Un om, un lider, un exemplu: Ilie Bolojan. O fraudă totală

Ilie Bolojan este încă privit de unii (și nu doar de armata de boți de pe net pe care o folosește echipa lui) drept singurul om care poate salva România. Problema este că nu știm de ce ar trebui să o salveze. Deocamdată, prin toate măsurile pe care guvernul condus de el le-a luat, a reușit să salveze România de: dezvoltare, bunăstare, empatie, prosperitate, trai decent.

Nu le aveam neapărat înainte de el pe toate acestea, dar nu eram pe un drum rău. Știu, ne împrumutam ca regii Franței și cheltuiam ca dependenții de jocuri de noroc, dar măcar nu ne împrumutam pentru a plăti armament pe care nu-l vom primi niciodată, vaccinuri pe care nu eram destui pentru a le folosi și așa mai departe.

Să facem o pauză și să lămurim, din nou, o mare minciună vehiculată inclusiv de pseudo-analiștii economici care apar la TV: România nu se împrumută pentru a plăti pensii și salarii sau pentru a acoperi cheltuielile sistemului sanitar! Niciodată.

Pentru pensii, românii plătesc niște contribuții bine delimitate în taxele puse pe salarii. Dacă nu ar exista frauda Pilonului II de pensii, nu ar exista nici deficit la bugetul de pensii, așa cum am demonstrat într-un alt text din cotidianul Gândul.

Pentru salariile bugetarilor, românii plătesc, de asemeni, impozite. Pentru că fără bugetari statul nu ar funcționa, este de bun simț să considerăm că parte din impozitul pe venit se duce prioritar înspre plata acestor salarii. Și nu doar din impozitul pe venit. Taxele locale îi plătesc pe bugetarii locali.

În fine, pentru serviciile de sănătate, plătim, lunar, toți. Toți cei care plătesc impozite și taxe pe veniturile lunare. Uneori, banii plătiți de români pentru această obligatorie asigurare de sănătate exced cheltuielile aprobate de guvern pentru sistemul de sănătate. Nu spitalele, medicii, asistentele și brancardierii dau găuri acestui buget, ci firmele din industria farmaceutică.

În loc să alunge iar personalul medical în străinătate, tăindu-le banii, guvernul ar trebui să facă ordine în cheltuielile nelimitate și necumpătate spre Pharma. Dar Bolojan nu are consilieri medici, ci producători de medicamente. Atât s-a putut.

Dar să revenim la Salvatorul nostru. Este ușor să construiești o imagine pozitivă pentru un fals Mesia dacă ai la dispoziție grămezi de bani. Ilie Bolojan n-a performat, ca primar sau președinte de CJ, mai mult decât alții. Dar a găsit formula de a cheltui milioane de euro în câțiva ani pentru a-și promova imaginea de gospodar fără pereche. Fiecare „economie” bugetară anunțată de Bolojan s-a dus, de fapt, în proslăvirea lui.

Nu pot fi acuzat că am ceva cu Bolojan de azi, ieri, sau alaltăieri. Am ceva cu el de peste 5-6 ani. Știind, intuind, că omul vrea mult mai mult decât să fie un glorios primar sau președinte de CJ, i-am urmărit activitatea cu mult înainte ca intențiile lui să devină clare pentru ceva mai multă lume. Și am scris despre asta, pentru ca mai mulți oameni să știe ce-i așteaptă.

Pentru mine, așadar, și pentru cei care, totuși, au citit ce am scris în ultimii 6 ani despre Ilie Bolojan, personajul n-a fost o surpriză. Ajuns acolo (sau aproape acolo) unde și-a dorit, unde a visat, Ilie Bolojan s-a dezlănțuit pe deplin, crezând că ceea ce-i livrează departamentul de imagine este și ceea ce un incompetent ca el trebuie să facă pentru a fi pe buzele tuturor românilor. A reușit, este, dar nu chiar în varianta pe care și-o dorea.

