Moara lui Gelu
Revistă electronică de atitudine, cultură, mediu social, educație și sport
marți, 15 septembrie 2026
Cu Oameni dragi prin Maramureșul drag
Dintotdeauna am simțit nevoia de a călători, de a descoperi și explora locuri noi, de a admira peisaje spectaculoase, de a întâlni oameni și de a lega prieteni. Călătoriile ne deschid perspective noi asupra minunilor absolut fabuloase ale Pământului, iar posibiltatea de a le admira în realitate este fantastică. În țară sau în străinătate, pentru mine, călătoriile sunt adevărate pelerinaje cultural – spirituale. Posibilitatea de a fi in lumea fascinantă a scriitorilor mi-a oferit șansa de a cunoaște Oameni minunați, de a vizita țara în lung și-n lat iar prin proiectul ,, Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră", am ajuns și dincolo de hotare. Cu cât am văzut mai mult cu atât mai mult iubesc țara noastră care este,, minunat de frumoasă", cum spunea Alexandru Vlahuță în cartea ,,România Pitorească". În luna iulie a acestui an, verișorul meu Ștefan și soția sa, m-au invitat să vizitez Maramureșul. Deși am fost de mai multe ori în acel colț frumos de Românie, am acceptat imediat. Se spune că cine bea apă din Iza și Mara, vine și revine cu mare drag în ,, Maramureșul, plai cu flori, mândru tare în sărbători". La invitația colegelor de la de la Asociația,, Mironosițele Femei" din Baia Mare, sau a colegilor scriitori, am revenit pe meleagurile maramureșene cu mare bucurie de multe ori. Anul aceasta, fârtatul Vasile Bele, un mare Om de cultură, cu un suflet cât toată Țara Lăpușului, și soția sa, Cristina, un Om mimunat, ne-au deschis ușa casei lor, dovedindu-ne cât de: gospodari, ospitalieri și gazde minunate sunt moroșenii. Timp de câteva zile am trăit clipe minunate și am vizitat cele mai reprezentative obiective culturale din Maramureș. Am adus Slavă Bunului Dumnezeu la mănăstirile: Chiuzbaia, Bârsana, Peri, Săpânța, Rohia, Rohița, Bixad, ne-am amuzat copios în Cimitirul Vesel din Săpânța, am admirat frumusețea peisajelor maramureșene. Vasile Bele ne-a vorbit cu multă emoție în glas despre tradiții și obiceiuri, despre patrimoniul cultural și istoria Maramureșului. Pentru Cristina și Vasile Bele, Maramureșul Voievodal cum mai este denumit, cu un folclor autentic, cu cântec, joc și voie bună, cu o cultură unică a lemnului, cu o credință vie, este un stil de viață care deși a evoluat cu timpul, și- a păstrat baza identitară până azi. Acest tărâm de vis este fascinant indiferent de anotimp. Primăvara te încântă cu frumusețea florilor de mai, cu ape limpezi, curgătoare, vara, mirosul fânului cosit te indeamnă la visare, toamna vine cu hambarele pline de bucate iar iarna tradițiile și obiceiurile păstrate și valorificate adună oaspeți din toate colțurile lumii. Despre gazda noastră, poetul Vasile Bele, iubitor, păstrător și promotor de valori culturale, doamna scriitoare Mihaela CD, spunea…,, Poetul, acel ardelean neaoș cu ’’inima bună’’ născut în ’’clipa de lumină’’, dăruiește necondiționat cititorului slove îmbrăcate în „muzica gândului’’, culese din lacrima sufletului, în „sărut de rouă’’ și așezate în vers"…Pășind în universul poetic al scriitorului Vasile Bele vom înțelege că în ființa scriitorului trăiește o inimă imensă, în care este loc pentru toți cei cu care acesta interacționează, care bate pentru semeni în primul rând și abia apoi pentru sine, care se dăruiește necondiționat pe altarul literaturii contemporane, pentru noi, cititorii de azi și pentru generațiile care vor veni’’. În una din zile, am mers cu familia Bele la fetele de la Asociația,, Mironosițele Femei" din Baia Mare. Doamna președintă Varvara Pop, m-a impresionat de când am cunoscut-o, cu ani în urmă. Hărăzită cu darul de a iubi și a ajuta semenii, domnia sa împreună cu colegele de la Asociație, aduc bucurie și sprijin persoanelor cu