O cronică la volumul „Istoria jurnalismului” de Al.Florin Țene

 

JURNALISMUL – O ISTORIE A CUVÂNTULUI, A ADEVĂRULUI ȘI A CONȘTIINȚEI PUBLICE

Există cărți care reconstituie trecutul și cărți care, prin amploarea documentării și prin perspectiva interpretativă, ne ajută să înțelegem mai bine prezentul. Volumul Istoria jurnalismului, semnat de scriitorul, publicistul și istoricul literar Al.Florin Țene, se înscrie în această a doua categorie, propunând cititorului o incursiune amplă în evoluția comunicării publice, de la primele manifestări ale transmiterii informației până la transformările epocii digitale.

Cartea reprezintă rezultatul unei preocupări intelectuale îndelungate, alimentate de interesul autorului pentru istoria culturii, pentru circulația ideilor și pentru rolul cuvântului în societate. Așa cum mărturisește în prefață, proiectul a prins contur în urmă cu aproximativ trei decenii, la îndemnul jurnalistului clujean Ion Constantinescu. Faptul că această inițiativă a fost continuată de-a lungul anilor și transformată într-o lucrare de sinteză demonstrează perseverența autorului și atașamentul său față de cercetarea fenomenului jurnalistic.

Unul dintre meritele importante ale lucrării constă în perspectiva istorică largă asupra jurnalismului. Al.Florin Țene nu limitează istoria presei la apariția ziarelor și revistelor, ci urmărește rădăcinile comunicării în nevoia fundamentală a omului de a transmite experiențe, de a păstra memoria evenimentelor și de a face cunoscute informații de interes colectiv.

Primele forme de comunicare orală, semnele și imaginile preistorice, apariția scrierii, documentele administrative ale civilizațiilor antice, mesagerii și inscripțiile sunt prezentate ca etape ale unui proces istoric îndelungat. Autorul păstrează, în același timp, o distincție necesară între antecedentele comunicării publice și jurnalismul propriu-zis, care presupune forme organizate de colectare, redactare și difuzare a informației.

Un loc aparte îl ocupă Acta Diurna din Roma antică, considerată un precursor important al presei periodice. Analiza acestui fenomen evidențiază faptul că transmiterea informației către public nu este o preocupare exclusiv modernă. Societățile au avut dintotdeauna nevoie să consemneze evenimente, să comunice hotărâri și să păstreze memoria vieții colective.

Parcurgând epocile istorice, lucrarea urmărește rolul tiparului, apariția primelor gazete europene, dezvoltarea presei în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, afirmarea libertății de exprimare, transformările secolului al XIX-lea și apariția agențiilor de presă. Se conturează astfel imaginea unei evoluții în care progresul tehnologic se împletește cu schimbările politice, sociale și culturale.

Dincolo de succesiunea epocilor și a formelor de comunicare, cartea ridică o problemă esențială: relația dintre informație, adevăr și putere. Autorul înțelege jurnalismul nu doar ca pe o profesie, ci și ca pe o instituție socială care participă la formarea opiniei publice și la păstrarea memoriei istorice.

Presa poate susține libertatea de exprimare, poate încuraja dezbaterea și poate contribui la conștiința civică. În anumite împrejurări, însă, ea poate deveni un instrument al propagandei, al manipulării și al intereselor politice. Tocmai această dublă posibilitate conferă jurnalismului o responsabilitate deosebită.

În epoca digitală, când informația circulă cu o viteză fără precedent, observațiile din volum capătă o actualitate evidentă. Rapiditatea transmiterii nu garantează adevărul, iar abundența informațiilor nu înseamnă automat o mai bună cunoaștere a realității. Verificarea surselor, discernământul, delimitarea faptelor de opinii și respectul față de public rămân condiții fundamentale ale unei activități jurnalistice responsabile.

Prin această perspectivă, Istoria jurnalismului depășește caracterul unei simple cronologii. Ea invită la reflecție asupra modului în care societățile au produs, au transmis, au selectat și au interpretat informația de-a lungul timpului.

O dimensiune importantă a demersului este consacrată evoluției jurnalismului românesc. Istoria presei din spațiul românesc este privită în legătură cu modernizarea societății, cu afirmarea limbii române în viața publică, cu dezvoltarea instituțiilor statului și cu formarea conștiinței naționale.

Presa românească a fost, în diferite momente istorice, un instrument de educație, o tribună a ideilor reformatoare și un spațiu de afirmare a culturii. Ziarele și revistele au contribuit la dezvoltarea limbajului politic modern, la circulația ideilor și la formarea unor comunități intelectuale. Numeroși scriitori au găsit în publicistică o cale de intervenție în viața societății, iar colaborarea dintre literatură și jurnalism a îmbogățit cultura română.

