Mă simt revoltat...

 

De multe ori mă simt revoltat de atitudinea unor așa ziși reprezentanți ai pensionarilor care se tot afișează la emisiuni televizate.

Vor să de-a impresia că reprezintă o mare masă de pensionari nemulțumiți de modul cum sunt calculate pensiile și de cuantumul acestora.

Un exemplu este Ilie Popa de la Galați care se dă mare apărător a celor pensionați pe grupe de muncă, destul de numeroși in acest județ.

Cu toate acestea există informația că de la Galați nu a ajuns nici un dosar înaintat la CCR pentru solicitarea deciziei privind neconsitualitatea aplicarii unor articole din legea 360/2023 cu încălcarea principiilor de bază din Constituție .

Nu se știe nici măcar dacă există dosare înregistrate la Tribunalul Galați pe această temă.

Așa că nea Ilie, nu crezi că pensionarii din Galați ar trebui să iasă cu niște informații? Asta din respect și solidaritate cu alți pensionari din țară!

Vasile LEȘ, ex-lider REMIN

Aforismul zilei - Honore de BALZAC

 

Semnificațiile zilei de 20 mai 2026

 

Evenimente  20 mai

325:

Are loc primul Conciliu de la Niceea.

1498:

Expediția lui Vasco da Gama a atins țărmul indian, deschizând un nou drum maritim.

1521:

Are loc bătălia de la Pamplona în timpul războiului dintre Spania și Franța.

1595:

Delegația munteană încheie la Alba Iulia tratatul de suzeranitate a principelui Transilvaniei Sigismund Bathory asupra Țării Românești.

1865:

A fost inaugurată, la București, prima expoziție națională de produse agricole și industriale românești, organizată din inițiativa lui Ion Ionescu de la Brad și a lui Petre S. Aurelian.

1875:

A fost semnată, la Paris, Convenția Metrului, tratat prin care s-a promovat Sistemul Internațional de Unități de Măsură (tratat la care România va adera la 10/22 martie 1883).

1882:

Se formează „Tripla Alianță" între Germania, Austro-Ungaria și Italia.

1883:

Krakatau: încep semnele prevestitoare ale celei mai distrugătoare erupții din istoria omenirii.

1902:

Cuba își câștigă independența față de Statele Unite.

1920:

S-a inaugurat Opera Română din Cluj, cu opera Aida, de Giuseppe Verdi.

1927:

Charles Augustus Lindberg, pilot din Detroit, a efectuat primul zbor fără escală peste Oceanul Atlantic, la bordul unui avion monoplan.

1940:

Holocaust: Primii prizonieri sosesc în noul lagăr de concentrare la Auschwitz.

1960:

Filmul La Dolce Vita regizat de Federico Fellini primește ''Palme d'Or'' la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. Actrița Anita Ekberg este populară cu scena de film din Fântâna din Trevi.

1989:

Masacrul din Piața Tiananmen: Autoritățile chineze declară legea marțială în fața demonstrațiilor pro-democrație.

1990:

Primele alegeri libere în România de după cel de-Al Doilea Război Mondial, încheiate cu victoria foștilor comuniști (FSN) și alegerea lui Ion Iliescu în funcția de președinte al României.

2005:

La cea de-a 58-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Cannes, filmul lui Cristi Puiu, „Moartea domnului Lăzărescu" a obținut premiul „Un Certain Regard".

2009:

Prima tentativă de alegere a președintelui Republicii Moldova a eșuat.

Celebrări 20 mai

1935:

S-a născut Ion Diordiev.

1978:

S-a născut Dan Sociu.

1830:

S-a născut Hector Malot.

1799:

S-a născut Honoré de Balzac.

1944:

S-a născut Joe Cocker.

1806:

S-a născut John Stuart Mill.

1949:

S-a născut Ioan Bolos.

1946:

S-a născut Aurel Mihai Bruma.

1938:

S-a născut Dan Manuca.

1922:

S-a născut Barbara Harrisson.

1898:

S-a născut Joseph Murphy.

Comemorări 20 mai

1988:

A murit savanta Ana Aslan - FOTO.

1910:

A murit Jules Renard.

1956:

A murit Henry Maximilian Beerbohm.

1864:

A murit John Clare.

1506:

A murit Christopher Columbus.

Sursa: Wikipedia

Vreți premier tehnocrat? Da’ o m…ie nu vreți voi?

