», adică dacă
dispare 1, rămân doar zerourile, rămâne cu 000, ceea ce înseamnă că «omul
care redă greşit mesajul Divin este o
nulitate», un ipocrit, un blasfemator, un individ care defăimează atât
cele sfinte, cât şi sentimentele religioase. În timp ce matematica a
demonstrat că «0 la orice putere este
0», viaţa a demonstrat că «orice blasfemator ridicat la putere, sau la orice rang posibil, tot o nulitate
rămâne !»”[8]. (N. Grigorie Lăcriţa).
Pe Internet există zeci de Site-uri
care prezintă Biblia cu numeroase şi inadmisibile greşeli, în special fără scrierea cu
diacritice, care conduc la o gravă abatere de la redarea corectă a „Cuvântului lui Dumnezeu”.
Iudeii aveau
şi au o tradiţie, cu putere de „Lege
eternă”, care spune că dacă toţi oamenii
din lume ar încerca să desfiinţeze cea mai mică literă din „Legea lui la Dumnezeu”, n-ar fi cu putinţă ca să izbutească. A face
aşa ceva ar însemna să intre într-o vinovăţie atât de mare, spun ei, încât
lumea ar urma să fie distrusă.
Conform Bibliei, Luca 16:17 şi Matei 5:18, este mai lesne
să treacă cerul şi pământul decât din „Lege” să cadă o frântură de slovă, un corn de
literă, o cirtă, o iotă, un cornişor de slovă, un
vârf, o codiţă sau un punct de la o literă.
Unor indivizi le-a încolţit în
minte gândul de a pirata unele
biblii, bine traduse, şi de a le prezentate pe Internet, în format electronic, cu
numeroase şi grave erori de scriere, în special fără scrierea cu diacritice,
ceea ce face ca respectivele biblii să inducă
în eroare, să redea deformat, eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”, acestea fiind o blasfemie, o defăimare a celor
sfinte, a religiei, a divinităţii, a dogmelor, a obiectelor de cult şi a
sentimentele religioase ale milioanelor de credincioşi.
Într-o ţară, în care marea majoritate a populaţiei este creştină, asemenea impostorii
– propovăduitori, care
redau greşit „Cuvântul lui
Dumnezeu” spre uzul public, sunt nişte blasfematori, sunt nişte
nulităţi, nişte ipocriţi, care, ridicaţi
la putere, sau la orice rang posibil, tot nişte nulităţi rămâne!
Spre exemplu, Biblia postată pe
Internet pe Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro/, conţine numeroase
și grave erori care schimbă sensul și conţinutul „mesajului divin”, a „Cuvântului
care vine de la Dumnezeu”, greşeli care
sunt cauzate de:
1.
Scrierea fără diacriticele proprii limbii
române.
2.
Folosirea mai multor font-uri, chiar și în acelaşi cuvânt, faţă de fonturile Times New Roman, singurele cu care este
corect să se scrie Biblia.
3. Folosirea, în unele versete, a
numeroase cuvinte şi formulări (a) fie care nu sunt înţelese, (b) fie care
necesită folosirea DEX-ului, (c) fie care nu se găsesc nici în DEX,
Existenţa unor
asemenea erori conduce la situaţia în care „Cuvântului
care vine de la Dumnezeu” să nu mai poată fi înţeles, să nu mai poată fi
însuşit din citirea versetelor respective.
Pentru
edificare prezint aici un singur exemplu, existent în Vechiul Testament, în Facerea (Geneza), Capitolul 3, versetul 19
(sublinierile îmi aparţin):
„19. ÃŽn sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta,
până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în
pământ te vei întoarce”.
Textul corect este următorul:
„19. În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce
în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”.
Nu „ÃŽn sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta”,
ci „În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta”.
În orice text românesc, lipsa
diacriticelor denotă o gravă lipsă de profesionalism şi de cultură generală,
elementară.
În Biblia
menţionată mai sus numeroase versete sunt exprimate prin cuvinte (şi formulări)
fie care nu sunt înţelese, fie care necesită folosirea DEX-ului, unele cuvinte
negăsindu-se nici în acest dicţionar.
Edificator în acest
sens este exemplul din versetul 32, al
capitolului 27, din „Leviticul”, redat mai jos, în care sublinierile îmi aparţin:
„32. Toată dijma de la boi şi de la oi şi tot al
zecelea din câte trec pe sub toiag este afierosit Domnului”.
Cuvântul „afierosit
1) nu este cunoscut de
marea majoritate a populaţiei; 2) conform DEX, acesta are sensurile de „1. Tranz. A
risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra”, fiind greu de stabilit care este sensul
cel potrivit pentru acest verset; 3) foarte puţini dintre cei care citesc acest
verset vor înţelege că este vorba despre o zeciuială
închinată Domnului.