În această privință, preocupările lui Al.Florin Țene pentru istoria limbii și literaturii române se întâlnesc firesc cu demersul său consacrat jurnalismului. Ambele domenii ilustrează puterea cuvântului de a păstra memoria, de a modela conștiințe și de a transmite experiența unei generații către alta.

Meritul unei asemenea abordări constă și în recunoașterea diversității vieții publicistice: marile publicații, revistele culturale, inițiativele locale și contribuțiile oamenilor de presă din diferite regiuni participă, fiecare în felul său, la alcătuirea istoriei jurnalismului.

Din punct de vedere al semnificației culturale, volumul se adresează nu numai celor interesați de istoria presei, ci și profesorilor, studenților, cercetătorilor, scriitorilor și cititorilor care doresc să înțeleagă mai bine mecanismele comunicării publice. El oferă un cadru de orientare asupra evoluției jurnalismului și subliniază necesitatea unei cercetări atente, capabile să distingă informația verificabilă de interpretare și să așeze documentele în contextul lor istoric.

Trebuie remarcată și dimensiunea civică a lucrării. Într-o societate în care știrile, comentariile și opiniile se succed neîntrerupt, cunoașterea istoriei jurnalismului poate deveni un exercițiu de discernământ. Înțelegând dificultățile și responsabilitățile generațiilor de jurnaliști care ne-au precedat, putem evalua mai lucid provocările prezentului.

Istoria jurnalismului de Al.Florin Țene este, așadar, o contribuție la cunoașterea unui domeniu esențial al civilizației. Ea reunește perspectiva istorică, reflecția asupra funcției sociale a presei și interesul pentru destinul cuvântului în spațiul public. În paginile sale se întâlnesc memoria evenimentelor, istoria instituțiilor și responsabilitatea celui care transmite informația.

Prin această lucrare, autorul readuce în atenție un adevăr fundamental: jurnalismul nu înseamnă numai relatarea faptelor, ci și participarea la formarea conștiinței publice. O presă responsabilă își găsește legitimitatea în adevăr, echilibru, independență și respectul față de cititor.

Consider că volumul Istoria jurnalismului merită atenția tuturor celor care privesc presa ca pe o instituție a societății și ca pe un martor al istoriei. Încheierea unui asemenea proiect, început cu aproximativ treizeci de ani în urmă, reprezintă nu doar împlinirea unei inițiative intelectuale, ci și o invitație adresată cititorilor de a cerceta trecutul pentru a înțelege mai bine prezentul.

Luci Trăistaru

 

27.712 afișări - MOARA LUI GELU - 24 octombrie 2026

 

Autist ca și ăla de la Cotroceni...

 

Parcă am vorbit cu pereții, omul pur și simplu nu pricepea...

Europarlamentarul PNL Rareș Bogdan lansează, sâmbătă, un atac dur la adresa liderului partidului, Ilie Bolojan, pe care îl acuză că, în perioada în care a fost premier, nu a înțeles rolul investițiilor străine în dezvoltarea economiei României.

Liberalul susține că i-a cerut în repetate rânduri lui Bolojan să renunțe la politicile de austeritate și să urmărească reducerea deficitului prin creșterea PIB-ului, dar că avertismentele sale au fost ignorate.

„Singura șansă a României de a termina dezbaterea infinită despre deficit, strângerea curelei și lipsa banilor pentru plata facturilor sunt investițiile. I-am spus-o și i-am repetat-o lui Ilie Bolojan încă pe când era președinte interimar și apoi premier, dar parcă am vorbit cu pereții! Omul pur si simplu nu pricepea.

I-am spus cu martori de vreo 3, 4 ori, în vizitele lui la Bruxelles, să termine odată cu prostiile și să nu mai încerce să „salveze” economia pe spatele pensionarilor, a companiilor românești decapitalizate, a micilor întreprinzători, a proprietarilor de imobile și a tot ce înseamnă inițiativă românească.

I-am spus să urmărească scăderea deficitului prin creșterea PIB-ului, deci prin investiții, și i-am enumerat avantajele pe care România le are în această parte a lumii. Americanii și canadienii au interese și zeci de miliarde pentru investit în România.

Țările din zona Golfului, Arabia Saudită, Qatar sau Emiratele Arabe Unite (în special Abu Dhabi și Dubai) au investit în ultimii 2 ani zeci de miliarde în regiune și continuă investițiile.

