Adrian Onciu: ÎN CĂUTAREA CĂRNII DE TUN

Vă amintiți cât de greu s-a lăsat înduioșată Germania să fie trup și suflet alături de Zelensky? Vă amintiți cu câtă seninătate a încasat ”lovitura NordStream”, de parcă ar fi fost doar o simplă înjurătură la nervi?

Scenariul este pe cale să se repete în Iran, unde refuzul categoric al europenilor de a trimite nave militare spre strâmtoarea Ormuz s-a transformat, peste noapte, într-un accept ”cu anumite condiții”. Cu pași mici, am putea asista la același gen de escaladare pe care occidentul a promovat-o în Ucraina. De la căști și veste de protecție oferite în primă instanță, europenii au ajuns să doteze armata lui Zelensky cu rachete de ultimă generație, tancuri și avioane. Sub imboldul Pentagonului, desigur.

Deocamdată opinia publică nu este deloc convinsă că războiul SUA/Israel versus Iran este și războiul nostru. La fel cum inițial nu concepea că ar trebui să sprijinim regimul de la Kiev până în pânzele albe. Ei bine, propaganda oficială și-a făcut pe deplin datoria. Populimea și-a pus steagul Ucrainei la profil, politicienii și l-au înfipt în piept, iar în scurt timp toți pacifiștii au fost etichetați drept ”pro-ruși” și ”trădători”.

Vă închipuiți că ar fi imposibil să avem același scenariu și în cazul războiului din Iran?

Ar fi suficient ca alde Caramitru, Mîndruță și CT Popescu să se simtă amenințați fie de rachetele iraniene, fie de dezastrul economic indus, nu-i așa, de atacurile Teheranului asupra rafinăriilor din statele arabe aliate cu Pentagonul.

Primul pas a fost deja făcut de Tel Aviv. Lovirea de către Netanyahu a câmpului de gaze iranian South Pars (cel mai mare din lume, împărțit între Iran și Qatar) nu a fost nici pe departe o acțiune ”la nervi”, cum pretinde Trump. Astfel de atacuri au scop precis. În cazul de față, Israelul nu a urmărit distrugerea uriașului câmp de gaze și a instalațiilor conexe (lucru, de altfel, extrem de facil), ci a vizat obținerea unei reacții violente din partea Teheranului. Ceea ce s-a și întâmplat.

Au urmat atacuri iraniene asupra facilităților energetice din Golf administrate în parteneriat cu SUA. Câteva zeci de rachete și drone s-au abătut asupra unor rafinării din Qatar (inclusiv Ras Laffan LNG, cel mai mare producător de GNL din lume) și Arabia Saudită, iar cele două state au raportat ”daune extinse”. Drept răspuns, Qatarul a expulzat atașații militari și de securitate iranieni. Iar Arabia Saudită a declarat că încrederea în Iran este ”distrusă” și își rezervă dreptul de a răspunde prin acțiuni militare. Mai mult, statele din Golf aflate în relații de parteneriat cu Pentagonul (Qatar, Arabia Saudită, Bahrain, UAE, Kuweit, Egipt, Iordania și alții) au emis o declarație comună prin care solicită Iranului ”să oprească imediat atacurile”.

Pe fir a intrat și Donald Trump, aparent speriat că escaladarea ar putea să deranjeze electoratul MAGA, supărat de noile prețuri la pompă (și inflația aferentă). Președintele SUA a amenințat că ”va distruge masiv” câmpul de gaze South Pars dacă Iranul continuă să lanseze drone și rachete asupra Qatarului. El a negat implicarea SUA în atacul israelian asupra South Pars și a spus că Netanyahu nu va mai lovi infrastructura energetică iraniană (cu condiția ca Teheranul să-i menajeze pe amicii lui Trump).

Scenariul cu trupe Delta Force capabile să caute uraniul îmbăgățit prin munții iranieni și să-l scoată din țară în condiții optime pare extras dintr-o carte de basme. Trump și Netanyahu s-au împotmolit taman în punctul culminant al Operațiunii Epic Fury, când regimul islamic ar fi trebuit să predea armele (împreună cu cel mai scurt traseu până la fabricile de rachete și de uraniu). Mai mult, kurzii din Irak au spus ”pas” la rugămintea americanilor de a interveni în conflict. Așa că singurele opțiuni rămase pentru ”carne de tun” sunt statele arabe din Golf, susținute din spate de Israel, SUA și, preferabil, de aliații europeni încă indeciși.

Așadar, lovitura Tel Aviv-ului asupra câmpului de gaze South Pars (executată în mod evident cu știința lui Trump) a avut drept unic scop escaladarea războiului și atragerea în prima linie a unor mercenari din țările arabe.

