Repetenți și incapabili! Guvernanții s-au făcut de râs...

Pentru că nu a publicat în Monitorul Oficial anexa cu marii consumatori față de care se va ajunge la limitarea consumului, Guvernul va avea probleme juridice în a-și impune limitările.

Iar dacă o va face va putea fi obligat la despăgubiri uriașe, pentru că marii consumatori trecuți în anexa vor putea invoca inexistența juridică a unui act normativ care să-i vizeze. Explicația e simplă: o Hotărâre de Guvern, pentru a intra în vigoare și a produce efecte juridice trebuie să fie publicată în Monitorul Oficial.

Potrivit art. 108 alin 4 din Constituție, nepublicarea atrage inexistența hotărârii, afirmă pe Facebook avocatul Adrian Toni Neacșu, fost membru CSM.

Pe de altă parte, potrivit art. 57 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, anexele fac parte integrantă din actul normativ și au exact aceeași forță juridică ca și acesta.

Anexa este o componentă indivizibilă a hotărârii și tocmai de aceea trebuie publicată în același timp cu hotărârea, având același regim juridic. Singurele hotărâri care, complet sau parțial, nu se publică sunt cele cu caracter militar și cele clasificate, potrivit legii.

Nepublicarea anexei în cazul HG nr 603/2026 nu se datorează nici uneia dintre aceste cauze, anexa nu este clasificată. Efectele acestei gafe a Guvernului: publicarea incompletă a HG nr. 603/2026 (fără anexă, deși chiar în cuprinsul ei scrie că anexa e „parte integrantă”) echivalează cu nepublicarea acelui segment din normă.

În lipsa publicării oficiale în Partea I a Monitorului Oficial, dispozițiile din anexă nu au intrat niciodată în vigoare, nu fac parte din ordinea juridică activă și nu sunt opozabile nimănui. Nimeni nu poate fi sancționat, obligat sau supus unor reguli stipulate într-o anexă nepublicată, oricât de mare ar fi interesul public.

Iar marile companii care sunt vizate de aceste limitări de energie vor avea cu siguranță resursele financiare și umane să-și recupereze pierderile în urma unor acțiuni care devin ilegale printr-o simplă superficialitate.

Într-un stat de drept, cetățenii și persoanele juridice sunt guvernați exclusiv de textele aduse oficial la cunoștința publicului. Până la o eventuală publicare legală și integrală, Anexa la HG nr. 603/2026 rămâne doar o simplă ciornă, complet lipsită de putere juridică., mai spune Neacșu.

Adrian Toni Neacșu

Sindicatele din Educație: E de neacceptat ca noua grilă de salarizare să fie aplicată din 2028

Sindicatele din învățământ afirmă că li se pare de neacceptat ca noua grilă de salarizare să fie aplicată din anul 2028.

După ce, marți, 11 august, în urma întâlnirii de la Cotroceni, șefii de federații sindicale au declarat că ar accepta o aplicare etapizată a grilei, aceștia au transmis că nu sunt de acord cu amânarea până în anul 2028.

„Să mai așteptăm aproape doi ani de zile. Alții ar urma să intre la 1 ianuarie 2027, iar noi să așteptăm în 2028, 1 septembrie. Așa ceva este de neacceptat”, au afirmat reprezentanții sindicali.

„Nu este o lege care să fie corectă pentru noi. Drept urmare, este de dorit să nu treacă această lege, să meargă eventual pe varianta indexărilor, decât să treacă o lege care n-ar face altceva decât să amplifice inechitățile”, au transmis sindicaliștii, potrivit sursei citate.

Ieri, după întâlnirea de la Cotroceni pe tema Legii salarizării, Marius Nistor, șeful FSE Spiru Haret, a declarat:

„Actualul proiect, actualele grile nu au fost discutate decât la nivelul Ministerului Muncii, Ministerul Educației și, bineînțeles, la nivelul celorlalte ministere bugetare, fără implicarea partenerilor sociali. Ceea ce este cert pentru noi este că avem o grilă care a fost agreată în 2023-2024. Ea trebuie pusă în aplicare. Singurul lucru pe care îl putem accepta este să fie o aplicare etapizată dacă efortul este atât de mare pentru actualul guvern al României”.

Sursa: TVR Info.

12 august 2026 - Are loc una dintre cele mai importante eclipse ale anului

 

Miercuri, 12 august 2026, are loc una dintre cele mai importante eclipse de Soare ale anului. Discul solar va fi acoperit complet de Lună în regiunile traversate de banda de totalitate, însă din România fenomenul va putea fi urmărit doar parțial și numai din vestul țării, în apropierea apusului. La Carei, primele faze vor deveni vizibile în jurul orei 20:21.