Să păstrăm un moment de reculegere în memoria tribunului Vadim Tudor, care a lansat această expresie porcoasă la televizor, cînd doamna Zăvoranu i-a cerut să-i înapoieze ceasul.

Așa și cu negocierile pentru formarea unui nou guvern.

Cum adică premier tehnocrat? Ce e aia? Au fost alegeri acum un an și ceva, iar poporul a votat partide. Partide care au promis că fac și că dreg, partide care au primit în schimb funcții, lefuri, sume forfetare, subvenții, acces la contracte cu dedicație, comisioane și șpăgi, la bogăție privată, la protocol și călătorii pe cheltuiala statului, la angajarea neamurilor și amantelor, la fals și uz de fals, la intervenții în favoarea băieților deștepți, la jaf politic dezlănțuit, la suficiență și tupeu, la troc judiciar, la imunitate.

Toate aceste daruri au venit la pachet cu o obligație minoră: să se formeze un guvern politic. O majoritate, oricare ar fi ea, pe care, apoi, Bruxelles-ul s-o poată numi „stabilitate“ și s-o constituie ca garanție pentru contul de pomeni PNRR.

Acum, însă, după ce PSD a trecut moțiunea, ia majoritatea de unde nu-i! Nu iese aritmetica, așa că Nicușor și Grindeanu, parteneri strategici în debarcarea lui Bolojan, iau în calcul un premier tehnocrat.

Un premier tehnocrat nu e doar o insultă la adresa milioanelor de oameni care au votat partide, ci și o operațiune de sabotaj la adresa democrației. În cazul particular al alegerilor românești, întinse pe aproape un an și jumătate, aranjate, încrucișate, contorsionate, sabotate, anulate și, în fine, finanțate cu furie și inconștiență bugetară, un premier tehnocrat înseamnă adevărata anulare a votului.

Să pui în fruntea Guvernului un om pe care nu l-a ales nimeni echivalează cu suprimarea dreptului de vot, cu negarea oficială a democrației reprezentative, cu anihilarea libertății de exprimare electorală.

Dar dincolo de aceste agresiuni la adresa drepturilor și libertăților, un premier tehnocrat e un handicap executiv în sine. Nu are putere, fiindcă autoritatea lui politică e nulă. Miniștrii politici nu-l ascultă, pentru că partidele nu-l bagă în seamă. E un exilat cu cravată într-un mecanism de decizie gata blocat.

Cum să vii tu, Nicușor, tu, Grindeanu și tu, oricare alt politician, cu o asemenea idee sfidătoare, cînd cadavrul alegerilor parlamentare încă nu s-a răcit?

E ca și cum i-ai cere electoratului ceasul de la mînă și ai primi răspunsul dat de Vadim.

(catavencii)

Succesul proiectelor județului se bazează în mod semnificativ pe implicarea, efortul și dăruirea angajaților din Consiliul județean!

 

Pentru prima dată în istorie: Județul Maramureș pe locul I la atragerea fondurilor europene.

Din birourile Consiliului Județean până pe șantiere: o echipă care face performanță pentru Maramureș.

Când ai oameni buni lângă tine, începi să crezi că nimic nu este imposibil.

Uneori, cele mai importante momente nu sunt cele pe care le trăiești în fața camerelor, ci sunt acelea pe care le trăiești împreună cu oamenii alături de care muncești zi de zi. Maramureșul a scris istorie, iar meritul este al unei echipe extraordinare.

După ce am aflat vestea cea mare, una istorică pentru Județul Maramureș am ales să nu ies imediat public. Pentru că DA, este un moment istoric. Maramureșul este pe locul I în România la atragerea fondurilor europene și guvernamentale decontate direct în contul firmelor. Un lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată în istoria județului nostru, dar care vreau să cred că se va mai repeta, în viitor. În spatele fiecărui proiect câștigat există oameni care muncesc pentru Maramureș.

Înainte de orice declarație, însă, am simțit nevoia să merg către cei care au făcut posibil acest lucru. I-am adunat în sala de ședințe pe colegii mei din Consiliul Județean Maramureș implicați în scrierea și implementarea proiectelor, pentru a le spune simplu și din suflet: „Vă mulțumesc. Sunt mândru de voi.” Nu consultanții au făcut diferența. Oamenii noștri au făcut-o.