Europenii s-au decis deja să trimită nave în Golf și vor parafa înțelegerea la Consiliul de astăzi (cu participarea extraordinară a lui Nicușor Dan). Ar fi doar primul pas. În eventualitea deloc improbabilă a unei crize energetice majore, cu 15 lei prețul benzinei la pompă și inflație imposibil de stăpânit, Macron, Merz și Starmer vor lăsa deoparte orice reticențe și eventuale dileme morale, pentru a se implica ”decisiv” în războiul din Golf.

În cazul extinderii războiului, iranienii (și nu Trump & Netanyahu) vor fi arătați cu degetul ca principali responsabili de dezastrul economic din Europa. Iar argumente se vor găsi destule, căci nu degeaba avem atâția scriitori de talent pe rețelele sociale, gata oricând să susțină narativa oficială pentru încă o farfurie cu sarmale.

Autor: Adrian Onciu

 

O carte valoroasă despre poetul Tiberiu Utan

                                              de Gheorghe Pârja

Cu profesorul Ioan Dorel Todea am crescut aproape umăr la umăr într-o perioadă fastă a culturii sighetene. Viața de cenaclu, întâlniri literare din municipiu, sfaturile ziditoare ale unor intelectuali de marcă ne-au apropiat multe teritorii spirituale. El a rămas în orașul dintre ape să construiască frumoase, și necesare, edificii pe tărâmul culturii, așa cum face un prieten energic și cultivat, un om de cuvânt și respect pentru datoria față de cetate. Literatura îi este a doua viață. A început prin a scrie poezie, astăzi fiind autorul unor apreciate volume. În ultimii ani s-a remarcat ca un priceput analist literar, cu virtuți critice dovedite.

Ne-a dăruit cărți bine documentate și argumentate despre trei scriitori consacrați ai Nordului: romancierul Nicolae Breban, poetul și pictorul Gheorghe Chivu și recenta apariție editorială despre poetul Tiberiu Utan. Din punctul meu de vedere, acestea sunt cărți care au pus în icoana vremii trei creatori, care s-au dăruit literaturii române și Maramureșului. După cum spuneam, recentul volum semnat de dr. Ioan Dorel Todea, “Tiberiu Utan, poetul profunzimilor tăcute” (Editura PandaPrint, Baia Mare, 2025) este o recuperare necesară pentru destinul unui scriitor cu certe dimensiuni valorice.

Născut în 21 martie 1930, în Vadu Izei, unde părinții erau învățători. Dar rădăcina paternă este din Vălenii Maramureșului. Începe școala primară în Vadu Izei, urmează Liceul Dragoș Vodă din Sighetul Marmației. După ocuparea Transilvaniei de Nord, familia se refugiază în județul Alba, la Vinerea, Tiberiu continuându-și studiile liceale la Orăștie. După absolvire, se înscrie la Facultatea de Litere a Universității clujene. Frecventează cenacluri din urbea de pe Someș. Debutează în volum în anul 1955, cu placheta Chemări. Se stabilește la București, unde se remarcă în presa literară din Capitală.

Un moment luminos al biografiei sale, prezența la conducerea Editurii Ion Creangă. Dar raiul lui sufletesc vor rămâne Vadu Izei și Vălenii Maramureșului, cu oameni frumoși și demni. Volumul, de 400 de pagini, are două dimensiuni. Una monografică, în care autorul își încadrează personajul în timp și epocă, și dimensiunea dominantă, cea care se referă la analiza critică a operei. Cuprinzătoare și bine articulată.

Ioan Dorel Todea se dovedește stăpân pe decantarea ideilor desprinse din poeme, fiind și un bun cunoscător al epocii în care a trăit și a scris Tiberiu Utan. Poetul a traversat o perioadă cu multe sinusoide ideologice, cu ani de relaxare pentru imaginația lirică. De altfel, el a făcut parte dintr-o generație care a înfruntat multe piedici pentru a-și păstra demnitatea creației. “De fiecare dată am scăpat/ viu și nevătămat”, mărturisește liric poetul. Meritul incontestabil al acestei cărți stă în capacitatea lui Dorel Todea de aduce la suprafață o voce poetică matură, cu o personalizare a expresiei lirice.

Multe detalii despre familia Utan știu de la Sever, fratele poetului, cu care am făcut, o perioadă mai scurtă, gazetărie bucureșteană. Dar să revin la carte. Titlurile capitolelor sunt elocvente pentru universul critic aplicat de autor poetului Utan. După ce creația lui este încadrată contextul literar al secolului XX, este desenată geografia lăuntrică a poeziei sale. Cuvântul devine ofrandă, iar natura, oglinda sufletului. Sunt evocate spațiul, memoria și destinul, dar și creația făcută în numele durerii și al visului. Întrebările existențiale au o tăcere lucidă, iar erosul și frumusețea devin revelație lirică.

