marți, 25 august 2026

Ce vrăji au mai făcut Samanthele noastre?


În primul rând, au dosit 3 luni din viața României. Rețineți data, 5 mai 2026, ziua în care a căzut guvernul Bolojan. De-atunci, se fac că se ceartă, că se întâlnesc, practic, sunt în concedii. Tot ce e bine trebuie blocat, tot ce e rău e vina Guvernului interimar care nu mai pleacă. Pe scurt. Și poate n-ar fi fost o problemă. Cât că peisajul, fundalul, e unul dezas­truos, de Sfârșit de Lume.

Avem deasupra noastră un război ce durează de vreo 5 ani, ce a stors de resurse două țări mari, una superputere teoretic. Ne afectează, da, câtă vreme intră drone la noi, se învârt în jurul primei noastre inițiative de a scoate țiței de sub Marea Neagră. Avem apoi un război dus de cealaltă mare superputere, în cel mai sensibil loc al Planetei-Orientul Mijlociu, acolo de unde se extrage seva energetică a Planetei. SUA-Iran, o poveste fără sfârșit, în care toată lumea vorbește, se împăunează, nimeni nu ascultă, nimeni nu aude. Ba da, Israelul… Avem apoi un an fierbinte climatic, ce a adus Europei cel puțin necazuri mari: de la călduri mortale la secetă, la incendii de păduri, la situația de a nu avea cu ce menține centralele nucleare în funcțiune. Știm, va suna ironic, dar suntem dintr-odată loviți în cele trei mari nevoi fundamentale: Apă, Hrană, Energie. Da, și hrana, pentru că tachinările din Marea Neagră între Rusia, Ucraina și Turcia au dus la îngreunarea traficului maritim cu barje cu cereale și alte cele.

În tot acest timp, babele se piaptănă. Ar face bine presa să afle unde sunt în concedii marii decidenți… să știm până la capăt până unde merge batjocura. Păi hai să căutăm alte informații „din branșă”. Justiția cere 5 miliarde lei ca drepturi salariale restante decise, da, în instanță. Fie, dar cer şi daune cominatorii, adică 1% pe zi daune, adică 30% pe lună. Legea salarizării a fost respinsă de lideri sindicali cu salarii de 45.000, 24.000 și 30.000 de lei salariu lunar. Între timp, creștinii s-au bătut pentru sarmale gratis, la hram la Suceava. Dar există și explicație, cică fără legătură- România alocă cel mai puțin din UE pentru Educație, abia 3% din PIB, față de liderul Suedia cu 6,8%. De asemenea, conform newsweek.com, România are 119 localități declarate ilegal orașe, iar 432 de comune ar trebui desființate, conform legii 351/2001 privind amenajarea teritoriului național. Nu în ultimul rând, trei pensionari au fost chemați de-acasă să repornească Grupul 4 Rovinari. Iar șeful portului Constanța are 35.000 de lei salariu lunar, a terminat Agronomia.

Și ca s-avem și noi ceva credit, noi, maramureșenii, un ziarist național cu rădăcini aici scrie că cel care a dat lovitura liderului și primarului USR Fritz e tot băimărean de-al nostru. În fine, băimărenii pozează drusaliștii care colectează la comun ce punem noi cu draci, pe bază de cartele uneori funcţionale, în pubelele europene. Noi selectăm, ei le pun la un loc și le aruncă la groapă. Așa da.

Autor: Alexandru Ruja

Sursa: Graiul Maramureșului

ODĂ PĂMÂNTULUI de Al. Florin Țene – între tradiția odei și cosmogonia lirică modernă

Studiu comparativ cu alte poeme ale Pământului, naturii și cosmosului

Volumul „Odă Pământului” de Al. Florin Țene, apărut în anul 2026 la Editura Napoca Star, reprezintă o amplă construcție lirică în care tema tradițională a odei este redimensionată printr-o viziune cosmogonică, filosofică, ecologică și umanistă.
Cartea pornește din spațiul originilor universului, trece prin formarea Pământului, apariția apei și a vieții, nașterea omului și devenirea civilizației, pentru a ajunge la marile probleme ale prezentului: războiul, distrugerea, responsabilitatea față de natură și necesitatea păcii. În această privință, poemul poate fi așezat într-o amplă tradiție a poeziei universale, alături de creații precum „Cântarea creaturilor” de Sfântul Francisc din Assisi, „Cântarea omului” și poezia naturii din literatura română, de „Imn către Zeus” al tradiției antice, de viziunile cosmice eminesciene, de „Oda (în metru antic)”, precum și de marile poeme moderne ale existenței și universului.

Originalitatea lui Al. Florin Țene nu constă însă în simpla reluare a vechiului motiv al laudelor adresate naturii. El transformă oda într-un discurs contemporan al responsabilității universale. Pământul nu este numai obiect al contemplației, ci și subiect simbolic, martor al istoriei și destin comun al umanității.

