joi, 19 noiembrie 2026

Cronică la volumul „Gânduri de dincolo de vis – Povestiri onirice” de Al.Florin Țene

Există scriitori care privesc lumea prin intermediul realității imediate și scriitori care încearcă să descopere, dincolo de aparențele acesteia, sensurile ascunse ale existenței. Al.Florin Țene face parte din cea de-a doua categorie. În volumul său „Gânduri de dincolo de vis – Povestiri onirice”, autorul construiește un univers narativ în care timpul își pierde linearitatea, istoria devine personaj, personalitățile trecutului revin în actualitate, iar visul se transformă într-un instrument de cunoaștere și interpretare a condiției umane.

Cartea nu este numai o colecție de povestiri cu accente fantastice sau memorialistice, ci o amplă incursiune în conștiința umanității. Autorul își asumă libertatea de a trece dintr-o epocă în alta, de a așeza față în față personalități despărțite de secole și de a crea situații imaginare prin care să aducă în discuție probleme esențiale ale lumii contemporane. Visul nu reprezintă aici o simplă evadare din realitate, ci o modalitate de a pătrunde mai adânc în realitate.

Motto-ul volumului – „Destinul omului îl dă Dumnezeu, soarta și-o creează omul” – constituie o cheie de lectură pentru întreaga construcție literară. În această formulare se întâlnesc două dimensiuni fundamentale ale existenței: determinarea spirituală și libertatea individuală. Omul primește viața, dar felul în care o trăiește, alegerile pe care le face și urmele pe care le lasă în istorie îi aparțin. De aici pornește, în fond, întreaga meditație a autorului asupra personalității, creației și responsabilității morale.

I. Visul ca instrument de recuperare a memoriei istorice

Una dintre caracteristicile definitorii ale volumului este capacitatea autorului de a transforma personalitățile istorice și culturale în interlocutori ai prezentului. Johann Sebastian Bach, Giuseppe Verdi, Ciprian Porumbescu, Victor Babeș, Hașdeu, Nichita Stănescu, Vasile Voiculescu, George Emil Palade, Leonid Dimov, Vasile Militaru, Benjamin Franklin, Dostoievski, Tolstoi și alte figuri emblematice intră într-un spațiu narativ în care biografia se întâlnește cu reflecția filosofică.

În povestirea „Când tăcerea a început să cânte”, Bach este prezentat nu numai ca un geniu al muzicii universale, ci și ca un om încercat de suferință, de pierderea celor dragi și de confruntarea cu ireversibilitatea morții. Autorul urmărește procesul prin care durerea personală se sublimează în creație artistică. Muzica devine astfel o formă de supraviețuire spirituală, o modalitate de a păstra ceea ce timpul și moartea par să fi răpit.

Aceeași perspectivă o regăsim în „Cântecul unei iubiri fără sfârșit”, dedicată lui Ciprian Porumbescu. Relația dintre compozitor și Berta Gorgon este reconstituită într-o atmosferă romantică, în care iubirea, boala și muzica se întâlnesc într-o meditație asupra fragilității fericirii omenești. Arta devine aici limbajul unei iubiri care depășește limitele existenței biologice.

În „Lumina care nu s-a stins”, consacrată lui Victor Babeș, autorul deplasează accentul de la suferința individuală către responsabilitatea savantului față de umanitate. Cercetarea științifică este privită ca o formă de sacrificiu, iar laboratorul devine un spațiu al confruntării dintre viață și moarte. Se conturează astfel ideea că adevărata vocație presupune dăruire, perseverență și asumarea unei misiuni care depășește interesele personale.

În „Focul care a deschis cerul”, evocarea lui George Emil Palade continuă această reflecție asupra puterii cunoașterii. Știința nu este prezentată ca simplă acumulare de informații, ci ca o aventură a spiritului uman, prin care omul încearcă să descifreze ordinea ascunsă a universului.

Prin asemenea texte, Al.Florin Țene construiește o galerie de portrete spirituale în care personalitățile nu sunt privite exclusiv prin prisma gloriei lor, ci prin încercările, îndoielile, iubirile și sacrificiile care le-au definit existența.

II. Istoria, libertatea și conștiința morală

O altă dimensiune importantă a volumului este aceea a reflecției asupra istoriei și a raportului dintre individ și putere.

„Grănicerii Libertății” este una dintre cele mai puternice construcții narative ale cărții. Prin destinele lui Ivan Andreevici, Katia și Serghei, autorul imaginează drama unor oameni aflați sub presiunea unui regim autoritar, în care libertatea de exprimare devine motiv de persecuție, iar simpla dorință de a părăsi țara se transformă într-o aventură tragică.

În această povestire, frontiera nu este numai o delimitare geografică. Ea devine simbolul separării dintre două condiții existențiale: aceea a omului constrâns de frică și aceea a omului care dorește să-și exercite libertatea. România și, în mod special, Clujul apar în imaginația personajelor ca spații ale normalității, unde oamenii pot vorbi fără teama de a fi arestați.

Autorul folosește ironia, dialogul și contrastul pentru a demasca mecanismele propagandei și ale obedienței politice. Aplauzele obligatorii, discursurile oficiale și deformarea adevărului alcătuiesc decorul unei lumi în care aparența patriotismului ascunde anularea libertății individuale.

În „Lenin – Noaptea în care istoria a visat”, „Stalin și întâlnirea cu morții săi” și „Întâlnirea lui Putin cu morții ucraineni”, visul devine tribunal al conștiinței istorice. Personajele sunt confruntate, în planul ficțiunii, cu consecințele propriilor acțiuni și cu memoria victimelor. Este o formulă narativă prin care autorul pune problema răspunderii conducătorilor în fața istoriei.

Nu avem de-a face cu o simplă reconstituire a unor evenimente, ci cu o judecată morală exprimată prin intermediul imaginarului literar. Morții devin martori, memoria devine acuzator, iar istoria capătă dimensiunea unei conștiințe care nu poate fi redusă la discursul învingătorilor.

În acest context, scriitorul nu se comportă ca un simplu spectator al istoriei. El își asumă rolul de martor și interpret al suferinței umane.

III. Literatura ca dialog între generații și epoci

Un loc aparte îl ocupă povestirile dedicate scriitorilor și destinului literaturii.

„Leonid Dimov – Întâlnirea din camera cu ferestre spre vis” are și o dimensiune memorialistică, autorul evocând o întâlnire cu poetul oniric în redacția Editurii Cartea Românească, în biroul lui Mircea Ciobanu. Dincolo de valoarea evocării, textul devine o reflecție asupra relației dintre realitate și imaginar, dintre biografia creatorului și universul operei sale.

