Se caută un ministru!

                                  de Gheorghe Pârja

Domeniul care a perindat cei mai mulți titulari, în perioada postdecembristă, este cel al Educației. Au fost peste treizeci de miniștri, adică anul și demnitarul. Și, după cum se știe, performanța nu se realizează cu viteza ringhișpilului, ci cu proiecte așezate într-un timp de care poți da seama și urmărești cu atenție împlinirea. Mă mir că puterea politică, care dispune de numiri, nu-și dă seama de această evidență. Și a uitat de tot de Spiru Haret, care a acceptat funcția de ministru cu condiția să-și pună ideile în practică, cu toată rotirea politicienilor. Și a stat 12 ani în funcție, iar izbânzile lui sunt și astăzi pilde pentru învățământul românesc. Ne-a rămas nouă, celor care privim această realitate, să sugerăm păreri care nu prea sunt luate în seamă. Dar ne facem datoria!

Dintre demnitarii care s-au rotit pe la ministerul care conturează destine pentru viitorul țării am decupat figura profesorului universitar Mircea Miclea, care a păstorit domeniul timp de un an (2004-2005). Și-a dat demisia deoarece învă­ță­mântul era, și atunci, subfinanțat. A avut și el parte de comentarii inverse, că așa-i în democrație. Recent, am citit un interviu cu dânsul și am fost atras de suplețea unor idei, care ar putea fi de folos țării. Că educația face parte din viitorul nostru. Dacă ai carte, ai parte de siguranța zilei de mâine. Când scriu aceste rânduri, postul de ministru al Educației este vacant, prin plecarea din post a profesorului Daniel David. Școala românească, de vreo două luni, îl are ca ministru pe însuși premierul Guvernului României.

Așa că scaunul gol de la minister ne dă ocazia să comentăm această situație. Dar să ne amintim și de șirul de demnitari care au avut în pază Educația. E atât de straniu, știți? Actuala coaliție a reușit totuși să câștige alegerile mobilizând și elitele țării. Când s-au văzut cu sacii în caleașcă, aleșii au dat cea mai urâtă lovitură educației. Normă mărită pentru profesori, normă redusă pentru bibliotecari. Zice fostul ministru: „Faptul că a crescut norma didactică este în detrimentul actului de predare. Nu există niciun studiu care să arate că dacă crește norma didactică a profesorului, crește și calitatea actului de predare. Nu există niciun studiu care să arate că dacă crești efectivele de elevi în clasă, crește calitatea predării. Este o politică prost scrisă, prost făcută.”

Mai crede fostul ministru că sunt cele mai nocive decizii cele luate în ultimii ani. Faptul că nu avem încă ministru al educației este și asta un semn rău pentru Guvern, pentru că arată că nu există suficientă preocupare pentru acest domeniu esențial. Roagă Guvernul, domnul profesor Miclea, să nu mai facă tăieri în zona universitară. Măsurile luate anul trecut au lovit major în sistemul de învățământ. Orice om cu mintea limpede nu poate susține măsuri care sapă la rădăcină, adică la vigoarea educației. Fostul ministru Miclea face o asociere dintre Evul Mediu și actuala stare de lucruri. Dacă atunci erau aristocrați și iobagi, acum se prefigurează o altă clasă aristocratică, cu alte însușiri, și lumea cea multă, derivată din cei care nu mai au instrucție.

Eu m-am gândit la ceea ce specialiștii didactici numesc analfabetism funcțional. Aici mă îndepărtez un pic de opinia fostului ministru, deoarece mai sunt șanse să nu intrăm în noul Ev Mediu educațional, că vine peste noi AI. Și mă gândesc la vânzătorul de la magazinul sătesc de pe ulița mea, cu creionul chimic după ureche, care știa unde se află fiecare marfă și domnișoara de la supermarket care calculează bunătățile luate de tine din raft. Nu pot face mari diferențe în favoarea cumpărătorului. Fiecare a avut cunoștințe acumulate pentru vremea lui. Dar lumea asta are o viteză de nu te poți ține de ea. Dar nu v-am lămurit cu titlul. Cică se caută un ministru!

Ca fost învățător, vă spun sincer că nu mi-am pierdut reflexul catedrei, nici sentimentul de solidaritate cu această nobilă profesie, care zidește oameni. Mă bucur în preajma dascălilor devotați și a elevilor cucerind flacăra cunoașterii. De aceea, pentru mine un ministru al Învățării are o lumină aparte. Este sinonim cu râul care ocolește balta. Dacă Guvernul vrea să ducă o politică de tăieri aberante, fără judecată, atunci își va lua un ministru politruc. Dacă au gânduri bune de a susține educația, pentru postul de ministru ar trebui căutat un om credibil, din învățământul preuniversitar, susține fostul ministru Miclea. Dar e greu să găsești un ministru al educației care să marșeze la acțiunile politice. Mai ales că tot felul de ideologii caută să se impună.