În tradiția clasică, oda este prin excelență un poem al celebrării. Pindar glorifica eroii și victoriile, Horațiu ridica la rang de temă poetică valorile vieții, iar literatura europeană modernă a transformat oda într-o formă de reflecție asupra naturii, libertății și omului.

La Al. Florin Țene, această specie poetică își păstrează caracterul encomiastic, dar îl depășește. Încă din prefața volumului se precizează că Pământul devine „patrie universală”, „inimă minerală” și spațiu în care materia se ridică până la nivelul conștiinței.

Această concepție se exprimă poetic în versurile:

„O, Pământule!
Tu nu ești doar o planetă.
Ești o inimă minerală
care bate în pieptul unui cosmos...”

Aici se produce o schimbare fundamentală față de oda tradițională. Pământul este personificat și ridicat la rangul unei ființe cosmice. El devine simultan materie și spirit, planetă și simbol, țărână și stea.

Dacă oda clasică avea un obiect bine delimitat al admirației, oda lui Al. Florin Țene are o deschidere totalizatoare. A cânta Pământul înseamnă a cânta universul, apa, viața, omul, iubirea, cultura și pacea. În acest sens, poemul este mai aproape de marile poeme panoramice ale modernității decât de structura restrânsă a odei clasice.

O primă comparație importantă poate fi făcută cu tradiția marilor imnuri cosmice și religioase. În „Cântarea creaturilor” a Sfântului Francisc din Assisi, natura este privită fratern: soarele, apa, focul și pământul aparțin unei singure familii cosmice. Omul nu este stăpân absolut al creației, ci frate al tuturor elementelor.

O concepție apropiată, exprimată însă într-un limbaj modern, apare în poemul lui Al. Florin Țene. Pământul nu este o posesie a omului, ci originea și casa acestuia. Poetul îl numește:

„Tu, țărână a noastră
și stea a destinului...”

Diferența esențială dintre cei doi creatori constă în raportul dintre sacru și științific. La Sfântul Francisc, universul este expresia directă a creației divine. La Al. Florin Țene, universul începe prin imaginea poetică a Big Bang-ului, dar explicația științifică nu elimină misterul. Cosmosul devine spațiul în care știința, filosofia și poezia coexistă.

Poemul începe astfel: „Din Big Bang, când tăcerea a crăpat în lumină,
Și timpul s-a desprins dintr-un neant călător...”

Comparativ cu imnurile vechi, „Odă Pământului” înlocuiește începutul mitologic printr-un început cosmologic. Aceasta este una dintre trăsăturile sale moderne: poetul folosește imaginarul științei contemporane fără a abandona dimensiunea metafizică a întrebării.

Cea mai importantă apropiere din literatura română se realizează, desigur, cu universul poetic eminescian. În „Scrisoarea I”, Eminescu imaginează nașterea și moartea universului într-o vastă perspectivă cosmogonică. Cosmosul este un spațiu al infinitului, iar omul apare ca o ființă mică, trecătoare, confruntată cu nemărginirea.

Al. Florin Țene preia această aspirație spre totalitate. Și el urmărește devenirea lumii, de la începuturile cosmice până la apariția omului. Totuși, diferența dintre cei doi poeți este esențială.

La Eminescu, viziunea cosmică accentuează adesea fragilitatea individului și caracterul trecător al civilizațiilor. La Al. Florin Țene, universul nu anulează omul, ci îl responsabilizează. Omul este mic în raport cu galaxia, dar devine mare prin conștiință și capacitatea morală de a alege.

Această idee apare limpede în versurile:

„Inteligența îi spune:
Poți!
Înțelepciunea întreabă:
Trebuie?
Și între aceste două cuvinte
se află destinul omenirii.”

Această antiteză dintre „Poți?” și „Trebuie?” reprezintă una dintre cele mai puternice formule filosofice ale poemului. Ea nu are doar valoare poetică, ci exprimă dilema civilizației contemporane. Omul poate pătrunde în atom, poate fotografia galaxii și poate construi tehnologii extraordinare, dar puterea tehnică nu coincide în mod necesar cu maturitatea morală.

În acest punct, Al. Florin Țene se desparte de pesimismul cosmic eminescian. Dacă Eminescu contemplă adesea ciclul implacabil al devenirii și al dispariției, autorul contemporan păstrează speranța. Pământul renaște, iar omul poate învăța.

Compararea cu „Oda (în metru antic)” este relevantă mai ales din perspectiva transformării speciei. Oda eminesciană este profund interioară, dramatică și metafizică. Ea coboară în abisurile conștiinței individuale, în suferință, moarte și aspirația spre purificare.