Este semnificativă observația că visul nu reprezintă neapărat o fugă de realitate, ci o modalitate de transformare a acesteia. În acest punct, universul lui Al.Florin Țene intră într-un dialog implicit cu tradiția onirismului literar românesc, dar își păstrează propria identitate prin orientarea spre personalitatea istorică, memoria culturală și reflecția morală.

În „Cărțile care nu tac”, autorul readuce în atenție puterea literaturii de a păstra adevăruri pe care vremurile încearcă uneori să le ascundă. Cartea devine depozitar al memoriei, iar scriitorul este cel care are obligația să nu lase uitarea să se instaleze peste destine și opere.

Povestirile despre Vasile Militaru și B. Fundoianu completează această galerie a creatorilor confruntați cu dificultățile epocii lor. În cazul lui Fundoianu, destinul tragic al poetului și jurnalistului, încheiat la Auschwitz, capătă semnificația unei tragedii a culturii europene. Cuvântul este pus în opoziție cu barbaria, iar memoria literară devine o formă de rezistență împotriva dispariției.

În „Când Luceafărul a întâlnit Regina”, întâlnirea imaginară dintre Mihai Eminescu și Carmen Sylva deschide un alt orizont al reflecției asupra literaturii și culturii române. Notarea caracterului fictiv al dialogurilor și al întâlnirii este importantă, deoarece autorul delimitează libertatea creației de documentul istoric.

De altfel, această delimitare dintre adevărul biografic și libertatea ficțiunii este esențială pentru înțelegerea întregului volum.

IV. Destinul creatorului și drama omului

O constantă a acestor povestiri este interesul pentru omul aflat în spatele personalității publice.

Al.Florin Țene nu urmărește doar să prezinte opere, descoperiri sau evenimente istorice, ci încearcă să pătrundă în laboratorul interior al creatorului. Îl interesează suferința, singurătatea, îndoiala, sacrificiul și raportul dintre vocație și viața personală.

Această perspectivă conferă volumului o unitate tematică, în ciuda diversității personajelor și a epocilor evocate. Bach, Verdi, Porumbescu, Babeș, Palade sau Nichita Stănescu sunt personalități diferite, dar au în comun confruntarea cu limitele existenței și încercarea de a lăsa ceva durabil în urma lor.

În „Alcoolul, bată-l vina!”, dedicată lui Nichita Stănescu, autorul abordează o altă latură a destinului creatorului, cu fragilitățile și contradicțiile sale. Nu este vorba despre idealizarea necondiționată a personalității, ci despre încercarea de a înțelege omul în complexitatea lui.

De asemenea, „Gib Mihăescu – drama unui scriitor mistuit de propriul destin” aduce în prim-plan legătura dintre biografie, suferință și creație, reamintind că opera literară nu poate fi întotdeauna despărțită de drama celui care a scris-o.

Prin această abordare, volumul capătă și o dimensiune de istorie culturală sensibilă la destinul individual.

V. Satira, viitorul și responsabilitatea civilizației

O surpriză a volumului este povestirea „Barul 2111”, în care autorul imaginează o întâlnire, plasată în secolul XXXI, între George Călinescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Alex Ștefănescu și Al.Florin Țene.

Așezarea acestor personalități la aceeași masă, într-un viitor îndepărtat, creează cadrul unei dezbateri despre literatură, critica literară, libertate, civilizație și degradarea mediului. Dialogul capătă accente satirice, dar și o valoare meditativă.

Prin procedeul anticipației, autorul privește prezentul din perspectiva unui viitor imaginar și descoperă contradicțiile civilizației contemporane. Omenirea poate progresa tehnologic, dar acest progres nu garantează automat progresul moral. Literatura poate supraviețui, însă cititorul poate ajunge să fie amenințat de degradarea condițiilor naturale ale vieții.

Este una dintre modalitățile prin care Al.Florin Țene demonstrează că povestirea onirică poate deveni și instrument de critică socială.

În „Paratrăsnetul lui Benjamin Franklin”, imaginația se îndreaptă către relația dintre om, natură și cunoaștere. Fulgerul, transformat dintr-o manifestare înfricoșătoare a naturii într-un fenomen care poate fi cercetat și înțeles, devine simbol al curajului intelectual.

În aceeași categorie a reflecțiilor asupra condiției umane se înscriu întâlnirile imaginare cu Dostoievski și Tolstoi, unde literatura este privită ca formă de supraviețuire spirituală și ca mijloc de depășire a timpului.

Povestirea finală, „Cartea care a învins timpul”, oferă o încheiere simbolică întregului volum. Întâlnirea imaginară cu cei care au scris Biblia conduce la o reflecție asupra raportului dintre textul sacru, credință și comportamentul moral al omului. Mesajul este limpede: nu este suficient să păstrezi o carte, dacă nu îi păstrezi adevărul în propria conștiință.

VI. O poetică a visului și a conștiinței

Din punct de vedere compozițional, povestirile lui Al.Florin Țene se bazează pe câteva procedee recurente: întâlnirea imaginară, dialogul dintre epoci, personificarea unor concepte, revenirea morților în memoria celor vii și transformarea unor spații obișnuite în locuri simbolice.

Biblioteca, camera de lucru, laboratorul, cafeneaua, casa, frontiera sau celula de închisoare devin spații ale confruntării dintre om și destin. Ele nu sunt simple decoruri, ci locuri în care se dezvăluie adevăruri despre libertate, creație și responsabilitate.

Stilul autorului este accesibil, narativ și dialogic. Fraza este adeseori scurtă, iar succesiunea replicilor conferă textelor dinamism și dramatism. Întrebările retorice și meditațiile cu valoare aforistică întrerup uneori desfășurarea acțiunii, invitând cititorul să reflecteze asupra semnificației întâmplărilor.

O altă particularitate este îmbinarea dintre documentarea biografică și imaginația literară. Autorul pornește de la personalități și repere istorice recognoscibile, dar își rezervă dreptul de a construi întâlniri și dialoguri fictive. Astfel, cititorul trebuie să înțeleagă că adevărul unei asemenea povestiri nu se află neapărat în autenticitatea fiecărei replici, ci în adevărul uman și moral pe care îl exprimă.

Nu toate textele au aceeași structură sau aceeași formulă narativă. Unele sunt dramatice, altele memorialistice, filosofice, satirice ori istorice. Tocmai această diversitate dovedește că autorul nu se limitează la o singură formulă de expresie, ci caută permanent noi modalități de a transforma ideea în povestire.

În fond, ceea ce unește textele este o anumită concepție despre literatură: scriitorul trebuie să fie atent la om, la istorie și la adevărurile care supraviețuiesc schimbării generațiilor.