probleme, organizează numeroase activități sociale, coordonează nai multe proiecte caritabile. Un exemplu în acest sens îl constitue, acțiunea din 22 aprilie 2019, prin care au oferit mai multor familii 2.000 de pachete cu alimente de bază în valoare de aproximativ 100 de lei fiecare. Despre acest moment de suflet, fetele au scris…<< Spunea Parintele nostru, vrednic de pomenire, Justinian Chira „Când un om reușește să iubească, în adevăratul înțeles al cuvântului, se îndumnezeiește, devine asemenea cu Dumnezeu.". Acest lucru amincercat si de acesta data, sa-l demonstram, daruind celor cu probleme financiare, un numar de 2000 pachete cu alimente si dulciuri pentru un numar de 360 familii si peste 250 copii.Multumim Bunului Dumnezeu ca ne- a trimis si de aceasta data oameni cu suflet mare pentru a implini misiunea noastra la aceasta asociatie: aceea de a-ti iubi aproapele prin fapte si nu vorbe>>. La sediul lor din Baia Mare, ne-au așteptat cu zâmbetul pe față și bucate alese pe masă. A fost un moment atât de frumos încât nu trebuie descris, trebuie trăit, este prețios și înălțător! Cultura și iubirea de aproapele o lucrare vie și nepieritoare, ne unește și ne împlinește ! Întâlnirea cu doamna Varvara Pop și ,, Abinuțele " de la Asociația,, Mironosițele Femei" din Baia Mare a fost plină de emoții și multe bucurii! Armonie, comuniune, poezie ! Mulțumesc frumos familiei Cristina și Vasile Bele pentru implicare și participare. Cuvinte alese, versuri ,, meșteșugite " de poetul Vasile Bele au întregit clipa de bucurie. Cu această ocazie am prezentat cartea ,, Gânduri pentru mai târziu " . Slavă Domnului pentru Oamenii dragi și clipele binecuvântate petrecute împreună în Maramureșul drag!
Zenovia Zamfir
Pute a diversiune!
de Cornel Nistorescu
Secvența următoare merită reluată și studiată la
lecțiile dedicate tehnicilor de diversiune. Două tabere agitate și încinse de
furie stau față în față în Piața Victoriei și își strigă vrute și nevrute și se
amenință. Și, dintr-o dată, din rîndul ciobanilor, sare unul ca împins de un
arc.
Dar fără bîtă, fără traistă, fără chimir și clop și
într-un număr de cascadorie se aruncă în spărtura din zidul alcătuit din tineri
vînjoși, pregătiți de luptă ca pentru o coborîre pe Lună. S-a văzut de la o
poștă că omul nu era cioban și nu arăta nici dintre cei care cresc oi pe la
marginea Bucureștilor sau prin poienile SRI.
A trecut de cordonul jandarmilor și a fost agățat ca o pradă pregătită. Violență!
Violență! au repetat televiziunile și comentatorii. Violența a și devenit tema
zilei.
Accentele de violență din Piața Victoriei, numărul
jandarmilor răniți, faptul că este un protest neautorizat și neasumat. Și iar
de la capăt. Violență, de parcă ciobanii ar fi fost jandarmii, bravi apărători
ai patriei și ai ordinii de drept ar fi fost atacați de o haită de lupi sau de
un pluton de soldați năvăliți din Rusia.
Aceeași recurgere la violență a fost folosită și în
deturnarea protestului din 10 august și va fi folosită și la următoarele
proteste periculoase pentru putere. Este o tehnică simplă de a deturna un
subiect neplăcut prăvălit peste instituțiile publice și peste politicienii și
neamurile lor aciuate înlăuntru.
Ce-a urmat s-a văzut și se mai toacă pe televiziuni.
Dar poate fi citit în postarea președintelui de după ciorba de potroace de la
nunta lui Alexandru Nazare, semnatarul
multor contracte de miliarde împrumutate. Cică.
„Violențele pe care le vedem astăzi în Piața
Victoriei sunt extrem de grave. Condamn cu toată fermitatea astfel de acțiuni
și orice încercare de a transforma un protest legitim în lupte de stradă.
Atacurile și agresiunile, actele de vandalism, sunt
inacceptabile și trebuie sancționate drastic, conform legii. Nicio nemulțumire
nu poate justifica un astfel de comportament și punerea în pericol a celorlalți
cetățeni aflați în stradă”.