„Odă Pământului” parcurge direcția opusă: ea pornește de la univers spre om. Dacă Eminescu interiorizează infinitul, Al. Florin Țene exteriorizează și universalizează conștiința.

La Eminescu avem drama eului. La Țene avem drama speciei umane.

La Eminescu, întrebarea fundamentală este: Cum poate individul învinge suferința și moartea?

La Al. Florin Țene, întrebarea devine: Cum poate omenirea deveni suficient de înțeleaptă pentru a nu-și distruge propria casă cosmică?

Această deplasare de la existența individuală la responsabilitatea colectivă este una dintre principalele noutăți ale volumului.

În multe poeme ale naturii, elementele naturale sunt decor sau oglindă a sentimentelor omenești. În poezia romantică, natura participă la stările sufletești ale poetului. La simboliști, ea poate deveni sistem de corespondențe. În poezia modernă, natura este uneori redusă la semn, fragment sau metaforă.

La Al. Florin Țene, Pământul capătă statutul unui adevărat personaj liric. Întreaga carte este construită pe dialogul dintre poet și planetă. Invocația repetată — „O, Pământule!” — are funcția unei chemări solemne și creează impresia unei relații filiale.

Poetul afirmă: „Primește-a mea odă: sunt fiul tău vorbind.”

Această formulă este fundamentală pentru înțelegerea volumului. Ea modifică raportul dintre om și natură. Omul nu mai este proprietarul Pământului, ci copilul acestuia.

O perspectivă asemănătoare, în spiritul ei profund, se poate regăsi în literatura care sacralizează relația dintre om și univers. Dar la Al. Florin Țene această relație primește o dimensiune ecologică explicită:

„Nu ne mai lăsa
să credem
că un râu este doar apă,
că o pădure este doar lemn,
că un munte este doar piatră...”

Aici poetul formulează o adevărată filosofie a naturii. Elementele lumii nu trebuie reduse la utilitatea lor economică. Râul este mai mult decât apă, pădurea mai mult decât lemn, muntele mai mult decât piatră. Natura are valoare în sine.

În comparație cu poezia tradițională a naturii, care celebra frumusețea peisajului, „Odă Pământului” devine o poezie a responsabilității ecologice.

O altă direcție comparativă poate fi stabilită cu marile poeme ale umanismului modern, în special cu tradiția inaugurată de Walt Whitman. În „Cântec despre mine”, dar și în întreaga construcție poetică whitmaniană, individul este văzut ca parte a marii comunități umane și naturale.

Și Al. Florin Țene construiește o poezie a totalității. În „Odă Pământului” apar: materia; apa; munții; plantele; omul; copilul; femeia; poetul; constructorul; filosoful; victimele războaielor; generațiile viitoare.

Această acumulare amintește de tehnica poemului panoramic. Lumea este prezentată ca o vastă comunitate de existențe.

Dar, în timp ce Whitman are în centru triumful democratic al individului, Al. Florin Țene așază în centrul construcției sale destinul planetei. Omul este important nu prin dominație, ci prin responsabilitate.

În acest sens, poemul este mai apropiat de sensibilitatea secolului XXI, în care problema ecologică și problema păcii devin inseparabile.

Una dintre dimensiunile cele mai importante ale volumului este dialectica dintre creație și distrugere. Omul este prezentat ca o ființă capabilă să ridice orașe, catedrale, corăbii și imperii, dar și să provoace războaie și dictaturi.

Poemul devine astfel o adevărată istorie lirică a civilizației.

Partea dedicată războaielor are o gravitate aparte: „Războaiele au trecut peste tine
ca niște ierni cu dinți de fier.”

Imaginea transformă istoria într-o succesiune de anotimpuri întunecate. Dar Pământul rămâne marele martor al tuturor tragediilor.

Aici poate fi făcută o comparație cu poemele lui Rainer Maria Rilke, în care obiectele și locurile păstrează memoria existenței, sau cu marile poeme ale secolului XX despre război și catastrofă. Totuși, la Al. Florin Țene nu domină disperarea. După fiecare ruină apare posibilitatea renașterii:

„După fiecare război,
a venit cineva
să ridice o casă.”

Poetica renașterii devine astfel una dintre axele cărții. Pământul este „școala răbdării” și „catedrala transformării”.

Această concepție apropie poemul de marile mituri ale reînvierii, dar și de filosofia istoriei care consideră că, dincolo de catastrofe, existența își continuă lucrarea.

 

O particularitate remarcabilă a volumului este transformarea păcii într-o categorie filosofică. Pacea nu este definită negativ, ca absență a războiului, ci pozitiv, ca rezultat al maturizării umane:

„Pacea
nu este o pauză între două războaie.
Pacea este o construcție
mai grea decât o fortăreață.”