VII. Al.Florin Țene și vocația mărturisirii prin literatură

Volumul „Gânduri de dincolo de vis – Povestiri onirice” se înscrie firesc în preocupările unui autor care a cultivat de-a lungul timpului poezia, proza, eseul, critica literară și cercetarea istoriei culturale.

Experiența sa de scriitor și de animator al vieții literare se reflectă în diversitatea temelor abordate și în interesul pentru personalitățile care au marcat cultura română și universală. Al.Florin Țene nu privește literatura ca pe un domeniu izolat de existență, ci ca pe o formă de conștiință socială și istorică.

În această perspectivă, scriitorul devine un mediator între generații. El aduce în fața cititorului personalități ale trecutului, le oferă posibilitatea unor întâlniri imaginare și le transformă experiența în prilej de reflecție asupra prezentului.

Există în aceste pagini și o dimensiune etică evidentă. Libertatea, adevărul, iubirea, sacrificiul, demnitatea și memoria nu sunt simple teme literare, ci valori care trebuie apărate și asumate.

Cartea transmite, în fond, convingerea că progresul unei civilizații nu se măsoară numai prin descoperirile sale, ci și prin capacitatea oamenilor de a învăța din suferințele trecutului.

De aceea, întâlnirea cu Bach, Verdi, Porumbescu, Babeș, Eminescu, Dostoievski, Tolstoi sau cu personalitățile istorice și politice ale lumii nu este numai un exercițiu de imaginație. Este o invitație la dialog cu memoria umanității.

În loc de încheiere

„Gânduri de dincolo de vis – Povestiri onirice” este o carte despre ceea ce rămâne după ce timpul își încheie lucrarea asupra oamenilor: opera, memoria, ideile și exemplul moral.

Visul devine aici o punte între trecut și prezent, între viață și moarte, între realitatea istorică și adevărul literar. Personalitățile evocate nu sunt readuse la viață pentru a repeta ceea ce știm deja despre ele, ci pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine lumea în care trăim.

Cartea ne invită să privim istoria nu numai prin succesiunea evenimentelor, ci și prin destinele celor care au suferit, au creat, au iubit și au luptat pentru valorile în care au crezut.

Așadar, titlul volumului este mai mult decât o formulare poetică. El exprimă chiar concepția autorului despre literatură: există gânduri care nu se încheie odată cu visul, există adevăruri care nu dispar odată cu oamenii și există cărți care continuă să vorbească atunci când vocile celor care le-au inspirat au amuțit.

Al.Florin Țene ne propune o călătorie în care trecutul devine prezent, iar prezentul este judecat de înțelepciunea trecutului. O călătorie în care visul nu ne îndepărtează de realitate, ci ne ajută să o înțelegem.

Pentru că, în cele din urmă, adevărata literatură nu este aceea care ne face să uităm lumea, ci aceea care ne întoarce la ea cu o conștiință mai profundă.

Iar dincolo de vis rămâne întotdeauna omul, cu destinul său, cu libertatea sa și cu dorința de a învinge timpul prin creație.

Prof. dr. Luciana Lăcrimioara Dedevici


miercuri, 18 noiembrie 2026

Semnificațiile zilei de 19 noiembrie 2026

 


Evenimente 19 noiembrie

1377:

Prima atestare documentară a Castelului Bran, prin actul emis de Ludovic I de Anjou (1342 - 1382), prin care brașovenii primeau privilegiul de a construi Cetatea "cu munca și cheltuiala lor proprie".

1493:

Cristofor Columb descoperă Porto Rico.

1703:

Omul cu masca de fier, legendarul prizonier politic francez moare la Bastilia.

1819:

Muzeul Prado din Madrid este inaugurat.

1850:

Alfred Tennyson este numit de către regina Victoria Poet Laureate.

1861:

Se încheie Conferința natională a fruntașilor politici romani din Banat, ținută la Timișoara, la care se adopta o moțiune prin care se cere autonomia Banatului față de Ungaria.

Teritoriul acestuia urmand sa fie numit "Căpitanatul român" sau să fie încorporat Transilvaniei (devenita autonomă).
1942:

Al doilea razboi mondial: Bătălia de la Stalingrad - forțele rusești sub comanda generalului Georgy Zhukov lansează operațiunea "Uranus", contraatacând și întorcând soarta bătăliei în favoarea trupelor sovietice.

1946:

Primele alegeri parlamentare postbelice, declarate "libere și nestingherite", care au fost falsificate, cu acordul Moscovei, de guvernul Petru Groza care a anunțat victoria Blocului Partidelor Democratice.

1969:

Programul Apollo: Apollo 12 - astronauții americani Charles Conrad și Alan Bean aselenizeză în Oceanul Furtunilor și devin astfel a 3-a respectiv a 4-a persoană care pășește pe Lună.

1969:

Fotbalistul brazilian Pelé marchează cel de-al 1000-lea gol.

1977:

Președintele egiptean Anwar El Sadat devine primul lider arab al Orientului Mijlociu care a efectuat o vizită oficială în Israel.

1979:

Începe Congresul al XII-lea al PCR, la care Constantin Pîrvulescu, unul din fondatorii partidului, a protestat în plen față de cultul personalitații creat în jurul familiei Ceaușescu.

Drept urmare, în aceeași noapte, Pîrvulescu a fost evacuat din casa în care locuia.
1985:

Războiul Rece: La Geneva, președintele Statelor Unite ale Americii, Ronald Reagan, și liderul Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, se întâlnesc pentru prima dată.

1998:

Tabloul lui Vincent van Gogh, Portretul artistului fară barbă este vândut la licitație pentru suma record de 71,5 milioane de dolari.

1999:

China lansează prima sa navă spațială, Shenzhou 1.


Celebrări 19 noiembrie

Aurel Vlaicu1882:

S-a născut Aurel Vlaicu.

Indira Priyadarshini Gandhi1917:

S-a născut Indira Priyadarshini Gandhi.

George Emil Palade1912:

S-a născut George Emil Palade.

Dick Cavett1936:

S-a născut Dick Cavett.

Andy Partridge2008:

S-a născut Andy Partridge.

1942:

S-a născut Calvin Klein.

Jodie Foster1962:

S-a născut actrita Jodie Foster - FOTO.

1938:

S-a născut Sorin Marculescu.

1936:

S-a născut Iulian Negrila.

1937:

S-a născut Alexandra Tarziu.

James Abram Garfield1831:

S-a născut James Abram Garfield.

1925:

S-a născut Zygmunt Bauman.


Comemorări 19 noiembrie

1996:

A murit Petre Vasile Fati.

Alexandru Vlahuță1919:

A murit Alexandru Vlahuță.

Nicolas Poussin1665:

A murit Nicolas Poussin.

Carlo Dossi1910:

A murit Carlo Dossi.

Franz Schubert1828:

A murit Franz Schubert.