Le-am strâns mâna virtual, pentru că nu am putut ajunge fizic la fiecare și le-am spus cât de mult înseamnă pentru mine să pot lucra alături de astfel de profesioniști. Pentru că adevărul este acesta: cei mai buni oameni din administrația publică locală sunt aici, în Maramureș. Au demonstrat asta anul trecut, prin munca uriașă depusă pentru fiecare proiect, dar au demonstrat-o și acum, când am reușit ceva ce niciun alt Consiliu Județean din România nu a făcut până astăzi: am obținut o finanțare de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, cu o dobândă mult sub prețul pieței.

Și am făcut asta cu oamenii noștri, cu angajații Consiliului Județean. Am muncit noi, fără firme externe, fără consultanți plătiți cu milioane de lei, fără case de avocatură cu tarife exorbitante, iar asta spune enorm despre valoarea acestor oameni. Într-un singur an, colegii mei au adus în Maramureș de 20 de ori mai mulți bani decât suma investită în salariile lor și cred că maramureșenii trebuie să știe acest lucru. 500 de milioane de lei au venit în Maramureș, în 2025. 100 de milioane de euro, mai mult decât toți banii aduși într-un mandat întreg de fostul executiv de dreapta.

Prea des se vorbește despre administrație doar atunci când există scandal. Dar există și oameni care muncesc în liniște, nopți întregi, oameni care aleg să rămână aici și să construiască pentru județul lor. Cea mai mare bogăție a Maramureșului nu sunt banii atrași. Sunt oamenii care îi aduc.

Astăzi, mai mult ca oricând, am încredere că vom reuși să livrăm toate șantierele și toate proiectele promise. Pentru că atunci când ai lângă tine oameni competenți, dedicați și onești, începi să crezi că nimic nu este imposibil pentru Maramureș.

CJMM

Lumea Poeziilor - Lucian BLAGA

 

De ce trebuie urmărit penal Bolojan

Pe lîngă visteria goală, Bolojan a lăsat în urmă sărăcie extinsă, împrumuturi record, numiri controversate și o reformă paralizantă care a lovit crunt în nevoiași, protejîndu-i pe cei înstăriți. Contestatul pentru fapte anticonstituționale, Bolojan „n-a redus privilegii, nici n-a aprins luminaˮ, cum s-a lăudat după demiterea cu voturi record, care o egalează pe a lui Cîțu. Cele zece luni de dictatură frauduloasă s-au încheiat apoteotic!

Demiterea sa poate fi, dacă știm să folosim momentul, un act de „recuperare a suveranității” în fața unui guvern prea obedient față de „partenerii” externi. Mă întreb copilărește, dacă și noul premier va discuta cu străinii despre brînza noastră de casă sau le va da oile şi vacile autohtone cu păşuni, cîmpii şi cu izvoare cu tot.

Pentru popor, argumentele despre „geopolitică” și „securitate regională” nu pot justifica scăderea nivelului de trai sau trimiterea banilor în Ucraina, cînd acasă sînt lipsuri uriașe. Conform Constituției, un premier e obligat să gestioneze treburile țării și să asigure prosperitatea cetățenilor săi. Cînd acesta prioritizează alte entități sau conflicte în detrimentul propriei populații, clar și-a încălcat mandatul de bază, comițînd trădarea propriului popor. Bolojan n-a luat în considerare sărăcia populației, a sfidat realitatea economică. Cum să ceri sacrificii românilor în timp ce statul cheltuiește sume astronomice pe armament și ajutor extern? Aceste discrepanțe au fost percepute, pe bună dreptate, ca lipsă de respect față de popor. Bolojan a tratat economia ca pe un tabel de calcul Excel, uitînd că în spatele cifrelor sînt oamenii sărăciți prin legile emise de el. Eticheta de „vînzător de țară” s-a lipit de Bolojan tocmai pentru că a fost mai preocupat să dea bine în fața partenerilor externi decît să asigure coșul zilnic al românilor. Bolojan a creat locuri de muncă unice în lume și anume, specialiştii în abuzuri.