Feriți catedra de politică! Cred că nu vor veni ideologii care să ne marcheze destinele. Care se conturează la Centru. Sper ca valul de acolo să se dezumfle până la noi. Pe fondul crizelor care ne amenință, noi ce facem? Încercăm să deslușim incertitudinile care ne pândesc. În aceste condiții, s-au vehiculat câteva nume, dar nu prea s-au încumetat să rostească vorba de nuntire cu postul. Este ușor de explicat aceste ezitări. Și, totuși, este nevoie de un ministru pentru Educație! Am ajuns la povestea lui Păcală. Făcând o faptă neacceptată de săteni, aceștia l-au pus într-un sac, pe malul râului, pentru soroc. În singurătatea sacului a început să strige: nu vreau să fiu primar! Trecând pe acolo, unul care dorea gloria, l-a eliberat pe Păcală și s-a vârât el în locul lui. Când au venit judecătorii, l-au aruncat în râu pe falsul Păcală.

Păstrând umorul vremii, situațiile cam seamănă. Numai că cei propuși strigă: nu vreau să fiu ministru! Totuși, cineva va trebui să fie! Între timp, mi-a venit o veste de la ministrul educației din Suedia. Care a eliminat ecranele din clasă, a reintrodus cărțile tipărite și scrisul de mână, pentru a îmbunătăți alfabetizarea și concentrarea elevilor. Așa este când ai ministru.

EHF European League – Cine și cum se califică în sferturile EHF

 

O singură etapă mai este de jucat din grupele EHF European League, a doua competiție ca valoare din handbalul feminin european. Faza grupelor constă în șase runde, care se vor juca între 10/11 ianuarie și 21/22 februarie. Primele două echipe din fiecare grupă se califică în sferturile de finală din martie 2026, în timp ce Final Four-ul este programat pentru 16/17 mai 2026. Sunt deja echipe care sunt calificate în sferturi, altele care nu mai au nici o șansă, dar sunt și echipe ce vor ajunge în sferturi după ultimul meci din grupă.

Grupa A

• Etapa 1: Larvik HK – CS Minaur: 26-28; Moson – Thuringer: 36-34
• Etapa 2: CS Minaur – Moson: 34-28; Thuringer – Larvik: 36-33
• Etapa 3: Thuringer – CS Minaur: 33-32; Moson – Larvik: 31-22
• Etapa 4: CS Minaur – Thuringer: 28-24: Larvik – Moson: 26-27
• Etapa 5: CS Minaur – Larvik 28-31; Thuringer – Moson: 34-24
• Etapa 6 (sâmbătă, 21 februarie, 17.00): Moson –  CS Minaur; Larvik – Thuringer

Clasament

1. Thuringer HC – 6p (161-153) – 5
2. CS Minaur – 6p (150-142) – 5
3. Mosonmagyarovar – 6p (146-150) – 5
4. Larvik HK – 2p (138-150) – 5

Minaur se califică dacă bate sau face egal. Se poate califica și dacă pierde, dar numai dacă Larvik bate pe Thuringer. La egalitate de puncte în trei, Minaur merge mai departe. Thuringer se califică dacă nu pierde în Norvegia. Moson se califica dacă bate pe Minaur sau dacă face egal și Thuringer pierde la Larvik. Echipa norvegiană nu mai are șanse de calificare în sferturi.

Grupa B: Chambray – Blomberg-Lippe: 27-31; Esztergom – Nykobing: 30-25. Clasament: 1. Esztergom – 8p; 2. Nykobing – 6p; 3. Blomberg-Lippe – 3p; 4. Chambray  – 3p. Duminică, 22 februarie: Nykobing – Chambray; Blomberg-Lippe – Esztergom.

Aici lucrurile sunt clare, primele două merg mai departe indiferent de rezultate. Locul 1 de aici va juca împotriva locului 2 din Grupa A, plus avantajul jocului retur pe propriul teren.

Grupa C: Tertnes Bergen – Rapid București: 28-30; Lokomotova Zagreb – Oldenburg: 28-29. Clasament: 1. Rapid – 8p (calificată); 2. Zagreb – 5p; 3. Oldenburg – 4p; 4. Tertnes – 3p. Duminică, 22 februarie: Oldenburg – Tertnes; Rapid – Lokomotiva.