7.5 mld în Ungaria, 6 + 3 mld în Serbia, 5.5 mld în Cehia, acum 15 mld anunțate pentru Grecia. Au mai alocat, acum vreo 3 ani, vreo 4 miliarde pentru România, din care au reușit să pună la treabă efectiv sub 500 de milioane, restul de 3,5 mld returnându-i după un an în care banii au așteptat investiții care nu se mai deblocau.

Cu toate astea, atât Emiratele, cât și restul investitorilor din Golf, alături de americani, canadieni, britanici și diverse state europene sau (din nou) India văd România ca pe o zonă emergentă sigură, cu un potențial uriaș în zona energiei, agriculturii, hidrocarburilor și metalelor neferoase. Plus ca producător de oțel în perspectiva reconstrucției Ucrainei.

Vreau să cred că dacă Ilie Bolojan a dat-o de gard total și nu a înțeles rolul investițiilor străine în creșterea PIB și a nivelului de trai și dezvoltarea României (căzute de la 3,4 mld anual la 700 de milioane, în mandatul lui), noul guvern va avea capacitatea, prin Luca Niculescu, să înțeleagă că unica șansă a noastră este deschiderea țării spre investiții directe, lucrative, pe teritoriul României.

Avem un premier care, în ultimii 3 ani, a fost preocupat activ de aderarea României la OCDE. Intrarea țării noastre în această organizație este garanția că va juca în prima ligă economică a lumii, unde banii publici sunt cheltuiți transparent, legile oferă predictibilitate, iar investitorii au garanții că își pot plasa capitalul fără să se teamă de instabilitate și corupție.

Sper sincer ca măcar Luca Niculescu să înțeleagă rolul investițiilor în stabilizarea și apoi prosperitatea României!

P.S. Mi-ar fi plăcut ca toate acestea să le realizeze o componentă liberală a guvernării. Dar până la urmă mă interesează ca țara noastră să prospere și românii să o ducă mai bine, indiferent de capacitatea partidelor de adaptabilitate la noile provocări și lumea cea nouă.

România trebuie să meargă înainte. Cu sau fără partide vechi. Italia este un exemplu bun”, este postarea lui Rareș Bogdan pe Facebook.

C.L.

AUR a pregătit lovitura mortală pentru UDMR! Sfârșitul jocului politic e aproape...

AUR vrea să schimbe regulile jocului electoral într-un mod care va lovi direct și cu dedicație în UDMR. Parlamentarii formațiunii au depus în Senat o propunere legislativă cu largă susținere prin care pragul electoral pentru alegerile parlamentare ar urma să fie stabilit la 5% din totalul voturilor valabil exprimate la nivel național pentru toți competitorii electorali, eliminîndu-se din legea actuală formula „sau 20% din totalul voturilor valabil exprimate în cel puțin 4 circumscripții electorale pentru toți competitorii electorali”.

Deși UDMR nu este menționat nicăieri în textul inițiativei, ținta politică este clară. Legislația actuală permite organizațiilor minorităților naționale – de fapt doar UDMR – să obțină reprezentare parlamentară în condiții speciale, iar pragul alternativ de 20% din media voturilor valabil exprimate pentru alegerea unui deputat, calculată la nivel național, a oferit UDMR o cale distinctă de acces în Parlament, chiar și atunci cînd nu atinge pragul național electoral obișnuit de 5%.

Pentru UDMR, care își bazează sprijinul pe o comunitate concentrată în anumite zone ale țării, schimbarea ar putea însemna finalul jocului politic.

Rămîne de văzut dacă inițiativa are șanse reale să treacă de Parlament, mai ales că în legislatura trecută, o propunere identică a fost depusă de deputații Radu Cristescu (PSD) și Adrian Cozma (PNL), dar s-a pus praful pe ea.

Pe de altă parte, noua inițiativă, elaborată de liderul AUR Petrișor Peiu, e susținută, practic, de toți parlamentarii AUR, ceea ce îi dă o greutate aparte.

Una peste alta, AUR transmite un semnal clar: vrea să schimbe regulile care au permis UDMR să fie, ani la rînd, eternul partid balama de care guvernele tradiționale s-au folosit la nevoie.

C.L.