Acesta este răspunsul președintelui României la
cererile simple ale ciobanilor, formulate clar de unul dintre ei:
„Am venit aici să cerem o derogare să ne putem vinde
marfa. Avem marfă finisată, marfă gata de încărcat pentru țările arabe. Nu
putem! Trebuie să mâncăm ce am făcut nutreț pentru iarnă pentru oile mari,
consumăm acum cu mieii. Noi vrem o derogare să ne lase să ne vindem marfa
finisată, să nu mai stăm cu ea pe cheltuială”…
„Să se stopeze cu omorâtul! Să vină cu prevenție, cu
tratament. Mie nu mi-au omorât, dar au omorât la alți colegi. Să nu se mai
omoare. Îngroapă atâtea tone de carne și lumea moare de foame. Asta vrem! Să
vină cu o derogare să putem ieși din impasul acesta”.
Aceasta este diferența între politică și durere. Și
pentru ca Nicușor Dan și Ilie Bolojan să se poată face că plouă în fața acestei
situații cumplite au apărut actele de violență.
Așa a fost schimbat subiectul, iar cei doi se pot
preface mai departe că plouă! Și așteaptă să răsară Luna…
(Foto:
euronews)
Declarația zilei - Vasile LEȘ, ex-lider REMIN
Ghiță Ciobanu: „Rămânem aici cât trebuie!”
Gheorghe Dănulețiu, cunoscut sub numele de Ghiță Ciobanul, a vorbit în exclusivitate pentru gândul.ro. Ghiță Ciobanul, participant la protest, a dezvăluit că, printre ciobanii care au venit să protesteze pașnic, s-au aflat și câțiva instigatori care au provocat jandarmii. Oierul susține că motivul pentru care aceștia au răbufnit este că nu mai pot exporta produsele pentru care muncesc și nu își pot vinde marfa la prețul corect.
Trăim pe un pământ din care ura izvorăște neîntrerupt…
Nu ştiu când va aduce normarea activității rezultatele dorite. Dar ştiu că nu se mai poate. Știu că nu mai poți cere unor oameni să se sacrifice pe altarul unei profesii care nu mai oferă nimic altceva decât frustrare şi oboseală, nervi şi epuizare.
Şi ură, extrem de multă ură. Justificată doar de mentalitatea strămoşească,
plină, nu-i aşa de creştinismul mioritic, şi anume ba pe-a mă-tii.
Trăim pe un pământ din care ura izvorăşte neîntrerupt, înjurăturile au
devenit salutul obişnuit şi orice încercare de a explica, de a face lumină, de
a aduce adevărul la iveală este înăbuşită, parcă, în sânge.
Oamenii nu mai vor să vadă, să asculte, să înţeleagă. Trăiesc pentru a urî,
se hrănesc cu ură, respiră ură.
Noi, judecătorii, suntem o breaslă care dă examene până moare, citeşte non
stop, nu are voie să facă nimic altceva decât să stea îngropată în dosare.
Suntem oamenii care trebuie să cerem voie să trăim cât de cât normal, să ne
exprimăm cât de cât liber. Să îndrăznim să facem ce ne taie capul ? Exclus.
Se aşteaptă de la noi doar să tăcem, să nu crâcnim că de, deonotologicul
veghează. Ni se cere să muncim, dacă se poate, 24 de ore din 24, 7 zile pe
săptămână.
Concediu? Trebuie?
Să stăm închişi în case, ca nu cumva, Doamne fereşte, să fim surprinşi la
Auchan că ne salutăm cu un reclamant sau inculpat. Oamenii ne urăsc pentru că
muncim pe bani.
Ar trebui, bănuiesc, să fim plătiţi în cartofi şi ceapă, ca să nu stricăm
echilibrul dintre oamenii care îşi petrec vieţile învăţând şi cei care
vieţuiesc în birtul din sat, aşteptând ca judecătorii, medicii, profesorii să
le plătească ajutorul social.
Omenii ne urăsc pentru că avem pensii.
Ar trebui să fim plătiţi direct în pastile pentru tensiune şi nevroze, de
mâncat nu ar mai trebui să mâncăm pentru că, oricum, am fost îmbuibaţi în
timpul activităţii.
Eventual, să primim în loc de prima şi unica pensie, un copârşău modest, un
loc de veci lângă gardul cimitirului, dă-l dracului de judecător că a stat
cocoţat toată viaţa lui, măcar în moarte să fie la periferie.
Pe oameni nu îi deranjează politicienii care îşi târăsc degeaba fiinţele
prea pline de sine de colo colo, prin parlament şi birouri inutile, însoţiţi de
secretare voluptoase şi şoferi şmecheri, promovând legi cretine, minţind cu
nonşalanţă, furând la greu, care mai discret, care mai agresiv, dar care ştiu
să promită frumos.