Această idee apropie poemul de literatura angajată moral și de marile texte umaniste ale secolului al XX-lea.

Pacea devine: pod între oameni; responsabilitate; înțelepciune; maturitate a inteligenței; capacitate de a simți suferința celuilalt.

Poetul formulează una dintre cele mai frumoase definiții ale volumului:

„Pacea este inteligența
ajunsă la vârsta inimii.”

Această metaforă concentrează întreaga filosofie a poemului. Civilizația nu poate fi considerată evoluată numai prin progresul ei tehnic. Adevăratul progres este acela prin care inteligența devine responsabilitate morală.

Structura volumului este de asemenea importantă. Prologul și Epilogul utilizează o construcție versificată mai tradițională, cu rimă și ritm, în timp ce corpul principal al poemului se desfășoară în vers liber.

Această alternanță nu este întâmplătoare. Prologul are funcția unui act solemn de deschidere. El introduce cititorul în marele spațiu al cosmogoniei. Epilogul reia tonul imnic și oferă construcției o închidere ceremonială.

În schimb, versul liber din cele douăsprezece secvențe centrale permite ideii să se desfășoare amplu. Respirația versului este adecvată unei teme cosmice.

Poemul folosește: invocația; repetiția; enumerația; personificarea; metafora cosmică; acumularea imagistică; antiteza; paralelismul sintactic.

Un exemplu remarcabil este succesiunea:

„Din furie
s-a născut frumusețea.
Din piatră
s-a ridicat floarea.
Din apă
s-a ridicat viața.
Din viață
s-a ridicat omul.
Și din om —
miracolul și crima.”

Această construcție concentrează întregul traseu filosofic al volumului. Omul este produsul unei ascensiuni cosmice, dar și locul apariției contradicției morale.

În poezia contemporană, tema ecologică este adesea tratată sub semnul crizei: încălzire globală, poluare, dispariția speciilor, distrugerea pădurilor. Tonul poate fi elegiac, apocaliptic sau protestatar.

Al. Florin Țene alege o cale diferită. El nu începe cu sfârșitul lumii, ci cu nașterea acesteia. Poemul nu spune doar: „Pământul este în pericol.” El spune, mai întâi: „Priviți ce miracol este Pământul!”

Abia după această contemplație a frumuseții apare avertismentul.  Aceasta este una dintre particularitățile esențiale ale cărții. Ecologia nu este construită exclusiv prin frică, ci prin iubire. Poetul sugerează că omul va apăra numai ceea ce va învăța să admire și să iubească.

De aceea, „Odă Pământului” se află la intersecția dintre: poemul naturii; poemul cosmogonic; poemul filosofic; poemul umanist; poemul ecologic; poemul pacifist.

Construcția volumului are o logică profundă. Ea pornește de la Big Bang și ajunge la PACE. Această traiectorie poate fi considerată chiar ideea structurală a poemului.

Universul se naște dintr-o explozie originară. Materia devine planetă. Planeta devine loc al apei și al vieții. Viața produce omul. Omul produce limbaj, cultură și civilizație. Dar civilizația produce și războiul. Adevărata devenire a omului trebuie, prin urmare, să conducă spre depășirea violenței.

În final, întreaga aventură a materiei se concentrează într-un singur cuvânt:

„Din explozia originară
până la cuvântul:
PACE.”

Această formulă este poate cheia filosofică a volumului. Dacă Big Bang-ul reprezintă începutul fizic al universului, pacea reprezintă aspirația morală a conștiinței.

Astfel, poemul imaginează o evoluție nu numai a materiei, ci și a spiritului.

„Odă Pământului” de Al. Florin Țene se înscrie într-o tradiție vastă a marilor poeme dedicate naturii, cosmosului și existenței, dar se individualizează prin perspectiva sa contemporană. În comparație cu oda clasică, poemul își lărgește considerabil obiectul. În raport cu cosmogoniile romantice, el transformă infinitul într-o chemare la responsabilitate. În apropierea poeziei naturii, el depășește simpla contemplație a peisajului și propune o etică a relației dintre om și planetă. Față de poemele moderne ale catastrofei, păstrează credința în renaștere.

Originalitatea cărții rezidă în capacitatea de a reuni într-o singură construcție poetică: cosmogonia și istoria; știința și metafora; materia și spiritul; natura și civilizația; progresul și conștiința morală; trecutul și viitorul; omul și universul.

Pământul devine, în această carte, nu doar planeta noastră, ci patria comună a vieții. El este locul unde „materia” devine „conștiință”, iar conștiința are obligația de a deveni responsabilitate.

Finalul volumului rezumă acest ideal într-o amplă invocație a vieții, a omului și a păcii:

„Slavă ție, Pământule!
Slavă apei tale!
Slavă muntelui și seminței!
Slavă omului care învață să fie om!
Slavă Păcii, această înțelepciune a inimii!”

