luni, 16 martie 2026

Andrei Marga: Ieșirea din criza europeană


În țări din Europa sunt destui cei care iau „ceea ce se spune” și „ceea ce se cere” de către actuala Comisie Europeană sau autorități naționale de azi ca fiind normal și oportun. Se admite reflex că „autoritatea” este cu normalitatea, chiar dacă faptele denotă altceva! „Corectitudinea politică” de stil nou nu se dezminte.

 Alții, întrucât realitățile vieții sunt nemulțumitoare, cheamă la opoziție. Ei consideră că abia propria lor minte spune ce-i normal și oportun și se mulțumesc cu aceasta.

Aceste două curente se înfruntă astăzi în viața publică a Europei. Primul dă oportuniști, care nu văd că pot fi soluții mai bune decât cele aplicate de către autorități. Și care nu sesizează că lumea s-a schimbat, încât noi orizonturi trebuie deschise. Al doilea dă activiști care nu examinează suficient stările de lucruri pentru a deschide calea unei schimbări. Criza actuală a Europei se datorează primului curent și va persista câtă vreme al doilea curent nu articulează antidotul.

Sunt, însă, de părere că există alternativă la cele două curente de pe scena actualității. Această alternativă presupune trei premise: considerarea fidelă a faptelor și neajunsurilor de astăzi, punerea sub semnul întrebării a ceea ce este și ridicarea gândirii la întregul situației și la configurarea ieșirii din ea. Doar astfel se trece dincolo de ceea ce este nemulțumitor și întreținut de propagandă, rezolvând mai bine problemele existente.

Să facem cât mai intuitivă această posibilitate evocând ceva mai detaliat cele două curente, pentru ca apoi să conturăm soluția.

Iau ca ilustrare a primului curent o carte de reportaje care vor să capteze, prin exemple, starea Europei zilelor noastre. Din logică știm că se poate argumenta practic aproape orice pe lume cu exemple, dar trecem peste acest aspect, căci întrebarea pe care cartea o pune – Cum stau valorile europene pe teren? – este binevenită. Cartea, scrisă de un tânăr scriitor, Alex Rühle (Europa – wo bist du? Unterwegs in einem aufgewühlten Kontinent, DTV, München, 2022), este pandant, după ani, la o carte importantă (Hans Magnus Enzensberger, Ach Europa. Wahrnehmungen aus sieben Länder, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1987).  Și ea recurge la o modalitate în sine valoroasă de răspuns la întrebare: să călătorești, să vezi, să discuți cu cei care trăiesc la fața locului.

Momentul ales de autor este posterior celor trei evenimente ale ultimelor decenii: Brexit, pandemia Corona, izbucnirea războiului din Ucraina. Autorul călărorește cu tren, autobuz și altele de la Atena, în fiecare direcție – în Est, Centru, Vest și Nordul Europei. Nu dă portrete complete ale vreunei situații, dar speră să le sugereze, fie și din fragmente. El știe că baza sa factuală este strâmtă, încât generalizările sunt anevoioase.

Vis-a-vis de „comunitatea de valori (Wertegemeinschaft)” ce se proclamă Uniunea Europeană, prima întrebare la care autorul răspunde este: Se simt europenii pe picior de egalitate? Teza sa este că, în acești ani, „în Europa suntem acum <o comunitate a angoasei (wir sind eine Angstgemeischaft)>” (p. 12) – o comunitate înfricoșată că cineva vrea să ne ocupe.

Alex Rühle face câteva observații demne de menționat. Bunăoară, „țările Europei de Est nu au devenit niciodată parteneri la fel de legitimi; după prăbușirea economiilor lor șubrede și vânzarea totală a ultimelor structuri către firmele occidentale, ele sunt mai degrabă regiuni furnizoare de forță de muncă – ceea ce le epuizează complet atât din punct de vedere demografic, cât și intelectual” (p. 40). Se pot găsi exemple de justiție rizibilă față de oponenți politici în Italia (p. 91). În Catalunia continuă discuția despre autonomie, în Croația se dă atenție „naționalismului lingvistic (Sprachnationalismus)”, în România nu s-a ajuns la lămurirea trecutului. Alex Rühle găsește pe continent prea puțin din ceea ce ar trebui să însemne o „comunitate a valorilor”.

El invocă însă multe fapte de viață de pe „continentul răscolit”. De pildă, disponibilitatea la a-i ajuta pe copiii din Etiopia (p. 24), de a trăi cu mai puțin și de se dedica altora (p. 31), în Serbia – „mândrie națională rănită, care nu trebuia rănită” (p. 33), pe aeroportul din Cluj-Napoca o mulțime pleacă, în plină pandemie și sub riscurile respective, la munci agricole în străinătate (p. 39), te simți în Europa chiar în locuri din Europa care nu sunt cele ale tale (p. 71), primul ministru al Sloveniei acuză acțiunea procuraturii Uniunii Europane ca „intervenție sorosistă” în treburile țării sale (p. 73-74), în Franța se perorează despre „extremismul de dreapta”(p. 106) în vreme ce Emmanuel Macron – ostil „simțului comunității” – creează mai mult confuzii riscante pentru democrație (p. 121), catalanii rămân decepționați de Europa  (p. 137), se amână indefinit clarificarea privindu-i pe cei douăsute de mii de evrei omorâți în Lituania (p. 322), se petrece intrumentarea imigrației contra Uniunii Europene (p. 342) în unele țări.

Autorul recurge la exemple elocvente pentru a sugera atmosfera. Anume, Parlamentul european nu decide mai nimic, dar aprobă cam orice propune Comisia Europeană (p. 215), Jacques Delors mărturisea că Uniunea Europeană funcționează ca un fel de  „Unidentified Political Object” (p. 214), Guy Verhofstadt a numit alegerea lui Ursula von der Leyen la intervenția, peste reguli, a președintelui francez, „catastrofă a anului 2019”, care nu ar trebui să se repete (p. 217), Joseph Borell a spus că „ne place lumea lui Kant, dar noi trebuie să ne pregătim să trăim în lumea lui Hobbes” (p. 103). Între timp, distopiile sunt „cel mai important aliment de bază care întreține tineretul” (p. 403) – ceea ce spune cam totul.