De reţinut că
(1) Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro NU prezintă
forma oficială a Bibliei Patriarhiei României, nu are girul Bisericii Ortodoxe
Române, și (2) că Patriarhia României nu are un Site oficial (!?) cu
prezentarea Bibliei ortodoxe în format electronic.
Prezentarea, spre folosire, de
marea majoritate a populaţiei, unei Biblii
(indiferent în ce format, electronic sau pe hârtie) cu numeroase și grave erori, cele mai multe fiind cauzate
de scrierea fără diacritice, care schimbă sensul și conţinutul „mesajului divin”,
a „Cuvântului care vine de la Dumnezeu”,
este o blasfemie, este o lucrare prin care se insultă, se
defăimează, se profanează divinitatea, religia, cele sfinte, sentimentele
religioase ale unui întreg popor creştin.
Această
problemă este amplu prezentată de subsemnatul în articolele 1) „Despre bibliile satanice, care induc în eroare şi redau blasfemic «Cuvântul lui Dumnezeu»”
și 2)
„Atenţie
la Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro, care induce
în eroare ca prezentând Biblia ortodoxă, oficială, a Patriarhiei României”, prezentate și pe Internet (a se vedea, spre exemplu, Site-ul https://issuu.com/doina_dragut/docs/n._grigorie_lacrita_-_despre_biblii_9789712cfc1496 .
În condiţiile în care „litera” legii sociale și / sau divine
nu mai redă corect „cuvântul” legii, aceasta nu mai poate exprima
„spiritul” legii, ceea ce face ca „litera” legii să
devină sursa unor stări conflictuale în interpretarea şi în aplicarea legii
(din cauza neclarităţilor existente în interpretarea şi în aplicarea „literei”
legii).
În asemenea
cazuri, legea socială și / sau divină ajunge să fie interpretată şi aplicată de la caz la caz, în funcţie de pregătirea, de voinţa, de convingerea intimă
(de credinţa), de puterea sau de interesul fiecăruia (a celui care este
judecat sau a celui care judecă).
De aceea este
nevoie ca atât legea socială, cât și „Legea divină”
să fie foarte clară în litera şi în spiritul ei, pentru a nu deveni sursa
unor stări conflictuale prin interpretarea şi aplicarea „de la caz la caz”, în special în funcţie de interesele nelegitime
personale ale celui care judecă, ale celui care este judecat, sau ale ambilor,
interese care se pot realiza sub cele mai mascate forma de legalitate prin
valorificarea neajunsurilor în reglementare.
În paragraful
anterior am prezentat tradiţia, cu putere de „Lege eternă”, a iudeilor care spune că dacă toţi
oamenii din lume ar încerca să desfiinţeze cea mai mică literă din „Legea lui la Dumnezeu”, n-ar fi cu putinţă ca să
izbutească. A face aşa ceva ar însemna să intre într-o vinovăţie
atât de mare, spun ei, încât lumea ar urma să fie distrusă.
Biblia este la fel de categorică în acest sens arătând
(în Luca 16:17 şi Matei 5:18,) că este mai lesne să treacă cerul şi
pământul decât din „Lege” să cadă o frântură de slovă, un corn de literă, o cirtă,
o iotă, un cornişor de slovă, un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă.
Deci, în cazul în care (într-un cuvânt scris) fie o
literă este scrisă greşit (precum o diacritică), fie dintr-o literă lipseşte o frântură de slovă, un corn de literă, o cirtă, o iotă, un cornişor de slovă, un vârf, o codiţă sau
un punct de la o literă, în oricare dintre aceste
cazuri se schimbă sensul și conţinutul cuvântului respectiv și, pe cale de
consecinţă, și al propoziţiei şi al frazei care îl conţine, cu grave consecinţe
negative în interpretarea și în aplicarea corectă a textelor respective,
respectiv în aplicarea legii sociale și / sau a „Legii sacre”.
6. Ce spune „Legea sacră” despre scrierea corectă
„Este mai lesne să treacă cerul şi pământul
decât din Lege să cadă
o frântură de slovă, un corn de literă, o cirtă, o iotă, un cornişor de
slovă,
un vârf, o codiţă sau un punct de
la o literă.” (Vezi Biblia, Luca 16:17 şi Matei 5:18)
Evreii aveau şi au o tradiţie, cu putere de „Lege eternă”,
care spune că dacă
toţi oamenii din lume ar încerca să desfiinţeze cea mai mică literă a „Legii
care vine de la Dumnezeu”, n-ar fi cu putinţă ca să izbutească. A face aşa ceva
ar fi însemnat să intre într-o vinovăţie atât de mare, judecau ei, încât lumea ar urma
să fie distrusă. În Tora se
păstrează nu numai litera, ci şi forma şi mărimea ei.