Clement King Shorter1926:

A murit Clement King Shorter.


Sursa: Wikipedia

PORTOFELUL DIGITAL – explicații pentru toți


Portofelul digital pentru bani, portofelul european de identitate digitală și euro digital


   de Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

 

Cuprins

 

1. Ce este portofelul digital

2. Portofelul digital pentru bani: plata cu telefonul, cu ceasul inteligent, cu tableta sau cu calculatorul

3. Portofelul european de identitate digitală: actele pe telefon

4. Euro digital și legătura dintre cele trei portofele digitale

5. Avantajele portofelului digital

6. Riscurile portofelului digital

7. Ce se întâmplă cu oamenii care nu au telefon inteligent

8. Concluzii

9. Glosar de termeni

10. Bibliografie

 

1. Ce este portofelul digital

 În ultimii ani auzim tot mai des vorbindu-se despre „portofelul digital”. 

Unii oameni plătesc zilnic cu telefonul la magazin fără să știe că, de fapt, folosesc un portofel digital. 

Trebuie făcută aici o precizare: plata cu cardul obișnuit, cel de plastic, nu înseamnă portofel digital. 

Portofelul digital apare abia atunci când cardul este introdus într-o aplicație de pe telefon, iar plata se face apropiind telefonul de aparatul de plată. 

Alții aud cuvintele „portofel digital” la televizor sau în presă și se întreabă, pe bună dreptate, ce înseamnă și dacă îi privește. 

Acest articol încearcă să explice, pe înțelesul tuturor, ce este portofelul digital, ce avantaje aduce și ce riscuri ascunde.

Portofelul digital aparține erei digitale, adică perioadei în care tot mai multe activități ale oamenilor se fac cu ajutorul calculatoarelor, al telefoanelor și al internetului, iar inteligența artificială este folosită tot mai des pentru siguranța lui.

Ca și portofelul obișnuit din buzunar, în care ținem bani, carduri și acte, portofelul digital este locul în care păstrăm aceleași lucruri, numai că în formă electronică, de regulă într-o aplicație instalată pe telefonul mobil, dar și pe ceasul inteligent, pe tabletă sau pe calculator.

Când vorbim despre portofelul digital, trebuie să deosebim trei lucruri diferite, care adesea se confundă:

1. Portofelul digital pentru bani, o aplicație de pe telefon în care sunt păstrate, în formă electronică, cardurile bancare și cu care plătim cu telefonul în loc de card (de exemplu, Google Pay sau Apple Pay).

2. Portofelul european de identitate digitală, o aplicație oficială de pe telefon, în care Uniunea Europeană vrea ca oamenii să-și poată păstra actele în formă electronică: cartea de identitate, permisul de conducere, diplomele și altele.

3. Euro digital, o formă nouă de bani electronici, emiși de Banca Centrală Europeană împreună cu băncile centrale naționale din zona euro, ca și bancnotele, și care ar urma să fie păstrați tot într-un portofel digital.

Primul există deja și este folosit de milioane de oameni. 

Al doilea este pe cale să apară în toate statele Uniunii Europene. 

Al treilea este încă în discuție. 

Le vom lua pe rând.

 2. Portofelul digital pentru bani: plata cu telefonul, cu ceasul inteligent, cu tableta sau cu calculatorul

 Cel mai cunoscut portofel digital este cel pentru plăți. Omul își introduce cardul bancar într-o aplicație de pe telefon, iar apoi, la magazin, în loc să scoată cardul din buzunar, apropie telefonul (sau ceasul inteligent) de aparatul de plată. Plata se face la fel ca și cu cardul.

Cele mai răspândite astfel de aplicații sunt Google Pay, pentru telefoanele cu sistemul Android, și Apple Pay, pentru telefoanele iPhone. Multe bănci au și propriile aplicații, care permit plata cu telefonul.

Este important de înțeles că acest portofel nu este un cont nou și nici o monedă nouă. Banii rămân în contul de la bancă, exact unde erau. 

Telefonul doar ține locul cardului. 

Cu alte cuvinte, portofelul digital pentru bani este un „card în telefon”.

Din punctul de vedere al siguranței, plata cu telefonul este, în general, la fel de sigură ca plata cu cardul, iar în unele privințe chiar mai sigură: numărul real al cardului nu este transmis comerciantului, ci un cod înlocuitor, iar plata se confirmă cu amprenta degetului, pusă pe senzorul telefonului, cu recunoașterea feței sau cu codul telefonului. Dacă telefonul este pierdut, cardul poate fi blocat din aplicația băncii, la fel ca un card pierdut.

 3. Portofelul european de identitate digitală: actele pe telefon

  3.1. Ce este portofelul european de identitate digitală

 Uniunea Europeană a adoptat în anul 2024 Regulamentul nr. 2024/1183, prin care obligă fiecare stat membru să le pună la dispoziție cetățenilor, rezidenților și firmelor cel puțin un portofel european de identitate digitală.

Termenul stabilit este sfârșitul anului 2026, mai exact în jurul datei de 24 decembrie 2026.

Este vorba despre o aplicație pe telefon în care omul își va putea păstra, în formă electronică, actele: cartea de identitate, permisul de conducere, diplomele de studii, rețetele medicale și alte documente oficiale. Cu acest portofel, omul își va putea dovedi identitatea atât pe internet, cât și față în față, la un ghișeu, și va putea semna documente în formă electronică, cu aceeași valoare ca semnătura de mână.

 3.2. Ce se va putea face cu portofelul european de identitate digitală

Cu acest portofel, oamenii vor putea face, direct de pe telefon, mai multe lucruri, dintre care cele mai importante sunt următoarele:

 1. Dovedirea identității la instituțiile statului, fără drumuri și fără cozi.

2. Deschiderea unui cont bancar sau încheierea unui contract, de acasă.

3. Prezentarea permisului de conducere la un control în trafic.

4. Ridicarea medicamentelor pe bază de rețetă, inclusiv în alt stat al Uniunii Europene.

5. Prezentarea diplomelor la angajare.

6. Semnarea electronică a documentelor, gratuit.

Un lucru interesant este că omul va putea arăta doar informația necesară. 

De exemplu, pentru a dovedi că are peste 18 ani, nu va trebui să-și arate data nașterii sau adresa, ci doar confirmarea că este major.

Regulamentul mai prevede că, începând de la sfârșitul anului 2027, băncile și marile platforme de pe internet vor fi obligate să accepte acest portofel pentru identificarea clienților.

 3.3. Portofelul european de identitate digitală în România

 România lucrează la propria versiune a portofelului, numită RO Wallet. 

În iunie 2026, Guvernul a anunțat că aplicația românească va fi construită pe baza soluției dezvoltate de Germania, preluată gratuit, ca să nu se pornească de la zero. 