 Specialiștii avertizează că privirea directă către Soare, chiar și atunci când o mare parte din discul acestuia este acoperită, poate provoca leziuni grave și ireversibile ale retinei. Observarea trebuie realizată exclusiv cu echipamente de protecție adecvate.

 „Eclipsa din 12 august 2026 este prima de acest tip observabilă din Europa continentală după evenimentul din 11 august 1999, când banda de totalitate a traversat inclusiv România. Precizarea se referă la partea continentală a Europei. În intervalul care a urmat au existat eclipse totale vizibile din regiuni situate la limita geografică a continentului, printre care Antalya, în Turcia, la 29 martie 2006, și arhipelagul Novaia Zemlea, din nordul Rusiei, la 1 august 2008.

 O eclipsă totală se produce atunci când Luna trece între Pământ și Soare și acoperă complet discul solar. Faza de totalitate poate fi observată numai din interiorul unei benzi înguste traversate de umbra Lunii. În regiunile aflate în afara acestui traseu, dar cuprinse în penumbră, fenomenul este parțial: astrul nopții acoperă doar o porțiune din Soare, al cărui contur pare „mușcat”.

Tipuri de eclipse de Soare

a)     Eclipsa totală: apare atunci când Luna acoperă complet discul solar, blocând lumina directă pentru câteva minute;

b)    Eclipsa inelară: se produce atunci când Luna se află mai departe de Pământ și nu poate acoperi în întregime Soarele, lăsând vizibil un inel luminos în jurul conturului său.

c)     Eclipsa parțială: are loc atunci când Luna acoperă doar o parte din discul solar, care pare „mușcat”, fără ca lumina Soarelui să fie blocată complet.”, a explicat pentru Digi24.ro Adrian Șonka, astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București.

 „ Fenomenul va putea fi observat din mai multe regiuni ale emisferei nordice, inclusiv din anumite zone ale Europei, Groenlanda, nordul Canadei, Alaska, precum și din nord-estul și nord-vestul Rusiei. Momentul cel mai spectaculos, atunci când Luna acoperă complet discul solar, va fi vizibil doar de pe o bandă cu o lățime de cel mult 294 de kilometri. Aceasta traversează Groenlanda, Islanda, Oceanul Atlantic, nordul Portugaliei, nordul Spaniei și Insulele Baleare. Printre cele mai atractive locuri pentru observarea eclipsei se numără Ibiza și Palma de Mallorca, unde fenomenul se va produce în apropierea apusului, oferind imagini spectaculoase.

C.L.

Lumea Poeziilor - Traian Demetrescu

 

Macrosociopolitica de baltă, cu dictatori și totalitariști analfabeți

Se petrec lucruri în lume, nu le putem ignora. Rușii pregătesc Marea Ofensivă, doar n-au cu cine. SUA câștigă iar războiul din Ormuz, doar nu mai au cu ce trage. AI-ul a început să se modifice singur, fără comandă, a atacat inteligențe artificiale și companii concurente, fără comandă. Terminator, nu alta, dar Arnold e deja ruginit, la propriu și figurat. Petrolul e neserios, se umflă de două ori pe zi, la pompe. Ce ne facem? Dar stați așa: chiar astea sunt știrile reale? Sau doar mașina de zgomote?

Israelul refuză direct și pe față, în bot zis românește, planul de pace al lui Trump pentru Gaza. Încă n-au terminat de nivelat. SUA au sărbătorit recent 250 de ani de la înființare. Acelaşi Trump declară: „Vorbim engleza de o mie de ani aici în America. Asta e ceea ce au vorbit Părinții Fondatori”. Dar în fundal, datoria națională a SUA a depășit pentru prima dată PIB-ul, de la al doilea război mondial încoace. Apropo de războaie mondiale… Între timp, sătui de incompetenți, Arabia Saudită, Turcia și Pakistan au făcut un miniNATO, fiecare intră în război pentru celălalt, la nevoie. Arabii cu banii, turcii cu spiritul războinic și tehnica, doar sunt membri NATO și Pakistanul cu populația, cu „mâna de lucru”. Mai una de asta cu Japonia, Coreea de Sud și India și avem garantat războaie mondiale, nu unul.