Întrebarea pe care eu o pun aici este dacă nu cumva această colonizare precumpănitor negativă a viitorului nu se datorează și criteriilor eronate ale lui Alex Rühle și ale unui întreg curent. În cartea Europa – wo bist du? se preiau clișee de evaluare dintr-o propagandă plină de fixații, care a ocupat scena publică de câțiva ani. În loc ca în Europa să se stimuleze discuția factuală și argumentativă, se extind deocamdată dogme de gust îndoielnic, care îl iau pe Mateo Salvini drept „populist de dreapta” (p. 89), pe Borisov, Babis, Jansa drept „populiști” (p. 176), pe Victor Orban drept „stăpân solitar (Alleinherscher)” (p. 139), și consideră că, odată cu înfrângerea electorală suferită de Marie Le Pen, „fascismul a fost stopat” (p. 176), după ce Vladimir Putin este diabolizat (p. 12), ca ceva de la sine înțeles. Este o propagandă cu explicații infantile – venirii lui Donald Trump la Casa Albă i s-ar datora, de pildă, Brexitul și ascensiunea partidului „Alternative fur Deutschland” – cu evaluări eronate – precum deformarea nevoii de justiție care s-ar fi exprimat clar în Polonia (p. 348), cu recomandări aberante – „de ce UE pompează bani în naționalisme adverse Europei?” (p. 139), „de ce se mai fac afaceri cu China și Rusia?” (p. 139). O propagandă oricum lipsită de simț istoric. Cei care conduc acum Ungaria, Polonia, Cehia sunt opuși de autor lui Antal, Havel, Valesa (p. 351) și nu ar face decât „transformarea democrațiilor din țările lor în democraturi” (p. 403). Pentru Alex Rühle doar criticii conducerilor actuale din țările dezagreate de actuala Comiei Europeană ar fi de ascultat.

Această pliere la „ceea ce spune Comisia Europeană” și la „ceea ce se cere” propaganda acesteia, în pofida neajunsurilor, pe care chiar Alex Rühle la constată, culminează cu teza sofistică cu care europenii sunt speriați de propaganda de azi, după care UE este oricând de preferat Chinei și Rusiei. Nu este bine cum este, se spune, dar „a rămâne împreună este mai bine” (p. 405-406). Teza este sofistică din cel puțin două motive: europenii nu trebuie să-i imite pe alții, ci s-ar cuveni să-și dea ei înșiși soluțiile, iar dacă vecinul se întâmplă să aibă gripă, oare europenii nu ar trebui să se preocupe să nu se gripeze? În definitiv, de ce Europa unită să nu producă ea însăși societăți mai bune? Peste toate, se ignoră faptul că nicio societate nu mai este cea de acum patruzeci de ani – toate s-au schimbat.

Observând aceste clișee propagandistice din cartea Europa – wo bist du? Unterwegs in einem aufgewühlten Kontinent, nu poți să nu te întrebi: european este ceva static, sau ceva pe care oamenii liberi și pricepuți îl creează? Nu cumva, azi, analizele Europei trebuie puse ele însele în mișcare sub aspectul criteriilor?

Consider că a fi european nu este ceva static. Doar propaganda îl poate considera astfel.  Îmi dau seama că acel concept al culturii europene pe care l-am articulat cu decenii în urmă este mai bun, fiind axat pe geneza europenității. Cum știm, Europa a adus pe scena istoriei inovații care i-au și asigurat specificul cultural: tehnica de producție bazată pe știința modernă; economia cu randament; administrația rațională; dreptul care promovează individul înzestrat cu libertăți și drepturi inalienabile ca subiect și scop, suveranitatea și generalitatea legii; derivarea voinței politice din dezbatere publică a chestiunilor de interes general; cultură spirituală întemeiată pe cercetarea și transformarea realității conform scopurilor umane (A. Marga, Filosofia unificării europene, EFES, Cluj-Napoca, 2006, pp. 44-52). Din toate acestea s-a alimentat reușita istorică a Europei și, desigur, prestigiul ei.

Observând însă stagnarea de azi în neajunsuri – noua secundarizare a Europei, altădată centru al istoriei mondiale, noua ei scindare, reizbucnirea de războaie, scăderea competitivității, crizele economice, de legitimare, de motivație și de creativitate care o brăzdează, debusolarea care s-a instalat – suntem nevoiți să ne întrebăm ce este de făcut? Sunt de părere că Europa trebuie pusă în mișcare cu inovații pe coordonatele propriei ei culturi, valorificând opinii diverse.

În ultimele decenii s-a aplicat neoliberalismul și s-a crezut că istoria se sfârșește cu acesta. Nu este deloc adevărat! Libertățile și drepturile individuale care au creat modernitatea nu numai că nu au fost duse mai departe, dar au fost nu odată strivite sau măcar deformate. Azi trăim momentul în care aceste libertăți și drepturi se cer apărate și, pe cât se poate, lărgite. Nu este soluție stagnarea în organizări existente, ci se cer trepte noi de libertate și de exercitare a drepturilor indidivuale și comunitare. Până atunci, este însă nevoie de ieșirea din blocajul propagandistic în care se stăruie.

Un alt curent din viața actuală a Europei, opus primului, și-a dat seama de împrejurarea că ceea  ce este trebuie cumva depășit, după ce a constatat că Uniunea Europeană a trecut pe neobservate într-un „iluzionism restaurativ” periculos, încât trăim într-o „optimizare a falsului”, cu o „politică în mod cronic de ieri” (Harald Welzer, Selbst denken. Eine Anleitung zum Widersrand, Fischer, Frankfurt am Main, 2025, p. 93). Nu în acest fel se iese din dificultățile existente.