Rapid merge mai departe de pe primul loc. Zagreb merge mai departe dacă nu pierde la București. Oldenburg trebuie să bată și Zagreb să piardă cu Rapid. Tertnes se califică doar dacă bate la Oldenburg și Zagreb pierde la Rapid (aici e nevoie și de golaveraj, pentru că în disputa directă dintre Zagreb și Tertnes este egal).

Grupa D: Zaglebie Lubin – Viborg: 26-32; Dijon – Corona Brașov: 26-30. Clasament: 2. Viborg – 8p (calificată); 2. Dijon – 7p (calificată); 3. Corona – 5p; 4. Zaglebie – 0p. Sâmbătă, 21 februarie: Corona – Zaglebie; Viborg – Dijon.

Contează doar meciul de la Viborg pentru ocuparea primei poziții în grupă.

Cristi SOMESAN

Fără cuvinte

 

Am văzut cum doamna Ingrid Mocanu (foto) învață magistrații cum să se răzbune pe politicieni pentru așa zisa reformă a pensiilor speciale.

Are dreptate în ceea ce privesc lucrurile pe care trebuiau să le facă și nu le-au făcut.

Să nu uităm că acești magistrați au fost cumpărați de politic prin acordarea de salarii și pensii nesimțite...

Toată lumea a închis ochii atunci cînd legiuitorul a stabilit prin lege că pensia magistratului să fie calculată cu un procent de 80% din ultimul salariu brut, care umflat cu prime și alte venituri a atins un nivel de peste 100%.

Așa sa ajuns ca pensia medie a magistraților in Romania să fie peste 5000 de euro, unele ajungând la peste 12 000 E.

Nu au avut bunul simț să constate că sint cele mai mari din Europa.

Dacă aveau același bun simt puteau realiza că în țările dezvoltate din vestul Europei nivelul pensiilor pentru magistrați este stabilit a fi de 2,5-3 ori pensia medie din tara respectiva. Daca ar fi aplicat

același principiu pensia medie a magistratului român ar fi trebuit să fie 3×500E=1500 E.

Nu i-a interesat să vadă căci cuantumul pensiilor pentru magistrații din acele țări se stabileste aplicînd procente între 45 și 65% din ultimul salariu.

Pentru faptul că s-au lăsat cumpărați cu sume mult peste ce li se cuveneau se fac vinovați de multe din hoțiile, vinzarile, trădările făcute de politicieni și nepedepsite.

Pentru aceste lucruri ar trebui să aplice legea cel puțin de aici înainte și nu pentru răzbunare deși mulți ar merita acest lucru.

Să auzim numai de bine!

Vasile LEȘ

COMUNICAT: Activitatea Judecătoriei Baia Mare în anul 2025

 

Judecătoria Baia Mare prezintă bilanțul activității desfășurate în anul 2025, evidențiind volumul de activitate, gradul de operativitate și indicatorii de eficiență ai instanței.

În cursul anului 2025, instanța a avut de soluționat un total de 26.969 de dosare, dintre care 20.446 dosare nou înregistrate, iar 6.523 dosare reprezentau stocul preluat de la sfârșitul anului 2024.

La finalul anului 2025, stocul de dosare nesoluționate era de 7.776, dintre care 570 dosare suspendate, înregistrându-se o creștere față de anul anterior.

Structura stocului de dosare

La nivelul instanței, stocul de dosare nesoluționate se prezenta astfel:

• 5.751 dosare civile, dintre care:
  • 2.665 cu vechime de 0–6 luni
  • 996 cu vechime de 6–12 luni
  • 2.090 cu vechime de peste un an
• 2.025 dosare penale, dintre care:
  • 1.781 cu vechime de 0–6 luni
  • 139 cu vechime de 6–12 luni
  • 105 cu vechime de peste un an

Evoluția dosarelor pe secții

În Secția Civilă, au fost înregistrate 15.046 dosare, în scădere cu 7,63% față de anul 2024.

An	Numărul dosarelor nou înregistrate  în anul calendaristic	Diferenţă procentuală  faţă de anul anterior
2021	10.316	– 0,3%
2022	11.833	12,82%
2023	12.650	6,90%
2024	16.289	28,77%
2025	15.046	-7,63%

În Secția Penală, au fost înregistrate 5.400 dosare, ceea ce reprezintă o creștere semnificativă de 18,60% comparativ cu anul precedent.