„[…] nu mă agăţ de această funcţie, dar dacă ai o responsabilitate pentru ţara asta […]” a spus Bolojan pe 19 august la televiziunea unui trust căruia i-a livrat 196 de milioane de euro din bani publici pentru ceva ce ăia nu știu să facă.

„Nu mă agăț de această funcție” (cea de premier, n.n.) spune Ilie Bolojan, când, de peste 100 de zile, el s-a legat cu lanțuri de palatul Victoria și refuză să-l părăsească.

Ilie Bolojan, e drept, nu se agață de funcția de premier. S-a înșurubat în ea. E premier, demis de peste 100 de zile, e președinte de partid, este ministru interimar al Energiei. Mai sus de atât nu poate ajunge. Este apogeul carierei unui impostor de talie locală, transformat în impostor de talie națională cu zeci de milioane de lei investiți în imagine.

Bine, omul a fost și președinte interimar, o vreme. În perioada respectivă și-a invitat la Cotroceni toți amicii și vasalii. Zici că erau lunile porților deschise pentru toți loserii care voiau să-și justifice existența prin faptul că sunt prieteni cu supremul (fie el și provizoriu) în stat.

Dacă Ilie Bolojan ar avea vreo viziune, vreun proiect de țară, vreun program, aș fi primul să-l aplaud, chiar dacă am mai putea discuta detalii. Dar Ilie Bolojan nu are nimic: nici program, nici viziune, nici… Ilie Bolojan este carcasa goală în care diverși șmecheri încearcă să îndese toate jafurile pe ultima sută de metri, toate tunurile, toate…

Nea Ilie, ce să spunem? Nu ceda, nu fii fraier! Împinge lucrurile dincolo de orice limită suportabilă, fă ceea ce știi să faci, respectiv gargară și nimic altceva.

Ce ai putea păți? Să nu mai fii prim-ministru? Păi deja nu mai ești de peste 100 de zile…

Patrick André de Hillerin, Gândul

Care Românie pierde 770 de milioane de euro?

 

România riscă să piardă 770 de milioane de euro! șantajează guvernanții profesorii, ca să uite de promisiunile făcute la suspendarea grevei din vara lui 2023 și să accepte grila de salarizare mizerabilă.

Care Românie pierde 770 de milioane de euro?

România untului care scuipă spre pleava margarinei?

România care a primit 1.500 de lei fonduri europene pentru prima de carieră didactică și dă 525 de lei profesorilor, în timp ce 975 de lei merg către firmele de Partid?

România care vrea să introducă admiterea la nivel de liceu, ca să intre cine trebuie, nu cine merită?

România care taie bursele sociale elevilor pe perioada vacanței?

România care a dat afară 34.000 de profesori?

România care a închis 1.100 de școli?

Care Românie pierde 770 de milioane de euro?

România margarinei sau

România croasantului cu unt?

Un dascăl revoltat de actuala clasă politică

New York Times și Financial Times: Criza alimentară bate la ușă

Sistemul alimentar global depinde de comerțul neîntrerupt, energia accesibilă și o climă stabilă, dar toate trei sunt acum amenințate, potrivit The New York Times.„Niciuna dintre aceste condiții nu pare să fie prezentă astăzi”, a declarat Evan Fraser, profesor la Universitatea din Guelph, care studiază sistemul alimentar global.

Unul dintre principalele riscuri pentru aprovizionare este scăderea recoltei de grâu. Căldura și seceta au lovit principalele țări producătoare, inclusiv Statele Unite, unde se așteaptă cea mai slabă recoltă din ultima jumătate de secol, scrie ziarul. Acest lucru ar putea duce la creșteri suplimentare ale prețurilor, în special pentru țările sărace dependente de importurile de alimente.

În același timp, logistica cerealelor devine din ce în ce mai dificilă – Marea Neagră rămâne o zonă de război, iar atacurile Houthi din Marea Roșie i-au obligat pe transportatori să folosească ruta mai lungă din jurul Africii de Sud.