Deci, adăugarea şi / sau omiterea, în copierea
Torei, a unei frântură de
slovă, a unui corn de literă, a unei cirte, a unei iote, a
unui cornişor de slovă, a unui vârf,
a unei codiţe
sau a unui
punct de la o literă, ar conduce la încălcarea gravă a Legii care a fost dictată
de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai şi, pe cale de consecinţă, ar
duce la distrugerea Universului.
În Biblie, în Luca 16:17 şi în Matei 5:18, se spune:
1. În
Luca 16:17:
„Dar mai lesne e să treacă cerul şi
pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă.”, după Biblia de pe
Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro/
„Dar mai
lesne este să treacă cerul şi pământul decât din Lege să cadă o cirtă”,
după Biblia Bartolomeu Anania, pe Site-ul https://www.docdroid.net/fBqDkcs/biblia-ortodoxa-varianta-bartolomeu-anania.pdf#page=1686
„Este mai
lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege.”, după Biblia
Cornilescu, pe Site-ul https://mybible.ro/ .
2. În Matei 5:18:
„Căci adevărat zic vouă: Înainte de
a trece cerul şi pământul, o iotă sau
o cirtă
din Lege nu va trece, până ce se vor
face toate.”, după Biblia de pe Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro/
„Că adevăr
vă grăiesc: Înainte de a trece cerul şi pământul, nici o iotă sau o
cirtă din lege nu va trece
până ce toate se vor împlini.”. În Biblia Bartolomeu Anania, pe Site-ul https://www.docdroid.net/fBqDkcs/biblia-ortodoxa-varianta-bartolomeu-anania.pdf#page=1686.
„Căci
adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură
de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.”,
după Biblia Cornilescu, de pe Site-ul https://mybible.ro/ .
Pentru înţelegerea corectă a sensului şi a
conţinutului mesajului din aceste versete sunt necesare următoarele precizări de ordin semantic:
Cirtă: liniuţă; lucru foarte mic, neînsemnat; ceva foarte mic; cantitate mică.
În Biblia Bartolomeu
Anania, în Matei 5:18, se dă următoarea definiţie: „Cirte:
Mici semne grafice din alfabetul limbilor biblice. Aşadar: cele mai mici
amănunte.”.
Iotă, nici o iotă: deloc, câtuşi de
puţin, nimic; ceva foarte puţin; nici cel mai mic lucru.
Slovă: literă; semn grafic din alfabet.
„Frântură de slovă”, sau „frântură de literă” înseamnă:
a) fie un semn pus deasupra unui cuvânt
prescurtat sau orice semn minor; „frântură
de slovă”, sau „un mic corn”, poate fi: un
mic cârlig al unei litere; o parte dintr-o literă prin care se distinge de o
altă literă, de una asemănătoare cu ea;
b) fie un simbol
ataşat unei litere, precum, în limba română, simbolurile care însoţesc cele cinci litere cu semne diacritice (ă, â, î, ş, ţ);
c) fie punctele
din unele litere, precum cele din literele româneşti i şi j;
d) fie orice altă
particulă, oricât ar fi ea de mică, din scrierea unei litere.
Un exemplu al însemnătăţii unei „frânturi de
slovă”, al unei „cirte”, îl reprezintă partea de liniuţă din
litera G
care face ca aceasta să se distingă de litera C.
Corn de literă: semn grafic amplasat deasupra sau dedesubtul unei litere;
semne care fac distincţia între o literă şi alta. O privire asupra literelor i / î; a /
â; a / ă; s / ş; t / ţ, respectiv între: I / Î; A / Â; A / Ă; S / Ş; T /
Ţ, arată importanţa măruntelor detalii
ale diferitelor litere din limba română.
Cornişor de slovă: un vârf sau un punct de la o literă, corn. Un mic corn,
poate fi: un mic cârlig al unei litere; o parte dintr-o literă prin care se
distinge de o altă literă, de una asemănătoare cu ea.
Deci, conform Bibliei, Luca 16:17 şi Matei 5:18, este mai lesne să treacă cerul şi pământul
decât din „Lege” să cadă o frântură de slovă,
un corn de literă, o cirtă, o iotă,
un cornişor
de slovă, un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă.