An	Dosare nou înregistrate  în anul calendaristic	Diferenţă procentuală  faţă de anul anterior
2021	4.061	+ 13,79%
2022	4.574	+ 11,22%
2023	4.448	– 2,75%
2024	4.553	+ 2,36%
2025	5.400	+ 18,6%

Resurse umane și încărcătura pe judecător

În anul 2025, la Judecătoria Baia Mare au funcționat efectiv 18,3 judecători, raportat la o schemă de 25 de posturi.
Încărcătura medie a fost de 1.473,80 dosare/judecător, iar volumul dosarelor soluționate a fost de 19.193, respectiv 1.048,8 dosare/judecător, înregistrându-se o scădere de 5,73% față de anul 2024.

Activitatea pe secții

• Secția Civilă:
  • 20.437 dosare de soluționat
  • 14.686 dosare soluționate
  • 1.064,20 dosare soluționate/judecător
• Secția Penală:
  • 6.532 dosare de soluționat
  • 4.507 dosare soluționate
  • 919,80 dosare soluționate/judecător

Indicatori de operativitate și eficiență

Indicele general de operativitate al instanței a fost de 72,70%, în ușoară scădere față de anul 2024.

• Secția Civilă: 75,70%
• Secția Penală: 64,50%

În ceea ce privește redactarea hotărârilor, ambele secții au fost încadrate în gradul „foarte eficient”, cu depășiri minime ale termenelor legale, respectiv din 8341 de dosare soluţionate prin hotărâre, doar în 696 de dosare au fost redactate peste termenul legal, iar termenul mediu de depăşire a fost de 32 de zile.

Indicatori de calitate

• Ponderea atacabilității a scăzut constant, ajungând la 7,92% în anul 2025, față de 10,39% în anul 2024.
• Indicele de desființare a continuat trendul descendent, atingând valoarea de 1,55%, cel mai scăzut nivel din ultimii cinci ani.

Concluzii

Încărcătura excesivă de 1.473,80 dosare/judecător, determinată de funcționarea instanței cu un număr semnificativ redus de judecători față de schema aprobată, reprezintă un factor obiectiv care afectează capacitatea Judecătoriei Baia Mare de a menține, pe termen mediu și lung, nivelul optim de operativitate în soluționarea cauzelor. În pofida acestui context, rezultatele obținute în anul 2025 confirmă un efort profesional susținut al corpului de magistrați, reflectat în volumul ridicat de dosare soluționate și în menținerea unor indicatori favorabili de calitate a hotărârilor.

Totodată, datele statistice impun, în mod necesar și urgent, adoptarea unor măsuri concrete de suplimentare a resurselor umane, întrucât menținerea unei asemenea încărcături individuale pe judecător generează riscuri reale privind creșterea duratei de soluționare a cauzelor și afectarea echilibrului funcțional al instanței. Reducerea încărcăturii de dosare pe judecător constituie o condiție esențială pentru asigurarea unui act de justiție eficient, predictibil și de calitate.

Numărul redus al hotărârilor motivate peste termenul legal, atât la nivelul Secției Civile, cât și al Secției Penale, reflectă un grad ridicat de responsabilitate profesională și o bună organizare a activității judiciare, în condițiile unui volum ridicat de dosare și ale unei încărcături semnificative pe judecător. Încadrarea ambelor secții în gradul „foarte eficient” confirmă faptul că respectarea termenelor de redactare a hotărârilor rămâne o prioritate instituțională, contribuind la asigurarea previzibilității actului de justiție și la consolidarea încrederii justițiabililor în activitatea Judecătoriei Baia Mare.

Nivelul redus al indicelui de desființare, care a atins în anul 2025 valoarea de 1,55%, precum și scăderea constantă a ponderii atacabilității, ajunsă la 7,92%, constituie indicatori relevanți ai calității actului de justiție realizat de Judecătoria Baia Mare.

Acești indicatori reflectă un grad ridicat de temeinicie și legalitate a hotărârilor pronunțate, confirmând faptul că soluțiile adoptate sunt, în majoritate covârșitoare, corect fundamentate și conforme cu practica judiciară. Totodată, tendința descendentă a ambilor indicatori demonstrează creșterea încrederii justițiabililor în soluțiile instanței și eficiența activității judiciare, în pofida volumului ridicat de dosare și a resurselor umane limitate.

În ansamblu, valorile scăzute ale indicilor de casare și atacabilitate confirmă consolidarea performanței instituționale și menținerea unui standard ridicat de profesionalism în activitatea Judecătoriei Baia Mare.

În final, judecătoria Baia Mare își reafirmă angajamentul pentru asigurarea unui act de justiție eficient, de calitate și orientat către respectarea termenului rezonabil de soluționare a cauzelor, în pofida deficitului de personal și a volumului ridicat de activitate.