Max Weber a formulat faimoasa diagnoză a intrării oamenilor, pe măsura dezvoltării moderne, într-o „carcasă tare ca oțelul a supunerii”. Treptat, libertățile nu vor mai putea ajunge până la cer și vor declina – observa celebrul sociolog. Nu mai trăim, însă, în „stahlerne Gehäuse der Hörigkeit”, cum spunea Max Weber, ci într-una raționalizată, „inteligentă”, „ein smartes Gehäuse der Hörigkeit” – în care indivizii se simt confortabil, dar nu realizează că deja în libertățile lor procedează la limitarea libertăților. În definitiv, și cele mai simple produse care le facilitează viața, de la telefonul mobil, la automobil și avion, antrenează organizări ce limitează libertățile și drepturile oamenilor.

Acest curent argumentează că acum este de revenit de la simpla perpetuare a ceea ce este, la „a gândi (denken)” realitățile, începând cu asumarea de către fiecare a gândirii și a o dezvolta inclusiv ca „gândire de sine (selbst denken)”. Nu ajunge, desigur, „gândirea (Denken) – totdeauna mai trebuie făcut ceva pe lângă „gândire” pentru a schimba stările de lucruri. Mai cu seamă că, astăzi, premisele pentru a face din „gândire” forța de schimbare a stărilor de lucruri sunt altele.

Densitatea mediatică este ridicată, încât este greu de trecut de ea, iar consumismul schimbă percepții, reprezentări și idei – „consumismul a devenit totalitar” (p. 20). Ca urmare, iluminismul nu mai poate rămâne azi doar la răspândirea cunoștințelor științific stabilite –„iluminismul înseamnă astăzi: dobândirea capacității de a face distincții”(p. 20) într-o epocă în care „signatura prezentului este mai curând că noi, în mod voluntar, ne îndreptăm spre carcasa înalt modernă a supunerii” (p. 20-21).

 

Se cuvinte însă constatat că modernitatea ne-a dat instrumentele eliberării în raport cu natura, iar societatea modernă a mers pe această cale. Dar este nevoie deja de eliberare mai departe (p. 27), în raport cu alte realități. Rămânând la „consumism și totalizarea pieței” (p. 28), pe care le ia propagandistic ca „sfârșit al istoriei”, neoliberalismul rămâne sub nivelul realităților. În fapt, nu numai că „socialitatea” s-a modificat în cursul istoriei moderne, dar a început să fie distrusă tocmai cu mijloacele unui iluminism lipsit de reflexivitate.

Între timp, în întreprinderea de producere de bunuri a modernității s-a acumulat un uriaș potential de a distruge „socialitatea”. De aceea, astăzi se justifică „rezistența (revolta)” cuprinzătoare a oamenilor: „rezistență contra distrugerii fizice a fundamentelor viitoare ale supraviețuirii, contra extractivismului, dar și rezistență contra ocupării socialului. Rezistență contra renunțării voluntare la libertate. Rezistența contra prostiei. Rezistența contra înșelării de sine. Rezistența contra înșelării de sine, ce-și spune cu ușurință: <da, mi-e indiferent, nu mă privește, totuși>” (p. 30).

În orice caz, trebuie acceptat că „există infrastructuri nu doar materiale și instituționale, care marchează existența și deciziile noastre, ci și mentale” (p. 89). Astăzi, și aceste structuri mentale, având o greutate mai mare, trebuie luate în considerare și puse în mișcare.

Numai că trebuie trase consecințe din împrejurarea că viața oamenilor presupune nu doar cunoașterea, ci și „continuitatea istoriei și lumea trăită a vieții (Lebenswelt)” (p.90). Aici este punctul în care iluminismul este limitat: poți face iluminarea prin cunoaștere, poți promova „multă educație pentru dezvoltare durabilă”, cum se spune astăzi, dar realitățile să nu se schimbe.

Altfel spus, iluminismul rămâne parte a realității pe care vrea să o depășească. El nu ia în seamă împrejurarea că deja în libertățile lor indivizii procedează astăzi la limitarea libertăților și se supun de la sine unei „autodematurizări (Selbstentmündigung)” (p. 121). Așa stând lucrurile, devine imperativă o schimbare – trecerea „de la pasivitate, la activitate, de la permisiune, la opunere, de la servire, la satisfacere”. Acum, „a se lua din nou în serios pe sine (zum -sich – selbst – wieder – Ernst – nehmen)” (p. 191) este deviza adecvată.

La scara istoriei, ar fi cazul evoluției spre o „modernitate sustenabilă (nachhaltigen Moderne)” (p. 191). Nu-i suficientă apelarea la teorii științifice – „socialitatea” are nevoie de mult mai mult,  democrația are nevoie de democratizare, înainte de orice.

La întrebarea cum vrem să trăim, este de răspuns apelând la valori – ca rezultate ale unui praxis social (p. 193). „Inteligența practică” – în accepțiunea aristotelico-kantiană a „practicului”, ca ceva ce privește interacțiunile dintre oameni, devine actuală (p. 413). Ea este chemată să deschidă câmpul proiectelor privind conviețuirea.

Nu este nevoie de mișcări politice în format mare, dar rămân utile grupuri care lansează o deșteptare a cetățenilor pe calea „gândirii de sine” (p. 414). Este timpul revenirii la obiective ca libertate, democrație, drept, egalitate a șanselor, educație, sănătate (p. 417), doar ele putând scoate oamenii din crizele de azi.

Sunt de părere că soluția la criza europeană de azi este alta decât continuarea fără schimbări  a ceea ce este și decât alunecarea într-un activism care pune probleme reale, dar nu configurează matur dezlegarea lor. Pentru a fi realistă, soluția ne cere să luăm în seamă împrejurarea de importanță fundamentală că societatea modernă a fost construită pe libertățile și drepturile individuale inalienabile, dar și împrejurarea că, în timp, diversele puteri le-au copleșit.