Mai departe cu știrile „de banda doua”, dar care contează mai mult ca petardele. Așa cum Coreea de Nord săpa tuneluri să bage agenți în Coreea de Sud, se găsesc acum tuneluri pe sub Belarus în Lituania, pentru agenți și imigranți, cu care vor să destabilizeze Europa, zic ei. Și o fac, vezi povestea cu invazia marocană din Ceuta, pentru că noi, europenii, tre’ să facem ședințe, cu veto, pentru orice. Ucraina acuză că Rusia aduce j’de mii de nord­coreeni pe front, dar între timp, 16.000 de mercenari din 72 de țări luptă pentru Ucraina, din care 40% sunt latinoamericani… Dar să nu uităm de terorismul de stat. În cazul imi­grației organizate de marocani, se simte atât miros de KGB-FSB cât și de Mossad, cică. Între timp, FBI sugerează că atacurile cibernetice la sistemele de apă din SUA au în spate hackeri iranieni. Sau prieteni… Apropo de prieteni, nici ei nu se simt foarte bine. China a cheltuit 93 de miliarde de dolari ca să construiască orașul Xiongan, de la zero, dărâmând sate, e de trei ori cât New York și e…aproape gol. Rusia ar cheltui megalomanic, dar nu mai are ce. A vândut 44 de tone din rezerva de aur, acum vând diamante, între timp instanțe ruse au confiscat 123 de clădiri și terenuri aparținând cultului Martorii lui Iehova… Dar nu se opresc din război, pentru că, așa cum a spus pe bune Vladimir Putin, „dacă se termină războiul, nu vor ști ce să facă”. Glumea și nu prea, vorbim de țara ce a atacat din 1918 încoace doar 53 de țări de pe trei continente, fără jocurile de putere din Africa. Dar să nu căutăm inocența „dincolo”, unde ea nu există…procurorul șef din Palermo spune că Mafia italiană e în negocieri pentru a cumpăra drone, arme și muniție de pe piața neagră din Ucraina.

La final, un cuvânt despre tehnologie. Începem cu o glumă: Ați observat că firmele plătesc pe Internet pentru a-și face reclamă iar noi plătim programe sau abonamente speciale pentru a nu vedea reclamele lor? Cine câștigă dublu? Un filozof tânăr, Sofo Archon, a pus sarea fix în rană: „Nu sunt pesimist, dar o civilizație tâmpită folosind Inteligența Artificială poate duce numai la dezastru…”

Autor: Alexandru Ruja

Sursa: Graiul Maramureșului

17.287 de afișări - MOARA LUI GELU - 11.08.2026

 

,,NICI N-AU INTRAT BINE BANII PE CARD… ȘI A ÎNCEPUT „FORMAREA”!

 

Nici nu au intrat bine banii pe cardurile de carieră didactică și, ca prin minune, s-a activat întreaga industrie a „dezvoltării profesionale”: firme, furnizori de formare, inspectori, edituri, cursuri, programe, oferte, reduceri, înscrieri, tabele și mesaje care ne amintesc cât de urgent trebuie să investim în noi.

„Ai primit prima!”

„Poți cumpăra de astăzi!”

„Înscrie-te la curs!”

„Plata se face cu cardul de carieră!”

„Profită acum!”

Parcă nici nu mai este nevoie să ne întrebăm profesorii de ce avem nevoie. Piața pare că știe deja.

Și mă întreb: oare chiar acesta era sensul primei de carieră didactică?

Dezvoltarea profesională este esențială. Formarea continuă este necesară. Cărțile sunt necesare. Accesul la resurse educaționale este necesar. Dar între nevoia autentică de formare și consumul de formare există o diferență uriașă.

Profesorul nu ar trebui să urmeze un curs doar pentru că „are bani pe card”. Nu ar trebui să cumpere o carte doar pentru că aceasta „se poate achiziționa cu cardul”. Și, mai ales, dezvoltarea profesională nu ar trebui construită după principiul: există finanțarea, hai să găsim repede ceva pe care să o cheltuim.

Mai este ceva care mă deranjează de ani buni: transformarea cadrului didactic în agent de vânzări. Edituri, auxiliare, culegeri, platforme, pachete, cursuri, programe… Profesorul recomandă, distribuie, centralizează, strânge comenzi, face tabele și intermediază. Uneori ai impresia că, printre atâtea oferte, aproape uităm care este profesia noastră.

Și mai am o întrebare, poate cea mai simplă:

Oare nu este VACANȚĂ?

Nu avem voie, măcar câteva săptămâni, să nu fim „în formare”? Să nu completăm tabele? Să nu alergăm după certificate? Să nu fim bombardați cu oferte?

Poate că cea mai bună investiție profesională pe care o poate face un profesor în august este să doarmă mai mult, să citească o carte pentru propria plăcere, să plece undeva, să stea cu familia, să privească marea sau muntele, să nu deschidă catalogul și să nu participe la niciun webinar.

Și să nu se simtă vinovat pentru asta.

Pentru că în septembrie nu avem nevoie doar de profesori cu încă o diplomă, încă o adeverință și încă 20 de ore trecute într-un portofoliu.

Avem nevoie de profesori odihniți, echilibrați, curioși și cu poftă de a se întoarce la catedră.

Formarea profesională are valoare atunci când răspunde unei nevoi reale, când profesorul o alege conștient și când îi schimbă în bine practica didactică. Nu atunci când devine răspunsul comercial la întrebarea:

„Au intrat banii pe card. Cum facem să-i cheltuiască?”