Nu. Pe oameni îi deranjează judecătorul, cel care a renunţat la viaţa
normală pentru a indrepta, atât cât îi permite legea făcută pe genunchi de
politicianul semi analfabet, o societate profund strâmbă.
Și îl uraste cu toată ființa.
Vor suferi justiţiabilii din pricina normării? Nu.
Vor suferi şi suferă din pricina unor nenorociţi care, odată ajunşi la
vârf, punând mâna pe pâine şi cuţit, îşi permit să îşi bată joc de o ţară
întreagă, în aplauzele unora care nu sunt în stare să treacă strada fără a fi
ghidaţi de AI.
Justiţiabilii nu suferă şi nu vor suferi din cauza judecătorilor. Suferă şi
vor suferi din cauza minciunii, a degradării morale.
A faptului că au fost manipulaţi să urască şcoala şi cartea şi, mai ales,
să îi urască pe cei care aleg drumul drept, chinuitor şi obositor al educaţiei.
Nu pe noi ar trebui să ne urâţi şi înjuraţi.
Dar dacă nu vă puteţi abţine, daca asta va face fericiti și vă ține de
foame, poate nu ar strica, înainte de a o face, să vă uitaţi în oglindă şi să
vă întrebaţi: eu ce am făcut azi pentru ca, lângă mine, lumea să să fie un
strop mai curată?
Pentru că eu ştiu ce fac zi de zi ca să îndrept, cât pot, strâmbăciunea şi
urâţenia lumii. Şi, la fel ca mine, imensa majoritate a judecătorilor.
Pe care voi îi urâţi, creştineşte, desigur.
Semnează, un judecător oarecare.
Adriana
STOICESCU
Despre blog
Asistăm neputincioși cum ne transformăm, fără să ne dăm seama, în puncte de rating, în eșantioane cu marje de eroare, în înghițitori de senzațional mizerabil, în spectatori catatonici incapabili să înțeleagă, să compare și să gândească.
Propaganda LOR, a celor cu batistuțe colorate în
pieptul sacoului mereu altul la ceas de seară, a pastorilor cu ochelari cu rame
groase sprijiniți inteligent pe nasul care miroase foarte bine unde sunt banii,
a celor unsuroși și zgomotoși care au explicații zilnice pentru fiecare
ordinărie economică din această țară, a bloggerilor bicicliști sau a
analiștilor, jurnaliștilor și universitarilor, toți cu norme întregi, generos
plătite de autorii acestui măcel spiritual, ei bine, propaganda lor este ARMA
SUPREMĂ cu care ne vor supune într-un final, ca pe niște vite, cu numere
galbene, capsate în urechi, pline de balegă, murdare, dar bune de muls în
fiecare dimineață.
Neomarxismul lor violent, maniera halucinantă în
care ne spun zilnic că lumea noastră nu ne mai aparține pentru că noi, vezi
Doamne, nu știm ce să facem cu ea, ofensiva împotriva icoanelor și crucilor
noastre vechi din lemn de nuc, distrugerea școlilor, siluirea familiei biblice
pe care o înțelegem și o prețuim așa cum ne-a fost dată de bunul Dumnezeu,
tranzacționarea pământurilor noastre, a istoriei, steagului și identității
noastre nationale, toate, absolute toate vor avea un singur final! Cel în care
vom sfârși anesteziați și încolonați într-un fără egal simulacru de globalism
canceros, care va ucide și ultima fărâmă de NOI, mai repede decât ne putem
astăzi închipui…
Propaganda, manipularea, diviziile de români care
ucid zilnic spirite ale altor români pentru un amărât de pumn de arginți și
incapacitatea noastră de a reacționa individual sau colectiv la această sintaxă
modernă de anexare identitară, sunt inamicii desăvârșirii noastre ca nație în
această distopie contemporană în care unii sunt mai egali decât ceilalți, iar
singurul lucru care contează sunt banii.
Vă scriem astăzi vouă, tuturor, și vă spunem că
nimic, absolut nimic nu va mai putea repune în drepturi acest popor dacă astăzi
tăcem cu toții complice și nu încercăm să ne împotrivim acestei deșănțate
propagande de adormire colectivă, de anulare treptată a identității noastre
naționale.
Nu ne vor împușca, spânzura, schingiui sau tortura!
Va fi și mai rău! Ne vor găsi alt nume, așa cum făceau stăpânii cu sclavii lor,
lucru ce va desăvârsi trecerea în neființă a ceva ce astăzi din ce în ce mai
puțini români pot înțelege.