Azi este de recunoscut că înseși libertățile, drepturile și democrația au fost luate sub controlul diferitelor forțe și desfigurate. Nu mai poți ieși din crize fără a le curăța de circumstanțieri și a le reconstrui. Este clar, de pildă, că statul de drept nu se apără sacrificând drepturile și libertățile fundamentale ale individului, cum se face într-o sofistică de astăzi. „Independența” justiției nu se cultivă prin mituirea magistraților – cum se procedează în țări sărace. Cel nemulțumit de organizările și realitățile existente nu este automat „extremist”, cum se postulează de către Comisia Europeană și se repetă apoi de pastișori interesați să se opună libertăților și drepturilor prevăzute în Constituții.  Democrația nu se reduce la cultivarea de proceduri, ci include dreptul la inițiativă al fiecărui cetățean. O democrație care se proclamă singura posibilă este contradicție în termeni. Aidoma dezvoltării, nici democrația nu este posibilă fără meritocrație și în afara suveranității naționale. Democrația nu închide ochii în fața nevoii de schimbare.

Se poate discuta îndelung despre libertăți și drepturi oriunde și oricând. Azi, ar trebui însă învățat din nou ceea ce nu s-a învățat destul sau a fost trivializat din emergențele care au propulsat societatea modernă: formarea idealismului german, care a făcut dintr-o țară centrul creativității, formarea individualismului american, care a unit individualutatea și dedicarea către cauze publice și a propulsat o altă țară în avangarda modernității, formarea creativității evreiești moderne, care a plasat reprezentanții unei comunități în fruntea mișcării pentru descoperiri și creație, și formarea creativității chineze de astăzi, care urcă continuu în importanță universală.

Faptul poate fi înțeles cât se poate de intuitiv sesizând că există în societatea modernă diferite libertăți: „de a spune nu” – să o considerăm pe aceasta „libertate negativă”; „de a te sustrage” – sau „libertatea evadării”; „de a schimba situații” –  sau „libertatea pozitivă”; și „libertatea de a crea tu însuți” – să o numim „libertate creativă”. Fiecare dintre emergențele care au distins modernitatea a exploatat într-un fel propriu „libertatea creativă” a omului. Din aceste exploatări este azi de învățat. (Din volumul Andrei Marga, Noua criză a Europei, Editura Alexandria, Suceava, 2026, în curs de apariție)

Autor: Andrei MARGA

 Sursa:  <a href=”http://www.andreimarga.eu“>Andrei Marga</a>

GLUME 12

 


501. - Alo, iubita! După serviciu merg la o bere cu băieții...

- Repetă te rog, ce-ai zis?

- Vin direct acasă, draga mea!

+ + +

502. - Doi soți fac o înțelegere:

- de câte ori unul înșală, va pune un bob de orez într-un borcan. După 50 de ani, soțul avea 7 boabe în borcan, iar soția 5.

- Mă scuzi , draga mea, că te-am înșelat de două ori în plus! spune soțul.

- Nu te mai scuza, răspunde soția, din borcanul meu am făcut de două ori sarmale și o dată orez cu lapte.

+ + +

503. - Dintre toți elevii mei, doar Ionică a rămas în România.

- Bravo lui, mare patriot! Dar ce face?

- Face închisoare!

+ + +

504. - Chelner, puiul ăsta e doar piele și os!

- Vreți să vă aduc și penele?

+ + +

505. - Iubita mea, când o să mănânc și eu micul dejun în pat, ca unii dintre prietenii mei, care se laudă cu așa ceva?

- Când o să fii internat la spital!

+ + +

506. - Doctore, este adevărat că pe mine mă operează studenții?

- Da!

- Și dacă nu le reușește operația?

- Le dăm note mici!

+ + +

507. - Costele, de unde ai vânătaia aia la ochi?

- De azi noapte! Înainte de culcare m-am rugat cu nevastă-mea și când am ajuns la „Și ne păzește de cel rău”... m-am uitat către nevastă mea!

+ + +

508. - La Radio Erevan, un ascultător întreabă:

- Se poate da vreo definiție cheliei?

- Radio Erevan răspunde:

- Desigur ! Se poate spune că chelia este o cărare multilateral dezvoltată!

+ + +

509. - Măi, Gheorghe, să ști că o să divorțez de tine, toată ziua bei...

- D-apăi, măi Mărie divorțează... și toată lumea  o să zică: „O vezi pe aia? Până și Gheorghe bețivul a lăsat-o”!

+ + +

510. - Măi Ioane, tu când ești beat poți merge drept?

- Da...! Drept în șanț!

+ + +

511. - Doi bărbați, în rai:

- De ce ai murit?

-Am murit de frig. Dar tu?

- Am murit de bucurie.

- Adică?

- M-a sunat cineva spunând că la mine acasă era un bărbat cu soția în pat. Am ajuns acasă, l-am căutat și nu l-am găsit nici în dulap, nici în grădină, așa că am murit de bucurie.

- Băi... de ce nu te-ai uitat și în frigider?

+ + +

512. - Dacă femeile tot au început să ceară bărbații în căsătorie, măcar să o formuleze corect: „Dragule, vrei să-ți mănânc zilele, liniștea și banii pentru tot restul vieții?

+ + +

513. - Polițistul oprește o mașină. Femeia de la volan îi întinde geanta și îi spune:

- Vă rog să căutați dvs.  permisul pentru că mi-am uitat ochelarii acasă și nu văd nimic fără ei.

+ + +

514. - Măi, femeie, nu te-ai gândit la viitorul tău atunci când ai furat rochia din magazin? întrebă judecătorul.

- Ba da, domnule judecător, tocmai de aceea am luat-o mai mare cu două numere.

+ + +

515. - Maria la vrăjitoare:

- Mă iubesc doi bărbați. Spune-mi, cine din ei va fi norocosul?

- Va fi Vasile. Tu te vei căsătorii cu Ion.

+ + +

516. - Un polițist vede un șofer venind spre el și-i strigă:

- Oprește! Nu vezi că n-ai faruri, nici numere, nici centură?

- Șoferul:

- Dă-te din drum că n-am nici frâne.

+ + +

517. - Nu există prost mai mare ca mine îi spune râzând un tânăr iubitei sale blonde. Aseară căutam telefonul... cu lanterna de la telefon!

- Iubita:

- Și unde era?