Poate că înainte de următorul curs ar trebui să învățăm cu toții o lecție mult mai simplă:

Vacanța profesorului nu este timp profesional neocupat. Este timp de refacere.

Iar un profesor care își încarcă bateriile nu pierde vremea.

Se pregătește, în cel mai firesc mod posibil, pentru oamenii pe care îi va avea din nou în față în septembrie."

Autor: Sebastian Cristian Chirimbu

ORIGINEA INTELIGENȚEI ARTIFICIALE – DE LA VISUL MAȘINII GÂNDITOARE LA ERA INTELIGENȚEI ARTIFICIALE

                                                     Eseu

Inteligența artificială reprezintă una dintre cele mai importante creații intelectuale și tehnologice ale omenirii. Ea nu a apărut brusc, odată cu calculatoarele moderne sau cu programele conversaționale contemporane, ci este rezultatul unui drum foarte lung, în care filosofia, matematica, logica, informatica, neuro-științele și ingineria s-au întâlnit într-un proiect fără precedent: acela de a construi mașini capabile să realizeze activități asociate în mod tradițional inteligenței umane.

Astăzi, inteligența artificială este prezentă în cercetare, medicină, educație, industrie, economie, comunicații, artă și viața cotidiană. Raportul AI Index 2026 al Universității Stanford arată că dezvoltarea sistemelor de inteligență artificială continuă să se accelereze, iar modelele contemporane au ajuns la performanțe remarcabile în raționament, știință, matematică, limbaj, imagine și alte domenii.

Dar pentru a înțelege prezentul trebuie să ne întoarcem la începuturi. Ideea de a construi o ființă artificială capabilă să gândească este mult mai veche decât informatica. În miturile și legendele diferitelor civilizații apar statui însuflețite, oameni artificiali și mecanisme capabile să execute ordine.

În tradiția greacă apare Talos, ființa artificială care păzea insula Creta. În alte tradiții culturale întâlnim mituri despre oameni creați artificial. Aceste reprezentări nu constituie, desigur, inteligență artificială în sens științific, dar demonstrează că omul a avut dintotdeauna curiozitatea de a-și reproduce propriile capacități.

Mai târziu, dezvoltarea logicii a creat baza intelectuală pentru ceea ce avea să devină informatica. Aristotel a formulat principii ale raționamentului logic, iar dezvoltarea ulterioară a matematicii a permis transformarea unor forme de raționament în proceduri formalizabile.

Astfel, înainte ca omul să construiască mașina care „gândește”, el a trebuit să învețe să descrie gândirea prin reguli.

Secolele al XVII-lea–al XIX-lea au adus o transformare fundamentală: apariția mașinilor de calcul.

Blaise Pascal a construit în secolul al XVII-lea o mașină capabilă să efectueze operații aritmetice. Gottfried Wilhelm Leibniz a imaginat și construit, la rândul său, mecanisme de calcul mai complexe.

În secolul al XIX-lea, Charles Babbage a conceput „mașina analitică”, iar Ada Lovelace a înțeles una dintre ideile fundamentale ale viitorului informaticii: o mașină de calcul ar putea manipula nu numai numere, ci și simboluri și instrucțiuni.

Această intuiție este esențială pentru istoria inteligenței artificiale. Calculatorul nu trebuia să fie doar o mașină de calcul aritmetic; el putea deveni o mașină de prelucrare a informației.

Un moment decisiv apare în secolul XX prin activitatea matematicianului britanic Alan Turing.

În 1950, Turing publică celebrul articol Computing Machinery and Intelligence, în care formulează întrebarea dacă mașinile pot gândi. În loc să încerce să definească exact termenul „gândire”, el propune un experiment bazat pe conversație, cunoscut ulterior drept „testul Turing”.

Importanța lui Turing este enormă deoarece el a mutat problema inteligenței artificiale din zona pur speculativă în zona cercetării științifice. Mașina nu mai era privită numai ca instrument de calcul, ci ca posibil participant la procese intelectuale.

Anul 1956 ocupă un loc fundamental în istoria domeniului. La Dartmouth College, în Statele Unite, a avut loc proiectul de cercetare cunoscut sub numele de Dartmouth Summer Research Project on Artificial Intelligence.

John McCarthy, Marvin Minsky, Claude Shannon și Nathaniel Rochester s-au numărat printre cercetătorii asociați inițiativei. Aici a fost consacrat termenul „artificial intelligence”, iar inteligența artificială s-a constituit ca domeniu distinct de cercetare.

Ideea fundamentală era îndrăzneață: dacă procesele inteligenței umane pot fi descrise suficient de precis, atunci ele ar putea fi simulate de o mașină.

Această concepție avea să influențeze cercetarea pentru multe decenii.

În anii 1950 și 1960 au apărut primele programe care încercau să reproducă forme de raționament.