Gândește România este baricada pe care o vom apăra
cu toată ființa noastră în fața propagandei care ține în genunchi acest popor.
Vă chemăm pe toți cei care citiți aceste rânduri în spatele baricadei…sau în
fața ei! Oriunde veți dori să fiți, dar să fiți! În picioare, spunând! Fără
teamă, fără ipocrizie, cu bună credință și cu frică de Dumnezeu.
Cât din ce-am scris aici, ai fi scris și tu? Un
cuvânt? Mai multe? Atunci este bine! Cuvintele nu știu să se scrie, așa cum
vioara nu știe să cânte, iar dalta să cioplească. Oamenii scriu cuvinte! Tot ei
le citesc și le înțeleg, apoi le spun mai departe, așa cum cu se pricep, așa
cum pot, așa cum simt!
Mai rămâne de spus un singur lucru: noi, românii,
avem nevoie de țara noastră așa cum ea, România, ca să ne poată iubi și apăra,
are nevoie de curajul și dragostea fiecăruia dintre noi.
C.L.
Rareș Bogdan: „Ilie, coboară din birou și stai de vorbă cu ei!!! Nu lăsa lucrurile să escaladeze!!!”
Ilie, coboară din birou și stai de vorbă cu ei!! Nu lăsa lucrurile să escaladeze! Dialogul e sfânt în astfel de momente!
Nu-i sfidați pe oieri, ciobani și fermieri, că nu de
bine ce le este au ieșit în stradă! Au probleme grave, le este amenințată
existența! Sunt împinși către sărăcie, boală, foamete, dispariție! Și odată cu
ei, o tradiție care nu a fost un moft de salon, ci o temelie a existenței
noastre de români!
Puteți înțelege ce înseamnă să te uiți în zare,
căutând o lumină de care să te agăți, și să zărești doar nepăsare, ignoranță și
nimicnicie? Puteți pricepe ce se află în inima unui părinte care vrea să-și
așterne copiii pe cale, așa cum au văzut ei că se poate, și să-i fie închisă
gura care plânge de niște contabili fără inimă, prizonieri ai unor orgolii
personale, fără legătură cu țara?
Țara pe care și ei, ciobanii, au ridicat-o!
Dragi fermieri, vă rog din suflet, nu vă lăsați
provocați! Sunteți drepți și corecți, știu ca vreți să dialogați și să vă
rezolvați problemele. De asta ați bătut atâta amar de drum.
Dumnezeu să vă apere și să vă binecuvânteze pentru
sufletul vostru curat!
Rabindranath Tagore, „grădinarul” poeziei moderne indiene
Fiind
foarte interesat de marea cultură antică a Indiei, în anul 2020 am scris amplul
studiu Filosofia indiană și sublima ei
subtilitate, în care ilustrez nu numai strânsa legătură și profunda interinfluență
specific geografic-specific istoric-specific cultural filosofic, limbile
(dialectele) indiene, caracteristicile învățăturii tradiționale, concepțiile
cosmogonice și marile ei religii (vedism, brahmanism, jainism, budism,
hinduism), ci și influența exercitată de acest generos focar al culturii
universale asupra culturii europene, iar pe filieră germană asupra lui Mihai
Eminescu (Imnul Creațiunii în Scrisoarea I, poemul Kamadeva) și George Coșbuc (magistrala
traducere a piesei Sacuntala, scrisă
de marele poet Kalidasa).
Iată de
ce, în aceste zile, am recitit cu nostalgie și încântare consistentul volum
intitulat Poeme (Editura Pentru
Literatura Universală, București, 1967), de fapt o culegere de poezii din cele
mai cunoscute și mai apreciate volume ale ilustrului poet indian Rabindranath
Tagore, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1913: Grădinarul dragostei, Gitanjali (Prinos liric), Luna în
creștere (Crai nou), Culesul roadelor, Lebăda, Fugara (Ecoul armoniilor), Sufletul priveliștilor, Petale
pe cenușă și Păsări răzlețe (un
singur poem, format din 319 strofe/secvențe numerotate, cele mai multe cu două,
trei sau patru versuri).
Fac
precizarea că volumul l-am cumpărat cu șapte lei de la un anticariat ieșean, pe
vremea când eram student în fosta capitală a Moldovei, că George Dan este
tălmăcitorul, iar Radu Boureanu semnează Cuvântul
înainte.