Potrivit informațiilor apărute în presă, o versiune de probă ar urma să apară până la sfârșitul anului 2026, iar lansarea oficială, la începutul anului 2027.

Nici celelalte state nu stau mult mai bine. 

În toamna anului 2026, doar câteva dintre cele 27 de state ale Uniunii Europene aveau portofelul în funcțiune, iar specialiștii apreciază că multe dintre ele nu vor reuși să respecte termenul.

 3.4. Este obligatoriu portofelul european de identitate digitală?

 Nu. Pentru cetățean, folosirea portofelului este voluntară, iar regulamentul european prevede că cei care nu îl folosesc nu trebuie să fie dezavantajați. Cartea de identitate și permisul de conducere obișnuite rămân valabile. 

Obligația este a statelor, care trebuie să pună la dispoziție portofelul european de identitate digitală, nu a oamenilor, care nu sunt obligați să-l folosească.

Pentru persoanele fizice, portofelul este gratuit.

 4. Euro digital și legătura dintre cele trei portofele digitale  4.1. Ce este euro digital

 Euro digital este o formă electronică a monedei euro, emisă de Banca Centrală Europeană împreună cu băncile centrale naționale din zona euro, la fel ca bancnotele.

Mai simplu spus, euro digital ar fi o bancnotă euro în formă electronică. 

Ca și bancnota din buzunar, ar fi emis de băncile centrale din zona euro, nu de o bancă obișnuită.

Diferența este că nu l-am putea ține în mână, ci doar pe telefon sau pe un card special. 

Euro digital nu ar înlocui banii de hârtie, ci ar exista alături de ei.

Euro digital nu este o monedă virtuală la fel ca Bitcoin. O monedă virtuală (numită și criptomonedă) este o formă de bani electronici creată de persoane sau firme private, nu de o bancă centrală, care nu este garantată de niciun stat și a cărei valoare se schimbă mult de la o zi la alta.

Valoarea lui ar fi exact aceeași cu a euro obișnuit: un euro digital ar valora întotdeauna un euro. Dacă euro crește sau scade față de alte monede, de exemplu față de leu sau de dolar, euro digital crește sau scade exact la fel, pentru că este aceeași monedă, doar în altă formă. Nu ar aduce dobândă, la fel cum nu aduce dobândă nici bancnota ținută în sertar.

 4.2. Cum obține cetățeanul euro digital

 Cetățeanul l-ar obține cam în felul în care scoate astăzi bani de la bancomat: ar muta o sumă din contul bancar în portofelul de euro digital sau ar depune bancnote și ar primi în schimb euro digitali. 

Invers, oricine ar putea oricând să transforme euro digital înapoi în bani în contul bancar sau în numerar (bancnote și monede).

Potrivit proiectului de lege, băncile ar fi principalii distribuitori ai euro digital și ar trebui să le ofere clienților portofele de euro digital. Pentru cei care nu au cont la nicio bancă, euro digital ar urma să poată fi obținut și prin alte instituții, cum ar fi oficiile poștale. Aceasta ar fi o veste bună mai ales pentru oamenii în vârstă și pentru cei săraci, care nu au cont bancar. 

4.3. Banii din contul bancar sunt euro digitali?

Nu. Mulți oameni cred că banii din cont, pe care îi vedem doar ca cifre pe ecranul telefonului, al calculatorului sau al bancomatului, sunt deja „bani digitali”, la fel ca euro digital, și nu știu că între ei există o deosebire importantă. 

Ei sunt, într-adevăr, bani electronici, dar nu sunt euro digitali. 

Banii din cont sunt ai noștri, dar nu îi avem la propriu: ei se află la banca comercială, care îi folosește și ne datorează suma respectivă. 

Juridic, banii depuși intră în depozitul băncii, care are obligația să ni-i dea oricând îi cerem. 

Euro digital ar fi, ca și bancnota, bani ai băncii centrale. 

Diferența se vede mai ales într-o situație rară, dar gravă: falimentul unei bănci. 

În Uniunea Europeană, banii din cont sunt garantați doar până la 100.000 de euro de persoană și de bancă, în timp ce euro digital, ca și bancnota, nu ar depinde de soarta niciunei bănci.

Ca oamenii să nu-și golească conturile bancare, ceea ce ar slăbi băncile, s-a prevăzut o limită: fiecare om ar putea ține în portofelul de euro digital doar o anumită sumă. 

S-a vehiculat o valoare de aproximativ 3.000 de euro, dar plafonul nu este încă stabilit definitiv.

Banii care depășesc limita ar trece automat în contul bancar.

4.4. „Am card bancar și plătesc cu el. De ce mi-ar mai trebui euro digital?”

 Aceasta este întrebarea simplă și firească pe care și-o pune omul obișnuit. Să luăm exemplul unui pensionar care își primește pensia pe card, plătește cu cardul la magazin și scoate bani de la bancomat când are nevoie. El se întreabă, pe bună dreptate: „Doamne, nu înțeleg ce este și ce câștig dacă trec la euro digital?”

În realitate, pentru omul care are deja card, diferența dintre banii de pe card și euro digital ar fi mică în folosirea lor de zi cu zi.

Totuși, Banca Centrală Europeană aduce câteva argumente:

1. Plățile obișnuite, de zi cu zi, cum sunt cumpărăturile de la magazin sau de la piață, plata la farmacie ori trimiterea unei sume către o rudă sau un prieten, ar fi gratuite pentru cetățean. Astăzi, la plata cu cardul, comisionul îl plătește de obicei comerciantul, către bănci și către firmele de carduri, iar acest cost ajunge, până la urmă, în prețul produselor; în plus, cetățeanul plătește uneori comisioane la anumite transferuri de bani. Cu euro digital, aceste comisioane ar urma să fie mai mici sau să dispară.

2. S-ar putea plăti și fără internet, de exemplu la țară, unde semnalul este slab, sau în timpul unei pene de rețea.

3. Banii ar fi în siguranță chiar dacă banca ar da faliment.

4. Euro digital ar fi acceptat peste tot în zona euro, chiar și acolo unde un anumit card nu este primit.

5. Omul fără cont bancar ar putea plăti electronic, ceea ce astăzi nu poate.

Un exemplu concret îl reprezintă pensionarii. Mulți dintre ei au cerut ca pensia să le fie adusă acasă în numerar, de poștaș, pentru că, primind-o pe card, au de plătit anumite comisioane bancare. Dacă plățile cu euro digital vor fi într-adevăr fără comision, tot mai mulți oameni, printre care și pensionarii, ar putea accepta să-și primească pensia în formă electronică. Pentru pensionarii din România, acest lucru va conta însă abia după adoptarea monedei euro.