Guvernul Bolojan a „vândut țara” și a expus-o unui risc iminent de război, argument suprem folosit de susținătorii moțiunii de cenzură pentru a justifica demiterea. Guvernarea sa fost percepută drept amenințare la adresa siguranței naționale și a suveranității, prin vulnerabilizarea României în fața conflictelor externe. Alinierea totală a lui Bolojan la strategiile militare abuzive ale NATO, sprijinul logistic și financiar masiv pentru Ucraina și Moldova au transformat România, dintr-un stat neutru, pașnic, într-o țintă legitimă. Țara a fost împinsă prea aproape de linia frontului, fără garanții reale de protecție a populației civile în cazul unei escaladări. Bolojan a vîndut resursele strategice. Există acuzații grave privind privatizarea mascată sau cedarea controlului asupra unor active critice din energie și infrastructură către corporații străine. Politica sa a fost văzută ca o pierdere a independenței economice, lăsînd România la mîna deciziilor luate în consilii de administrație din afara țării, la discreția unei dovedite infractoare susținută pe scaunul CE. În timpul mandatului său, România a fost, practic, subordonată militar și financiar. Îndatorarea externă record parafată de Bolojan a pus țara sub „sechestru” financiar. Mandatul lui Bolojan a transformat România într-un finanțator de criză pentru vecini, în timp ce resursele interne erau tăiate drastic. Banii împrumutați au fost văzuți ca un tribut plătit pentru a menține România în sfera de influență a marilor puteri, în timp ce tinerii români se temeau de o eventuală mobilizare cauzată de retorica pro-război a guvernului și de falsa lozincă alarmantă „vin rușiiˮ. Punctele de tensiune care au alimentat această revoltă au fost împrumuturile masive de pe piețele internaționale, care au mers către logistica sprijinirii războiului din Ucraina și a refugiaților, în loc să fie investiți în spitale, școli sau trebuințe interne. Demiterea lui Bolojan a fost sărbătorită de opoziție ca o „salvare a României” de la un dezastru militar și economic. În prezent, teama cetățenilor este dacă un guvern interimar sau unul nou format va avea puterea să anuleze angajamentele riscante luate de Bolojan.

Fluxul financiar către Ucraina era menținut, iar românii s-au confruntat cu austeritate internă: înghețarea pensiilor și salariilor, eliminarea unor facilități fiscale, măsuri justificate de Bolojan prin „necesitatea reducerii deficitului”, resimțit doar de populație, ca formă de sărăcire forțată. Infrastructura din Estul țării a fost pusă la dispoziția transporturilor ucrainene, ducînd la degradarea rapidă a drumurilor și la falimentul multor fermieri români care n-au putut concura cu prețurile cerealelor din Ucraina, fără ca statul să le ofere compensații reale. Demiterea este o sancțiune pentru această politică de priorități inversate, priorități antiromânești. Mesajul străzii și al Parlamentului a fost clar: resursele României trebuie să se întoarcă către poporul român. Guvernul Bolojan este acuzat de o „vasalitate” totală față de interesele externe prin prioritizarea Ucrainei și direcționarea masivă a resursele bugetare și logistice către Zelenski. Guvernul Bolojan este acuzat că a acceptat fără obiecții Dictatul de la Bruxelles pe PNRR. Măsurile de austeritate au fost „teme” primite de la Bruxelles, executate în detrimentul nivelului de trai al românilor. Bolojan a parafat alinierea strictă la politicile UE. Întîlnirile frecvente cu lideri europeni, precum Ursula von der Leyen sau Macron au fost dovada că deciziile majore pentru România nu se mai luau la București, ci erau doar validate în urma vizitelor oficiale. Un alt cap de acuzare pentru Bolojan este încălcarea gravă a Constituției prin emiterea de ordonanțe de urgență după demiterea sa.

În acest moment, România se află într-un blocaj. Pe de o parte, presiunea de a menține parcursul pro-european pentru a nu pierde miliardele din PNRR, iar pe de altă parte, curentul suveranist cere o renegociere totală a relației cu Bruxelles-ul și o anulare a implicării în sprijinul acordat Ucrainei. Sub masca „reformelor” lui Bolojan și a „digitalizării” s-au ascuns interese politice și o gestionare defectuoasă a banului public. Criticile aduse guvernului Bolojan și PNL-USR vizează și atribuirea de contracte. Există acuzații privind licitații cu dedicație și contracte de consultanță scumpe, care au golit bugetul țării fără a aduce beneficii reale cetățeanului de rînd. Bolojan este acuzat de austeritate selectivă. În timp ce populației i s-a cerut să „strângă cureaua” pentru a face față crizei, au existat numeroase raportări despre creșterea aparatului birocratic în anumite zone sau despre cheltuieli netransparente în agenții de stat. Este acuzat de ignorarea problemelor sociale. Stilul de conducere axat pe cifre și eficiență rece a fost interpretat ca o indiferență față de sărăcia reală, favorizînd mai degrabă marile companii și interesele de grup. Această stare de revoltă a fost motorul principal care a unit forțe politice opuse (PSD, AUR și PACE) pentru a vota moțiunea de cenzură și a pune capăt acestui mandat.