Gândul zilei - Ioan DRAGOȘ

 Poezia este pentru mine o terapie. De-a lungul anilor am făcut pauze de poezie, dar am revenit la scris. Oricât de ciudat ar părea, eu scriu pentru mine”

=Între Scila și Caribda=

--Salonul de carte - Bookstage Baia Mare 2026, organizat de Editura EIKON și Nord Literar, în parteneriat cu Facultatea de Litere CUNBM--
Nu mai intră nimeni în panică atunci când privirea îi pică grea, („a purcede grea” sună mult mai mumos) peste un titlu parafrazant. De ce ar intra în tot felul de presupuneri? La urma urmei, ce pericol poate să se ivească la un salon de carte împthistrit cu o mulțime de conferințe una mai atrăgătoarea ca alta? „Atrăgătoare” nu e o alegere prea fericită, poate ispititoare, dar azi e ziua „Dar-ului”. Cum, necum, miercuri, am ajuns și eu la facultatea de litere, după ce mi-am început ziua la trei dimineața și după o spaimă de om sănătos că mi-am pierdut telefonul, uitat de fapt acasă. Dar, într-o zi splendidă cu multă lumină, cu acel soare prietenos sunt dispusă să uit neplăcerile. Îmi făcusem planul să merg pe jos, dar a face planuri este verb-univers dubitativ, doar astăzi pentru câteva clipe, scăpat din lanțurile gramaticale. Am ajuns devreme, tocmai bine să pot să îmi aleg locul în amfiteatru, dar alegerile mele sunt mereu nepotrivite chiar și într-o zi cu pioneze sclipitoare în privirile solare. M-am consolat, măcar am vecină de rând pe Roberta Pop cea tânără, colega noastră de cenaclu, „dulce, dulce”, dar nu „până la sânge” cum zbiera încărcat de dorințe un cântec la modă, acum câțiva ani. Se prea poate, încă mai cere lipitoric picături de sânge și acum, însă departe de urechile mele. Primul care mi-a zâmbit a fost editorul Valentin Ajder, cu standul aranjat frumos. Mi-au sărit în ochi „Frig”, cartea doamnei Otilia Țeposu și cea al lui Marian Ilea(RIP). Ne-am întâlnit la standuri cu cenacliștii mei: Conicica Gyongyi, Flavia Oltea Foltoș, studentă la Litere, Roberta Patricia Pop, elevă, Colegiul Național „Vasile Lucaciu”, Flaviu Claudiu Mihali, Vasile Lupșe. Nu am zăbovit, mi-am propus să revin în holul era plin ochi de cărți. Următorii întâlniți au fost micii și marii familiei Buican. De fapt prima peste care am dat a fost Magda, mătușa familiei. Nu a lipsit nici Alex mic, nici Alex mare, ultima zărită fiind doamn prof.dr. Daniela Sitar-Tăut, directorul Editurii „Actaeon Books”. Erau încă năuci, abia sosiseră de la Paris, încărcați de premii,așa cum le stă bine editorilor harnici. Cum am și eu două volume la această editură, m-am alăturat grupului familial, plus Roberta cea dulce. Masa Editurii „Actaeon Books” a ajuns aproape în prezidiu. De ce nu am stat, Roberta și cu mine, în primul rând, să păzim cărțile, în loc să ne așezăm pe diagonală în ultimul rând, nu voi ști niciodată, vorba unei duioase romanțe. Cum s-a făcut ora 12, lucrările conferinței au fost deschise. Veți auzi des numele domnului Valentin Ajder, domnia sa fiind maistru de ceremonii alături de doamna dr.Dana Gagniuc Buzura, managerul Revistei „Nord Literar” Acțiunea întinsă pe trei zile, s-a desfășurat la Facultatea de Litere CUNBM, la îndemâna studenților, a cadrelor universitare și a tuturor doritorilor. Voi mai sări, altfel risc să nu termin textul înainte de Crăciun. Suntem deja în plină acțiune, după cuvântul doamnei decan Anamaria Fălăuș și după ce editorul Valentin Ajder și-a prezentat standul și Editura „Eikon”. Ajung la deschizătorul de conferințe, domnul profesor Nicolae Weisz, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, Reprezentanța Maramureș. A fost simpatic și spumos. Poposesc apoi la expozeul domnului Alexandru Buican. Cum, anul acesta a fost anul „Brâncuși”, Editura „Actaeon Books” a oferit cititorilor volumele Brâncuși, cel în limba română și cel în engleză, semnate de Alexandru Buican și volumul cu lucrările dedicate sculptorului„ numărul unu al