Din această perspectivă, „Odă Pământului” nu este numai un poem despre planeta pe care locuim. Este un poem despre devenirea omului. De la atom la conștiință, de la instinct la cultură, de la putere la responsabilitate, de la război la pace — acesta este adevăratul drum pe care îl propune Al. Florin Țene.

În comparație cu alte poeme ale cosmosului și ale naturii, volumul se distinge printr-o dominantă umanistă și etică. Pământul nu este cântat pentru a fi admirat pasiv, ci pentru a fi înțeles, apărat și iubit. Oda devine astfel nu doar cântec de laudă, ci manifest poetic al conștiinței planetare.

                                               Prof. univ. dr. Simona Simionescu

Bibliografie selectivă

  • Al. Florin Țene, Odă Pământului, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2026.
  • Mihai Eminescu, Poezii, cuprinzând „Scrisoarea I” și „Oda (în metru antic)”.
  • Walt Whitman, Fire de iarbă.
  • Sfântul Francisc din Assisi, Cântarea creaturilor.
  • Rainer Maria Rilke, Elegii duineze.
  • Gaston Bachelard, Pământul și reveriile voinței.
  • Gaston Bachelard, Apa și visele.

Al. Florin Țene realizează, prin „Odă Pământului”, un poem de sinteză al timpului nostru: o cosmogonie lirică, o elegie a fragilității umane, un imn al vieții și o pledoarie pentru pace.

De azi, Nicolae Neșovici va apăra Poarta Raiului!

 


„𝐀𝐬𝐭𝐚̆𝐳𝐢 𝐧𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐚̆𝐫𝐭̦𝐢𝐦 𝐜𝐮 𝐭𝐫𝐢𝐬𝐭𝐞𝐭̦𝐞 𝐝𝐞 𝐍𝐢𝐜𝐨𝐥𝐚𝐞 𝐍𝐞𝐬̦𝐨𝐯𝐢𝐜𝐢, 𝐮𝐧 𝐧𝐮𝐦𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐫𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐞 𝐥𝐞𝐠𝐚𝐭 𝐩𝐞n𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐨𝐭𝐝𝐞𝐚𝐮𝐧𝐚 𝐝𝐞 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐌𝐢𝐧𝐚𝐮𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢.

Momentele, performanțele și amintirile construite în jurul acestui club vor păstra vie amintirea sa.

𝑫𝒓𝒖𝒎 𝒍𝒊𝒏, 𝑵𝒊𝒄𝒐𝒍𝒂𝒆 𝑵𝒆𝒔̦𝒐𝒗𝒊𝒄𝒊!

Sincere condoleanțe familiei și tuturor celor care l-au cunoscut”, se scrie pe pagina de facebook al clubului C.S. Minaur Baia Mare.

Câștigător al două Cupe IHF și artizan al unor performanțe naționale care au făcut istorie,  Nicolae Neșovici lasă în urmă amintirea unei vieți dedicate sportului și unui club pe care l-a slujit atât ca jucător, cât și ca antrenor. Drum lin spre eternitate, Nicolae Neșovici! Maramureșul și iubitorii handbalului adevărat nu te vor uita niciodată!

GDL

Gluma zilei - Clasa politică actuală

 


Incredibila nesimțire!


Stăpânii lui Fritz și ai USR cer Comisiei Europene să nu deblocheze cele 770 de milioane de euro destinate României!

Critici dure în țară după ce PPE și grupul liberal Renew Europe i-au cerut președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, să nu deblocheze 770 de milioane de euro destinate României prin PNRR, dacă România merge mai departe cu modificarea legislativă care ar putea duce la încetarea mandatului lui Dominic Fritz la Primăria Timișoara.
Fostul premier Victor Ponta a reacționat fără perdea la solicitarea celor de la PPE și Renew.
„Hai că au ieșit STĂPÂNII lui Fritz și ai USR la luptă pe față! Când este vorba despre Gauleiterul Fritz și despre Sturmbannführerii din USR, nu se mai prefac că le pasă de statul de drept, de regulile europene și de toate celelalte ipocrizii și minciuni pe care le folosesc pentru a prosti „focile europene”. Acum vin direct cu pumnul și bâta peste noi!
Gata: cum își permit nenorociții aceia de români să se ia de oamenii lor?! Păi, Fritz și USR le dau miliarde de euro celor de la Rheinmetall, le dau bani pentru Ucraina și urmează să le dea companiile din energie. Ce le pasă lor de legile și de hotărârile judecătorești din România? Vax albina!
Ce contează Nicușor Dan? Ce contează PNL și UDMR, care sunt membre ale PPE, dar au votat legea ANI? Ce contează că nimeni nu ar îndrăzni să spună în Germania că un politician condamnat de un judecător trebuie să rămână în funcție?
Este ceva clasic în istorie: noi suntem colonia lor și nu avem voie să ne atingem de cei trimiși de ei să ne spolieze, pentru că suntem imediat sancționați „cu fermitate”!
Poate că acum înțelegeți cu toții cum a câștigat Klaus Iohannis alegerile din 2014, tocmai când România devenea independentă economic și politic.
Și poate că acum ne ajung atâta umilință și atâta jaf și îi izgonim pe toți „arendașii” care ne spoliază sub protecția stăpânilor lor de la Bruxelles!”, a comentat Victor Ponta.