Preşedintele Judecătoriei Baia Mare

Trufan Andrei Radu

Invitație

 

Anul Aniversar cu numărul 67 al Ansamblului Folcloric Național „Transilvania” aduce în fața publicului spectacolul „MARAMUREȘUL ÎN SĂRBĂTOARE”. Evenimentul va avea loc pe 22 februarie, de la ora 16:00, la Sala Sporturilor „Lascăr Pană” din Baia Mare și va pune în lumină frumusețea, energia și bogăția folclorului românesc.

Biletele pot fi procurate online, pe iabilet.ro, sau la sediul Ansamblului.

ORGANIZATORII

Semnal editorial – Dobrogea Culturală, Anul XV, Nr. 2 (36), iulie-decembrie 2025

Am intrat în posesia revistei de cultură, educație, informare și opinie „Dobrogea Culturală” a Ligii Scriitorilor Dobrogeni, având un colectiv redacțional de mare valoare: Vasilica Mitrea-director; Costel AVRĂMESCU-redactor șef; Gabriela Dobre-redactor.

Din editorialul semnat de Vasilica Mitrea aflăm că: „Limba română nu este doar un mijloc de comunicare. Ea este o punte între generații, o matrice a memoriei colective, un spațiu în care s-au sedimentat, de-a lungul secolelor, suferințele, speranțele, aspirațiile și visurile unui popor.(...) În paginile literaturii noastre, Limba Română a devenit cântec cu Eminescu, ironie cu Caragiale, poveste cu Creangă, dramă cu Rebreanu, meditație cu Blaga, luciditate cu Cioran și verticalitate cu Noica.”

Liviu Băițel este prezent cu un poem închinat Dobrogei: „Dobrogea e locul unde cerul/ Uneori coboară pe pământ/ Lacrimă răstălmăcind misterul/ Întreit al primului cuvânt.”

Victor Rusu, cu titlul „Costel Avrămescu, un scriitor și gazetar remarcabil” realizează un medalion literar amplu al redactorului-șef al prezentei publicații: „Venit din domeniul armelor în cel al muzelor, al Constelației Lirei, domnul Costel Avrămescu a evoluat rapid, spectaculos, grație inteligenței native și capacității de efort intelectual, creativ, impresionante. (...) În perioada în care a activat la aceste reviste, și-a dat întreaga măsură a talentului său de gazetar pasionat, febril, scriind și publicând sute de editoriale, opinii și atitudini pe teme literare și culturale. În același timp, a publicat intens și poezie, aforisme, proză, epigrame, eseuri, etc.”

Despre versurile poetei Lia Sol scrie asumat (cine altul?) Costel Avrămescu, ca și despre poeta Rodica Lakatos, despre volumul „Invitație la o cafea”.

Despre poeta Gabriela Dobre scrie o recenzie remarcabilă scriitorul și editorul Nicolae Băciuț din Târgu Mureș: „Prima impresie de lectură fugară a fost de surprinzătoare siguranță a rostirii poetice, de stăpânire a mijloacelor artei poetice, făcând inevitabilă nedumerirea neregăsirii numelui Gabrielei Dobre printre cele care dau tonul generației sale.”

Cu titlul „Poezia ca stare de veghe între lumi” cunoscutul Trandafir Sîmpetru, redactor al „Editurii Scriitorilor Europeni”, recenzează volumul aceleiași Rodica Lakatos.

Despre cărțile Iosefinei Schirger scrie și le analizează Petru Ababii, o privire asupra cărții „Cerșetorul de albastru” a părintelui Crin Triandafil Theodorescu își aruncă privirea Gabriela Dobre, despre comandorul (r) Ștefan Popa, în calitate de autor și editor de reviste scrie Ionel Bostan.

Doamna Mioara Oprișan se oprește la cartea de critică literară a lui Gheorghe Bucur primită la Tabăra literară de vară de la Dunavăț, organizată de prietena comună Olga Grigorov, în care autorul în analizează pe Poetul Național.

Despre poezia Liei Sol face comentarii pe text Gheorghe Buchi, despre cartea domnului Mihai Călugărițoiu scrie George Voica, despre „Lupta ideologică a regimului comunist și a scriitorilor afiliați împotriva literaturii române din diaspora (1945-1989)” prezintă un material amplu Al. Florin Țene, președintele LSR.

Rubrica „Constelația Lirei” îi este dedicată memoriei marelui poet George Țărnea iar cu poezie apar, în ordinea publicării în revistă, următorii: Costel Avrămescu, Trandafir Sîmpetru, Eliana Popa, Gabriela Dobre, Ana Mihail, Laura Potirlău, Didi Grosu, Costinel Petrache, Iosefina Schirger, Liliana Palade-Matei, Samuel Șerban, Petre ManeaEugenia Rada-Ioniță, Diana Ețco și Cornelia Diță.