+ + +

518. „Un alcoolic se privește dimineața în oglindă și își vede nasu roșu, ochi injectați și cu obrajii palizi. Se întreabă:

- Cum să nu bei cu fața asta?

+ + +

519. - De ce ai furat mașina?

- Am vrut să merg la vărul meu în vizită!

- Și nu puteai să iei tramvaiul?

- Nu, pentru că  de tramvai  nu am carnet!

+ + +

520. - Deținut, de ce la tine nu vine nimeni în vizită? Ce n-ai rude?

- Cum să  nu am, am!... dar toți sunt deja, aici!

+ + +

521. - Două prietene se întâlnesc la nuntă:

- Vai, dragă, ce rochie frumoasă ai! De unde o ai?

- De la Paris, e penultimul răcnet.

- Cum ultimul răcnet?

- Păi, ultimul răcnet l-a scos soțul meu când a văzut prețul!

+ + +

522. - Soacră mea e ca și un ziar cotidian...!

- Apare zilnic.

+ + +

523. - Cum s-a numit soacra lui Adam?

- Adam nu a avut soacră.

- El trăia în paradis!

+ + +

524. - Iubitule, azi e ziua mea de naștere! Sper că n-ai uitat!

- Sigur că nu! Vezi limuzina aia roșie parcată pe marginea drumului?

- Vai, dragul meu, este extraordinară!

- Ei bine, ți-am cumpărat un ruj de buze aceeași culoare.

+ + +

525. - Mărie, dacă ai câștiga 100 de milioane la Loto, m-ai mai iubi?

- Mi-ar fi tare dor de tine, dragul meu!

++ +

526. - Poate o Dacie să atingă viteza de 200 km. la oră?

- Da... în cădere liberă... de pe Transfăgărășan!

+ + +

527. - Nu o mai las pe nevastă mea la volan. Conduce atât de prost, încât astăzi GPS-ul a început să spună...Tatăl nostru!

+ + +

528. - Medicul chirurg îi spune preotului în dimineața operației:

- Vă operez azi părinte, dacă țineți neapărat, dar să știți că nu cos fiindcă astăzi este sărbătoare!

+ + +

529. - Ce e roșu și nu e bun pentru dinți?

- O cărămidă!

+ + +

530. - Ai venit la țanc, bunico! Zice bucuros nepoțelul, deschizând ușa, căci tata tocmai spunea:

- Că numai tu mai lipseai.

+ + +

531. Soțul către soție.

- Draga mea soție, pot să te întreb ceva?

- Da.

- Cum obții lumina cu ajutorul apei?

- Spălând geamurile!

+ + +

532 – Dragul mamei: tu faci religie la școală, te întreb ceva:

- Ai învățat despre cele 10 porunci?

- Da! Le știu pe toate.

- Atunci răspunde-mi: ce se întâmplă dacă nu respecți una din 10 porunci?

- Rămân nouă, mămică!

+ + +

533. - Ionel și Gigel la o bere:

- Gigele cum este soacră-ta? Cum poate fi!

- Dar a ta?

- A mea, parcă seamănă cu un condiment.

- Cum așa, întreabă Gigel?

- Păi, se amestecă în toate...

+ + +

534. - Iubitule, am slăbit 3 kg!

- Din cât?

- Din 118.

- Felicitări...!

- E ca și cum ai pierde o piuliță de la un tanc.

+ + +

  535. - O blondă ia cina cu soțul ei.

- Auzi , iubitule, mi-a spus azi un coleg de serviciu un banc cu blonde.

-Și, întreabă soțul?

- Am râs de era să cad din pat...!

+ + +

536. - Dragă, când eram tânără eram așa de prostuță! Se confesează o femeie unei prietene.

- Ei, dragă stai liniștită... tu încă arăți destul de tânără.

+ + +

537. - Vecine, pot s-o iau prin grădină spre gară?

Vreau să prind trenul de 7: 36...

- Treci, vecine!

- Iar dacă ai noroc și te simte câinele, ai să-l prinzi pe cel de la 7: 15....

+ + +

538. - Un apel telefonic la o agenție de turism: Faceți excursii în Egipt?

- Da, desigur.

- Spuneți-mi, vă rog, ce stațiuni sunt?

- Sharm-el-Sheick, Hurgata, Taba, Nuveiba...

- Oprește-te. Nuveiba. Nuveiba e bine!

- Când doriți să plecați, câte persoane?

- A, nu, noi nu plecăm. Noi doar rezolvăm integrame.

+ + +

539. - Un angajat intră în biroul șefului, smulge cablul telefonic din perete, îi aruncă hârtiile pe jos, îi toarnă cafea în cap și dă să-l bată, urlă, țipă la el.

- Colegii din birou strigă:

- Oprește-te, Fănică, noi am glumit, nu ai câștigat la loto.

+ + +

540. - Mama vorbește cu Bulă:

- Fiule, ți-am cumpărat manualele pentru școală, au fost foarte scumpe, te rog să ai grijă de ele!

- Bine mămică, îți promit; nici nu mă ating de ele!

+ + +

541. - O mamă a cumpărat fiului ei un costum de Halloween, ca să-și sperie prietenii.

- Mamă, ar trebui să scot eticheta cu prețul, nu?

Nu, lasă-l , să-l speriem și pe taică-tău!

+ + +

542. - O mamă tânără sună la salvare:

- Alo, copilul meu a mâncat nisip. I-am dat să bea apă. Ce trebuie să fac mai departe?

- Aveți grijă să nu se apropie de ciment!

+ + +

543. - Cum îi merge noului tău frățior, Popescule?- întreabă învățătoarea.

-  Lui îi merge foarte bine, dar mă tem că mama vrea să-l vândă.

- Cum așa?

- Păi, în fiecare zi îl cântărește.

+ + +

544. - Un copil plângea pe hol.

- Profesoara îl vede.

- Copile, de ce plângi?

- Un copil mi-a furat plăcinta.

- A fost cu intenție?

- Nu, cu brânză.