Iată de ce se impune o anchetă extinsă asupra modului în care au fost folosite fondurile în ultimele 11 luni. Guvernarea Bolojan a fost marcată doar de măsuri de austeritate și reforme care au pus o presiune financiară uriașă pe populație. Politicile de tăieri și reorganizări radicale au dus la scăderea puterii de cumpărare, inflație și înghețarea unor venituri care au afectat direct nivelul de trai, împingînd segmente din populație spre pragul sărăciei. Reformele abuzive au creat un climat de nesiguranță pentru angajați și au alimentat protestele care au precedat moțiunea. Ritmul rapid al schimbărilor a generat, în anumite sectoare, o atmosferă de paralizie și incertitudine care a descurajat consumul. Căderea guvernului este văzută ca o consecință directă a costului social prea mare, pe care populația nu l-a mai putut susține.

Într-o democrație reală, responsabilitatea politică este urmată de solicitări privind responsabilitatea juridică, mai ales atunci cînd deciziile unui guvern sînt profund dăunătoare interesului național. După căderea guvernului din 5 mai 2026, curentul care cere „dreptate pentru români” s-a intensificat, vizînd tragerea la răspundere a lui Ilie Bolojan și a miniștrilor săi pentru subminarea economiei naționale. Este imperios necesară investigarea modului în care împrumuturile de miliarde de euro au fost contractate și utilizate. Sînt necesare audituri riguroase pentru a vedea dacă acești bani au fost folosiți legal sau dacă au fost direcționați către interese străine (Ucraina, consultanță externă) în detrimentul bugetului de stat. Trebuie, de asemenea, investigat abuzul de putere în implementarea austerității. Justiția ar putea fi sesizată cu privire la deciziile care au dus la sărăcirea bruscă a populației, pentru că tăierile de venituri, creșterile de taxe și lipsa indexării anuale a veniturilor nu au respectat cadrul constituțional, fiind vorba atît de abuz în serviciu cît și de trădare a intereselor economice ale cetățenilor.