În
succinta prezentare din Cuvânt înainte,
Radu Boureanu îl numește pe Rabindranath Tagore „grădinarul dragostei”, ba
chiar „soarele poeziei moderne indiene”. De ce? Întâi pentru faptul că astrul
zilei este mereu înfrățit cu poetul, pictorul și muzicianul Tagore prin
prenumele Rabindra, care înseamnă...soare. Apoi că, la jumătatea secolului al
XIX-lea „răsărea cu fața către lumea europeană un astru, care avea să crească
lumina umanistică a veacului”. Iar acest astru, concluzionează prefațatorul, „a
atins treapta de sus a marelui templu al poeziei, și trece prin timp drapat în
demnitatea lumii”, deși marele om de cultură, care a compus muzica propriilor
poeme, spunea că-i repugnă să publice doar cuvintele cântecelor sale, deoarece
„fără muzică, îmi dă senzația că sunt lipsite de suflet”!
La
reperele geografice de mai sus ale acestui titan al culturii indiene moderne,
implicit al celei universale, se cuvine să mai adaug următoarele: că s-a născut
pe 7 mai 1861 într-o familie bogată din Calcutta (Kolkata), familie cu rol
important în viața spirituală și culturală a Indiei; că a studiat acasă și
apoi, pentru scurt timp, a studiat dreptul în Anglia, orientându-se rapid spre
literatură, artă și activitate obștească (a condus o școală experimentală,
ulterior transformată în universitatea bazată pe armonia dintre om și natură);
că este primul neeuropean care primește Premiul Nobel pentru Literatură; că în
afară de poezie, care reprezintă chintesența creației sale (versuri impregnate
cu dragoste de natură și un profund misticism), a mai scris două romane (Gora, Casa și lumea), drame care abordează teme psiho-sociale și
politice, ba chiar și filosofie (lucrarea Sadhana
tratează relația spirituală om-Univers-divinitate), compunând totodată nu mai
puțin de 2000 de cântece (de pildă Jana
Gana Mana și Amar Shonar Bangla,
primul devenind imnul național al Indiei, celălalt al Bangladeshului); că în
anul 1926 a vizitat România; că, mai înainte de sfârșitul lui pe 7 august 1941,
i-a văzut murind pe mai mulți membri ai familiei sale (soția, două fiice și
fiul cel mic).
Dar iată
câteva mostre din captivantul limbaj și din măiestria lirică a mult
înzestratului Rabindranath Tagore:
1.Din
volumul Grădinarul dragostei, în
întregime închinat celui mai subtil sentiment uman, respectiv celei mai mari
forțe din Univers: „Numește-mă grădinarul/ grădinii tale de flori!” (Grădinarul dragostei); „Ah, poete, seara
se apropie și părul tău încărunțește./Auzi tu, în singurătatea gândirii
tale,/mesajul veșniciei...? (Ah, poete,
seara se apropie...); „Când dragul meu vine/și șade alături de mine,/când
trupul în tremur îmi geme/și-mi cad rușinatele gene,/noaptea se-ntunecă și
vântul îmi suflă în lampă,/iar norii-și trag vălul pe stele...” (Când singură alerg în noapte); „Ți-s
ochii mai întunecați decât norii de ploaie” (Vino așa cum ești...); „Valurile se vor ridica în vârful
picioarelor/să-ți sărute grumazul/și să-ți șoptească-n ureche” (Dacă vrei să nu-ți pierzi vremea);
2.Din
volumul Gitanjali, pentru care, de
altminteri, a primit Premiul Nobel: „Cerca-voi pururi s-alung din inimă tot ce
e rău,/să-mi țin iubirea veșnic în floare,/când bine știu: în mine stai pe
tronul tău,/pe cel mai dinăuntru-altar al inimii” (Viață a vieții mele...); „Deșarta mea mândrie de poet,/cu tine
ochii când ar da - /s-ar stinge-n sineși de rușine” (Cântecul meu și-a lepădat...); „Zi după zi mă faci mai demn/ să mă
primești cu brațele deschise:/refuzându-mă întruna și numaidecât/și cruțându-mă
de primejdiile/dorințelor plăpânde și nesigure” (Dorințele mele-s puzderie).
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
12-13 sept. 2026
Fermierii s-au adunat în fața Guvernului demis! Lupte de stradă între jandarmi și fermieri!
Fermierii protestează, marţi, 15 septembrie, în faţa Guvernului, fiind aşteptat un număr mare de agricultori din toate sectoarele, de la apicultură, cultura mare, până la crescători de ovine, care vor să tragă un semnal de alarmă cu privire la situaţia dificilă în care se află zootehnia românească, dar şi agricultura.