Unul dintre cele mai cunoscute a fost Logic Theorist, realizat de Allen Newell, Herbert A. Simon și Cliff Shaw. Programul demonstra teoreme matematice și reprezenta o încercare importantă de a transforma raționamentul logic într-un proces executat de calculator.

În aceeași perioadă s-au dezvoltat cercetări privind rezolvarea problemelor, jocurile, traducerea automată și procesarea limbajului natural.

A apărut și ELIZA, programul creat de Joseph Weizenbaum la MIT în anii 1960, care simula o conversație cu un interlocutor uman. Deși mecanismul său era simplu în comparație cu sistemele actuale, ELIZA a demonstrat cât de ușor poate omul atribui inteligență unei mașini care răspunde într-un mod aparent conversațional.

Primele decenii au fost marcate de optimism. Unii cercetători credeau că inteligența umană va putea fi reprodusă relativ repede.

Realitatea s-a dovedit însă mult mai complicată.Calculatoarele aveau putere redusă, memoria era limitată, iar metodele existente nu puteau înțelege suficient de bine complexitatea limbajului și a lumii reale.

Au urmat perioade de reducere a finanțării și a interesului pentru cercetarea AI, cunoscute sub numele de „ierni ale inteligenței artificiale”.

Aceste perioade au avut însă și un rol pozitiv: au obligat cercetătorii să renunțe la optimismul excesiv și să caute metode mai solide.

În anii 1970 și 1980 s-a dezvoltat o nouă direcție: sistemele expert.Aceste programe încercau să reproducă, într-un domeniu restrâns, cunoștințele și regulile utilizate de specialiști. În medicină, industrie, chimie și alte domenii au fost construite sisteme capabile să ofere recomandări pe baza unor baze de cunoștințe și reguli.

Problema era însă evidentă: inteligența era dependentă de ceea ce oamenii introduseseră în sistem.

Mașina putea aplica reguli foarte bine, dar avea dificultăți în situațiile care nu fuseseră prevăzute.

Această limită avea să conducă treptat la schimbarea paradigmei.

Unul dintre cele mai importante momente din istoria AI este trecerea de la programele bazate predominant pe reguli la machine learning, adică învățarea automată.

În loc să îi spunem calculatorului toate regulile, îi oferim date și metode matematice prin care acesta poate identifica regularități.Această schimbare este fundamentală.

Într-un sistem clasic, omul spune: „Dacă se întâmplă A și B, execută C.”

În învățarea automată, omul poate spune: „Iată mii sau milioane de exemple. Descoperă regularitățile care permit realizarea sarcinii.”

Astfel, mașina începe să învețe din experiența reprezentată prin date.

O altă direcție esențială a fost dezvoltarea rețelelor neuronale artificiale, inspirate, într-o anumită măsură, de modul în care sunt organizate celulele nervoase.

De-a lungul deceniilor, cercetătorii au dezvoltat metode din ce în ce mai sofisticate de antrenare a acestor rețele.

Odată cu creșterea puterii de calcul, disponibilitatea unor cantități uriașe de date și dezvoltarea procesoarelor specializate, rețelele neuronale profunde au devenit extrem de eficiente.

Această perioadă este cunoscută drept era deep learning. Istoria modernă a AI este strâns legată de dezvoltarea rețelelor neuronale și a învățării profunde.

În 2016, sistemul AlphaGo, dezvoltat de DeepMind, a învins unul dintre marii campioni umani ai jocului de Go.

Evenimentul a avut o puternică valoare simbolică. Go este un joc mult mai complex decât șahul din perspectiva numărului de posibilități, iar succesul sistemului a demonstrat capacitatea rețelelor moderne de a combina învățarea automată cu strategia și căutarea.

Mai important decât victoria propriu-zisă a fost faptul că sistemul a identificat strategii pe care jucători umani experimentați nu le anticipaseră.

Un moment decisiv pentru inteligența artificială contemporană a fost apariția arhitecturii Transformer, prezentată în 2017 în lucrarea Attention Is All You Need.

Această arhitectură a permis dezvoltarea unor modele lingvistice de dimensiuni și capacități fără precedent.

Pe această bază s-au dezvoltat modelele de limbaj moderne, capabile să analizeze și să genereze texte, să traducă, să rezume, să răspundă la întrebări și să participe la conversații.

Inteligența artificială a făcut astfel un pas important: dintr-o tehnologie utilizată în special de laboratoare și companii, ea a devenit un instrument accesibil publicului larg.

O etapă nouă a început prin dezvoltarea inteligenței artificiale generative.

Sistemele generative pot produce texte, imagini, muzică, cod, materiale video și alte forme de conținut.

Apariția asistenților conversaționali a schimbat radical relația publicului cu AI. Utilizatorul nu mai trebuia să cunoască un limbaj de programare pentru a interacționa cu un sistem inteligent. Era suficient să formuleze o întrebare sau o solicitare în limbaj natural.