Seceta a redus nivelul apei din Rin și Dunăre, iar un El Niño în creștere creează riscuri suplimentare pentru transportul maritim prin Canalul Panama, notează FT.

Vulnerabilitatea sistemului alimentar global exacerbează dependența de un număr limitat de furnizori. Rusia, Canada, Statele Unite, Ucraina și Uniunea Europeană reprezintă o parte semnificativă a exporturilor globale de grâu, în timp ce țările cu venituri mici, multe dintre ele bazându-se pe importuri, rămân principalii cumpărători.

Puține lucruri sunt la fel de importante din punct de vedere politic precum prețul pâinii, notează publicația, iar prețurile grâului, potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, au atins deja un maxim al ultimilor trei ani în iulie.

Un război în Orientul Mijlociu ar putea duce la o penurie globală de îngrășăminte și ar putea declanșa o criză alimentară, a relatat Financial Times după începerea operațiunii militare americane împotriva Iranului. Atacurile au perturbat producția de uree, cel mai comun îngrășământ cu azot, iar deficitul de gaze i-a obligat pe producătorii din Asia de Sud să reducă producția.

Situația a fost agravată de închiderea Strâmtorii Hormuz, prin care trec aproximativ o treime din exporturile mondiale de uree. Dacă conflictul se prelungește, consecințele ar putea fi mai grave decât în ​​2022, a avertizat Veronica Nye, economist senior la Institutul de Îngrășăminte din Statele Unite.

Îngrășămintele cu azot influențează aproximativ jumătate din producția alimentară globală.

C.L.

Vremea la extreme: temperaturi caniculare, disconfort termic și furtuni

Informarea meteorologică de instabilitate atmosferică, averse moderate cantitativ și vreme călduroasă intră în vigoare astăzi, 24 august, de la ora 13.00, și va fi în vigoare până joi, 27 august, ora 10.00.

 „Vor fi perioade cu instabilitate atmosferică, luni (24 august) în Carpații Meridionali și de Curbură, iar seara și în primele ore ale nopții de luni spre marți în sud-estul Olteniei, în cea mai mare parte a Munteniei și în sudul Moldovei, marți (25 august) în zonele montane, în sud-vest și centru, iar seara și noaptea și în restul teritoriului”, a anunțat ANM.

De asemenea, miercuri, 26 august, manifestări de instabilitate atmosferică se vor semnala mai ales în centrul, sudul și estul țării. Vor fi averse moderate cantitativ, descărcări electrice, intensificări de scurtă durată ale vântului și izolat vijelii (viteze la rafală în general de 50 - 55 km/h) și pe alocuri grindină de mici și medii dimensiuni (1- 3 cm).

 Ploile vor avea și caracter torențial, iar în intervale scurte de timp (1 - 3 ore) și prin acumulare, cantitățile de apă vor fi de 15 - 20 l/mp și pe arii restrânse vor depăși 35 - 40 l/mp. Vremea va fi călduroasă în majoritatea regiunilor, caniculară pe arii restrânse luni și marți în cele sudice și sud-vestice, unde disconfortul termic va fi ridicat, iar indicele temperatură-umezeală (ITU) va atinge pragul critic de 80 de unități.

 Un alt cod galben de caniculă va intra în vigoare mâine, 25 august, de la ora 10.00 și va fi valabil până la ora 22.00.  Județele aflate marți, 25 august, sub cod galben de temperaturi deosebit de ridicate.

ANMR

(Ne)Gluma zilei - Când începe școala, cu adevărat?

 

Din Jurnalul unui Profesor

 

Înainte, școala începea pe 15 septembrie și se încheia pe 15 iunie. Acum începe cu o săptămână mai devreme, pentru școala altfel, și se încheie cu una mai târziu, pentru săptămâna verde.

Înainte, dascălii ieșeau la pensie de la catedră. Acum, contractul de muncă al profesorului este pe periodă determinată de un an.

Înainte, se făcea carte, acum se fac tăieri. Pardon, reforme.