C.L.

Sfatul specialistului. Ce se întâmplă cu o casă sau un teren rămase moștenire dacă succesiunea nu este dezbătută


 Numeroși români locuiesc sau plătesc taxe pentru case și terenuri înscrise încă pe numele unor rude decedate cu ani în urmă. În lipsa certificatului de moștenitor, persoanele îndreptățite nu pot, de regulă, să vândă, să doneze sau să ipotecheze imobilul, iar includerea acestuia în lucrările gratuite de cadastru derulate de ANCPI nu înlocuiește procedura succesorală. Legislația stabilește însă termenele, costurile și demersurile necesare pentru înscrierea drepturilor în cartea funciară. Legislația în vigoare stabilește însă o procedură clară, de la deschiderea moștenirii și exercitarea dreptului de opțiune succesorală până la costurile care pot apărea în cazul întârzierii și înscrierea definitivă a proprietății pe numele persoanelor îndreptățite.

 Potrivit Codului civil, moștenirea se deschide chiar în momentul decesului, la ultimul domiciliu al persoanei dispărute, astfel încât bunurile nu rămân niciodată fără titular doar pentru că procedura notarială nu a fost inițiată. Certificatul eliberat de notar nu creează, așadar, dreptul de moștenire, ci dovedește cine are calitatea de succesor, ce bunuri intră în masa succesorală și care este întinderea drepturilor fiecăruia. Cât timp acest document lipsește, evidențele de carte funciară nu se actualizează automat cu numele urmașilor. Dacă imobilul era intabulat înainte de deces, în cartea funciară va continua să apară, de regulă, numele fostului proprietar, până când moștenitorii își înscriu drepturile pe baza actelor corespunzătoare. Folosirea locuinței, achitarea impozitelor locale sau menționarea unei persoane în registrul agricol nu țin locul certificatului de moștenitor și nu sunt suficiente, luate separat, pentru transferul proprietății în acte. Succesiunea poate fi dezbătută și după mulți ani, dar cu respectarea unor condiții.

 Legea nu impune un termen general după care procedura succesorală ar deveni imposibilă. Dosarul poate fi deschis oricând, însă notarul public are obligația de a verifica dacă persoanele îndreptățite și-au exercitat opțiunea succesorală în condițiile prevăzute de Codul civil. Termenul general pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorală, prin acceptarea moștenirii sau renunțarea la aceasta, este de un an de la data decesului. Cu cât trece mai mult timp, cu atât demersurile devin mai anevoioase, mai ales atunci când se succed mai multe generații fără ca vreuna dintre ele să fi finalizat propria succesiune, actele se pierd sau membrii familiei implicați nu mai pot fi identificați. 

Conform Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum și a secretarului consiliului local al localității în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moștenirii.

 În etapa de instrumentare a dosarului, notarul examinează certificatul de deces, actele de stare civilă, un eventual testament, declarațiile de opțiune succesorală, dar și înscrisurile privind bunurile lăsate de defunct. Sunt analizate, după caz, titlurile de proprietate, contractele încheiate în timpul vieții, hotărârile judecătorești, extrasele de carte funciară și certificatele de atestare fiscală. Certificatul de moștenitor face dovada calității succesorilor și a drepturilor pe care aceștia le dobândesc asupra bunurilor menționate în cuprinsul lui. Atunci când apar dispute referitoare la numărul persoanelor îndreptățite, la componența masei succesorale sau la mărimea cotelor, notarul poate suspenda procedura, iar părțile rămân libere să se adreseze instanței competente. 