Această transformare are o importanță culturală deosebită: calculatorul începe să fie perceput nu numai ca instrument de calcul, ci și ca partener conversațional și instrument de creație.

În 2026, inteligența artificială se află într-o etapă de dezvoltare accelerată. Raportul AI Index 2026 al Stanford HAI arată că modelele de frontieră au făcut progrese importante în domenii precum raționamentul multimodal, matematica și întrebările științifice de nivel avansat. În același timp, raportul subliniază faptul că dezvoltarea tehnologică avansează mai repede decât capacitatea societății de a construi mecanisme adecvate de evaluare, guvernare și control.

Inteligența artificială este utilizată astăzi în: medicină și cercetare biomedicală; educație; traducere și comunicare;  programare; industrie și robotică; agricultură;  economie și finanțe; analiză de date;  creație artistică; jurnalism și documentare; administrație; cercetare științifică.

Totodată, apar întrebări serioase privind confidențialitatea, drepturile de autor, dezinformarea, locurile de muncă, securitatea, responsabilitatea și controlul sistemelor autonome.

Aceasta este una dintre marile întrebări ale prezentului.

Trebuie să distingem între performanță într-o anumită sarcină și inteligență umană în sens deplin.

Un sistem AI poate depăși omul într-o anumită activitate și poate fi totuși limitat în alte situații. Inteligența umană nu înseamnă numai calcul, memorie și recunoaștere de tipare. Ea include experiență corporală, emoție, conștiință de sine, valori, responsabilitate morală, imaginație, relații sociale și capacitatea de a atribui sens existenței.

De aceea, întrebarea „Este AI inteligentă?” este mai dificilă decât pare.

Poate că trebuie să întrebăm mai întâi: Ce înțelegem prin inteligență?

Istoria inteligenței artificiale este, într-un sens profund, și istoria dorinței omului de a se înțelege pe sine.

Omul a creat mașina pentru a reproduce anumite funcții ale minții sale, iar apoi, privind mașina, a început să-și pună din nou întrebări despre propria inteligență.

În acest sens, AI funcționează ca o oglindă intelectuală.

Ea ne obligă să reconsiderăm diferența dintre informație și cunoaștere, dintre calcul și gândire, dintre răspuns și înțelegere, dintre imitarea limbajului și conștiință.

Viitorul nu va fi determinat numai de cât de puternice vor deveni mașinile, ci și de valorile oamenilor care le proiectează și le folosesc.

Originea inteligenței artificiale nu poate fi redusă la o singură invenție sau la un singur cercetător. Ea este rezultatul unei acumulări de idei care pornesc de la logică și matematică, trec prin mecanismele de calcul ale secolelor trecute, prin teoria informației și calculabilitate, ajung la Alan Turing și la momentul fondator de la Dartmouth din 1956, apoi evoluează prin sistemele expert, învățarea automată, rețelele neuronale, deep learning, transformere și modelele generative.

În prezent, inteligența artificială a intrat într-o etapă în care influențează nu numai tehnologia, ci însăși structura societății.

Paradoxul este că omul a creat inteligența artificială pentru a înțelege și extinde puterea minții sale, iar acum AI îl obligă pe om să-și pună o întrebare mai profundă:

Dacă putem construi o mașină care imită unele dintre formele inteligenței noastre, cât de bine înțelegem, de fapt, propria noastră inteligență?

Poate că adevărata istorie a inteligenței artificiale nu este numai povestea construirii unei mașini inteligente. Este și povestea omului care, încercând să creeze inteligență în afara sa, a început să descopere cât de complexă, misterioasă și încă necunoscută este propria sa minte.

                                                                           Al.Florin Țene

Bibliografie selectivă

1.     Turing, Alan M., „Computing Machinery and Intelligence”, Mind, vol. 59, nr. 236, 1950, pp. 433–460.

2.     McCarthy, John; Minsky, Marvin L.; Rochester, Nathaniel; Shannon, Claude E., „A Proposal for the Dartmouth Summer Research Project on Artificial Intelligence”, 1955.

3.     Newell, Allen; Simon, Herbert A., „The Logic Theory Machine”, 1956.

4.     Weizenbaum, Joseph, Computer Power and Human Reason: From Judgment to Calculation, W. H. Freeman, San Francisco, 1976.

5.     Russell, Stuart; Norvig, Peter, Artificial Intelligence: A Modern Approach, Pearson, edițiile succesive.

6.     Goodfellow, Ian; Bengio, Yoshua; Courville, Aaron, Deep Learning, MIT Press, 2016.

7.     Vaswani, Ashish et al., „Attention Is All You Need”, 2017.

8.     Schmidhuber, Jürgen, „Annotated History of Modern AI and Deep Learning”, 2022.

9.     Al-Amin, Md. et al., „History of generative Artificial Intelligence (AI) chatbots: past, present, and future development”, 2024.