Înainte, vara se văruiau sălile de clasă, acum se comasează școlile.

Înainte, părinții elevilor așteptau profesorii cu flori. Acum, îi așteaptă cu pumnii și cu picioarele.

Înainte, școala era școală, profesorul era profesor, iar elevul -- elev.

Azi, profesorul este elev, părintele - profesor, iar elevul - director...

Cupa Buzeștiului, ediția a VI-a: tradiția merge mai departe, într-o nouă locație

Competiția fotbalistică „Cupa Buzeștiului”, ajunsă la cea de-a VI-a ediție, s-a desfășurat în acest an într-o locație diferită de cea cu care buzeștenii erau obișnuiți. Lucrările la noua creșă, construită pe locul fostei școli din Buzești, au dus și la dispariția terenului de fotbal aflat odinioară în centrul comunei.

Pentru ca tradiția să nu se întrerupă, Primăria comunei Fărcașa a amenajat un teren de joc în zona de agrement de la Corboi. Terenul a fost curățat și marcat, au fost aduse două porți, iar întrecerea sportivă a putut începe.

La ediția din acest an au participat patru echipe, reprezentând tot atâtea cartiere sau zone ale satului Buzești. Deschiderea competiției a fost făcută de un meci disputat între două echipe de copii din localitate, spre bucuria celor prezenți.

Apoi au intrat pe teren echipele „serioase”, alcătuite din jucători de diferite vârste. Au fost meciuri viu disputate, cu jucători talentați, ambiție, rivalitate sportivă și, mai presus de toate, multă voie bună.

Sportul s-a îmbinat, ca de fiecare dată, cu atmosfera de sărbătoare. După meciuri, participanții și spectatorii s-au bucurat de o masă comună, unde nu au lipsit preparatele la grătar, plăcintele și gustoșii hot-dogi pregătiți de personalul rulotei „Indulcento”.

La final, câștigătorii au fost recompensați cu diplome și cupe, însă adevăratul câștig al competiției a fost faptul că tradiția a continuat.

Un merit deosebit pentru organizarea acestei ediții îi revine consilierului local Vera Ghiman, care s-a preocupat ca tradiția Cupei Buzeștiului să nu dispară, în ciuda dificultăților create de lipsa terenului de fotbal din centrul satului.

La deschiderea competiției a fost prezent și primarul comunei Fărcașa, Ioan Stegeran, care i-a felicitat pe organizatori pentru efort și consecvență, dar și pe participanți pentru dorința de a duce mai departe această tradiție.

Ioan Stegeran, primarul comunei Fărcașa:

„Vă felicit pentru faptul că, deși terenul de fotbal din centrul satului nu mai poate fi folosit în această perioadă, nu ați renunțat la această frumoasă tradiție și ați găsit soluția de a merge mai departe. Este important ca astfel de evenimente să continue, pentru că ele îi aduc împreună pe oameni, creează legături între generații și contribuie la păstrarea spiritului comunității.

După cum știți, avem deja aprobat un proiect pentru amenajarea unui teren de fotbal cu gazon sintetic și vestiare. Din păcate, în acest moment, proiectul nu poate fi pus în execuție din cauza lucrărilor care se desfășoară pentru construirea noii creșe. Terenul se va face. Fie pe vechiul amplasament, fie într-o altă locație potrivită, dar această investiție va fi realizată.

Locul în care ne aflăm astăzi, la Corboi, are și el un potențial important pentru comunitatea noastră. Aici avem în vedere amenajarea unui parc de distracții, astfel încât zona să devină un spațiu atractiv pentru copii, tineri și familii și să ofere mai multe posibilități de petrecere a timpului liber.

În același timp, trebuie să privim dezvoltarea comunei în ansamblu. Consiliul Județean urmează să înceapă lucrările la noul Parc Industrial, un proiect important, care va genera locuri de muncă și noi oportunități pentru cei care vor să își construiască un viitor aici. Ne dorim ca dezvoltarea economică să însemne mai mult decât investiții și infrastructură. Ne dorim ca oamenii plecați în străinătate să aibă motive să se întoarcă acasă, iar tinerii să poată găsi aici locuri de muncă și condiții bune de trai.

