marți, 18 august 2026
Activitate în creștere pe Aeroportul Internațional Maramureș
În primele 7 luni ale anului, Aeroportul Internațional Maramureș a înregistrat o scădere cu 6% al traficului de pasageri față de aceeași perioadă din 2025. Lucrurile au intrat oarecum în „normalitate” în luna iulie când traficul înregistrat a fost cu 66% mai mare decât în luna iunie, fapt datorat în primul rând intrării în program a charterelor de vacanță având ca destinație aeroporturi din afara țării.
Cifrele puse la dispoziție de conducerea
aeroportului arată că în primele 7 luni ale anului, (perioada 1 ianuarie – 31
iulie), Aeroportul Internațional Maramureș a înregistrat un trafic de 46.617
pasageri, mai redus cu -5,98% decât în aceeași perioadă a anului trecut.
Numeric, scăderea este de -2.965 de pasageri, comparativ cu anul trecut, an în
care aeroportul maramureșean a atins un record de pasageri deserviți în
întreaga sa existență.
Revenind la luna iulie 2026, ultima pentru care
există bilanț, trebuie menționat că aeroportul a deservit 15.408 pasageri, în
creștere cu +65,87% față de luna anterioară (numeric, cu +6.119 pasageri) și în
scădere cu -10,42% (numeric cu -1.793 pasageri) față de aceeași lună a anului
trecut (iulie 2025).
Creșterea față de luna iunie 2026 este datorată în
principal zborurilor charter pe perioada vacanțelor (respectiv cele 3
zboruri/săptămână spre destinația Antalya – Turcia, operate de companiile
aeriene Tailwind, Tarom și Corendon și zborurilor (1/săptămână) spre
destinațiile Hurgada – Egipt (operat de compania aeriană Nesma Airlines) și
Heraklion/Creta – Grecia (operat de compania aeriană Sky Airlines).
De asemenea, în iulie 2026, aeroportul maramureșean
a înregistrat 136 de mișcări de aeronave (aterizări/decolări), respectiv 54 a
cursei interne regulate (Baia Mare – București / București – Baia Mare, rută
operată de Tarom), 51 de curse internaționale de tip charter (cele spre
destinațiile de vacanță operate de la Baia Mare), 18 a cursei internaționale
regulate (Baia Mare – Paris / Paris – Baia Mare, rută operată de HiSky), 3
curse interne de tip charter, alte 10 aterizări/decolări fiind încadrate în
categoria „alte mișcări”.
Luna trecută, pe Aeroportul Internațional Maramureș
s-a înregistrat o medie zilnică de 4,38 de mișcări de aeronave (aterizări +
decolări).
Din cei 15.408 pasageri care s-au îmbarcat/debarcat
în cea de-a șaptea lună a anului 2026 de pe/pe aeroportul din Tăuții Măgherăuși,
majoritatea (8.921) au plecat/venit în/din destinațiile de vacanță și capitală
(3.700 – zborul intern regulat către/din București, operat de Tarom), iar 2.601
din destinația externă regulată (Paris) operată de HiSky.
Autor: Grigore Ciascai
Sursa:
Redactia
9
Poesis - Ionuț Țene
Sus inima!
România e nume de primăvară
Izvorul ce urcă Ceahlău de seară
Țară de sfinți zugrăviți în icoane
Eroii aprind lumânări din piroane
Poporul cu chipul bobului de grâu
Zidește altare cu stele de râu
Cununa frumoasă ca-n poveste
E purtată de perseidele celeste
Credința tare zdrobește vrăjmașul
Cartea sfântă este lumina și țelul
Sus inima! Tineri până la moarte
Lupta continuă dincolo de rapoarte
Urcă, Urcă române spre soare
Până dai de albastru cer de mare
Sus, patria strălucește în pace
Neam de raze din energii geto-dace
Fritz și Bolojan, interimatul care se eternizează...
Fritz, în 30 de zile (mai sunt 29) out din Primăria Timișoarei. Și cât înseamnă 30 de zile în țara interimarului Bolojan? Legea n-are nicio valoare dacă nu-i avantajează pe useriști, așa că deja se pun pariuri. Câte 30 de săptămâni sau 30 de luni mai stă Fritz în funcție? Mark Twain spunea că „Dumnezeu a creat eternitatea ca să poată fi învățată limba germană.”
Pentru neamțul Fritz și bihoreanul Bolojan, Sistemul a creat interimatul care se eternizează. Unde te grăbești, Fritz? Te grăbești să mai stai?