10. Stanford Institute for Human-Centered Artificial Intelligence, AI Index Report 2026, Stanford University, 2026.

11. Stanford Institute for Human-Centered Artificial Intelligence, AI Index Report 2025, Stanford University, 2025.

12. Dartmouth College, Our Story – The Birth of Artificial Intelligence, materiale istorice despre Workshop-ul Dartmouth din 1956.

Repere cronologice esențiale

Antichitate → miturile despre ființe artificiale
Secolele XVII–XIX → mașinile de calcul
1950 → Alan Turing și problema inteligenței mașinilor
1956 → Dartmouth și nașterea oficială a domeniului AI
anii 1960–1970 → primele programe și sisteme conversaționale
anii 1970–1980 → sistemele expert
anii 1980–2000 → dezvoltarea machine learning
anii 2000–2010 → explozia datelor și a puterii de calcul
anii 2010 → deep learning și marile rețele neuronale
2017 → arhitectura Transformer
anii 2020 → AI generativă și modelele lingvistice de mari dimensiuni
2026 → sisteme multimodale, agenți AI, raționament avansat și integrarea inteligenței artificiale în tot mai multe domenii ale societății.

 

(Ne) Gluma zilei - Ce mai fac românii?!

 

„Deștepții” care l-au votat pe Nicușor, sunt mult mai proști decât noi ceilalți, care nu l-am votat!

Nicușor Dan n-a fost niciodată altfel, cred. Tot ăsta era și când a obținut un post călduț la Institutul de Matematică al Academiei Române, unde zău c-am încercat să aflu din toate sursele oficiale „sigure și eficiente” cu ce anume s-a ocupat, dar m-am lovit de Nebuloasa Orion și-am renunțat.

Tot ăsta era și când se juca de-a nino! nino! „salvarea Bucureștiului”, stând cu curul pe asfalt și bătând la fund, cu lingura, o cratiță care n-avea nicio vină. Tot ăsta era și când umbla bezmetic cu sugarul învelit în pelinci, la -6 grade Celsius, prin București, protestând împotriva Ordonanței 13 și explicând că-l duce cu el pe bebe și la proteste, dar și la tribunal, ca să-i „creeze amintiri”!

Tot ăsta era și când, printr-o glumă a sorții (dar și a alegătorilor), s-a trezit Primar-General-cu-cinci-stele și a explicat bucureștenilor că apa caldă ajunge numai dacă ajunge, iar dacă nu, nu! Tot ăsta era și atunci când a candidat pentru președinție și când, tot printr-o glumă, dar de astă dată a uriașei mașinării influenceriste, a fost înșurubat la Cotroceni!

Nicușor Dan a fost mereu același, cel DE ACUM, adică! Deoarece pentru atât de evidentul „fel de a fi” al lui Nicușor „schimbarea” ar fi o boală letală.

Cu toate astea… pentru a nu știu câta oară în ultimii 35 de ani se întâmplă așa: un grup de indivizi cu o părere excesiv de bună despre ei înșiși și dezgustător de disprețuitori la adresa tuturor celor care au o opinie diferită față de a lor, monopolizează sectorul „deștepții nației” iar de pe această poziție de top, pe care și-o revendică în mod neobrăzat, îți explică pe îndelete ce anume trebuie să votezi.

Dacă nu votezi așa, ești prost. Iar în spatele lui „ești prost” vin la rând, la post scriptum, și toate celelalte: putinist, conspiraționist, analfabet, reacționar, asistat social, știrb, etc. În timp ce „deștepții nației” sunt taman invers: pro-europeni, pro-„am încredere în știință”, educați, cetățeni onorabili, cu conturi frumușele în bănci și cu danturi având implanturile la zi!

Nu cred că e unul dintre acești „inteligenți și rafinați” care să nu fi știut că Nicușor e un „calcă-n străchini” fără speranță, incompatibil cu președinția, precum Baba Cloanța cu titlul de Miss Univers!

Însă ei nu ni l-au „recomandat” imperativ pentru vreo calitate anume și nu s-au deplasat ca să înfulece sarmale „dă Cotroceni” și să se pozeze cu platourile aburinde pentru că ar fi crezut că omul ar fi capabil să ne facă viața mai bună, ci strict pentru că se așteptau ca NICUȘOR SĂ LIVREZE (!!!!) ceva potrivit cu aspirațiile lor. Adică, exact așa cum a sintetizat crucișătorul CETEPEU: „…să pună PSD la punct”! Atât! E o problemă simplă de arsură în ficați și de revanșă!