Ne străduim să vă asigurăm cele mai bune condiții și să construim o comunitate în care să merite să trăiești, să muncești și să îți crești copiii. Trebuie să recunosc că, fără voi, suntem mai slabi, dar cu voi suntem mai puternici. Împreună putem construi un loc mai frumos pentru copiii și nepoții noștri.

Mă bucur să văd că, la această competiție, sportul este îmbinat cu socializarea și cu activitățile culinare. Este o atmosferă frumoasă, de sărbătoare, iar astfel de momente contribuie la unitatea comunității. Îi felicit pe toți cei care s-au implicat în organizare, pe cei care au pregătit masa și, bineînțeles, pe cei care au pregătit plăcintele de la Fărcașa, care sunt, de fiecare dată, apreciate.

Vreau să vă mai informez și că, după finalizarea lucrărilor la noua creșă, avem în vedere asfaltarea străzii care face legătura din zona Independenței până la Căminul Cultural. Este o lucrare necesară și face parte din eforturile noastre de a îmbunătăți infrastructura și condițiile de trai din localitate.

Vă mulțumesc pentru implicare, pentru faptul că păstrați vie această tradiție și pentru că demonstrați că, atunci când există voință și implicare, putem găsi soluții chiar și atunci când apar dificultăți. Vă urez mult succes în continuare și sper ca această competiție să crească de la un an la altul și să rămână o tradiție frumoasă a comunității din Buzești!”

Cupa Buzeștiului a demonstrat, încă o dată, că o tradiție nu depinde doar de un teren sau de o anumită locație, ci mai ales de oamenii care cred în ea și se implică pentru a o păstra vie. Iar ediția a IV-a a arătat că, indiferent de obstacole, fotbalul și spiritul comunității își pot găsi mereu un nou teren pe care să continue.

Primăria comunei Fărcașa Ioan Stegeran Vera Ghiman @urmăritori @faniactivi

+58

Aforismul zilei - Paulo Coelho

 