Și Bolojan e grăbit. Se grăbește să mai scumpească benzina. După ce s-a grăbit să ne anunțe că a ieftinit-o. Duminică și luni a fost mai ieftină decât sâmbătă. Și acum e mai scumpă decât vinerea trecută. Așa, da! Dom’le, a ieftinit-o? A ieftinit-o, n-avem ce să-i reproșăm. Ardelean temeinic.
Sunt convins că ați auzit de mitul ardeleanului serios. Bolojan a venit la București însoțit de zicala „la ardelean, vorba-i vorbă.” Providențialul de la Oradea nu e ca „Miticii”. Din păcate, azi pe Bolojan scrie Mitică.
Nu mai e nicio diferență între el și „Miticii” pesediști, care dădeau pomană electorală după modelul „Ce-i în punga asta?” „E goală. Ia două!” Am greșit.
E o diferență. Bolojan e un Mitică fără talent...
(Răzvan Ioan Boanchiș, pe Facebook)
Între puritatea sufletului și tentația răului – o lectură critică a romanului Suflete curate de Gabi Lachner
Romanul Suflete curate, de Gabi Lachner, apărut la Editura „Cibela” din Baia Mare, are ca temă centrală lupta dintre bine și rău în sufletul omului. Opera urmărește încercarea individului de a-și păstra puritatea sufletească într-o lume în care există tentații, egoism, răutate și impostură.
Din „Cuvântul înainte”, semnat de Francisc Hitter, scriitor, ziarist și reporter TV, aflăm că oamenii pot ajunge, în anumite momente ale vieții, să fie atrași de „rău”. Gabi Lachner pune accent pe alegerile morale ale fiecărui om: acesta poate ceda tentației sau poate rezista, păstrându-și valorile și principiile.
Titlul romanului, „Suflete curate”, are o importantă valoare simbolică. „Sufletele curate” îi reprezintă pe oamenii capabili să rămână buni, toleranți și generoși chiar și atunci când împrejurările îi împing spre egoism sau răutate. „Sufletul” simbolizează lumea interioară a omului, iar adjectivul „curate” sugerează puritatea morală, bunătatea și absența intențiilor rele. Titlul poate fi privit și ca un ideal: omul nu este perfect, dar poate încerca să-și păstreze sufletul curat prin alegerile pe care le face.
Ideea principală a romanului este că adevărata supraviețuire nu înseamnă doar să reziști dificultăților vieții, ci și să nu-ți pierzi omenia. Autorul sugerează că multe dintre problemele dintre oameni ar putea fi rezolvate prin toleranță, înțelegere, bunătate, renunțarea la egoism și respect față de cei din jur. Binele nu este prezentat doar ca o noțiune abstractă, ci ca o alegere concretă pe care omul trebuie să o facă în situațiile dificile.
Conflictul principal al romanului este unul moral și existențial. De o parte se află bunătatea, puritatea sufletească, solidaritatea, înțelegerea și dorința de a face bine, iar de cealaltă parte se află egoismul, răutatea, impostura, tentația și lipsa de toleranță. Este interesant faptul că adversarul personajelor nu este neapărat o singură persoană. „Răul” poate apărea sub mai multe forme și poate fi întâlnit chiar în comportamentul oamenilor obișnuiți.
Personajele sunt construite astfel încât să ilustreze diferite comportamente și atitudini umane. Unele dintre ele reprezintă valori pozitive, precum bunătatea, solidaritatea și înțelegerea, în timp ce altele evidențiază egoismul și impostura. Prin această opoziție, autorul accentuează conflictul dintre bine și rău și îi oferă cititorului posibilitatea de a reflecta asupra propriilor alegeri.
Romanul Suflete curate se înscrie în sfera prozei realiste, cu un accent pronunțat asupra analizei psihologice și a problematicii formării morale a individului. Narațiunea urmărește, prin intermediul unor personaje implicate în situații cotidiene, dar încărcate de semnificații etice, confruntarea dintre aparență și esență, dintre succesul exterior și adevărata valoare umană. Dincolo de succesiunea faptelor – competiții sportive, relații de prietenie, conflicte, neînțelegeri și momente de reflecție – textul construiește o meditație asupra responsabilității, solidarității și capacității omului de a-și recunoaște greșelile.