Adevăratele motive ale introducerii euro digital depășesc însă interesul fiecărui om în parte: ele privesc Europa întreagă. Astăzi, majoritatea plăților cu cardul din Europa trec prin firme din afara Europei, mai ales americane, precum Visa și Mastercard. Dacă într-o zi relațiile politice dintre Europa și Statele Unite s-ar strica, plățile europenilor ar putea fi afectate. De aceea, Europa vrea un sistem de plată al ei. Apoi, numerarul este folosit tot mai puțin, iar Banca Centrală Europeană spune că vrea ca oamenii să poată folosi și în viitor bani emiși direct de ea, ca bancnotele, nu doar banii din conturile băncilor comerciale, care sunt firme private. Cum bancnotele sunt folosite tot mai rar, euro digital ar fi un fel de bancnotă electronică.

Criticii spun însă că, prin euro digital, omul obișnuit câștigă prea puțin față de cardul bancar pe care îl are deja și că beneficiul real ar fi mai degrabă al statelor și al băncii centrale.

Cine nu înțelege la ce îi folosește un lucru are, firește, motive să fie neîncrezător. 

Iar instituțiile europene nu au reușit încă să-i explice limpede omului simplu ce câștigă.

 4.5. Este cineva obligat să folosească euro digital?

 Nu. Potrivit proiectului de lege, pentru cetățean folosirea euro digital ar fi facultativă: cine nu vrea, nu-și deschide portofel de euro digital. Cardul și numerarul rămân.

Obligația ar fi pentru comercianți: magazinele din zona euro ar trebui, în principiu, să accepte plata cu euro digital, cu unele excepții pentru firmele foarte mici, care primesc doar bani numerar. Așadar, pentru cetățean, euro digital ar fi facultativ, iar pentru comerciant, obligatoriu de acceptat.

 4.6. Stadiul legii privind euro digital

 Legea nu este încă adoptată. În iunie 2026, comisia pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European și-a aprobat poziția asupra euro digital, iar în iulie 2026 plenul Parlamentului European a votat, cu 416 voturi pentru, 169 împotrivă și 22 de abțineri, începerea negocierilor finale cu guvernele statelor membre. Dacă legea va fi adoptată, Banca Centrală Europeană estimează că primele probe ar putea începe în 2027, iar euro digital ar putea fi pus în circulație cel mai devreme în anul 2029.

Poziția Parlamentului European prevede, printre altele, că euro digital:

1. va funcționa atât cu internet, cât și fără internet;

2. nu va aduce dobândă;

3. va fi gratuit pentru plățile obișnuite, de zi cu zi;

4. va avea o limită a sumei pe care o poate ține fiecare om;

5. nu va fi „bani programabili”, adică nu se va putea stabili dinainte pe ce pot fi cheltuiți banii.

Toate acestea se mai pot însă schimba în negocierile dintre Parlamentul European și statele membre ale Uniunii Europene.

4.7. Euro digital și România

 Euro digital s-ar folosi doar în statele din zona euro. 

România are încă moneda națională, leul, așa că, deocamdată, euro digital nu i-ar privi direct pe cetățenii români, ci abia atunci când România va adopta moneda euro. 

Portofelul european de identitate digitală, în schimb, privește toate statele Uniunii Europene, inclusiv România.

 4.8. Legătura dintre cele trei portofele digitale

 Deși sunt lucruri diferite, cele trei portofele de care am vorbit se pot întâlni. 

Acestea sunt:

1. Portofelul digital pentru plăți, cu care plătim cu telefonul în loc de card.

2. Portofelul european de identitate digitală, în care ne păstrăm actele.

3. Portofelul de euro digital, în care ar urma să ținem noii bani electronici ai Băncii Centrale Europene.

Portofelul european de identitate digitală a fost gândit astfel încât să poată fi folosit și pentru confirmarea plăților și pentru deschiderea conturilor bancare. 

Iar euro digital ar putea fi păstrat, în viitor, în aceeași aplicație sau în aplicații legate între ele.

Pe de o parte, aceasta ar fi o comoditate: o singură aplicație pentru acte și pentru bani. 

Pe de altă parte, tocmai această legătură îi îngrijorează pe mulți: dacă identitatea omului și banii lui ajung în același loc digital, cresc atât tentația, cât și posibilitatea de a ști totul despre el. 

De aceea, legătura dintre identitatea digitală și banii digitali merită urmărită cu atenție.

 5. Avantajele portofelului digital

 Portofelul digital, în toate cele trei forme ale sale, aduce o serie de avantaje reale:

1. Comoditatea: actele și mijloacele de plată sunt pe telefon sau pe ceasul inteligent, pe care omul le are permanent la el.

2. Mai puține drumuri și cozi la ghișee: multe acte și servicii pot fi rezolvate de acasă.

3. Valabilitatea în toată Uniunea Europeană: actele din portofelul european de identitate digitală vor fi recunoscute în toate statele membre.

4. Protecția datelor personale, prin dezvăluirea doar a informației strict necesare.

5. Siguranța plăților: numărul real al cardului nu este transmis comerciantului, ci este înlocuit cu un cod special, iar plata se confirmă cu amprenta degetului, cu recunoașterea feței sau cu codul de deblocare al telefonului.

6. Mai puține falsuri: un act digital este mai greu de falsificat decât unul de hârtie.

7. În cazul euro digital: plăți gratuite, plăți fără internet, protecția banilor în caz de faliment bancar și independența Europei în domeniul plăților.

 6. Riscurile portofelului digital

 Orice lucru nou are, pe lângă avantaje, și neajunsuri și riscuri.

Iată riscurile despre care se discută cel mai des.

 6.1. Supravegherea prin portofelul digital

 „Cei care renunță la libertatea esențială pentru a obține puțină siguranță trecătoare nu merită nici libertate, nici siguranță.” (Benjamin Franklin)

 Cu bancnota plătești fără ca nimeni să știe ce ai cumpărat. 

Cu banii digitali, fiecare plată rămâne înregistrată electronic: se poate afla cine a plătit, cât, când, unde și pentru ce, spre deosebire de plata cu bani numerar, care nu lasă nicio înregistrare.

Tehnic, autoritățile ar putea să vadă oricând pe ce cheltuiește fiecare om, iar singura protecție a cetățeanului ar fi legea, care interzice acest lucru, dar care poate fi oricând schimbată.

Banca Centrală Europeană promite că nu va avea acces la datele personale ale oamenilor și că plățile fără internet vor fi la fel de discrete ca numerarul, iar Parlamentul European a cerut ca protecția vieții private să fie înscrisă în sistem încă de la început. Neîncrederea multor oameni rămâne însă, mai ales că promisiunile se pot schimba odată cu guvernele și cu legile.

