marți, 10 noiembrie 2026

După vizita Ursulei, România și Bulgaria vor apăra UE. De pescăruși…

A venit Ursula în România ca să asigure securitatea Mării Negre. Dincolo de flori, primirea și discursurile emoționante, care sunt banii despre care vorbim? 10 milioane de euro pentru România, legate de operațiuni de căutare și salvare.

Și alte 50 de milioane pentru un Centru european de securitate la Marea Neagră, un proiect pe care îl vor dezvolta România și Bulgaria. Asta înseamnă, în cel mai bun caz, 35 de milioane pentru România.

Cu banii ăștia poți să aperi U.E. de pescăruși. Dar să ți se dea ordine. Și să ți se ceară socoteală – „te-am umplut de bani, ce ai făcut cu ei?” Mai contează că alea 50 de milioane fifty-fifty și oha-oha cu Bulgaria sunt volatile? Sunt curios cât au costat mobilizarea și protocolul pentru vizita doamnei.

Aproximativ 35 de milioane de euro va primi România. E adevărat că România a dat Ucrainei în jur de 38 de milioane lunar (ajutor financiar, militar, umanitar) de când a început războiul? Așa zice AI, așa întreb și eu, că n-am cerut eu să am AI pe telefon, mă descurcam foarte bine și fără AI.

Chestia asta înseamnă sau nu vreo două miliarde de la începutul lui 2022 până acum? În cazul în care cifrele AI sunt în marja de eroare (a sondajelor meșteșugite de Vasile Dâncu), pot să vă spun că generozitatea Ursulei se regăsește și la firmele de consultanță sau de avocatură la care apelează corporațiile.

La sfârșit de an de an sau de ziua ei, o doamnă CEO primește un buchet de flori faraonic – abia încape în lift – de la firma cu care colaborează onorabila multinațională. Și pe urmă îi vin facturi, deconturi. Acolo apare, adesea, și buchetul de flori.

Recapitulare. Ursula a vorbit despre Securitatea la Marea Neagră. Gargară frumoasă, că plata a fost ceva simbolic. Și în așteptare, că n-au venit banii. Ursula ne-a mai povestit despre finanțări pentru apărare. Adică același lucru.

Și ne-a lăudat pentru faptul că deținem unul dintre cele mai puternice sisteme de protecție civilă din Europa. În traducerea mea, poate greșesc, ne invidiază că nu ne e teamă să ieșim din case după opt seara, cum se întâmplă în orașele mici din Germania, din vina lui Merkel și a ei.

Dar de nivelul de trai al românilor, credeți că a întrebat? Eeee, lăsați, lăsați! Nicușor putea să o informeze, măcar în particular, într-o propoziție, nu o frază. „În România, prețul vieții a crescut în avans pe vremea lui Bolojan.” I-a șoptit oare cuvintele astea? Sunt convins. Că n-a avut tupeu.

Era bine să strecoare ideea și sub forma elegantă „doamnă, ăștia nu înțeleg eforturile dumneavoastră.” Ar fi plecat și Ursula cu o îndoială de aici. I se risipea îndoiala imediat după decolare, dar nu contează.

Și uite așa, Ursula a plecat încântată. Misiune îndeplinită.

 

Autor: Răzvan Ioan Boanchiș

Sursa: național.ro

Visul mioritic suprem se năruiește...

 

Cu o întîrziere neobișnuită de o săptămînă, americanii dau un comunicat, prin ambasada de la București, despre vizita subsecretarului de stat al Apărării, Elbridge Colby, care s-a văzut cu Nicușor, dar nu am aflat mai nimic de la președintele nostru.
Citit cu atenție, pe rînduri și printre rînduri, comunicatul spulberă visurile mai-marilor României de a vedea trupe americane consistente, livrate chiar și pe bani grei de partenerul strategic, ca să ne apere la greu. De fapt, SUA ne transmite, sec: canci trupe noi, învățați să vă descurcați singuri.
Poți să-ți dai seama cînd cineva nu-ți face cadou ce ți-ai dorit: îți scrie o felicitare lungă. Exact asta a primit România de la ambasada SUA după vizita lui Elbridge Colby.
Cîteva paragrafe despre „importanța vitală” a parteneriatului, despre „pilonul indispensabil” și despre „Alianța mai puternică”. Cifre n-ai să găsești. Nici un efectiv, nici o bază, nici un calendar. Cuvîntul „trupe” lipsește cu desăvîrșire, de parcă ar fi fost scos din dicționarul diplomatic.
Colby nu e un oaspete oarecare. E omul care coordonează la Pentagon reevaluarea prezenței militare americane în Europa. Cu alte cuvinte, nu a venit să ne anunțe că ne trimite întăriri. A venit să vadă cît de mult mai putem plăti noi. Fraza-cheie din comunicat e cea cu apărarea convențională a Europei, „condusă de europeni”.
Asta e NATO pe românește: americanii își mută atenția spre Asia, iar noi, europenii, ne ținem de cald unul altuia și băgăm adînc mîinile în buzunare, după bani de înarmare. Iar cînd Colby laudă „abordarea proactivă” a României, e vorba de transferul unei părți mai mari a responsabilităților de apărare către aliați.
Cîteva sute de militari americani au plecat deja din România. Vizita lui Colby a fost prima de acest rang după retragerea unei părți a trupelor. Și ce face Bucureștiul? Se grăbește să-i facă pe plac. Ne oferim să plătim combustibilul avioanelor și mașinilor de luptă americane, după modelul polonez, poate și soldele, iar baza de la Mihail Kogălniceanu o extindem pe banii noștri.
Visul mioritic suprem era brigadă permanentă la Marea Neagră, dar acum ne-am obișnuit cu ideea că ar fi frumos să plece cît mai puțini din ce mai avem.
E adevărat, decizia finală nu s-a luat. Opțiunile Pentagonului trebuie să ajungă curînd pe masa secretarului Hegseth, iar ultimul cuvînt îi aparține lui Trump, în decembrie. Numai că semnalele sunt clare, iar un comunicat ca ăsta e scris de oameni care știu cum arată dosarul. Dacă ar fi fost vești bune, ar fi pus niște numere pe masă.
Una peste alta, comunicatul Ambasadei este unul diplomatic, cu formulări pozitive, dar mesajul strategic din spatele lui este destul de ferm: America vrea aliați europeni care să poată lupta și să se apere cu propriile mijloace, nu aliați care să aștepte permanent intervenția americană.
Americanii îi transmit României că nu mai este suficient să fie o țară care găzduiește baze militare americane și beneficiază de protecția NATO. Washingtonul vrea o Românie capabilă să contribuie activ la apărarea regiunii, cu propriile forțe, echipamente, infrastructură și capacități operaționale.

(inpolitics)

Brâncuși transnațional: De la falsuri pe piața de artă la ecouri în Japonia și Coreea