O primă caracteristică importantă a romanului este caracterul său profund dinamic. Acțiunea se dezvoltă prin dialoguri numeroase, intervenții directe ale personajelor și schimbări succesive ale situației conflictuale. Dialogul nu are doar funcție de dinamizare a narațiunii, ci devine principalul instrument prin care sunt individualizate personajele. Replicile scurte, întrebările, ezitările și răspunsurile contradictorii evidențiază stări sufletești, tensiuni și raporturi de autoritate. Personajele nu sunt prezentate exclusiv prin caracterizare directă, ci mai ales prin ceea ce spun, prin modul în care reacționează și prin felul în care se raportează la ceilalți.
Un rol esențial în construcția romanului îl are conflictul, care se manifestă atât la nivel exterior, cât și interior. La nivel exterior, personajele sunt antrenate în situații de competiție, neînțelegeri și dispute, în care orgoliul, ambiția și dorința de afirmare intră în contradicție cu spiritul de echipă și cu respectul reciproc. Competiția sportivă devine astfel mai mult decât un simplu element al intrigii: ea funcționează ca o metaforă a existenței. Victoria nu este importantă doar prin rezultatul concret, ci mai ales prin felul în care este obținută. Autorul Gabi Lachner, sugerează că performanța lipsită de caracter nu poate reprezenta o adevărată victorie.
În plan interior, conflictul este și mai semnificativ. Personajele sunt puse în situația de a-și evalua propriile gesturi, de a se confrunta cu greșelile săvârșite și de a înțelege consecințele acestora. Se observă o permanentă oscilație între impuls și rațiune, între orgoliu și responsabilitate, între dorința de afirmare personală și nevoia de a aparține unui grup. Această dimensiune psihologică conferă textului profunzime, deoarece întâmplările exterioare sunt dublate de procese sufletești complexe.
Personajul principal al romanului este Vicențiu. El reprezintă, în mare măsură, omul care încearcă să reziste „capcanelor” vieții și să nu se lase schimbat de împrejurările negative. Alături de el apar Cornelia și Peter, personaje care îi oferă sprijin în lupta pentru supraviețuire. Vicențiu este construit ca un personaj cu o puternică dimensiune morală. El este important nu doar prin ceea ce face, ci și prin ceea ce reprezintă: posibilitatea de a rămâne om într-o lume imperfectă. Vicențiu este asociat cu lumea sportului și cu ideea de competiție, însă experiențele prin care trece depășesc cadrul strict sportiv. În jurul său se dezvoltă o serie de situații prin care este testată capacitatea de autocontrol, de înțelegere a celuilalt și de asumare a responsabilității. Evoluția personajului poate fi citită ca un proces de maturizare, în care experiența concretă devine prilej de reflecție asupra propriei conduite.
Cornelia se individualizează prin sensibilitate, luciditate și capacitatea de a observa implicațiile morale ale evenimentelor. Relația ei cu celelalte personaje contribuie la echilibrarea tensiunilor și la introducerea unei perspective afective asupra conflictelor. Ea nu reprezintă doar un personaj implicat în acțiune, ci și un reper prin care sunt evaluate atitudinile celorlalți. În momentele de criză, reacțiile sale dezvăluie importanța încrederii și a comunicării, iar relația cu Vicențiu capătă valențe de sprijin reciproc și de recuperare a echilibrului interior.
Peter este construit mai ales prin raportare la competiție și la relațiile cu ceilalți. În cazul său, autorul urmărește cu atenție raportul dintre ambiție și comportamentul moral. Unele dintre reacțiile sale ilustrează tentația de a judeca rapid, de a interpreta greșit faptele sau de a pune rezultatul mai presus de relațiile interumane. Tocmai de aceea, situațiile prin care trece devin experiențe formative. Personajul este introdus într-un univers în care greșeala nu reprezintă neapărat o condamnare definitivă, ci poate deveni începutul unei schimbări.
Un alt aspect relevant al romanului îl constituie prezența grupului. Personajele nu evoluează izolat, ci într-o comunitate în care fiecare gest produce efecte asupra celorlalți. Echipa sportivă, colegii, familia și cercul de prieteni alcătuiesc un sistem de relații în care solidaritatea și responsabilitatea individuală sunt interdependente. În acest sens, autorul transmite o idee de factură profund umanistă: individul nu se poate defini în afara relației cu ceilalți. Orice victorie personală care distruge încrederea grupului devine, în ultimă instanță, o formă de eșec moral.
Semnificativă este și problematica educației. În roman apar numeroase referiri la școală, facultate, examene, viitor profesional și necesitatea formării intelectuale. Universul educațional nu este prezentat însă doar ca spațiu al acumulării de informații, ci ca mediu în care tânărul trebuie să-și construiască personalitatea. Ideea că rezultatele academice trebuie dublate de seriozitate, disciplină și caracter revine implicit în comportamentul personajelor. Astfel, performanța intelectuală și cea sportivă sunt raportate la aceeași valoare: munca perseverentă.