Apoi suntem vrăjiți de umbra cuvântului și obișnuiți cu simbolurile bucuriei și curiozității. Așa ajungem la poetul profunzimilor tăcute. Ochiul criticului Ioan Dorel Todea observă că „poeziile lui Tiberiu Utan surprind printr-un rafinament liric profund, în care simbolurile tradiționale, imaginile delicate ale timpului și meditația asupra destinului uman se împletesc într-o simfonie a memoriei și introspecției. ”În ansamblu, poezia sa este o căutare a sensului în tăcerea dintre cuvinte, o meditație lirică asupra tăcerii.” Câteva considerații critice ale confraților de generație vin să contureze universul liric al poetului cu rădăcini în Maramureș.

Poetul Ion Caraion apreciază că „Tiberiu Utan a știut a dobândi asupra-și prestigiul spațiilor dintre tentație și conștiință, al domniei peste ademeniri. El își stăpânește cuvintele și învățându-le nu dezmățul, ci economia, obține din partea lor efectul sobrietății.” Ori criticul Eugen Simion: „Într-o generație bogată în poeți, Tiberiu Utan își are locul și nota lui originală, provenită dintr-o sensibilitate aparte pentru un univers plin de transparențe și suavități.” Și multe alte comentarii substanțiale.

“Tiberiu Utan, poetul profunzimilor tăcute” este o carte valoroasă, necesară, care recuperează personalitatea poetului și editorului Tiberiu Utan în viziunea criticului și istoricului literar Ioan Dorel Todea. Cele trei cărți de analiză și sinteză stau mărturie. Trei lumini pe cerul editorial al Maramureșului.

P.S. Astăzi, 19 martie, ora 13, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare va avea loc un simpozion omagial dedicat poetului Tiberiu Utan. Cu acest prilej va fi lansată cartea „Tiberiu Utan, poetul profunzimilor tăcute”, autor dr. Ioan Dorel Todea. Despre operă și poet vor vorbi: prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu, conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea, cercetător Pamfil Bilțiu și Petru Nemeș, primarul localității Văleni. Moderatorul întâlnirii, dr. Teodor Ardelean, directorul instituției gazdă.

Gluma zilei - Trebuiau lăsați corigenți

 

Mulțumim, domnule ministru, pentru sincerele aprecieri!

 

Am citit și eu în presă ultimele declarații ale noului ministru, în care ni se spune că noi, învățătorii, muncim mai puțin decât profesorii.

Mulțumim, domnule ministru, pentru sincerele aprecieri!

Aproape m-am apucat să scriu despre cât muncim, de fapt, și cât de puțin se vede. Dar mi-am dat seama la timp că e degeaba.

Las însă aici un vis, o dorință, un ideal , pentru cândva în viața asta:

Îmi doresc un ministru empatic, care ne ascultă, un lider pe care să îl putem urma.

Îmi doresc un ministru care intră în săli, care vede și care aude.

Îmi doresc un ministru care înțelege ce înseamnă patru ore neîntrerupte cu aceiași elevi și cât timp îți ia să te aduni după.

Îmi doresc un ministru care știe cât timp și energie presupune pregătirea pentru cele două ore remediale.

Îmi doresc un ministru care nu aruncă, încă din primele zile, cuvinte care dor și dezbină, ci construiește echipă.

Îmi doresc un ministru care înțelege cât timp e necesar, de exemplu, pentru a sancționa un elev - și procedurile aferente.

Îmi doresc un ministru care ar înțelege, dacă ar intra într-o clasă, că nu e suficient doar să predai câteva ore pe săptămână. Că trebuie să fii echilibru, model, sprijin, uneori chiar să îi hrănești și să îi îmbraci sau să găsești fonduri pentru excursii în care altfel nu ar ajunge.

Până atunci, mă duc să îmi fac un ceai și să îmi cresc reziliența. Presimt că iar vor fi îmbrăcate în reformă niște reduceri de cheltuieli.

#doamna

Pe AUR nu-i preocupă pensiile celor din minerit

 

Văd că cei de la AUR sint foarte preocupați de pensiile militare, foarte bine să se facă dreptate dacă este cazul.

Nu la fel de preocupati sint de faptul că pensionarilor ce au lucrat in cele mai grele, mizere și periculoase condiții li s-au tăiat pensiile cu cel puțin 30% (impozit,CAS,CASS).

In plus pensiile acestor oameni le sint înghețate pe o perioadă de 1 pină la 7 ani prin aplicarea retroactivă a noii formule de calcul din legea 360/2023.

 Perioada suplimentară că vechime acordată pentru anii lucrați în condiții speciale și deosebită este considerata ca in necontributiva la calculul pensiei deși au plătit în plus cu 10-15% CAS față de cei ce au lucrat in condiții normale.

Prin urmare au fost tăiați și de la calculul punctelor de stabilitate.

Să înțelegem că cei de la AUR nu sint interesați de această categorie de pensionari sute de mii ,sau sint construiți din același aluat ca cei din PSD, gîndire bolșevică cu interes electoral.

 Hai noroc și să auzim numai de bine!

Vasile LEȘ, ex-lider REMIN

Aurelia Oancă, un om, un munte de talent, un reper…

de Mihaela CD,

membru T.W.U.C, membru L.S.R,
Președinte W.P.A. Canada.

