„Iarna lupii lasă slove pe nopți albe
Și fuga ciutelor le leagă în cuvinte
Culegătoare de iele trec singuratice rânduri
În sănii alunecând peste spaime și umbre”
(Mihaela Poduț Ienuțaș, „Iarna lupii lasă slove pe nopți albe”)
Sâmbătă – 17.10.2026, orele 11 – a avut loc o nouă întâlnire a Cenaclului Scriitorilor din Maramureș, Sala „Ion Burnar”, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, Baia Mare. Adevărat, toamna a bătut, în planurile noastre dorinde de soare, cu stropi mari și grei. Ce putem spune, când doamna toamnă are dreptul să facă ce vrea, căci casa ei este casa ploilor și a frigului. Când ploua și este urât cu atât mai mult dorești să alungi spleenul cu frumusețea gândurilor aruncate, fie, mărșăluind cadențat, așa cum a făcut-o colegul Florin Centea, coleg ce s-a pensionat din rândul armatei, fie șoptit așa cum ne-a obișnuit poeta Mihaela Poduț-Ienuțaș. Așadar, iată-ne sub protecția sălii de cenaclu, bucuroși că există și că dincolo de ea, poetic spus, putem să ne adăpostim în brațele unei entități lirice, ce este ori se vrea să fie cenaclul nostru. Fără îndoială colegul Florin Centea a venit încărcat de emoții. Îl înțeleg foarte bine, nimeni nu a cunoscut emoția primei lecturi în fața plutonului de execuție, ca mine, cea care cu mulți ani în urmă am îndrăznit să mă programez la lectură. Mi-a rămas în minte pe vecie, „Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, poetul Laurean Cosoi cel care, poate doar a vrut o critică constructivă, dar vorbele lui s-au multiplicat în mintea mea cu rădăcina pătrată a spaimei acelui ceas de lectură.. Dar, toate trec, am rezistat șocului, nu am renunțat la viața de cenaclu, aveam nevoie de ea ca de aer. Aflând cu ce grad a ieșit lectorul nostru din rândurile armatei, am făcut o glumă, cu intenția să îl întăresc fără doar și poate, amenințându-l că va trebui să îmi lustruiască pantofii, literari și ei, gradul meu în rezervă, desigur, fiind mai mare. „E bună spaima de om sănătos” Să fi fost o poezie liniară, rândurile sale, ori doar o fugă dintr-o proză declamativă, dar orice ar fi fost, ele au stârnit discuții aprinse. Am cerut epigramistului șef, domnul profesor Ioan Șiman părerea, de data aceasta nu legată de prozodie ci de posibilitatea de a-l îndruma spre epigramiat. Până una alta, domnul Florin Centea a scăpat mult mai ușor decât mi s-a întâmplat mie, Fiecare cu norocul lui, Au participat la discuții: profesorul Vasile Leschian, critic și istoric literar, scriitorul Flaviu Claudiu Mihali, publicistul poet Gelu Dragoș, proaspăt socru mare, poeta Conicica Gyöngyi,
poetul pr. Gheorghe Pop, poeta Mihaela Poduț Ienuțaș, profesorul Ștefan Herțeg, poet și desigur profesorul Ioan Șiman. Au fost prezenți dar ceva mai nostalgici colegii: Claudia Mariana Tomescu, Ana Dorita Dobrican, Vasile Lupșe, Nelu Danci. Fotograf a fost băiatul meu, Alexandru Bud, musafirul de astăzi al cenaclului
După cum am anunțat poeta Mihaela Poduț Ienuțaș a venit cu o nouă carte pe care a prezentat-o chiar editorul ei, Flaviu Claudiu Mihali. Este vorba despre volumul „Citind în Braille pe însingurare” , o nouă carte de poezie, a șasea, semnată de colega noastră de cenaclu, Mihaela Poduț Ienuțaș. Cartea a apărut la Editura „Casa Cărților”. Design copertă: Flaviu Claudiu Mihali. Ilustrație copertă: Mihaela Poduț Ienuțaș. Prefața este semnată de Ioan-Florin Tuinea. Domnia sa avertizează cititorul: „volumul, un organism liric dual, o pendulare terapeutică și estetică între două emisfere, anatomia brută a crizei și salvarea ei prin muzicalitate.”. După cum am spus întâlnirile cu versurile Mihaelei Poduț Ienuțaș nu sunt din cele mai ușoare, ele fiind dense, încărcate de emoție, dar fără a fi sentimentale. De altfel, din „Cuvântul autoarei”, Mihaela ne atenționează că lectura va fi: „o confesiune radicală, fără să fie însă un jurnal intim”. . Mihaela ne-a desfătat cu versurile sale. Felicitări, Mihaela! Comentarii pe marginea lecturii: prof. Vasile Leschian: volumul este o treaptă în sus, evoluând într-o traiectorie ascensională de consistență și decantare; poezia Mihaelei a ajuns de la consistență la chintesență, cu trimitere la metafizică, filozofică, dezvoltând un nou simț- simțul poetic. Profesorul Ștefan Herțeg: titlul cărții izbește - descifrarea lumii prin atingere. Poeta s-a impus cu discreție printr-o poezie cu ritm interior, modernă, contemporană, citibilă asimilabilă. Mihaela a fost felicitată de toți colegii fiind în consens cu spusele vorbitorilor.
Drum bun cărții, spre cititori, căci merită cu prisosință să fie citită de la un capăt la altul. De altfel, Mihaela a fost răsplătită cu multe premii și invitații de a participa în volume colective. Peste două săptămâni va citi scriitorul Flaviu Claudiu Mihali. Închei cu o invitație la lectură:
„Uneori/ Când zăvorul cedează ea scapă și fuge/ Lăsând urme de arsură în urmă/ Se-nvârte în cerc/ În spirale/ În sine/ Ea vrea înnebunită să plece/ Unde?/ Nu poți fi rană fără un trup/ Făr un suflet/ Nu poți fi om fără rană” (Mihaela Poduț Ienuțaș, „Uneori rana din mine izbește în ușă” )
P.S. Dorim poetei Lucia Virgina Pop, refacere grabnică și multă sănătate. Suntem alături de ea. Și desigur am păstrat un moment de reculegere în memoria poetului Vasile Muste, plecat prea devreme dintre noi. „Să-i fie somnul lin!”
Florica Bud,
(Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, Reprezentanța Maramureș
președinte ,
Cenaclul Scriitorilor din Maramureș