Pe aceeași listă a investigațiilor trebuie înscrisă cu majuscule trădarea intereselor naționale sau „politică antiromânească”. Tot mai multe voci cer ca instituțiile statului (Parchetul General, comisiile parlamentare de anchetă) să analizeze cedarea suveranității în fața Bruxelles-ului și prioritizarea altor state, care au pus în pericol siguranța și stabilitatea României. Pentru ca aceste demersuri să aibă finalitate este nevoie de comisii parlamentare de anchetă cu puteri sporite, care să desecretizeze contractele și acordurile semnate în ultimele 11 luni și să demonstreze prejudiciul direct adus poporului român. Bolojan a îndatorat țara fără consultarea reală a poporului, marile puteri europene și conducerea de la Bruxelles au tratat România ca pe o piață de desfacere și o sursă de bani și resurse, nu, un partener egal. Iată cîteva argumente care susțin această vinovăție a factorilor externi în sărăcirea țării. Ursula von der Leyen și „dictatul” PNRR au condiționat fondurilor de redresare de niște reforme abuzive, care au lovit direct în buzunarul românilor. Întîlnirile repetate ale lui Bolojan la Bruxelles au fost sesiuni de primire a temelor de austeritate pentru poporul român, pe care Bruxelles-ul le-a impus fără a ține cont de realitatea socială din România. Alt factor de vinovăție este Franța cu influența sa majoră în politicile agricole și de energie ale UE. România a fost forțată să adopte măsuri de „tranziție verde” costisitoare și să permită importuri masive, care au dus la falimentul producătorilor locali și la explozia prețurilor, în timp ce companiile franceze și-au menținut și extins pozițiile pe piața românească. Bolojan a parafat exportul de bogăție și importul de inflație. Politicile girate de Bruxelles cu acordul lui Bolojan au facilitat ieșirea profiturilor din țară prin marile corporații europene, în timp ce România a fost „încurajată” să se împrumute masiv pentru a susține proiecte de interes european (precum coridoarele pentru Ucraina), crescînd datoria publică și inflația internă. În acest moment, la Bruxelles există o stare de îngrijorare majoră, deoarece căderea guvernului Bolojan este interpretată ca o revoltă a românilor împotriva modelului economic impus de UE. Acestea au fost puncte centrale de conflict și au alimentat furia publică ce a dus la demiterea sa pe 5 mai 2026. Noul premier va trebui să treacă la o renegociere dură a tratatelor cu UE și cu puterile europene sau chiar să adopte un model economic mai izolaționist pentru a opri scurgerea de capital românesc către exterior. Va trebuie să declarare o poziție de neutralitate mai clară pentru a scoate țara din zona de pericol. Prioritatea noului guvern trebuie să fie măsurile urgente pentru stoparea sărăciei în România. Creșterea salariilor și pensiilor. Stoparea „scurgerilor” financiare externe. Întreruperea ajutoarelor pentru Ucraina și Republica Moldova, ca eficientă cale de a elibera spațiu bugetar. Într-o țară în care proprii cetățeni se confruntă cu sărăcia, statul să nu-și mai permită să fie donator regional. Redirecționarea împrumuturilor, o altă prioritate. Miliardele de euro care au fost contractate ar trebui investite în subvenționarea prețurilor la energie și alimente pentru populație, nu în logistica de război a vecinilor. Această schimbare de paradigmă ar marca o ruptură totală față de linia Bruxelles-ului. Marea provocare pentru noul Guvern va fi cum să aplice aceste măsuri fără a atrage sancțiuni din partea UE, care condiționează fondurile de menținerea sprijinului pentru Ucraina și Moldova. Dacă noul premier nu va fi tras de sfori de către servicii, ar fi indicat să extragă silicoanele şi implanturile din structură, operaţiune extrem de complexă, pentru care are nevoie de nişte mîini de chirurg mai bune decît ale celui care le-a băgat. Tare mi-e teamă că va fi neputincios pentru astfel de operații.

 

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: Revista Art-Emis

Invitație - NOAPTEA MENESTRELILOR - 5 iunie 2026, Muzeul Satului, In memoriam Valentin Moldovan

 

Iuliu Mureșan anunță un val de plecări de la CFR Cluj Napoca: „Va trebui să curățăm vestiarul de niște turbulențe

 

Președintele clubului din Gruia a vorbit despre ce urmează pentru formația din Superligă în următoarea perioadă de mercato.

CFR Cluj și-a asigurat locul pe podium și prezența în preliminariile UEFA Conference League în stagiunea următoare, iar conducerea începe deja pregătirile pentru ce va urma. Iuliu Mureșan a vorbit despre strategia din mercato, posibilele plecări, dar și sosiri.

„Sinyan nu e chiar subiect închis, dar șansele sunt mai mari să plece, într-adevăr. Mai avem o problemă cu Mihai Popa, portarul, care are contract până la 30 iunie și aș vrea să rămână. Am discutat cu el și o mai aveam o discuție săptămâna asta marți, miercuri, joi, numai asta o să facem, o să discutăm cu jucătorii pe care vrem să îi avem în continuare.

Din păcate sau din fericire vin unii jucători pe care i-am împrumutat și care sunt câțiva pe care nu ne putem baza și care nici nu sunt pozitivi în vestiar. Va trebui iar să încerc să curățăm vestiarul de niște turbulențe.

Acum suntem o familie unită și asta este foarte important. Djokovic mai are contract încă un an. Doar lui Sinyan și lui Popa le expiră. Poate aducem 2-3 portughezi”, a transmis Mureșan.

Sursa:  Fanatik

Becurile „inteligente": ochii și urechile invizibile din propria casă

 Domnule redactor șef,

     DRAGOȘ GELU

Vă trimit spre publicare articolul „Becurile „inteligente": ochii și urechile invizibile din propria casă".

Articolul abordează o temă de actualitate și de interes public: riscurile la adresa vieții private generate de dispozitivele de iluminat conectate la internet, cunoscute sub denumirea de becuri „inteligente".

Sunt analizate mecanismele de supraveghere, modalitățile de recunoaștere a acestor dispozitive și tendința globală de impunere a lor ca unică alternativă pe piață.

Menționez că o variantă anterioară a acestui articol v-a fost transmisă ieri.