În memoria poetei Aurelia Oancă
(13 decembrie 1948 – 17 aprilie 2016)

Există o tăcere care nu are preludiu și nu are umbră înaintea ei. Viața nu anunță niciodată momentul în care se retrage. Curge liniștit, cu firescul ei înșelător, cu gesturi obișnuite, cu respirații pe care le credem nesfârșite, iar apoi, într-o clipă fără ecou, neașteptat, firul se rupe fără zgomot. Nu există avertisment, nu există nicio pregătire solemnă pentru clipa aceea: ești aici, în plinul unei secunde vii, și apoi…deodată nu mai ești.

Ni se pare nedrept, iar despărțirile acestea neașteptate ne fac să ne răzvrătim. De ce nu ne-ai lăsat Doamne nemuritori?! Sau măcar sa ne fi predat viața aceasta pământeană cu un termen fix de expirare! Oare dacă am ști exact data plecării noastre din această lume am accepta mai ușor fiecare plecare?!

Mulți dintre cei dragi nouă, au dispărut fulgerător. Moartea nu vine întotdeauna ca o poveste spusă dinainte, ci ca o ruptură de ritm, ca o sincopă în inima realului fiind doar o trecere bruscă, aproape absurdă, de la prezență la absență. Suntem aici, în miezul unei gândiri, al unui cuvânt neterminat, al unei bătăi de inimă care pare sigură, … și, fără să știm, ne aflăm deja la marginea dintre timp și eternitate, iar moartea pășește în tăcere, ca o umbră perfidă care nu tulbură nimic până în ultima clipă.

Dispariția fulgerătoare a Aureliei Oancă a produs un şoc enorm, creând o fisură adâncă în țesătura sensibilă a literaturii române contemporane, o absență resimțită nu doar de confrații de condei, ci și de vastul public care i-a însoțit creația de-a lungul anilor.

Șocul nu este doar al celor rămași, ci și al ideii că existența noastră se sprijină pe o fragilitate invizibilă, suntem suspendați între două necunoscute: începutul pe care nu ni-l amintim și sfârșitul pe care nu îl putem anticipa. Între ele, viața, atât de sigură în aparență, este un pod peste o clipă căci între „acum” și „niciodată” nu este decât o respirație. O singură clipă desparte totul de nimic, viața de necuprins, zgomotul de liniștea absolută.

Și poate tocmai această nesiguranță dă sens și greutate fiecărei secunde pe care o sorbim, iar faptul că nu știm când se va închide cercul ne obligă, în tăcere, să trăim. Pentru că veșnicia nu începe departe, nu începe mâine, ci se deschide, tăcut, chiar din inima prezentului. Într-o fracțiune de timp, fără vreun semn și fără explicație, trecem dintr-o stare în alta, din rostire în tăcere, din prezență în amintire…

A trăi și a respira, a fi viu… este, poate, cea mai fragilă certitudine. Iar moartea este cea mai sigură surpriză.

Vocea Aureliei Oancă s-a oprit brusc, nu s-a stins treptat… Nimic nu avea să prevestească grabnica ei plecare din această lume. Ca în fiecare dimineață și-n dimineața zilei de 17 martie 2026, care avea să fie ultima dimineață a vieții sale pământene, poeta și-a trimis cele mai noi creații literare colegilor săi de la revista ’„Poezii pentru sufletul meu’’, revista la care a colaborat încă din primele luni de la înființare și pe care a păstorit-o cu o grijă părintească. Domnia sa a fost numită director onorific, după ce vreme de cinci ani la rând a fost redactor senior și șef de departament, conducând cu multă responsabilitate departamentul de „Noutăți editoriale’’, continuând să lucreze și să contribuie cu materiale zi de zi precum un ceas elvețian. Munca la revista pe care o iubea atât de mult și care i-a adus atât de multe satisfacții, îi făcea bine, o împlinea sufletește.

În după amiaza aceleiași zile, inima plină de iubire a scriitoarei Aurelia Oancă a încetat să mai bată, iar ceasul sufletului său a refuzat să mai măsoare clipele muritoare pământene. La auzul gongului final celest, cortina vieții a fost trasă elegant, iar artista a ieșit din scenă, la fel de demn cum a trăit.

Glasul Aureliei Oancă s-a distins printr-o autenticitate nealterată, printr-o fidelitate rară față de esențele naturii și ale sufletului omenesc. Supranumită, pe bună dreptate, „doamna pastelului românesc”, Aurelia Oancă a reușit să reconfigureze acest gen într-o manieră personală, conferindu-i o vibrație interioară aparte, greu de egalat. În versurile sale, natura nu a fost doar contemplată, ci trăită în profunzimea ei simbolică, fiind spațiu de reflecție, de regăsire și de transfigurare. Fiecare imagine poetică pe care o regăsim în versurile sale, poartă amprenta unui fin observator, a unei sensibilități rarisime, a unei melodicități unice, în care culorile, sunetele și tăcerile se contopesc discret, într-o armonie memorabilă.