Întâmplare cu Marco

                                                       de Gheorghe Pârja 

Un nepot își ruga bunicul să-i mai spună o dată povestea cu împăratul Măzărean, era un text sadovenian în manualul de limba română din școala generală, pe care nu l-am uitat până în ziua de astăzi. La care omul cu plete albe îi spune: D-apoi nu ți-am spus-o și aseară, și alaltăseară, și-n toate serile de când s-a făcut iarnă? Nepotul insistă: mai spune-ne, bunicule, povestea cu împăratul Măzărean! Uite, așa am ajuns să repet și eu o poveste, reală, de altfel, pe care v-am spus-o cu câțiva ani în urmă. Iată întâmplarea. Marco este un băiat care are cincisprezece ani; trăiește într-un mic, dar orgolios stat, de pe coasta de Est a Americii. The First State, este scris și pe plăcuțele de înmatriculare ale mașinilor din acel stat. Adică, primul stat care a semnat Declarația de Independență a Americii.
În urmă cu zece ani, Marco trecea Oceanul, pentru a cunoaște locurile de baștină ale părinților lui. Și încrengătura de neamuri din Maramureș. Atunci am dat și eu mâna cu el pentru prima dată. Ne-am înțeles bine, fiecare pe limba lui. Eu nu știam limba lui, el știa câte ceva dintr-a mea. Mi-am amintit ce mi-a spus Grigore Vieru, la Chișinău: „După temnița de piatră, cea mai grea este ocna unei limbi, în care ești aruncat și nu o cunoști.” Marco a găsit o formă ingenioasă de comunicare. Când nu știa cuvintele, recurgea la gesturi și la desen. Ca amintire, mi-a lăsat un set de desene cu dedicație. Sub ochii mei, Marco creiona la repezeală fizionomii închipuite de el, care nu prea semănau cu originalul, dar în colțul foii, jos, prenumele, ori alintul personajului din imediata apropiere.
În una din zilele petrecute în Maramureș, a trecut Gutâiul, pentru a se întâlni cu străbunica lui. Momentul rămâne într-o icoană. La Desești, grija lui a fost să alerge găinile Mamei Doca, prin grădină, cu o nuielușă de alun. Apoi, ne-am dus la biserică, trecând pe sub portița de lemn. Acolo, în fața sfântului lăcaș, mi-am adus aminte de când eu eram ca el, și mă purta părintele Eugen Dragoș prin fața icoanelor. Alte vremuri, alte straie. Aș fi vrut să-i spun atunci lui Marco, dar o fac acum, că aici, în Maramureș, oriunde răscolești sufletul omului, dai de vechime, iar în straturile ei este țesută o laudă și o grijă sporită pentru copii. Ei rămân porțile prin care ne petrecem spre o altă lume. E adevărat, funia de neamuri s-a cam subțiat. Dar pe porțile Maramureșului a rămas răstignită metafizica noastră, care mai trezește interes. Nu uit mirosul lumii din pruncie. Mai ales, cel al busuiocului, pe care mi-l punea mama sub pernă să mă ocrotească de relele lumii.
În timp ce mă cutreierau gândurile despre începuturile mele în viață, stârnite de prezența lui Marco, el număra icoanele. Străbunica i-a povestit, în felul ei, întâmplări din lumea pe care pruncul o vedea pentru prima dată. A rămas o fotografie tulburătoare, lângă fântâna de lemn din curte: Mama Doca, Marco și mama lui, Ioana. Care și ea, la vârsta lui Marco, a respirat aerul acestui sat. A fost prima și ultima dată când Marco s-a văzut cu străbunica lui. Până atunci, el și mama lui, Ioana, o mângâiau cu vederi americane, mai ales de Paști și de Crăciun. În urmă cu zece ani, în dimineața zilei de Sfântul Nicolae, la ora opt fără un sfert, străbunica lui Marco, adică Mama Doca, a trecut apa fără întoarcere. Undeva, în câmpiile fără orizont. Eram în preajma ei. Vestea a ajuns și în statul acela mic și orgolios din America. I s-a spus lui Marco că străbunica lui a plecat departe, de unde nu se mai întoarce. Marco a întrebat: unde a plecat Mama Doca? Mama lui, Ioana, i-a dat un răspuns blând, încrezător, cum se face în asemenea împrejurări triste. Mai ales când este vorba de un copil.
Așa a aflat că străbunica lui a ajuns în rai și i s-a explicat ce este raiul. Marco a rămas împăcat cu locul ei de veșnicie, fiindcă i s-a spus că raiul este un loc frumos, unde oamenii au grijă unii de alții. Vremea a mai trecut, ca vremea, și în biografia lui Marco a apărut un pește. L-a botezat Roger. Era ființa cu care el se împrietenise. Îi admira mișcările, îl hrănea după rețete recomandate. În acvariul de sticlă avea un prieten, care, deși nu vorbea, spunea multe. El aparținea unei lumi acvatice, pe care Marco o descoperea. Fascinația peștelui era mare. Numai că într-o zi, peștele Roger a sărit din vasul de sticlă. Și ca orice pește pe uscat, a murit. Părinții lui Marco se așteptau la reprize de plâns. Cum făceam eu când murea un pui de găină. Îi făceam, cu sora Maria, funeralii de curte. Ba îi puneam și un semn al crucii. Dar Marco a primit moartea peștelui cu resemnare.
Această atitudine în fața morții prietenului din acvariu a trezit semne de întrebare din partea mamei. Copilul ei nu este sensibil la întâmplările radicale ale sufletului? Și l-a întrebat pe Marco despre acest fel de a se purta. Răspunsul a fost scurt: Dacă Mama Doca a ajuns în rai, acolo este și peștele Roger, și ea va avea grijă de el. Am rescris povestea fiindcă astăzi se împlinesc cincisprezece ani de la venirea lui Marco pe lume. Este ziua lui de naștere. Așa, bunicul a repetat povestea cu peștele, precum bunicul din povestirea sadoveniană cu împăratul Măzărean.
La mulți ani, dragul nostru Marco!