Rubrica „Eseu” este realizată cu materiale originale ale autorilor: Andeea-Ștefania Ionașcu („Sunt un psiholog îndrăgostit de Dobrogea”), Luciana-Cosmina Vlad („Fericirea mult dorită”), Mihai Călugărițoiu și Dan Nicolau.

Proza scurtă este prezentă prin Daniela Vîlceanu, Costel Avrămescu, Angela Dumbravă, Dan Norea, Rodica Ristea și Puiu Răducan de la Băile Olănești.

Despre „Sucidava Moesica” scrie Sorin Colesniuc, Gabriela Dobre îi ia un interviu lui Abdul Cair Latip, student la teatru, în Constanța iar Vasilica Mitrea are o convorbire interesantă și plină de învățăminte cu profesor Stoica Lascu.

Cu bucurie personală semnalez faptul că sunt prezent cu două materiale, primul despre familia de scriitori şi muzicieni Simion şi Lotica Vaida, cel de-al doilea despre revista „Dobrogea Culturală”, care apare ca un metronom prin grija Consiliului redacţional.

Rubrica „Informări şi evocări” îi cuprinde pe Mirela Căpăţînă, Viorica Pîrlea-Conovali, Ştefan Sofronici şi Mioara Oprişan.

Sunt pagini generos acordate cărţilor, ziarelor şi revistelor primite la redacţie în perioada 01.07.2025 – 01.01. 2026 precum şi distincţiilor acordate anul trecut membrilor Ligii Scriitorilor Dobrogeni.

De remarcat faptul că cei care conduc destinele acestei reviste continuă şirul de dezvăluiri a monumentelor istorice dispărute, din varii motive, în ultima vreme, printre care şi „Bustul lui Ovidiu” – autor Cornel Medrea, din faţa hotelului Ovidiu. Ce păcat că nu avem grijă de aceste opere de artă , adevărate mărturii ale istoriei zbuciumate a României.

                                                                       Gelu Dragoş, UZPR

UE nu aduce prosperitate reală

 

UE nu aduce prosperitate reală, ci o prosperitate localizată, finanțată în mare parte prin datorie și prin transferul de valoare din periferie către centru, pe fondul accesului la resurse ieftine și forță de muncă menținute artificial la podea.

România este un exemplu clar al acestui model. După aderare, deficitul comercial a crescut de la câteva miliarde de euro anual la peste 20-30 de miliarde de euro pe an, semn că economia românească importă sistematic mai multă valoare decât produce. Diferența nu dispare, ci este acoperită prin îndatorare, prin investiții străine orientate spre profit repatriat și prin consum pe credit.

Mecanismul nu este accidental. Lanțurile de producție sunt fragmentate deliberat: România produce componente, materii prime sau servicii cu marjă mică, în timp ce produsul final, brandul, cercetarea și decizia rămân în statele centrale. Acolo se închide valoarea adăugată, acolo se acumulează profitul. Exportăm volume, dar nu controlăm rezultatul economic.

Investițiile străine directe confirmă acest lucru. Stocul depășește 110 miliarde de euro, însă structura lor este dominant orientată spre asamblare, lohn, retail și servicii externalizate. Profiturile pleacă anual din țară, în medie 8-12 miliarde de euro, sume care, pe termen lung, depășesc clar beneficiul net adus de fondurile europene. România rămâne cu salarii mici, taxe limitate și infrastructură folosită pentru producție ieftină.

Pierderea de capital uman amplifică dezechilibrul. Peste 3-4 milioane de români muncesc în Vest. Statele centrale câștigă forță de muncă deja formată, fără costuri de educație și sănătate, în timp ce România pierde contribuabili, natalitate și potențial de dezvoltare internă. Remitențele nu pot compensa această pierdere structurală.

Datoria externă completează tabloul: de la aproximativ 25 miliarde de euro în perioada aderării, România a ajuns la 170-190 miliarde de euro. Aceasta nu este acumulare de prosperitate, ci consum viitor adus în prezent. Prosperitatea vizibilă este, în realitate, muncă neefectuată încă.

În acest context, fondurile europene devin ele însele un mit parțial. Ele dezvoltă infrastructură punctuală, dar nu schimbă structura economică. Mai mult, sunt condiționate politic și ideologic. Dacă nu faci ce ți se indică, dacă nu urmezi direcțiile stabilite la centru, finanțarea se oprește. Fondurile nu sunt un drept economic, ci un instrument de disciplinare. Ele circulă prin economie, dar nu creează capital autohton, branduri sau lanțuri industriale complete. În multe cazuri, banii se întorc în Vest prin importuri de echipamente, consultanță și servicii.