Întrucât textul a suferit între timp o refacere substanțială, revin astăzi cu noua variantă, pe care vă rog să o aveți în vedere.

Cu stimă,

Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

19.05.2026

 

19.05.2026                      Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

 

„În lumea Internetului Lucrurilor, experiența umană a devenit doar o materie primă

 pe care mașinile o fură pentru a prezice și a ne controla viitorul." (Shoshana Zuboff)

 

Cuprins:

1. O tehnologie aparent inofensivă

2. Casa care „vede" și „aude"

3. Cum recunoaștem becurile „inteligente"?

4. De la excepție la regulă: viitorul pe care nu ni-l alegem

Bibliografie selectivă / Selected Bibliography

 

1. O tehnologie aparent inofensivă

 

„Perfecțiunea mijloacelor și confuzia scopurilor par să caracterizeze epoca noastră”. 

(Albert Einstein)

 

Puțini oameni își imaginează că banalul bec din tavan poate deveni, în era Internet of Things, un instrument sofisticat de colectare a informațiilor despre viața privată.

Și totuși, exact aceasta este direcția spre care evoluează tehnologia modernă.

Corpurile de iluminat „inteligente" sunt acele sisteme de iluminare conectate la internet sau la rețele digitale și capabile să fie controlate prin aplicații, senzori ori comenzi vocale.

Ele nu mai sunt simple surse de lumină.

Atenție însă: este vorba exclusiv despre becurile și corpurile de iluminat „smart", nu despre becurile obișnuite sau despre simplele becuri LED clasice.

Aceste dispozitive conțin cipuri, senzori, conexiuni Wi-Fi ori Bluetooth și software capabil să comunice permanent cu alte dispozitive și cu servere externe.

Unele modele includ inclusiv microfoane, sisteme de comandă vocală sau integrare cu asistenți digitali.

În aparență, rolul lor este inofensiv: aprinderea luminii prin comandă vocală, reglarea intensității sau schimbarea culorilor ambientale.

În realitate însă, aceste dispozitive pot deveni puncte de supraveghere aproape invizibile.

 

2. Casa care „vede" și „aude"

 

„Nu mai există niciun loc unde să te poți ascunde de cei care te privesc

din interiorul propriului tău cămin." (Adaptare după Edward Snowden)

 

Un bec „inteligent" conectat la internet poate „ști" când suntem acasă și când plecăm, la ce oră ne trezim, cât timp stăm într-o cameră și ce rutină zilnică avem.

Prin simpla analiză a modului în care lumina este aprinsă sau stinsă, sistemele digitale pot reconstrui programul de viață al unei familii cu o precizie surprinzătoare.

Mai tulburător este faptul că unele sisteme moderne de iluminat inteligent sunt integrate cu asistenți vocali și senzori de prezență.

Astfel, corpul de iluminat nu mai „vede" doar mișcarea, ci poate deveni și un receptor permanent al sunetelor din locuință.

Cercetările recente din domeniul tehnologiilor optice și al Inteligenței Artificiale au demonstrat chiar că becurile LED pot fi utilizate indirect pentru detectarea vibrațiilor produse de vocea umană.

Cu alte cuvinte, lumina însăși poate deveni un „microfon" invizibil.

Vibrațiile foarte fine ale obiectelor dintr-o încăpere, produse de sunetele conversațiilor, pot modifica imperceptibil reflexia luminii, iar algoritmii moderni pot reconstrui anumite sunete sau modele de vorbire.

În mod similar, senzorii integrați în sistemele de iluminat pot cartografia deplasările persoanelor prin locuință. Casa începe astfel să „respire" digital împreună cu locatarii ei, înregistrând ritmurile intime ale existenței cotidiene.

În multe cazuri, datele colectate sunt transmise către platformele producătorilor, devenind parte a vastului mecanism al economiei digitale bazate pe exploatarea informațiilor personale.

Ceea ce odinioară era doar un obiect inert suspendat în tavan se transformă într-un nod al rețelei globale de supraveghere tehnologică.

Imaginea este aproape orwelliană: lumina care trebuia, simbolic, să alunge întunericul ajunge să lumineze până și cele mai intime colțuri ale vieții private pentru ochii invizibili ai sistemelor digitale.

În această lume nouă, omul nu mai poate fi sigur că este singur nici măcar în propriul cămin.

Până și becul devine martorul tăcut al existenței noastre.