După soluționarea cauzei, informațiile privind imobilele intabulate sunt transmise biroului de cadastru și publicitate imobiliară pentru efectuarea formalităților necesare. Dacă bunul nu era înregistrat, se solicită suplimentar documentația cadastrală aferentă. Se poate vinde o locuință înainte de finalizarea succesiunii? În practică, un imobil nu poate fi înstrăinat de persoanele care se consideră moștenitoare atât timp cât acestea nu își pot dovedi calitatea și cotele deținute. Orice notar chemat să autentifice o vânzare are obligația să verifice titlul vânzătorului și situația din cartea funciară înainte de a proceda la semnarea actului. Certificatul succesoral permite identificarea titularilor și înscrierea lor în evidențele de publicitate imobiliară. Când există mai mulți coproprietari, transferul întregului bun presupune acordul unanim, iar un singur succesor poate dispune, în principiu, numai de cota pe care o deține, după ce aceasta a fost stabilită potrivit legii. Impozitul de 1% după doi ani și excepția introdusă în 2026 Nefinalizarea succesiunii în termen de doi ani de la deces nu determină pierderea proprietății, însă poate avea o consecință fiscală. Potrivit art. 111 alin. (3) din Codul fiscal, pentru transmiterea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlu de moștenire nu se datorează impozit dacă procedura este dezbătută și finalizată în cel mult doi ani de la data decesului autorului succesiunii. După expirarea acestui interval, moștenitorii datorează un impozit de 1%, calculat la valoarea proprietăților imobiliare cuprinse în masa succesorală. Suma este distinctă de onorariul notarial, tarifele de publicitate imobiliară și eventualele cheltuieli necesare întocmirii documentației cadastrale. În 2026 a fost instituită o derogare temporară pentru procedurile afectate de blocarea sistemelor informatice ale Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Incidentul cibernetic produs la 14 iulie a făcut indisponibile serviciile informatice ale ANCPI, inclusiv aplicația de cadastru și carte funciară e-Terra, ceea ce a împiedicat temporar instrumentarea unor acte privind proprietățile. Prin Legea nr. 170/2026 s-a stabilit că impozitul nu este datorat pentru succesiunile dezbătute și finalizate până la 30 septembrie 2026 inclusiv, dacă termenul obișnuit de doi ani de la data decesului se împlinește în perioada 14 iulie-30 septembrie 2026. Ambele condiții trebuie îndeplinite. Termenul de doi ani trebuie să expire în intervalul indicat de lege, iar procedura succesorală trebuie încheiată cel târziu la 30 septembrie 2026. Simpla deschidere a dosarului sau depunerea documentelor înainte de această dată nu este suficientă. 

Cei al căror termen de doi ani expirase deja înainte de 14 iulie 2026 nu beneficiază de scutire și rămân obligați la plata impozitului de 1%, la fel cum nu se pot restitui sumele deja achitate pentru succesiunile finalizate anterior. Când poate fi achitat de ANCPI onorariul pentru certificatul de moștenitor Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 prevede un mecanism prin care Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară achită onorariile notariale pentru certificatele de moștenitor întocmite cu privire la imobile care au făcut obiectul înregistrării sistematice. Plata este realizată din veniturile proprii ale Agenției, în cadrul Programului național de cadastru și carte funciară. Facilitatea nu se aplică tuturor succesiunilor din România și nici oricărui imobil înscris în cartea funciară. Mecanismul este destinat procedurilor desfășurate în cadrul programului, la cererea primăriei, pentru proprietățile cuprinse în lucrările de înregistrare sistematică. După identificarea unei succesiuni nedezbătute, primăria sesizează camera notarilor publici competentă, în vederea repartizării cauzei unui notar. Certificatele emise prin această procedură poartă mențiunea că au fost eliberate la solicitarea autorității locale, în cadrul Programului național de cadastru și carte funciară, și sunt intabulate din oficiu. Plata onorariului este efectuată de ANCPI, prin oficiul teritorial competent, în contul notarului care a instrumentat dosarul. Mecanismul poate acoperi certificate de moștenitor, certificate suplimentare, de legatar sau de vacanță succesorală, dacă sunt îndeplinite cerințele legale și procedurale. Cuantumul onorariului notarial achitat de Agenția Națională pentru eliberarea de către notarii publici a certificatelor de moștenitor, a certificatelor de moștenitor suplimentar, a certificatelor de legatar și a certificatelor de vacanță succesorală, întocmite cu privire la imobile ce au făcut obiectul înregistrării sistematice, se stabilește, la propunerea Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, prin ordin comun al ministrului justiției și al directorului general al Agenției Naționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Onorariul nu mai este achitat de Agenție dacă certificatul este eliberat după împlinirea unui termen de doi ani de la data finalizării înregistrării sistematice. 

 Dispariția exemplarului deținut de familie nu înseamnă neapărat că titlul de proprietate nu mai poate fi dovedit. În funcție de natura documentului, poate fi solicitat un duplicat sau o copie din arhiva instituției care l-a întocmit ori care îl păstrează în prezent. Pentru un act notarial, cererea se adresează biroului în arhiva căruia se află înscrisul sau camerei notarilor care a preluat fondul respectiv; hotărârile judecătorești pot fi obținute de la instanța competentă, iar pentru titlurile emise în baza legilor fondului funciar trebuie contactate autoritățile care dețin documentația aferentă. Un duplicat al actului notarial are aceeași forță probantă precum originalul, dacă a fost eliberat potrivit legii. O simplă fotocopie, o chitanță de plată a taxelor locale sau o mențiune din registrul agricol nu capătă, în schimb, valoarea unui titlu doar pentru că documentul principal lipsește.