Un element deosebit de important îl reprezintă raportarea personajelor la familie. În momentele de criză, familia apare ca spațiu al sprijinului, al reconcilierii și al regăsirii echilibrului. Relațiile familiale contribuie la umanizarea personajelor și demonstrează că maturizarea nu înseamnă desprinderea de cei apropiați, ci dobândirea capacității de a înțelege mai profund responsabilitatea față de aceștia. În acest context, afecțiunea, iertarea și încrederea dobândesc o importantă valoare morală și afectivă.
Din punct de vedere stilistic, romanul propus de Gabi Lachner se remarcă printr-o exprimare accesibilă, naturală, apropiată de oralitate, ceea ce conferă autenticitate dialogurilor. Limbajul personajelor este adaptat situațiilor de comunicare și statutului acestora, iar alternanța dintre narațiune, dialog și reflecție contribuie la fluiditatea discursului. Autorul nu urmărește spectaculosul stilistic în sine, ci eficiența expresiei și claritatea mesajului. Dialogul constituie principalul procedeu de caracterizare indirectă, în timp ce narațiunea fixează cadrul evenimentelor și urmărește evoluția lor. Naratorul urmărește cu atenție gesturile, replicile și schimbările de comportament, iar comentariile sale contribuie la orientarea cititorului către semnificația morală a întâmplărilor. Timpul narativ este predominant cronologic, însă relatarea este întreruptă uneori de rememorări, explicații sau anticipări, procedee care lărgesc perspectiva asupra destinului personajelor.
Finalul romanului este relevant pentru întreaga construcție tematică. După acumularea unor tensiuni, personajele ajung la o formă de înțelegere și reconciliere, iar gesturile simple – o discuție, o apropiere, o strângere de mână – dobândesc o valoare simbolică. În această perspectivă, adevărata victorie nu este cea înscrisă pe un tabel de scoruri, ci aceea prin care omul își recuperează echilibrul, încrederea și capacitatea de a rămâne alături de ceilalți. Sportul, școala, prietenia, iubirea, familia și competiția reprezintă cadre diferite ale aceleiași experiențe formative. Personajele sunt supuse unor încercări care le obligă să se definească nu doar prin ceea ce pot realiza, ci mai ales prin felul în care aleg să se comporte. Valoarea literară a romanului rezidă tocmai în această suprapunere dintre povestea concretă și semnificația ei morală. Dincolo de întâmplările propriu-zise, textul transmite o lecție despre maturizare, despre responsabilitatea față de ceilalți și despre necesitatea de a transforma eșecul și greșeala în experiențe ale devenirii. În acest sens, proza analizată depășește caracterul unei simple narațiuni despre tineri și despre competiție, devenind o meditație asupra formării omului și asupra valorilor care dau consistență unei existențe autentice.
Mesajul romanului Suflete curate este unul profund umanist: omul trebuie să încerce să rămână bun și să nu permită răului să-i transforme sufletul. Fiecare dintre noi poate ajunge, direct sau indirect, să participe la acte nedrepte sau dușmănoase. Uneori, acestea ar putea fi evitate prin „puțină toleranță și înțelegere”, idee subliniată în prezentarea cărții. Prin urmare, romanul transmite un îndemn la autocontrol, responsabilitate morală și respect față de ceilalți, iar caracterul său educativ constituie unul dintre punctele forte ale cărții.
Consider că romanul Suflete curate este o operă centrată pe condiția morală a omului și pe lupta acestuia pentru a-și păstra bunătatea intactă într-o lume imperfectă. Prin personajul Vicențiu și prin relațiile dintre personaje, romancierul Gabi Lachner pune în discuție opoziția dintre bine și rău, altruism și egoism, toleranță și răutate, iar mesajul fundamental al cărții este că adevărata valoare a unui om se vede în felul în care alege să se comporte atunci când este pus la încercare. Un „suflet curat” nu înseamnă un om fără greșeli, ci un om care încearcă, prin alegerile sale, să nu-și piardă omenia.
Prin romanul Suflete curate, prozatorul Gabi Lachner ne amintește, cu sensibilitate și convingere, că într-o lume în care binele este adesea pus la încercare, cea mai frumoasă formă de curaj este aceea de a ne păstra sufletul curat și omenia vie. Felicitări!
Gelu Dragoș, UZPR
Abonați-vă la:
Postări (Atom)