Patriotismul, demnitatea și atașamentul său față de valorile naționale, față de pământul și tradițiile românești, nu a fost doar ceva declarativ, ci a fost un sentiment trăit cu o intensitate autentică, reflectată în întreaga ei creație. A fost un scriitor asumat, o poetă integră care nu a rămas tăcută nici în privința nedreptăților prin care trece poporul român și întreaga umanitate manifestându-și ferm și clar, prin versuri, nemulțumirea față de situația actuală, de nenumărate ori.

Opera sa nu se limitează însă la lirică. Proza scurtă, romanele, literatura pentru copii, precum și activitatea sa artistică în domeniul artelor plastice dezvăluie o personalitate creatoare complexă, animată de o energie interioară constantă, un izvor nesecat de inspirație adăpostit în interiorul unui munte de talent. În paginile romanelor sale putem descifra, dincolo de firul narativ, veritabile meditații asupra condiției umane, asupra valorilor morale și asupra rostului existenței. Scrisul său fiind nu doar un act estetic, ci un demers formator, adresat atât prezentului, cât mai ales viitorului.

În spațiul vieții literare, Aurelia Oancă a fost mai mult decât o simplă prezență, domnia sa a fost un adevărat reper. Implicarea sa constantă în cadrul revistei Poezii pentru sufletul meu, dar şi în cadrul altor reviste unde a colaborat constant, reflectă nu doar competența profesională, ci și devotamentul față de comunitatea literară. A știut să ajute, sa îndrume, să încurajeze și să susțină, devenind pentru mulți dintre noi un model de echilibru, integritate, verticalitate și generozitate spirituală.

A fost membră a Ligii Scriitorilor din România, filiala Baia Mare, Maramureș, membră a Asociației Scriitorilor, Baia Mare, membră de onoare a Clubului Gold a revistei tipărite Poezii pentru sufletul meu, membră a Cenaclului epigramiștilor „Spinul” din Baia Mare şi redactor al revistei „Freamăt” din Baia Mare.

Aurelia Oancă lasă în urma sa o vastă operă literară, compusă din 10 cărți de literatură pentru copii (în care ea a realizat și ilustrațiile, fiind foarte talentată la pictură și desen), 7 volume de poezii (și altele 12 nepublicate încă), 5 romane și peste 40 de antologii. Creațiile sale au fost publicate în nenumărate reviste, participând la diverse concursuri literar artistice unde a câștigat numeroase premii, trofee, diplome și medalii.

Dar dincolo de operă, rămâne amintirea unui om de excepție, a unui artist care s-a dăruit pe sine cu o intensă pasiune pentru artă, arzând ca o lumânare, până la ultima picătură de ceară, pe altarul creației, a unui caracter puternic, definit prin demnitate, căldură sufletească, corectitudine și o profundă umanitate.

Prin plecarea rapidă și neașteptată spre veșnicie, a poetei Aurelia Oancă, literatura română contemporană și cultura română, au fost văduvite de o piatră rară, o nestemată cu un imens talent autentic, rămânând mai sărace.

Am spus cu diverse ocazii că există un loc în care, poeții și scriitorii, reușesc să atingă nemurirea și anume în bibliotecă, iar Aurelia Oancă a reușit acest lucru! O găsim în rafturile mai multor biblioteci din țară, dar mai ales în rafturile bibliotecii Petre Dulfu din Baia Mare.

Aurelia Oancă lasă moștenire generațiilor viitoare un tezaur literar de o valoare inestimabilă, creații literare care vor continua să trăiască, să respire, să emoționeze și să lumineze de-a lungul timpului. În imaginarul celor care au cunoscut-o și au citit-o, Aurelia Oancă nu se stinge, ci se mută doar într-un alt registru al existenței, acolo unde cuvântul devine etern și nemuritor.

Gândurile mele se îndreaptă cu compasiune către familia îndurerată și către toți cei care i-au fost aproape și cărora le va lipsi mult. Pentru mine și soțul meu, doamna Aurelia Oancă a fost un prieten de suflet, un om cu o coloană vertebrală dreaptă pe care furtunile vieții nu au îndoit-o, un mentor și un glas cald, părintesc, o persoană dragă pe care o vizitam la Baia Mare ori de câte ori mergeam în România. Am pierdut un mare Om și un suflet nobil!

Fie ca memoria Aureliei Oancă să rămână vie, iar creația ei să continue să înflorească în conștiința cititorilor.

Dumnezeu să o odihnească în pace!

**********

* Text publicat de: https://poeziipentrusufletulmeu.com/

La mulți ani, Vasile Bele!

 

                                              La mulți ani, Vasile Bele!