În mintea acestor cugetători, noi, ceilalți cetățeni, nu existăm decât ca niște accidente istorice, bune de prostit o dată la patru-cinci ani. Accidente utile periodic, deci. Iar după perioadele electorale ei cred că ar fi cazul să intrăm din nou în faza de hibernare și să nu mai deranjăm ființele raționale cu opiniile noastre „neconforme”.

Realitatea este că tactica lor funcționează. Cel puțin pentru prezidențiale, de 22 de ani încoace, a funcționat fără reproș. Ce-i drept, era cât pe ce să se producă o catastrofă în 2024 și să se aleagă altcineva decât… dar a intervenit salutar Curtea Constituțională și lucrurile s-au aranjat! Iar la cât sunt de controlate astăzi alegerile, când autobuzele din Republica Moldova au început să funcționeze impecabil, cu plăcute escale de „dans și bune maniere” pe la secțiile de votare din diaspora, nu cred că vom mai avea surprize.

Numai că, fără niciun fior, la puțin timp după ce ne-au recomandat călduros „minunea din noiembrie” – pardon! „minunea din mai”, influencerii cei inteligenți șterg pe jos cu alesul lor cu mai multă vigoare chiar decât o facem noi, ăia care nu l-am votat, îi dau scrisorile-napoi și-l scuipă între ochi. Apoi se uită-n jur după următoarea „minune” pe care să ne-o vâre pe gât.

Și uite-așa, Tudor Chirilă constată, la numai un an de la prezidențiale, că alesul lui face „lucruri iraționale”:

„Ce este și mai înspăimântător este că sunteți complet desprins de realitate. Nu suntem influensări (plătiți) ăștia care v-am susținut și acum vă acuzăm de trădarea votanților dumneavoastră și a valorilor pe care pretindeți că le susțineți, dimpotrivă am fost acuzați că am fost plătiți să vă susținem (ce glumă proastă), nu suntem altceva decât cetățeni (…). Deși îndemnați cu cinism la calm și rațiune faceți lucruri absolut iraționale sau care se pot citi doar în logica unui atac la democrație și stat de drept.” (Tudor Chirilă, 14 iunie 2026)

Ana Blandiana e și mai tranșantă și cu glasul ei pisicesco-arpagicesc ne zice:

„N-am nicio îndoială că e bolnav, că e anormal, că capul lui – este evident – funcționează altfel decât capetele noastre. Dar asta nu înseamnă că nu funcționează ca un trădător al propriilor idei. Este clar că merge cu fiecare pas și se adâncește împotriva propriilor lui idei din campania electorală și din toată viața de până acum!” (Ana Blandiana, 21 iunie 2026)

CTP-ul, cu fața lui de țestoasă-aligator care-ți ofilește elanul, pune cu precizie virgulița sub „ț”:

„Nicușor Dan e mult mai perfid decât l-am crezut. Avea o datorie față de popor, să pună PSD la punct!” (CTP, 15 iulie 2026)

Corina Băcanu, fata aia care nu știe cum să-și țină limba-n gură, că mereu îi iese pe-afară, mai ales când se uită cruciș, îl spurcă pe „ales” uitând ce poze de colecție făcea cu dânsul cu prilejul împărțitului sarmalelor de la Cotroceni:

„Și atunci cine mai ești tu, Iudă? Ție chiar nu ți-e rușine? Nu ți-e rușine că oamenii care au crezut în tine sunt dezamăgiți? Nu ți-e rușine că ești exact ce am spus că nu vrem? Nu ți-e rușine că ești concurent la Insula Despărțirii, invers față de acum câteva luni când ne cereai voturile, iubirea și nu mai aveam loc de tine pe social media?” (Corina Băcanu Călărașu, 2 noiembrie 2025)

Iar adeptul „spațiilor mici” și vânătorul de rinoceri Dan Teodorescu îl repudiază pe Nicușor mai subtil, ce-i drept… dar nu suficient de subtil încât să nu înțelegem și noi, proștii:

„Am crezut în Oana Gheorghiu şi o să cred în continuare. Am crezut în Diana Buzoianu şi o să cred în continuare. Am crezut în Ilie Bolojan şi o să cred în continuare. Am crezut în Nicușor Dan şi… o să cântăm mâine la Braşov.” (Dan Teodorescu, 6 mai 2026)

În concluzie: se vede treaba că ei, „deștepții” care l-au votat pe Nicușor, sunt mult mai proști decât noi ceilalți, care nu l-am votat!

P.S. Dar să nu-i subestimăm, totuși… Undeva, în subsolurile puturoase ale acestor afaceri electorale se învârt o mulțime de bani! Bani trecuți, bani prezenți și bani viitori. Sărăcia lucie de la suprafață acoperă ca o pojghiță punga de parai care bolborosește dedesubt și la care instalația de foraj populară nu poate să ajungă.

Acolo însă „petroliștii” atașați regimului recomandat de deștepții neamului se vor mufa mereu și mereu fără opreliști…

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Gandeste.org