 6.2. Controlul asupra banilor digitali

„În banca noastră banii voștri sunt în deplină siguranță. Nici măcar voi nu-i puteți ridica.” (Milan Bestić)

 Mulți se tem că banii digitali ar putea fi, într-o zi, limitați sau condiționați: plafoane de sumă, interdicția de a cumpăra anumite produse, bani cu „termen de expirare” sau blocarea banilor celor care deranjează puterea. Proiectul actual prevede că euro digital nu va fi „bani programabili”, adică bani cărora li se pot impune dinainte reguli despre pe ce, unde sau până când pot fi cheltuiți, de exemplu bani care pot fi folosiți doar pentru alimente ori care dispar dacă nu sunt cheltuiți până la o anumită dată. Oamenii se întreabă însă, pe bună dreptate, ce garanție există că o lege viitoare nu va schimba acest lucru.

 6.3. Dispariția treptată a numerarului

 Oficial, se spune că euro digital nu va înlocui bancnotele și monedele, iar Parlamentul European a votat chiar măsuri pentru apărarea numerarului. 

Totuși, mulți se tem că, pe măsură ce plățile digitale se înmulțesc, numerarul va fi folosit tot mai puțin și va dispărea treptat din viața de zi cu zi: bancomate tot mai puține, magazine care nu mai primesc bani în numerar. Iar fără numerar, omul nu mai are nicio cale de a plăti fără ca plata lui să rămână înregistrată electronic.

6.4. Furtul de date și atacurile informatice asupra portofelului digital

 Un portofel digital care conține actele și banii unui om este o țintă foarte atrăgătoare pentru hoți. Telefonul poate fi furat, aplicațiile pot fi atacate, iar o bază de date cu milioane de identități ar putea fi spartă. De asemenea, o pană mare de sistem sau de curent electric ar putea lăsa oamenii, pentru o vreme, fără acces la acte și la bani.

 6.5. Pierderea telefonului cu portofelul digital

 Dacă omul își pierde telefonul, pierde, pentru moment, și accesul la acte și la bani. În cazul euro digital păstrat pentru plățile fără internet, pierderea telefonului sau a cardului special pe care se află banii ar însemna pierderea acestor bani, la fel ca la pierderea unui portofel cu bancnote.

 6.6. Slăbirea băncilor din cauza euro digital

 „Instituțiile bancare sunt mai periculoase decât armatele mobilizate.” (Thomas Jefferson)

 Dacă oamenii ar muta în masă banii din conturi în euro digital, mai ales în vremuri de criză, băncile ar putea rămâne fără o parte din banii cu care acordă credite. De aceea s-a propus ca fiecare om să poată ține în portofelul de euro digital doar o sumă limitată, iar ce depășește această sumă să treacă automat în contul lui bancar.

Criticii observă însă că această limită apără mai ales interesele băncilor, nu libertatea oamenilor de a-și ține banii unde vor. Băncile plătesc dobânzi foarte mici pentru banii din conturi, dar îi dau mai departe ca împrumuturi, cu dobânzi mult mai mari, iar din această diferență își fac o bună parte din câștig. Faptul că în aproape orice oraș mai mare funcționează zeci de bănci, iar falimentele bancare sunt foarte rare, arată cât de profitabilă este această activitate și cât de mult ar avea de pierdut băncile dacă oamenii ar avea dreptul să-și mute toți banii în euro digital.

 6. 7. Dependența portofelului digital de tehnologie și de marile firme

 Portofelele digitale depind de telefoane, de programele de bază care le fac să funcționeze (numite sisteme de operare, cum sunt Android și iOS) și de magazinele de aplicații, adică locurile de pe internet de unde descărcăm programele pentru telefon (cum sunt Google Play și App Store). Toate acestea aparțin câtorva mari firme, în special americane.

Cine controlează telefonul controlează, într-o anumită măsură, și felul în care omul își folosește banii și actele din portofelul digital, ba chiar și scopul pentru care le folosește.

 7. Ce se întâmplă cu oamenii care nu au telefon inteligent

 Nu toți oamenii au telefon inteligent, adică un telefon mobil cu ecran mare, care funcționează ca un mic calculator: are acces la internet și pe el se pot instala aplicații, de exemplu aplicația băncii.

 Nu toți oamenii se descurcă ușor cu telefonul inteligent și cu aplicațiile lui.

Mulți vârstnici, oameni cu venituri mici sau cu dizabilități, ori locuitori ai satelor unde semnalul de telefon și de internet este slab ar putea rămâne în afara acestor schimbări.

Există riscul ca societatea să se împartă în două: cei care se descurcă în lumea digitală și cei care rămân pe dinafară.

Regulile europene încearcă să răspundă acestor temeri:

1. Folosirea portofelului european de identitate digitală este voluntară, iar actele obișnuite rămân valabile.

2. Pentru euro digital s-a prevăzut posibilitatea unui card special, pentru cei care nu au telefon inteligent.

3. Euro digital ar putea fi obținut și fără cont bancar, de exemplu prin oficiile poștale.

4. Numerarul, adică bancnotele și monedele, rămâne și el mijloc legal de plată, alături de plățile cu cardul și de cele digitale.

Totuși, experiența arată că ceea ce începe ca „voluntar” poate deveni, în practică, aproape obligatoriu: când tot mai multe servicii se mută pe internet, când ghișeele se închid și când pentru orice lucru ți se cere o aplicație, omul fără telefon inteligent este, de fapt, obligat să-și cumpere unul, altfel rămâne fără acces la multe servicii de care are nevoie.

De aceea, statele trebuie să păstreze întotdeauna, pentru cei care nu pot sau nu vor să folosească portofelul digital, posibilitatea de a-și rezolva treburile ca până acum: cu acte pe hârtie și cu plata în numerar.

8. Concluzii

 „Oamenii și-au cedat sănătatea doctorului, banii bancherului, sufletul preotului, copiii sistemului școlar și, procedând astfel, și-au pierdut puterea de a-și controla viața.” (Rolling Thunder) 

Portofelul digital nu este un singur lucru, ci trei: 

1. portofelul pentru plăți, care există deja și ține locul cardului; 

2. portofelul european de identitate digitală, care va aduce actele pe telefon începând, în cele mai multe state, din anul 2027; și

3. euro digital, o formă nouă de bani a Băncii Centrale Europene, care ar putea apărea cel mai devreme în 2029, doar în statele din zona euro.

Toate trei aduc comoditate, rapiditate și mai puține drumuri la ghișee. 

În același timp, toate aceste trei noutăți ridică întrebări serioase despre viața privată, despre controlul asupra banilor și asupra plăților făcute cu ei și despre soarta celor care nu se descurcă în lumea digitală.