15.989 de afișări - MOARA lui GELU - 23 august 2026

 

CONSENSUS ȘI NOI TERITORII ALE ARTELOR

 

După proiectul „Paesaggio vs Spazio Culturale / Peisaj vs spațiu cultural”, realizat în anul 2024 la Academia Română din Roma și Accademia d’Ungheria de Filiala UAP Baia Mare, propunerea noastră extinde colaborarea și deschide perspectiva către un cadru multicultural mai amplu, prin participarea Filialei Bistrița și includerea unui al treilea spațiu expozițional, Muzeul Del Donno din Anagni. Programul expozițional CONSENSUS aduce împreună, într-un cadru european prestigios, un grup de artiști profesioniști ai filialelor UAP Baia Mare și Bistrița, propunând o lectură analitică asupra felului în care se articulează, astăzi, relațiile dintre identitatea individuală și coeziunea unui spațiu cultural comun. Găzduite în martie 2026 la Academia Română din Roma, Accademia d’Ungheria și Muzeul Del Donno din Anagni, cele trei expoziții reprezintă un dialog vizual, o întâlnire dintre două centre artistice cu tradiții distincte, dar complementare.

Prin reliefarea expoziției în trei instituții importante – două academii naționale și un muzeu dedicat dialogului intercultural –, programul cultural urmărește consolidarea legăturilor dintre artiști, public și instituțiile culturale, promovând dialogul deschis și coeziunea într-un prezent atât de fragmentat și dispersat. Sălile devin o platformă de întâlnire, un loc al înțelegerii și al armonizării vocilor artistice contemporane românești și maghiare într-un context european.

Artiștii proveniți din generații diferite exprimă un limbaj vizual convergent, aducând în prim-plan diversitatea formelor de expresie ale artei contemporane din nordul Transilvaniei, dar și relațiile subtile dintre memorie, cultură și spațiul european. În contextul artistic actual, consensul nu reprezintă un acord formal, ci un proces dinamic de ajustare și reconectare, prin care artiștii descoperă zonele de convergență ale subtilităților conceptuale.

Expoziția propune o privire reflexivă către interiorul celor două comunități artistice, dar și o deschidere spre exterior, către rețelele culturale europene în care acestea se inserează. CONSENSUS devine o invitație la înțelegerea felului în care artiștii își prezintă propriile identități estetice și la contemplarea procesului prin care arta însăși devine un teren al convergenței și nu unul al uniformizării.

După itinerarea internațională de la Roma și Anagni, CONSENSUS vine la Baia Mare, în spațiul care reprezintă unul dintre reperele importante ale vieții artistice contemporane din oraș. Până pe 13 septembrie 2026, expoziția poate fi vizitată la Centrul de Artă Contemporană Colonia Pictorilor, unde cea de-a patra prezentare a proiectului reunește lucrările celor 50 de artiști ai filialelor UAP Baia Mare și Bistrița. Lucrările sunt prezentate la etajul Galeriei Hollósy, într-un spațiu care oferă proiectului o nouă perspectivă și continuă dialogul construit în cadrul itinerării europene.

Publicul este invitat să descopere această amplă expoziție colectivă și să urmărească, prin intermediul unor practici și tehnici artistice diverse, felul în care identitățile individuale pot construi un spațiu comun al dialogului. Vă așteptăm să vizitați CONSENSUS și să descoperiți, la Colonia Pictorilor, întâlnirea dintre cele două comunități artistice și noile teritorii ale artei contemporane.

Le mulțumesc tuturor colegilor implicați, inițiatorilor, organizatorilor și gazdelor noastre.

Laura Teodora GHINEA

Președinte Filiala UAP Baia Mare

Director Centrul de Artă Contemporană Colonia Pictorilor