+ + +

545. - La pediatru, tatăl cu băiețelul de un an:

- Domnule doctor, sunt foarte îngrijorat! Copilul, până la vârsta asta, încă nu a deschis ochii!

- Dumneavoastră ar trebui să-i deschideți! Copilul este chinez.

+ + +

546. - De 1 aprilie Bulă vroia să păcălească și el pe cineva așa că se duce la maică-sa și îi zice:

- Mamă, s-a spânzurat tata în garaj! Maică-sa fuge plângând în garaj.

- Bulă, dar nu e nimeni spânzurat în garaj.

- La care Bulă răspunde:

- Păcăleală de 1 aprilie, tata e spânzurat în pod.

+ + +

547. - Zi de școală. Profesoara:

- Matache, la ce lucrează taică-tău?

- La guvernare!

- Treci în prima bancă.

 - Ionescule, la ce lucrează taică-tău?

- La Senat!

- Treci în prima bancă.

Bulă, la ce lucrează taică-tău?

- La poliție!

- Treci în prima bancă.

- Da unde lucrează la poliție?

- Nu știu, că azi l-au arestat!

+ + +

548. - Bulă este în instanță pentru divorțul părinților săi, judecătorul îl întreabă:

- Bulă, cu cine vrei să stai, cu tăticul tău?

- Nu, când este băut îi bate pe toți!

- Cu mama ta atunci?

- Nu! Zice Bulă, mama când e beată mă lovește și pe mine!

- Deci, cu cine vrei să trăiești?

- Cu naționala de fotbal a României, aceștia nu bat pe nimeni...

+ + +

549. - Cură de slăbire cu pește:

- Dimineața: Crap de foame.

- La prânz: Știucă n-am.

- Seara: Somn ușor!

+ + +

550. - Vameșul găsește o pușcă ascunsă în bagajele unui sicilial și-i zice:

- Ce-i asta?

- E un calculator.

- Mie mi se pareb că e o pușcă.

- Păi noi cu asta ne facem socotelile...

 

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, MM

Nu se schimbă mai nimic!


Cumulul pensie-salariul merge mai departe, doar „specialii” sunt afectați...deocamdată!

Guvernul României a anunțat că în anul 2026 va continua posibilitatea cumulului pensiei cu salariul în sectorul public, în special în domeniile sănătății, educației și altor sisteme critice. Măsura are scopul de a menține în sistem profesioniști cu experiență, mai ales în specialitățile deficitare.
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a precizat că ordonanța de urgență care permite cumulul pensiei cu salariul prevede clar că regulile generale de limitare nu se aplică concursului național de rezidențiat și nici altor examene pentru ocuparea posturilor temporar sau permanent vacante din spitale.
Totodată, procedurile administrative pentru recunoașterea profesională și eliberarea documentelor de atestare vor fi simplificate, astfel încât resursa umană din sănătate să fie protejată și timpii de soluționare a dosarelor să fie cât mai scurți.
„Sănătatea trebuie să meargă înainte. Aducem claritate pentru medici și farmaciști. Cei care devin cadre didactice își pot continua activitatea clinică fără birocrație suplimentară. Integrarea clinică se face simplu, astfel încât experiența și competența să rămână lângă pacient”, a declarat Rogobete.
Premierul Ilie Bolojan a explicat că persoanele care dețin pensii speciale se vor putea angaja în instituțiile statului doar dacă renunță la 85% din valoarea pensiei respective. În schimb, cei care au pensii de contributivitate și au ieșit la pensie pe baza vechimii nu vor întâmpina restricții privind cumulul pensiei cu salariul.
„Este o problemă de echitate, dar și de sustenabilitate economică. Sistemul de pensii nu mai este sustenabil dacă oamenii ies la pensie foarte tineri și intră imediat înapoi în sistem. Trebuie să ne asigurăm că avem suficienți angajați activi în economie”, a subliniat Bolojan.
Premierul a adăugat că proiectul de lege privind cumulul pensiei cu salariul va fi supus votului Parlamentului și poate face parte dintr-un pachet mai amplu de reforme ale administrației publice, care ar putea include interdicția cumulului pensiei în anumite condiții, reducerea perioadei de șomaj, comasarea unor instituții și clarificarea vârstelor de pensionare.
Guvernul argumentează că menținerea posibilității de cumul este necesară pentru a păstra în sistem profesioniști valoroși, pentru a facilita revenirea medicilor români din diaspora și pentru a evita blocaje administrative în spitale și alte instituții publice.
Prin măsurile propuse, autoritățile urmăresc să crească sustenabilitatea financiară a sistemului public de pensii și să asigure continuitatea serviciilor critice pentru populație.

C.L.

GLUME 11

 


451. - Bulă la armată:

- Bulă, felicitări, spune ofițerul la raport, am auzit că ați devenit tată.

- Nu chiar... soția mea a devenit mamă!

 

+ + +

 

452. - Bulă la școală:

- Ce faci, Bulă? De ce modifici nota în carnet?

- Păi, doamna profesoară, nu dvs. mi-ați zis adineauri să fac tot posibilul ca s-o corectez?

 

+ + +

 

453. -  Doi polițiști discută:

- De ce tot îți freci mâinile?

- Că mi-e frig...

- Da, de ce nu-ți bagi mâinile în buzunar?

- Acolo mi-s mănușile.

 

+ + +

 

454. - Un tip își vinde câinele. Cumpărătorul întreabă:

- Sănătos?

- Sănătos!

- Inteligent?

- Inteligent!

- Credincios?

- Cel mai credincios – a cincea oare îl vând.

 

+ + +

 

455. - Un polițist vine într-o zi acasă cu un televizor ultimul răcnet.

- De unde ai televizorul? întrebă soția.

- L-am câștigat la un concurs organizat de poliție.

- Ce fel de concurs?

-De matematică.

- Și ce v-au dat de făcut?

- „Cât fac 5 X 5”, iar eu, cu 17, am ieșit pe locul trei.

 

+ + +

 

456. - Alo, mama? Nevastă-mea încă nu a ajuns acasă. Cred că are un amant!