Date despre scriitorul Vasile Bele (pseudonim), o prezență activă la întâlnirile noastre, (n. Aurel Bele, 20.03.1970, Municipiul Baia Mare, Județul Maramureș)) se pot afla și din volumul: „ÎN CĂUȘUL VEACULUI. SCRIITORI ÎN MARAMUREȘ”, AUTOR FLORICA BUD, EDITURA „ACTAEON BOOKS”, BAIA MARE, 2025, pag. 204-212.
Dragă  Vasile, îți dorim un an bun cu sănătate, putere de muncă, satisfacții, bucurii, iubire. Multă inspirație!
Colectivul Cenaclului Scriitorilor din Maramureș,
președinte,
Florica Bud

4,5 milioane de români fără masă de Paște – Colecta Națională începe pe 20 martie

Bună ziua,

Vă trimit mai jos un subiect cu impact social, relevant în contextul sărbătorilor pascale.

În perioada 20–22 martie 2026 are loc Colecta Națională de Alimente, organizată în 106 magazine din nord-vestul țării (Maramureș, Satu Mare, Bihor, Sălaj), prin implicarea Băncilor pentru Alimente Maramureș și Oradea.

Campania își propune să sprijine persoanele vulnerabile care nu își permit o masă de Paște – în condițiile în care peste 4,5 milioane de români trăiesc la limita sărăciei.

Atașat regăsiți comunicatul de presă complet.

Dacă vă este util subiectul, vă stăm la dispoziție pentru detalii sau materiale suplimentare.

Cu multumiri,

Andreea Chiș

Manager sustenabilitate

Asociația Banca Pentru Alimente Maramureș

Mobil: 0742 85 40 19

www.bancapentrualimente.ro

                                                                     *****

Peste 4,5 milioane de români nu își permit masa de Paște. Colecta Națională de Alimente începe pe 20 martie

Peste 4,5 milioane de români trăiesc la limita sărăciei și excluziunii sociale, iar pentru mulți dintre ei masa de Paște rămâne o incertitudine. În acest context, în perioada 20–22 martie 2026, are loc o nouă ediție a Colectei Naționale de Alimente, una dintre cele mai mari campanii de solidaritate din România.

În nord-vestul țării, campania este organizată de Banca pentru Alimente Maramureș și Banca pentru Alimente Oradea, în 106 magazine din județele Maramureș, Satu Mare, Bihor și Sălaj.

 Un gest mic, un impact real

Românii sunt invitați să doneze alimente neperisabile în magazinele partenere – Lidl, PENNY, Auchan, Kaufland și Profi – printr-un gest simplu: adăugarea unui produs în coșul de cumpărături și lăsarea acestuia în spațiile special amenajate după casele de marcat.

Pot fi donate produse precum:

• ulei, făină, orez, paste
• conserve, gemuri, sosuri
• zahăr, dulciuri, produse ambalate
• 
  
• Sute de voluntari, ușor de recunoscut după vestele portocalii, sunt prezenți în magazine pentru a ghida și încuraja donațiile.

 Dincolo de cifre: oameni reali, nevoi reale

„Fiecare donație contează. În spatele fiecărei pungi lăsate în coș este o familie care va avea ceva pe masă de Paște.

Asta ne motivează să fim în fiecare an aici, alături de comunitate.” — Andreea Chiș, Președinte Banca locală pentru Alimente Maramureș

Anul trecut, pachetele colectate au ajuns la mii de familii vulnerabile. Pentru multe dintre acestea, donațiile au însemnat singura masă completă de sărbători.

 Impact local: Maramureș

În județul Maramureș, colecta se desfășoară în 31 de magazine, cu implicarea a 16 organizații locale și a sute de voluntari.

Alimentele donate vor ajunge, înainte de Paște, la:

• familii cu venituri reduse
• vârstnici singuri
• copii din centre de zi sau plasament
• mame singure
• persoane fără adăpost

În județul Maramureș, asociațiile cu care vă veți întâlni în magazine și care vor și distribui produsele în comunitate sunt: Asociația Pirita Children – Copii din Pirita, Asociația Centrul Creștin I Believe, Asociația Dăruind din Suflet, Asociația Frați Minori Capucini, Asociația Plaiul Soarelui, ASSOC, Asociația Femeilor Mironosițe de pe lângă Catedrala Ortodoxă, Asociația Tinerilor Ortodocși ATOCEM, Asociația Filadelfia Mission Mireșu Mare, Asociația Oameni Darnici, Asociația Rămâi Acasă Filiala Maramureș, Asociația Dumnezeu Lucrează prin Noi, Asociația Traveling with Wheels, Asociația True Sight, Asociația Adventistă pentru Refacere și Ajutor, Asociația YMCA Baia Mare.

Rezultate și impact național

În cele 12 ediții organizate până în prezent, Colecta Națională de Alimente a ajutat peste 100.000 de persoane din întreaga țară.

Campania este organizată de Rețeaua Băncilor pentru Alimente din România, formată din 9 bănci regionale și Federația Băncilor pentru Alimente (FBAR), care colectează și redistribuie alimente salvate de la risipă, prin sute de ONG-uri partenere.