Energia este un alt pivot pierdut. Statele centrale s-au industrializat pe energie ieftină. Periferia a intrat în joc exact când energia a devenit scumpă și suprareglementată. România exportă energie brută sau ieftină și importă produse cu energie încorporată scumpă. Tranziția verde aplicată uniform devine, în acest context, o taxă ascunsă pe economiile cu marje mici, adică exact pe periferie.

Acest model explică de ce Uniunea Europeană are nevoie permanentă de extindere. Cât timp apar piețe noi, surplusurile Vestului pot fi absorbite, profiturile pot fi menținute, iar costurile pot fi externalizate. Când extinderea se oprește, apar stagnarea, dezindustrializarea, tensiunile bugetare și conflictele interne – fenomene deja vizibile.

Extinderea nu este altruism. Este mecanism de supraviețuire economică pentru un model care funcționează doar atât timp cât există periferii.

Problema nu este apartenența în sine, nici cooperarea. Problema este rolul acceptat. România a fost integrată ca piață, ca zonă de cost și ca rezervor de resurse, nu ca centru de acumulare. Fără renegocierea acestui rol, „prosperitatea europeană” va rămâne pentru noi mai degrabă consum pe datorie decât dezvoltare reală.

În această logică se explică și urgența integrării Ucrainei în arhitectura economică europeană. Nu ca act pur moral, ci ca oportunitate economică majoră pentru nucleul UE. Cu cât Ucraina este mai distrusă, cu atât intră în reconstrucție de pe o poziție mai slabă, cu atât condițiile impuse vor fi mai dure și mai avantajoase pentru capitalul occidental.

Reconstrucția nu va fi un proces neutru. Va fi finanțată prin datorie, fonduri internaționale și capital privat, iar în schimb vor fi cedate resurse strategice, concesiuni pe termen lung, infrastructură, terenuri agricole și control asupra sectoarelor-cheie. Exact mecanismul deja testat în alte spații periferice, dar la o scară mult mai mare.

Pentru Vest, Ucraina reprezintă simultan:

– o piață nouă masivă pentru exporturi

– un teritoriu de reconstruit, extrem de profitabil

– o sursă de resurse (agricole, minerale, energetice)

– o zonă de cost redus pentru relocare industrială

O reconstrucție de asemenea amploare poate alimenta creșterea economică a UE 15–20 de ani, exact cât să mai prelungească ciclul actual de acumulare, într-un moment în care vechile periferii din Estul UE încep să se epuizeze.

În paralel, integrarea Ucrainei servește și un rol propagandistic major: menține narativul „UE aduce prosperitate”, chiar dacă prosperitatea reală se va concentra, din nou, în aceleași centre. Costurile sociale, economice și demografice vor rămâne în periferie.

Pentru state precum România, acest proces ridică o problemă suplimentară: vom concura direct cu o economie reconstruită pe salarii și mai mici, cu facilități și mai mari pentru capitalul extern, riscând să fim împinși și mai jos în lanțul valoric, dacă rolul nostru nu este renegociat.

Integrarea Ucrainei nu este un accident al istoriei recente. Este următoarea etapă logică a unui model care are nevoie permanentă de extindere, reconstrucție și periferii noi pentru a funcționa.

Autor: Remus Curt

Încep lucrările pentru montarea a 46 de stații de reîncărcare a vehiculelor electrice...

Municipiul Baia Mare anunță demararea lucrărilor de montare și alimentare cu energie electrică a 46 de stații de reîncărcare pentru autovehicule electrice, începând de joi, 19 februarie 2026.

Investiția face parte din proiectul „Montare și alimentare cu energie electrică – 46 de stații de reîncărcare pentru autovehicule electrice” și se va desfășura în mai multe locații din oraș, conform documentațiilor aprobate prin C.U. nr. 494/08.04.2025 și nr. 1045/15.07.2025.

Lucrările vor fi realizate de Distribuție Energie Electrică SA, prin constructorul desemnat, pe o perioadă estimată de 12 luni. Reprezentanții administrației locale dau asigurări că, după finalizarea intervențiilor, zonele afectate vor fi refăcute și readuse la starea inițială.

Proiectul, al cărui beneficiar este Primăria Baia Mare, presupune instalarea a 46 de stații de reîncărcare, fiecare prevăzută cu câte două locuri de parcare dedicate. Alimentarea acestora se va realiza din posturile de transformare existente în apropierea amplasamentelor, prin intermediul firidelor de racord la rețea și al blocurilor de măsură și protecție trifazate (BMPT). Stațiile vor fi conectate printr-o rețea electrică subterană.