La castel în poartă, oare cine bate…
de Gheorghe Pârja
Nu face parte din firea mea profesională să-i arăt
cu degetul pe marii demnitari ai țării. Dar când ața este prea întinsă musai să
spun cum se poate îngădui, ca să nu se rupă. Fiindcă președintele nostru nu
cunoaște, din păcate, separarea puterilor în stat, încurcând armonia ori din
neștiință, ori… Exemple sunt multe și le cunoașteți, fiindcă Nicușor Dan a
făcut multe pozne care au tulburat liniștea electoratului. Andrei Cornea o
reamintește pe cea mai recentă – lipsa de atitudine fermă față de șeful SPP,
despre care presa a aflat cu dovezi solide că a fost implicat în evenimentele
din decembrie 1989, chiar pe baricade. Președintele a scăldat-o ca la vâltoarea
din Firiza. Încă de când a preluat fotoliul de la Cotroceni și a început să
iasă sub drapel i s-au reproșat multe gesturi neîndemânatice, despre care
alegătorii lui au început să râdă, cu tristețe, în barbă. Cum ar fi încurcarea
pe covorul roșu, mimică și gesticulare care irită, dar și amuză. Nu atât
coregrafia lui mă preocupă, deși face parte din ținută, cât mai ales felul în
care ne reprezintă cu prerogativele prevăzute în Carta Țării.
Nu-l văd preocupat de problemele fierbinți ale
politicii externe ale țării, într-o lume instabilă, sunt tatonări diplomatice
cu Ucraina și Republica Moldova, dar asta nu e destul. UE se uită mirată, iar
dinspre MAGA nu vin semne. Se fac speculații în legătură cu bogățiile țării, cu
gazul din Marea Neagră, ori bani europeni, care încep să nu mai vină. Din
primăvară tot așteptăm să vedem ce e cu guvernul, cine va conduce noul Guvern.
Și toamna e aici. Deși apar articole într-un ziar american, încercându-se o
intrare la președintele Trump, orizontul e departe. Și se îndepărtează și cel
care vine dinspre UE. Și ea nerăbdătoare să vadă noul Guvern. De la desemnarea
a doi candidați, inadecvați, tentative eșuate rușinos, Nicușor tot caută prin
catastifele cancelariei un alt nume mai potrivit. Iar noi asistăm la amânări
peste amânări și încă suntem în așteptare.
Cei pricepuți mai spun că a numit oameni nepotriviți
și la marile parchete, iar justiția se pare că l-a luat captiv. Am citit mai
multe analize care conțin multe nedumeriri, duse până la regrete. Dar am citit
și texte care îl descriu pe domnul președinte de țară ca pe un personaj politic
cu un afiș electoral care arată altceva decât predecesorii. Ceva de bine. Nu
doresc să mișc fotoliul de la Cotroceni, dar sunt de acord să i se spună unde
nu se potrivește cu țara, cu nevoile ei urgente. Ca să nu vorbesc singur mi-am
luat însoțitori câțiva vectori de opinie. Profesorul Andrei Cornea, unul care
l-a votat, și-a pus unele speranțe în el, se întreabă: „cum de ne-a păcălit
atât de impecabil acest om timp de atâția ani, încât să credem că poate fi al
nostru”. Curios în ecuația aprecierii este introdus și Georgescu „care a amăgit
mai ales oameni simpli, neînvățați, pe când Dan a reușit să amețească
intelectuali cunoscuți, scriitori, artiști, jurnaliști, valoroși muzicieni,
profesori, analiști politici, ca să nu mai vorbim de politicieni din PNL și USR
și pe cei cu care a participat direct la marile manifestații civice.”
Andreea Pora merge mai departe cu supărarea: „am
ales un reformist și ne-am procopsit cu un suveranist”. Istoricul Dorin
Dobrincu se referă la discursul președintelui din Catedrala Națională în fața
tinerilor ortodocși, când a făcut apel la un naționalism sănătos: „Orice
discurs prezidențial despre naționalism trebuie privit cu atenție. Limita
dintre patriotismul civic și naționalismul exclusivist trebuie să rămână clară
într-un stat democratic.” Președintele critică vocile care domină spațiul
public, ocupat de farisei, defetiști și demagogi. Dar nu spune care sunt aceia?