lumii”, lucrări semnate de participanții prezenți la simpozionul „Brâncuși -150”, activitate ce s-a desfășurat la Baia Mare și în Târgu Jiu. De asemenea, același Alexandru Buican a semnat încă două volume ample: „Bacovia” și „Țepeș”. Conferința despre Brâncuși a fost bine documentată, ilustrată cu imagini din carte. Felicitări! În calitate de editor, doamna prof.dr. Daniela Sitar-Tăut a prezentat volumele apărute recent, printre ele și volumele mele: „Umbre pe oglinda lumii” și „În Căușul Veacului,.Scriitori în Maramureș”. Mulțumesc! A venit rândul ca redactorii Revistei „Nord Literar” să se prezinte: prof.dr.Delia Muntean, redactor șef, dr. Dana Gagniuc Buzura, manager, Raluca Hășmășan, secretar de redacție, Flaviu Claudiu Mihali, cel mai tânăr redactor și colegul nostru de cenaclu și binecunoscutul poet și om de presă Gheorghe Pârja, onorificul redactor șef al revistei. Din motive timpice, au ales să își prezinte cărțile, încrucișat. Felicitări! Au urmat conferințele susținute de prof.univ. Gheorghe Glodeanu, Flaviu Claudiu Mihali și universitarii: Gheorghe Mihai Bârlea, Vianu Mureșan și apoi recitalul de poezie și muzică. Felicitări tuturora! Pentru ziua a doua îmi acord o notă proastă. Ar fi trebuit să fiu prezentă măcar la recitalul Loredanei A. Știrbu, al Florinei Juncu și al colegei de cenaclu, Mihaela Poduț Ienuțaș. Rămân de-a dreptul repetentă și datoare doamnei Otilia Țeposu. Punctul nostru de legătură a fost pictorul Gheorghe Makara(RIP), profesorul Otiliei Țeposu, cel care mi-a făcut grafica și copertele multor volume. Când am lansat în 2017, la Bookfest, București, „Oglindă în timp”,volum aniversar ș „Ultima noapte de dragoste,întâia noapte de sex”, domnul Makara mi-a spus că îmi va face o surpriză. Surpriza a fost prezența scriitoarei Otilia Țeposu. Din păcate nu am putut să îi întorc vizita, pierzând ocazia să o revăd și să îl ascult pe viu pe criticul Al Cistelecan. Pierderea mea! În ziua a treia, am ajuns la Colegiul Național „Gheorghe Șincai”, nu doar pentru că sunt absolventa acestui colegiu, ci pentru că s-au aliniat astrele. Am avut plăcerea să îi ascult pe universitarii: Vianu Mureșan, Dan Tomuleț, Sorin Borza, Vlad Mureșan în prezența doamnei Dana Gagniuc Buzura. Editorul Valentin Ajder a condus întâlnirea și dialogul cu elevii colegiului. Amfiteatrul „Augustin Buzura” fost arhiplin, cot la cot, elevi și cadre didactice. Alături de ei și doi elevi întârziați ori pote grăbiți să se maturizeze: scriitorul Nicolae Goja și cu mine. Au curs întrebările și răspunsurile pe măsură. Mai spun o povestioară și gata. Domnul Vianu Mureșan s-a născut în satul Vicea, comuna Ulmeni. Între timp, comuna a ajuns Oraș-Ulmeni, satele aparținătoare comunei au devenit străzi. În comuna Ulmeni ne-am născut cinci scriitori ce fac parte din Uniunea Scriitorilor din România. În ordine alfabetică: Florica Bud(sat Ulmeni), Vasile Morar-RIP(Chelința), Vianu Mureșan și Viorel Mureșan(Sat Vicea) și Radu Ulmeanu (Sat Ulmeni). Dar reorganizarea ne-a adus, ne place ori nu, în orașul Ulmeni. De fapt, trebuia să încep cu Petre Dulfu, născut în sat Tohat, comuna Ulmeni. Izgoniți din locul sfânt de întrebările adamevice, trăim mereu între dileme, între întrebări neliniștite și răspunsuri ce ne pun pe jar. Uneori, ca în întrebările unui elev, trebuie să alegem între iubire și adevăr, între și între… uneori o facem bine, alteori nu. Închei, în sfârșit, cu urări de bine. Succese!
P. S. A rămas în poșetă volumul meu, cu dedicația făcută filozofului Vianu Mureșan, pe motive de grabă. Poate la anul. Până la urmă, cărțile pe care le-am pregătit pentru biblioteca colegiului, au ajuns acolo, unde au fost programate, deși mintal le transferasem. Mi s-a părut că momentul cere transferul. Dar, un ultim dar, m-am înșelat, prinsă între… întrebări și răspunsuri.

Florica Bud
președintă,
Cenaclul Scriitorilor din Maramureș