- Puiul mamii... de ce te gândești la ce este mai rău? Poate a fost lovită de o mașină!

 

+ + +

 

457. - Un purice iese din crâșmă, se uită în jur și apoi zice supărat:

- Băga- mi-aș picioarele, mi-au furat câinele!

 

+ + +

 

458. - Doi pensionari:

- Bă, tu mai ții minte pastilele care ni le dădea în armată ca să nu ne stea gândul la femei?

- Ce-i cu ele?

- Cred că la mine au început să-și facă efectul.

 

+ + +

 

459. - Un șofer este oprit de poliție:

- De ce ați băut?

- Mi-a născut nevasta!

- Și mortul din portbagajul mașinii?

- El e tatăl copilului!

 

+ + +

 

460. - Doi pensionari stăteau în parc pe o bancă, când văd o blondă. Unul dintre ei spune:

- Vezi blonda aia? Moare după mine!

- Cum așa, răspunde colegul cu invidie?

- Primul pensionar:

- Doar nu moare înaintea mea!

 

+ + +

 

461. - O doamnă intră în farmacie și îi cere farmacistului arsenic...

- Farmacistul întreabă:

- Doamnă, la ce vă trebuie arsenicul?

- Pentru ca să-l omor pe soțul meu!

- Doamnă, nu pot să vă vând arsenic pentru acest motiv, îmi pare rău, spune farmacistul.

- Atunci doamna scotocește în poșetă și scoate o fotografie cu soțul ei care făcea dragoste cu soția farmacistului.

- Acesta se uită la fotografie și spune:

- Aaa, mă iertați, doamnă, n-am știut că aveți rețetă...

 

+ + +

 

462. - Un cuplu mergea cu mașina pe un drum de țară fără să-și spună un cuvânt. O discuție anterioară se transformase în ceartă și niciunul dintre ei nu voia să se dea bătut. Trecând prin dreptul unui grajd cu măgari, porci, și capre, soțul întreabă sarcastic:

- Neamuri de-ale tale?

- Da, răspunde femeia, socrii și cumnații...

 

+ + +

 

463. - La o masă, într-un bar, stătea un nene care dădea pe gât pahar după pahar. De fiecare dată când termina câte un pahar, se uita în buzunarul cămășii.

- Intrigat barmanul îl întreabă:

- De ce vă tot uitați în buzunarul cămășii după fiecare pahar?

- Acolo am o poză cu nevastă-mea. Când mi se pare frumoasă, mă duc acasă!

 

+ + +

 

464. - Dacă ești urâtă, ești urâtă. Nu mă lua pe mine cu „frumusețea interioară”, că n-am ochelari cu raze X.

 

+ + +

 

465. - Iubitule, am slăbit 3 kg.

- Din cât?

- Din 118.

- Felicitări! E exact cum ai pierde o piuliță de la tanc!

 

+ + +

 

466. - Un tip încearcă să agațe o tipă:

- Bună, prințeso!

- Bună.

- Câți ani ai?

- Așa ceva nu se întreabă o femeie.

- Bine, hai să te iau altfel: ești pe lista cu iod a lui Rafila?

 

+ + +

 

467. - Doi colegi de muncă stau de vorbă:

- Dimineața, deșteptătorul are asupra mea efect de împușcătură.

- Înseamnă că sari imediat din pat.

- Din contră, mă întind parcă aș fi mort.

 

+ + +

 

468. - O blondă s-a dus în piață să cumpere miere.

- O întreabă pe vânzătoare:

- Bună ziua, aveți miere?

- Da, am de salcâm, de trandafir etc.

- Dar de albine nu aveți?

 

+ + +

 

469. - 87% dintre tineri au dureri de spate.

- Restul de 13% nu au computer.

+ + +

470. - Doctorul: Vedeți că operația  a reușit. De ce v-ați zbătut atât la anestezie?

- Dom doctor, io venisem să spăl geamurile.

+ + +

471. - O femeie către un venerabil bătrânel:

- Mă scuzați, nu am putut să nu observ ce fericit arătați! Care este secretul longevității dvs?

- Fumez trei pachete de țigări pe zi, beau câte o sticlă de palincă, mănânc slană și nu fac niciodată sport.

- Nemaipomenit! Dar câți ani aveți?

- 25.

+ + +

472. - Soția dumitale va fi frumoasă, deșteaptă și bogată, îi spune ghicitoarea unui bărbat.

- Minunat, dar ce fac cu actuala?

+ + +

473. - Preotul:

- Va veni o zi când vei plăti pentru toate păcatele tale!

- Aiurea, părinte, eu deja plătesc. Femeile, țigările și alcoolul nu sunt pe gratis.

+ + +

474. - Un bărbat vorbește cu iubita lui de care s-a despărțit:

- Mi-e dor de tine, întoarce-te acasă!

- Nu pot să te iert, știai că urăsc minciuna și cu toate astea m-ai mințit.

- Draga mea, eu trebuie să fiu cel supărat pentru că te-am găsit cu altul în pat.

- Asta pentru că m-ai mințit că vii duminică și tu ai venit sâmbătă.

+ + +

475. - Paradox în România.

- Factura de gaz s-a dublat din ianuarie pentru că Putin a început războiul în februarie.

+ + +

476. - Bunicul avea radio și a făcut 9 copii!

- Tata a avut televizor și a făcut 3 copii!

- Eu am internet și cred că aici mi s-a oprit neamul!

+ + +

477. - Patru înghețate vă rog.

- Mici sau mari?

- Aveți mici?

- Da.

-Atunci patru mici și două beri!!!

+ + +

478. - Doi bețivi stau de vorbă:

- Bine că a venit căldura, trebuie să scot și eu setul de 15 piese...

Prietenul, uimit, zice: care 15 piese?

-2 scaune și 13 beri.

+ + +

479. - De ce oltenii își vopsesc de Paști mașinile în roșu?

- Răspuns:

- Pentru a avea ce ciocni!

+ + +

480. - La judecătorie:

- De ce v-ați lovit soțul cu polonicul pe spinare?