 Cum poți ajuta

Oricine poate contribui:
 👉 adaugă un produs în coș
 👉 lasă-l în punctele de colectare din magazine
 👉 ajută o familie să aibă o masă de Paște

 

Contact pentru presă

Andreea Chiș

Președinte Asociația BPAMM

0742854019
maramures@bancapentrualimente.ro

 

ANUNT IMPORTANT

Familia doamnei Aurelia Oanca tocmai a anunțat ca slujba de înmormântare a poetei AURELIA OANCA va avea loc astăzi, 19 martie 2026 la ora 13.00 la capela cimitirului HORIA 1 din BAIA MARE.

GAȘCA LITERARĂ

La noi, literatura se face în găști. Ești într-o gașcă, exiști. Nu ești, nu exiști. Găștile se știu între ele, dar se ignoră sau se persiflează, așa cum se ignoră sau se persiflează și membrii găștilor existente. Și în subsidiar și concurente.

Fiecare gașcă are ierarhia ei, căreia i se dă, de multe ori, cu sau fără merit, importanță zonală sau națională.

Lansările de cărți, tot în gașcă se fac. Așa cum tot în gașcă se și citesc cărțile. Sau mai exact, nu se citesc. O nouă carte e o nouă bifă la ceva prestabilit.

Fiecare gașcă are revista ei, unde membrii găștii respective se laudă între ei. Logoree, justificată sau nu. După textele publicate, toți împreună și fiecare în parte, au (și are) un sâmbure de geniu. Acolo diletanți nu există. Cununile de lauri sunt puse triumfalist, uneori pe mediocrități, din motive ascunse. Sinceritatea e de cele mai multe ori rara avis. În față unui pahar cu ceva, într-o formă discretă, se mai spune uneori și adevărul. Se spune și se uită. Tabula rasa să nu ajungă unde nu trebuie, fiindcă uneori aceasta doare și produce inconfort, mai ales orgolioșilor.

Și festivalurile literare și taberele de literatură și concursurile, se fac tot în gașcă. Ca și premiile aferente, acordate. Penetrarea din exterior este aproape imposibilă. Și chermezele, având literatura ca pretext, tot în găști se fac. Acolo este mediul ideal de a plânge unii pe umerii celorlalți, în căutare de suflet...mângâiet. Acolo se fac și se desfac proiecte, se pun anateme și se acordă sufragii.

La conducerea (de facto sau doar morală) a găștilor e o altă gașcă, gașca Alfa, care certifică sau nu găștile, după cât i se caută-n cornițe. Și dacă are și timpul necesar, fiind mai mult preocupată cu sinele propriu și cu asumarea statutului de reprezentare . Subiectivismul continuă și la vârf forma de dictatură, cu adevărul absolut, luat pe persoană fizică.

Dinamica fiecărei găști este atent promovată în mass media, de către membrii găștii respective, și rar, din afara acesteia. Promovarea este, de cele mai multe ori, mirobolantă, peste valoarea activităților în sine, unde numărul celor de la prezidii crește necontenit, pe când numărul auditorului scade, deci invers proporțional. Ca să nu mai zic de cărți, obiectul muncii și viselor, multe cu valoare discutabilă și în tiraje confidențiale. Cărțile bune, că sunt și cărți bune, se tac, mai ales dacă autorii nu sunt din gașcă, nu sunt agreați, sau nu au protecție din partea vreunui critic cu ștaif. Etc, etc.

Găștile se nasc, trăiesc și mor, și sunt pe cale să ajungă folclor! (rimă involuntară). În restul literaturii, vreme bună!

Răzvan Ducan

Observatorul din 19 martie a.c. editat si tipărit la Toronto, Canada

 

Bun găsit prieteni,

 

Bucurosi să impărtim cu voi un alt număr al Observatorului,

editat si tipărit la Toronto ;

https://www.observatorul.com/events_main.asp

 

O primăvară frumoasă , in sănătate si liniste vă dorim !

REDACȚIA

Burleanu reales la al patrulea congres!

Răzvan Burleanu a câștigat un nou mandat în fruntea Federației Române de Fotbal.

Actualul președinte a fost reales cu un scor covârșitor, 258 de voturi din 264, și va conduce FRF pentru a patra oară.

Alegerile au fost însă contestate, iar cazul a ajuns la Tribunalul de Arbitraj Sportiv, unde se discută legalitatea candidaturii pentru un nou mandat. Procesul continuă, după ce o primă solicitare de suspendare a fost respinsă. Cei mai vocali au fost Drăgan, contracandidatul lui Burleanu și Mititelu de la Craiova.

Pentru Brașov, ziua a adus și o pierdere importantă. Octavian Goga, președintele AJF Brașov, a ratat funcția de vicepreședinte al FRF, fiind învins în votul pentru reprezentantul fotbalului amator.