 Lucrările de înregistrare sistematică includ o etapă obligatorie de publicare a documentelor tehnice ale cadastrului. Conform Legii nr. 7/1996, acestea rămân afișate timp de 60 de zile la sediul stabilit de primărie și pe pagina de internet a ANCPI, interval în care proprietarii, posesorii și moștenitorii trebuie să verifice amplasamentul, limitele, suprafața, categoria de folosință, construcțiile și datele titularului înscris. Atunci când persoana menționată este decedată, familia are datoria de a controla dacă defunctul a fost identificat corect și dacă bunul corespunde documentelor pe care le deține. Cererile de rectificare pot fi depuse în perioada afișării publice, însoțite de înscrisurile care justifică modificarea solicitată. După deschiderea cărților funciare, corectarea eventualelor neconcordanțe poate necesita formalități administrative, notariale sau judiciare suplimentare.

  Nedezbaterea succesiunii nu determină pierderea automată a casei sau a terenului și nici trecerea bunului în proprietatea statului. În evidențele de cadastru și carte funciară, imobilul poate figura în continuare pe numele titularului decedat, în timp ce persoanele chemate la moștenire întâmpină dificultăți în dovedirea drepturilor și în efectuarea unor acte precum vânzarea, donația sau ipotecarea. Folosirea proprietății și achitarea taxelor locale nu conferă, prin ele însele, un drept exclusiv asupra acesteia. Clarificarea situației presupune dezbaterea procedurii succesorale, stabilirea moștenitorilor care au acceptat moștenirea și a cotelor care le revin, urmată de înscrierea drepturilor în cartea funciară. Dacă există mai mulți titulari, proprietatea rămâne în indiviziune până la efectuarea partajului. Amânarea demersurilor poate genera costuri fiscale suplimentare și poate favoriza apariția neînțelegerilor, fără ca trecerea timpului să țină locul certificatului de moștenitor. 


Editor : C.S.


DREPTUL LA NEUITARE ...

Prefectura județului Roman, august 1916.

Îndată după intrarea României în război, a fost expediată către toate parohiile din județul Roman, o scrisoare pastorală a episcopului Teodosie Atanasiu, prin care se făcea apel la solidaritate și rugăciune pentru izbânda armatei: "Acum, când armatele române pornesc pe câmpul de luptă, pentru apărarea patriei și înfăptuirea idealului nostru național, gândul nostru al tuturor trebuie sa fie îndreptat către Cel Atotputernic...
Bunul Dumnezeu să binecuvânteze neamul nostru!"
În același timp, prefectul județului Roman, George Kapri, a adresat o scrisoare tuturor locuitorilor județului, cu titlul:
”APEL ȘI SFATURI CĂTRE PUBLIC”, îndemnându-i pe toți la solidaritate, unitate, patriotism și chiar îndemnul la rugăciune pentru izbânda armatei noastre.
„...Luați aminte că se hotărăște soarta neamului, care vrea să trăiască liber, de sine stătător, într-o ROMÂNIE MARE!".

Florin TUSCANU


Sus nația!

 


MERDENELELE, săriți că viiin rușii, huo putiniștilor „sugeraniști” care ne scoateți din Europa, Trump ucigașule ia-ți labele de pe noi și nu mai omoră copii.
Astea’s marile probleme pe care le dezbate cu nesaț românul educat de presă „de specialitate”. Are și el cu ce să-și piardă timpul pe uliță la o șuetă … politică așa cum l-a învățat Rică Venturiano.
Că doar nu l-o afecta că de 4 (patru luni!!) nu are guvern și nici nu se vede vreunul la orizont. Păi ce, treburile se rânduiesc la București, nu la Bruxelles?
Las’ că merge și așa p’aci prin Românica.
Iar la următoarele alegeri, tot ce ni se spune vom vota, că doar suntem oi ascultătoare și mergem acolo unde suntem mânate de ciobani. Până atunci hăhăim și-i dăm cu huo.
Văzând, de acolo de sus, că ceea ce ce se întâmplă pe malul Dâmboviței a depășit până și închipuirea lor, Caragiale râde în hohote, iar Eminescu varsă lacrimi amare. Dar cine să le mai citească profețiile?
Mai bine le rupem cu ură fotografiile în Parlament și le dărâmăm busturile ca să le piară amintirea în veci.
„Sus nația!”

(Mircea Popescu)

Fotografia zilei - Actrița Blake Lively

 


Semnificațiile zilei de 25 august 2026


EVENIMENTE 25 august

Nașteri

Decese


Sursa: Wikipedia