Autoritățile locale transmit că implementarea proiectului reprezintă un pas important în dezvoltarea infrastructurii pentru mobilitate electrică și în reducerea emisiilor poluante la nivelul municipiului.

Cetățenii sunt rugați să manifeste înțelegere față de eventualul disconfort creat pe durata lucrărilor.

C.L.

CCR a validat legea pensiilor magistraților! Ce urmează...

Curtea Constituțională a României (CCR) a respins, miercuri, sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) referitoare la modificările legislative privind pensiile de serviciu ale magistraților, stabilind că actul normativ este constituțional.

Decizia vine după mai multe amânări succesive ale pronunțării și în contextul unor dezbateri publice intense legate de reforma pensiilor speciale.

Potrivit anunțului oficial făcut la ora 12.28, Curtea Constituțională a României a respins obiecția ridicată de instanța supremă, validând astfel legea adoptată de Parlament privind modificarea regimului pensiilor magistraților.

Pronunțarea fusese amânată de cinci ori anterior, pe fondul unor dificultăți procedurale și al dezbaterilor interne din cadrul Curții. Printre motivele invocate s-a numărat și absența temporară a judecătorului constituțional Gheorghe Stan, aflat în concediu paternal, deși acesta a participat ulterior la ședința din 11 februarie, când decizia a fost din nou amânată.

Hotărârea CCR clarifică una dintre cele mai controversate reforme legislative din ultimii ani, aflată în centrul discuțiilor privind sustenabilitatea financiară a sistemului de pensii și angajamentele asumate de România în raport cu partenerii europeni.

Anterior pronunțării, președintele PSD, Sorin Grindeanu, a transmis că așteaptă o decizie definitivă a Curții în dosarul pensiilor speciale.

„Este o temă care ne-a costat extrem de mult, atât ca țară, cât și ca societate. Asumarea unei decizii clare este necesară, pentru că românii asta așteaptă de la instituțiile fundamentale ale statului”, a scris acesta, miercuri, pe Facebook, exprimându-și convingerea că „în final, înțelepciunea va avea câștig de cauză”.

Pe 10 februarie, ÎCCJ solicitase CCR să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) pentru a analiza compatibilitatea reformei pensiilor magistraților cu dreptul Uniunii Europene și cu jurisprudența europeană.

Instanța supremă arăta că este necesară verificarea conformității măsurilor naționale cu standardele europene privind independența justiției și statutul magistraților. O eventuală trimitere către CJUE ar fi putut prelungi soluționarea cauzei cu aproximativ doi ani, potrivit unor estimări publice făcute anterior de fostul președinte al CCR, Augustin Zegrean.

Prin decizia adoptată miercuri, Curtea Constituțională a ales însă să se pronunțe direct pe fondul sesizării, fără a solicita un punct de vedere preliminar din partea instanței europene.

Amânările repetate ale pronunțării au generat reacții critice în spațiul public și politic, fiind invocat impactul asupra credibilității instituționale și asupra calendarului reformelor asumate de România. Tema pensiilor speciale a devenit una dintre cele mai sensibile din punct de vedere social, pe fondul presiunilor bugetare și al diferențelor dintre pensiile de serviciu și cele din sistemul public.

Actul normativ validat de CCR introduce o serie de modificări importante în regimul pensiilor de serviciu:

stabilirea vârstei de pensionare prin raportare la vârsta standard din sistemul public de pensii;

introducerea unei vârste minime de pensionare de 49 de ani până la 31 decembrie 2026;

condiția unei vechimi totale în muncă de cel puțin 35 de ani;

creșterea graduală a vârstei de pensionare cu câte un an pentru fiecare generație de magistrați;

atingerea treptată a vârstei standard de pensionare de 65 de ani;

introducerea etapizată a cerinței de 35 de ani vechime totală în muncă, nu doar în magistratură.

În ceea ce privește cuantumul pensiei, legea stabilește un nivel de 55% din baza de calcul reprezentată de media indemnizațiilor brute și a sporurilor din ultimele 60 de luni de activitate. Totodată, pensia netă este plafonată la maximum 70% din venitul net avut în ultima lună înainte de pensionare.

Decizia CCR elimină, cel puțin la nivel constituțional, unul dintre principalele obstacole juridice în calea reformei pensiilor magistraților.

Rămâne însă de urmărit modul în care noile prevederi vor fi aplicate și eventualele reacții din sistemul judiciar, în condițiile în care dezbaterea privind pensiile speciale continuă să fie una dintre cele mai controversate teme ale agendei publice din România.

C.L.