Cu acest al patrulea mandat, Burleanu își consolidează poziția la conducerea fotbalului românesc. Bine ar fi să ne calificăm și la o competiție majoră, cum ar fi Campionatul Mondial din USA! Rezultatele sunt cele care vorbesc despre performanțele tale ca șef al fotbalului românesc!

Cristi SOMEȘAN

Aici nu e vorba de matematică! Dacă suntem proști pierdem și mai mult...

 

Președintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat miercuri că Guvernul ar trebui să ia în calcul plafonarea prețurilor la combustibil, în contextul scumpirilor accelerate din ultimele zile. În mai multe benzinării din România, motorina premium a depășit 10 lei/litru, iar benzina se apropie de pragul de 9 lei.

„Eu aş fi luat în calcul plafonarea, începând din aprilie, dar nu sunt eu în măsură", a afirmat Kelemen Hunor, potrivit Antena3 CNN.

Acesta a explicat că impactul scumpirilor nu este doar bugetar, ci și economic și social.

„Categoric, dacă nu mai cumpără oamenii motorină, dacă transportatorii se opresc, dacă agricultura se opreşte, veniturile la buget scad şi mai mult. Aici nu e doar matematică treaba, e şi o chestiune psihologică, e vorba şi de efectele în economie pe termen lung, mai ales în agricultură.

De aceea cred că dacă trece combustibilul de 10 lei pe litru, constant, atunci trebuie o intervenţie. Când se va întâmpla, n-am cum să vă dau azi un răspuns, dar sunt convins că cei de la Finanţe şi Energie lucrează pe diferite variante”, a declarat Kelemen Hunor.

Discuția despre plafonare vine în contextul în care Ministerul Finanțelor a avertizat că o astfel de măsură ar putea genera pierderi de aproximativ 12 miliarde de lei lunar la buget. În același timp, presiunea economică crește, pe fondul scumpirii accelerate a carburanților.

În ultimele ore, mai multe lanțuri de benzinării au operat scumpiri de până la 10 bani pe litru, diferențele între stații fiind de 10–20 de bani.

Miercuri dimineață, prețurile au ajuns la peste 9,30 lei/litru pentru motorina standard, iar benzina costă peste 8,80 lei/litru. Tendința rămâne una clar ascendentă.

Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a declarat că decizia privind eventuale măsuri în criza carburanților aparține premierului Ilie Bolojan și ministrului Finanțelor, Alexandru Nazare.

C.L.

A apărut revista revistei „Nord-Est Cultural”din Iași

 

Revista Nord-Est Cultural se impune, în peisajul publicistic românesc contemporan, drept o platformă de convergență a literaturii, jurnalismului și reflecției culturale, reunind sub egida sa scriitori din România și din diaspora. Editată de Filiala Iași Nord-Est a Liga Scriitorilor Români, publicația funcționează ca un veritabil spațiu de recuperare și afirmare a conștiinței culturale regionale și naționale.

Coordonată de scriitorul și animatorul cultural Ilie Serediuc, în calitate de director, și având-o ca redactor-șef pe Mimi Rotariu, revista reflectă o orientare editorială echilibrată, în care se întâlnesc creația literară propriu-zisă, cronica de întâmpinare, eseul și documentul cultural. Sub conducerea lui Ilie Serediuc, publicația capătă o dimensiune comunitară amplă, devenind nu doar un organ de expresie al filialei, ci și un instrument de coeziune spirituală pentru scriitorii din zona Moldovei și din afara granițelor.

Un element definitoriu al revistei îl constituie colaborarea și afilierea la Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, fapt ce conferă publicației o dublă identitate: literară și jurnalistică. Această interferență este vizibilă în structura textelor, unde dimensiunea estetică este completată de una documentară și testimonială, ilustrând rolul scriitorului ca martor al timpului său.

Textele incluse în paginile revistei – de la poezie (precum creațiile Ecaterinei Lungu) până la cronici de eveniment cultural, cum este reflectarea Galei Culturii Ieșene – conturează o hartă vie a fenomenului literar actual. Revista cultivă, astfel, o literatură a proximității, în care valorile locale sunt integrate într-un discurs cultural mai larg, fără a pierde din vedere exigențele estetice.

În spiritul tradiției medalionului literar românesc, Nord-Est Cultural acordă o atenție deosebită portretului de autor, recuperării memoriei culturale și valorizării personalităților din diverse domenii: scriitori, jurnaliști, profesori, artiști plastici. Această deschidere tematică și umană transformă revista într-o „cronică vie” a culturii contemporane din spațiul nord-estic.

În concluzie, Nord-Est Cultural nu este doar o revistă, ci o instituție culturală în devenire, în care dialogul dintre generații, spații geografice și forme de expresie devine un principiu fondator. Prin consecvența editorială și prin diversitatea colaboratorilor, publicația contribuie la consolidarea unei identități culturale dinamice, situate între tradiție și actualitate.

                                                        Al.Florin Țene