Directorul Institutului de Istorie a religiilor Eugen Ciurtin a comentat declarația
președintelui Nicușor Dan despre naționalismul sănătos și a afirmat: „deseori,
la cel mai înalt nivel, politicienii români nu citesc. Sintagma trebuie privită
cu prudență, întrucât a fost folosită de politicieni de extrema dreaptă
interbelică, inclusiv în zona legionară.”
Ar fi bine ca cei din jurul președintelui să fie mai
buni sfătuitori! Învățați-l să fie președinte de țară! Că la poarta castelului
bat tot mai des nemulțumirile Și sunt multe. Iar tăcerea nu le rezolvă, ci le
înmulțește.
Semnificațiile zilei de 15 septembrie 2026
Evenimente 15 septembrie
Împăratul Carol al IV-lea de Luxemburg și regele Ungariei Ludovic I încheie acordul de succesiune pentru tronul Ungariei.
Din ordinul lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), a început construcția unui nou palat domnesc la Hârlau.
Domnitorul Țării Românești Neagoe Basarab moare și este urmat de fiul său, Teodosie.
Instaurarea dominației otomane asupra Moldovei. Ștefan Lăcustă a fost numit domn de către sultan. Va domni până în 1540.
Este ales ca suveran pontif Inocențiu al X-lea (Giambattista Pamfili).
Electorul Frederic August I de Saxonia este încoronat ca rege al Poloniei sub numele de August al II-lea al Poloniei.
A început prima domnie a lui Alexandru Ipsilanti în Țara Românească (1774-1782); a reaorganizat fiscalitatea și administrația, iar în domeniul justiției, a promulgat un nou cod de legi – „Pravilniceasca condică" .
Armatele franceze predau Bavariei orașul liber imperial Nürnberg.
Trupele ruse, în retragere, incendiază orașul Moscova în fața armatei lui Napoleon.
Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua și Costa Rica își declară independența față de Spania.
Este inaugurată în Anglia linia de cale ferată Liverpool-Manchester, prima cale ferată din lume.
În New Jersey, a circulat pentru prima oară locomotiva John Bull, cea mai veche locomotivă cu abur din lume încă în funcțiune.
În timpul celei de-a doua călătorii pe HMS Beagle, Charles Darwin a ajuns în insulele Galápagos.
Debutează amplele lucrări de regularizare a cursului Dunării la Porțile de Fier.
Primul Război Chino-Japonez: Japonia învinge China în Bătălia de la Pyongyang.
100.000 de oameni au demonstrat la Budapesta pentru introducerea votului universal. În Ungaria, doar un milion din 20 de milioane de cetățeni aveau drept de vot.
Primul Război Mondial: Tancurile sunt folosite pentru prima dată în bătălie - Bătălia de pe Somme, 49 de tancuri britanice.
România: Începe Răscoala de la Tatarbunar.
Liderul nazist Adolf Hitler anunță noi legi rasiale la adunarea Partidului Nazist de la Nürnberg.
Începe Bătălia de la Peleliu între Statele Unite și Japonia pe teatrul Pacific al celui de-al Doilea Război Mondial, terminată la sfârșitul lunii noiembrie cu victorie americană.
Abolirea monarhiei și proclamarea Republicii Populare Bulgare. Gheorghe Dimitrov a fost ales președinte al Consiliului de Miniștri.
Konrad Adenauer devine primul cancelar federal al Germaniei.
La Brașov se încheie procesul scriitorilor germani.
Nikita Hrușciov devine primul lider sovietic care vizitează Statele Unite. Se întâlnește cu președintele american Dwight D. Eisenhower.
Carl XVI Gustaf devine rege a Suediei.
Liderul OEP Yasser Arafat are o audiență privată cu Papa Ioan Paul al II-lea.
În Sydney, Australia, se deschide cea de-a XXVII a ediție a Jocurilor Olimpice de Vară.
Seara de vis a fotbalului românesc: Steaua București învinge cu 3-0 pe Valerenga, în deplasare. Dinamo București învinge cu 5-1 pe Everton Liverpool, acasă. Rapid București face 1-1 cu Feyenoord, care în retur a fost un avantaj pentru echipa românească.
Formația britanică de rock Queen cu Paul Rodgers solist scoate primul său album de studio, The Cosmos Rocks.
La București a 15-a zi consecutivă de proteste; 10.000 de protestatari au cerut retragerea proiectului de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roșia Montană.
Celebrări 15 septembrie
Comemorări 15 septembrie

2009: A murit actorul Patrick Swayze - FOTO.
Sursa: Wikipedia



