- De necaz că mi-a rupt mânerul la tigaia aia bună!

- Când?

- Când i-am dat cu ea în cap!

+ + +

481. - Scoală-te Ioane, că vorbești în somn...

- Offf, Mărie, nici în somn n-am voie?

+ + +

482. - Un scoțian era cumnatul unui francez.

- Într-o zi francezul își sună cumnatul și îi zice:

- Bonjour, cumnate, ai primit scrisoarea mea?

- Bună, Pierre. Te referi la scrisoarea în care îmi ceri împrumut 5.000 de dolari?

- Da, la această scrisoare mă refer, spune francezul.

- Îmi pare rău, n-am primit-o!

+ + +

483. - Un tip îl întreabă pe Dumnezeu:

- Doamne, de ce toate fetele sunt drăguțe, dulci, grațioase, iar femeile sunt nasoale și sâcâietoare?

- Domnul îi răspunde:

- Pentru că pe fete le creez eu, iar femeile le faceți voi!

+ + +

484. - Bulă, plictisit de oaspeții care îl rețin târziu, în noapte:

- Tocmai am fost sunat de pompieri. Mi-au spus că la careva dintre voi arde casa, dar n-am înțeles exact la cine.

- Iepurii, erau leneși pe lângă fuga lor.

+ + +

485. - Doi electricieni într-o cameră de hotel:

- Unul observă că celălalt își bagă șireturile de la bocanci în priză și îl întrebă:

- Ce faci, bă acolo?

- La care acesta mirat, îi răspunde:

- Îmi usuc bocancii.

- Și de ce ai legat bocancii unul de altul?

- I-am legat în serie, să nu se ardă.

+ + +

486. - Doi șoferi stau de vorbă:

- Frate, cum este în Anglia? Te-ai obișnuit să conduci cu volanul pe dreapta?

- Nu. Ori de câte ori îmi vine să scuip pe geam, o nimeresc pe nevastă-mea!

+ + +

487. - Un motociclist este oprit de un polițist.

- Coboară ăsta de pe motocicletă ofticat și-l întreabă pe polițist:

- Mergeam prea repede?

- Nu, zburați pe jos!

+ + +

488. - Un băiețel îl întreabă pe tatăl său:

- Tăticule, cât costă să te însori?

- Tatăl răspunde:

- Nu știu, eu plătesc încă...

+ + +

489. - O blondă se plimba liniștită când, deodată, vede o mașină fără șofer, ce mergea. Conștientă de pericol, sare în mașină și trage frâna de mână. Când iese, dă nas în nas cu proprietarul, un bărbat foarte atrăgător.

- Începuse să meargă singură, dar am sărit în ea și am tras frâna de mână! Spune ea,  mândră de isprava ei.

- Știu, răspunse el sec. Eu o împingeam!

+ + +

490. - Un ateu se plimba prin pădure, minunându-se de frumusețile naturii. La un moment dat un urs se afla în spatele lui. Paralizat de frică, fuge, dar ursul îl prinde de picior.

-Doamneee, strigă ateul.

- O lumină puternică i se arătă și o voce îi spuse:

- Mi-ai negat toată viața ta existența, ai râs de mine, și acum îmi strigi numele în ajutor?

- Ateul se uită fix la lumină și răspunse:

- Aș fi ipocrit să îți cer să mă consideri credincios, dar poate ai reuși într-un fel să devină ursul creștin.

 Foarte bine, răspunse vocea. Lumina dispăru, zgomotul pădurii reveni.

- Ursul îl eliberă din ghearele sale, își împreună labele din față și spuse:

- Doamne, binecuvintează aceste bucate... Amin!

+ + +

491. - Mamă, tata m-a bătut de două ori azi, nu știu ce naiba a avut, zice Bulă mamei sale.

- Păi, de ce?

- Prima oară când i-am arătat carnetul de note și a doua oară când i-am spus că e al lui de când era elev.

+ + +

492. - Anunț online:

- Salutare, doresc să mă angajez ca șofer pe dubă, menționez că nu am carnet.

- Răspuns:

- Te angajez, menționez că nu am dubă, găsim soluție.

+ + +

493. - La o petrecere un bărbat stă de vorbă cu chelnerul:

- Soția dvs. Este superbă, din cap până în picioare! Acum, ce doriți de băut?

- Măi, băiatule... dă-mi exact ce-ai băut și tu!

+ + +

494. - El stă de vorbă cu nevastă-sa:

- Tu de ce nu ești romantică ca alte femei?

- Cum adică nu sunt romantică?

- Păi alte femei sunt în stare să aducă bărbaților luna de pe cer.

- Măi omule, eu nu pot să-ți aduc luna de pe cer... dar pot să-ți dau două palme să vezi stele verzi.

+ + +

495. - Intră un preot într-un restaurant, se așează la masă.

- Cheamă ospătarul și-l întreabă:

- Fiule, balenă aveți?

- Nu, părinte.

- Cașalot, aveți?

- Nu, părinte.

- Rechin aveți?

- Nu, părinte.

- Atunci dă-mi costiță de porc afumată și Dumnezeu mi-e martor că am vrut să mănânc pește.

+ + +

496. - În timpul unui curs, profesorul i se adresează unuia dintre studenți:

- Te rog să-l trezești pe colegul tău!

- Studentul:

- Treziți-l dvs. că dvs. l-ați adormit.

+ + +

497. - Într-n bar, unul, rupt de beat:

- Barman!

- Da, domnule?

- Adu-mi, te rog, ușa, că vreau să ies.

+ + +

498. - Când cineva râde, râzi și tu împreună cu el!

- Când cineva cântă, cântă și tu împreună cu el!

- Când cineva lucrează, lasă-l să lucreze.

+ + +

499. - Dacă ai știut că bea, de ce te-ai măritat cu el?

- N-am știut că bea până n-a venit acasă o dată treaz!

+ + +

500. - Ei, ai reușit să bagi mașina în garaj? Întrebă soțul!

- Da...! răspunde soția, dar , nu pe ușă, dragul meu!

 

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, MM