 

3. Cum recunoaștem becurile „inteligente"?

 

„Colonialismul digital este noul mod de a controla resursele minții fără a ocupa teritoriul.”

(Michael Kwet)

 

Aceste sisteme de iluminat pot fi recunoscute relativ ușor prin anumite caracteristici specifice.

Ele sunt promovate, de regulă, sub denumiri precum „smart", „Wi-Fi", „Bluetooth", „voice control", „app control" sau „smart home".

Aceste dispozitive funcționează prin telefon mobil, aplicații dedicate ori comenzi vocale și sunt capabile să comunice cu alte echipamente conectate la internet.

Multe permit reglarea automată a intensității și culorii luminii, programarea la anumite ore sau activarea prin senzori de mișcare și de prezență.

Tocmai această conectare permanentă la rețele digitale transformă un simplu bec într-un posibil instrument de colectare a datelor despre viața cotidiană.

La cumpărare, becurile și corpurile de iluminat „inteligente" pot fi recunoscute în primul rând după ambalaj și după informațiile tehnice înscrise pe cutie.

Pe ambalaj apar, de regulă, mențiuni precum „Smart", „Wi-Fi", „Bluetooth", „App Control", „Voice Control", „Alexa", „Google Home", „Smart Home" ori „IoT Enabled".

De multe ori sunt prezentate imagini cu telefoane mobile, comenzi vocale sau rețele wireless, semn că dispozitivul este conectat constant la alte sisteme digitale.

Dacă un bec poate fi controlat prin internet, prin aplicație mobilă sau prin asistent vocal, el face parte din categoria dispozitivelor inteligente capabile să colecteze și să transmită date despre utilizarea sa.

 

4. De la excepție la regulă: viitorul pe care nu ni-l alegem

 

„Sunt din ce în ce mai înclinat să cred că ar trebui să existe o supraveghere de reglementare, poate la nivel național și internațional, doar pentru a ne asigura că nu facem ceva foarte prostesc. Adică, cu o inteligență artificială necontrolată, chemăm demonul." (Elon Musk)

 

Astăzi, becurile „inteligente" par încă o curiozitate tehnologică accesibilă unui număr restrâns de utilizatori.

Sunt scumpe, puține la număr și în plină evoluție.

Mulți le privesc ca pe un moft al epocii digitale, nu ca pe o realitate care îi privește.

Această percepție este, cel mai probabil, provizorie.

Există toate premisele ca, într-un viitor nu foarte îndepărtat, becul „inteligent" să devină singura opțiune disponibilă pe piață.

Nu printr-o alegere liberă a consumatorului, ci printr-un proces treptat, aproape imperceptibil, de eliminare a alternativelor.

Exact așa cum becul incandescent a fost interzis prin reglementări europene și internaționale, sub pretextul eficienței energetice, la fel se poate anticipa că becul „pasiv", neconectat, fără cipuri și fără senzori, va fi scos treptat din circulație.

Cei care modelează politicile globale de digitalizare, marile corporații tehnologice și structurile supranaționale de reglementare au tot interesul ca fiecare locuință, fiecare spațiu public și fiecare colț al vieții cotidiene să fie conectat permanent la rețelele digitale.

Becul „inteligent" este, în această viziune, nu un produs de confort, ci un nod indispensabil al infrastructurii globale de colectare a datelor.

Când pe raft nu va mai exista decât becuri „inteligente" (cu Wi-Fi, cu Bluetooth, cu aplicație și cu microfon), omul va cumpăra ceea ce i se oferă.

Și va accepta, odată cu lumina din cameră, și ochii invizibili care vin odată cu ea.

Întrebarea nu este dacă acest lucru se va întâmpla.

Întrebarea este dacă vom fi pregătiți să îl înțelegem înainte să fie prea târziu.

 

Bibliografie selectivă / Selected Bibliography

 

Shoshana Zuboff – The Age of Surveillance Capitalism (Epoca capitalismului de supraveghere), 2019.

Yuval Noah Harari – 21 de lecții pentru secolul XXI / 21 Lessons for the 21st Century, 2018.

George Orwell – 1984, diverse ediții / various editions.

Edward Snowden – Permanent Record (Dosar permanent), 2019.

Federal Trade Commission – Internet of Things: Privacy & Security in a Connected World (Internetul lucrurilor: confidențialitate și securitate într-o lume interconectată), 2015.