În timp ce (1) în religia iudaică şi (2) în Biblie, în Luca 16:17 şi Matei 5:18, se consideră că este mai lesne să
treacă cerul şi pământul decât din „Lege” să cadă o
frântură de slovă, un corn de literă, o cirtă, o iotă,
un cornişor
de slovă, un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă, LA NOI, unele biblii,
bine și chiar foarte bine traduse, sunt piratate
şi prezentate pe Internet, în format electronic, cu
numeroase şi grave erori de scriere, în special fără diacritice, cu cuvinte
scrise greşit, fapt care face ca respectivele biblii să inducă în eroare, să redea deformat, eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”, ceea
ce constituie o blasfemie, o defăimare a celor sfinte, a religiei, a divinităţii, a
dogmelor şi a obiectelor de cult, o hulă.
Greşelile din Biblii care redau greşit
Cuvântului lui Dumnezeu sunt o blasfemie.
Dintre numeroasele biblii
piratate prezentate pe
Internet, în format electronic, cu
numeroase şi grave erori de scriere, în special fără diacritice, cu cuvinte
scrise greşit, care induc în eroare,
care redau deformat, eronat „Cuvântului
lui Dumnezeu”, care sunt o blasfemie, menţionez, cu titlu de exemplu, numai
Site-urile http://www.bibliaortodoxa.ro , https://www.crestinortodox.ro/biblia/ , http://www.biblia-ortodoxa.ro/ etc.
În concluzie:
„Iar dacă tu ai prevenit un păcătos să se abată de la
calea lui şi el nu s-a abătut, atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu
ţi-ai mântuit viaţa.” (Biblia, Ezechiel 33. 9).
„Cine are minte, să ia aminte!”. „Cine are urechi de auzit să audă”. (Biblia, Luca 8, 3). Amin!!!
Bibliografie
legislativă
Legea nr. 500 din 12 noiembrie 2004 privind folosirea limbii române
în locuri, relaţii şi instituţii publice, în special art. 1 și art. 2.
Legea nr. 183 din 16 mai 2006 privind utilizarea codificării
standardizate a setului de caractere în documentele în formă electronică, în
special art. 1 și art. 2.
Legea nr. 119 din 16 octombrie 1996, Republicată, cu privire la
actele de stare civilă, în special art. 5, alin (3).
Ordinul ministrului educației nr. 4634/2024 din 10 iunie 2024 pentru
aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii şi al documentelor
şcolare gestionate de unităţile de învăţământ preuniversitar, în special art.
3, alin. (2).
Lega nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative.
https://www.docdroid.net/fBqDkcs/biblia-ortodoxa-varianta-bartolomeu-anania.pdf#page=1686, cu Biblia Bartolomeu.
https://mybible.ro/, cu Biblia Cornilescu.
http://www.bibliaortodoxa.ro/
http://www.bibliaortodoxa.ro/
Din cauză că DEX-ul nu defineşte până în prezent
noţiunea de „Tableta PC”, se impune precizarea că aceasta este un computer portabil, este
un intermediar între un telefon mobil şi un laptop, cu diagonala cuprinsă, în
general, între 17,8 cm. (7 inchi) şi 25,4 cm. (10 inchi), unde 1 inch = cu 2,54
centimetri. Utilizarea dispozitivului se bazează pe atingerea ecranului tactil
şi pe folosirea unei tastaturi virtuale pentru redactarea textelor. DEX-ul nu
defineşte până în prezent noţiunea de „Tableta PC”, așa cum nu definește nici
alte numeroase noțiuni care sunt în uzul curent al limbii române. A se vedea în
acest sens articolul subsemnatului intitulat „DEX-ul și neajunsurile sale”.
Lesbianismul, numit și homosexualitate feminină, desemnează atracția erotică a unei femei pentru alte femei. Sunt deja şi căsătorii între femei
lesbiene.
galatenii:
locuitori ai provinciei romane Galatia, situată în centrul Asiei Mici.
şuturi, de
la şut: lovitură foarte puternică dată cu
piciorul; suturi, de la sutură: cusătură folosită în
chirurgie (pentru a reuni marginile unei plăgi etc.).
rata / rată: regionalism: autobuz care leagă un
oraş cu comunele învecinate; (peiorativ) autobuz rural; denumirea provine de la
abrevierea RATA (Regia Autonomă de Transport Auto), întreprindere de stat
înfiinţată în 1948, care avea ca obiect de activitate acest tip de transporturi
rutiere de călători.
„Cuvântul
lui Dumnezeu” se referă la „un mesaj Divin”, la „un
mesaj transmis de Dumnezeu”, sau la mai multe de astfel de mesaje,
precum cele transmise Profeţilor, autorilor Bibliei etc. Profeţii au declarat
de multe ori că mesajele pe care le transmiteau erau de inspiraţie divină şi de expresie umană, că exprimă cuvântul lui Dumnezeu în limbaj
omenesc, că sunt „cuvântul lui Dumnezeu” (Luca 11:28). Vezi şi „Biblia”.