Pentru omul care își primește pensia pe card și plătește cu el fără probleme, schimbarea nu va fi una mare, iar nimeni nu îl obligă, deocamdată, să folosească nici portofelul de identitate, nici euro digital. 

Dar tocmai pentru că aceste schimbări vin pas cu pas, fiecare cetățean are dreptul să înțeleagă ce i se propune și să ceară garanții clare: că folosirea portofelelor digitale și a euro digital va rămâne cu adevărat liberă, că numerarul nu va dispărea, că datele lui nu vor fi folosite pentru supraveghere și că banii lui vor rămâne ai lui.

Tehnologia poate fi un ajutor de preț, dar numai dacă rămâne în slujba omului, nu omul în slujba ei.

 9. Glosar de termeni

 Amprenta degetului – desenul unic al pielii de pe vârful degetului, după care telefonul își recunoaște proprietarul.

Aplicație – un program instalat pe telefon, pe tabletă sau pe calculator, cu care se poate face un anumit lucru, de exemplu plăți sau păstrarea actelor.

Banca Centrală Europeană – instituția care emite moneda euro și conduce politica monetară a statelor din zona euro.

Bancă comercială – o bancă obișnuită, la care oamenii și firmele își țin banii în conturi și de la care iau credite.

Bani programabili – bani electronici cărora li se pot impune dinainte, printr-un program de calculator, reguli despre pe ce, unde, când sau până când pot fi cheltuiți (de exemplu, bani care se pot folosi doar pentru alimente sau care expiră după o anumită dată).

Card special pentru euro digital – un card prevăzut pentru cei care nu au telefon inteligent, pe care s-ar putea păstra euro digital.

Ceas inteligent – un ceas de mână legat de telefon, cu care se pot face, printre altele, și plăți.

Comision – suma reținută de bancă sau de altă firmă pentru efectuarea unei plăți sau a unui transfer de bani.

Deosebirea dintre era digitală și inteligența artificială – era digitală înseamnă trecerea informațiilor și a activităților în formă electronică, în timp ce inteligența artificială este o etapă mai nouă a acestei ere, în care calculatoarele nu doar păstrează și transmit informații, ci le și analizează și iau decizii. Portofelul digital aparține erei digitale, dar inteligența artificială este folosită tot mai des pentru siguranța lui, de exemplu la recunoașterea feței sau la depistarea fraudelor.

Era digitală – perioada în care trăim, în care tot mai multe activități ale oamenilor, cum sunt plățile, actele, comunicarea și munca, se fac cu ajutorul calculatoarelor, al telefoanelor și al internetului.

Euro digital – o formă nouă de bani electronici, emiși de Banca Centrală Europeană împreună cu băncile centrale naționale din zona euro, ca și bancnotele, și păstrați într-un portofel digital.

Identitate digitală – totalitatea datelor electronice prin care o persoană poate fi recunoscută și își poate dovedi identitatea pe internet sau prin telefon (de exemplu, datele din cartea de identitate păstrate în portofelul european de identitate digitală).

Inteligența artificială – ramura informaticii care creează programe capabile să facă lucruri care până acum cereau gândire omenească, cum ar fi să înțeleagă vorbirea, să răspundă la întrebări, să recunoască fețe sau să ia decizii.

Limita de deținere – suma maximă de euro digital pe care o poate ține fiecare om în portofelul său digital.

Numerar – bancnotele (bani de hârtie sau de plastic) și monedele (bani de metal).

Plata fără internet – plata cu euro digital care se poate face direct între două telefoane sau carduri, chiar și acolo unde nu există semnal de internet.

Portofel digital – locul în care se păstrează, în formă electronică, banii, cardurile sau actele unui om, de regulă într-o aplicație de pe telefon.

Portofel digital pentru plăți – aplicația în care se pune cardul bancar, ca să se poată plăti cu telefonul sau cu ceasul inteligent în loc de card (de exemplu, Google Pay sau Apple Pay).

Portofel european de identitate digitală – aplicația în care cetățenii Uniunii Europene își vor putea păstra actele: cartea de identitate, permisul de conducere, diplomele și altele.

RO Wallet – versiunea românească a portofelului european de identitate digitală.

Telefon inteligent – un telefon mobil cu ecran mare, care funcționează ca un mic calculator: are acces la internet și pe el se pot instala aplicații.

Zona euro – statele Uniunii Europene care au adoptat moneda euro; România nu face încă parte dintre ele.

 10. Bibliografie

 1. Regulamentul Uniunii Europene 2024/1183 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024 privind instituirea cadrului european pentru identitatea digitală.

2. Comisia Europeană, „Identitatea digitală europeană”, commission.europa.eu.

3. Comisia Europeană, „Regulamentul privind identitatea digitală europeană”, digital-strategy.ec.europa.eu.

4. Guvernul României, comunicatul din 26 iunie 2026 privind implementarea portofelului european pentru identitate digitală al României, prezentat de Economedia, Newsweek România și Ziarul Financiar.

5. Știrile Pro TV, „RO Wallet, portofelul european pentru identitate digitală, va fi lansat oficial pe 14 ianuarie 2027”, stirileprotv.ro.

6. Parlamentul European, poziția Comisiei pentru afaceri economice și monetare privind euro digital, votul din 23 iunie 2026.

7. Parlamentul European, votul în plen din 9 iulie 2026 privind începerea negocierilor asupra euro digital (416 voturi pentru, 169 împotrivă, 22 de abțineri), prezentat de Positive Money Europe.

8. Banca Centrală Europeană, documentele privind proiectul euro digital, ecb.europa.eu.


Valahii din Silezia: moștenirea pastorală carpatică. Moravia are cel mai mare muzeu al satului românesc din lume

Istoria este surprinzătoare. În inima Europei Centrale, acolo unde Munții Beskizi se întind de-a lungul graniței dintre Polonia, Cehia și Slovacia, trăiește o comunitate cu o istorie fascinantă, adesea ignorată în lucrările de sinteză. Valahii din Silezia — ”Wałasi cieszyńscy” sau ”Těšínští Valaši” — sunt rezultatul unei sinteze culturale aparte, născute din întâlnirea dintre păstorii (ciobanii) veniți din spațiul românesc și populația slavă locală. Povestea lor este una a adaptării, a privilegiilor juridice și a păstrării unei identități care, deși s-a pierdut treptat la nivel lingvistic și religios, continuă să se regăsească în peisaj, în toponimie și în tradiții. Azi valahii din Beskizi sunt o minoritate etnofolclorică.

Povestea valahilor din Silezia începe între secolele al XIV-lea și al XVI-lea, când comunități de păstori din Transilvania și Maramureș au pornit într-o lungă transhumanță de-a lungul arcului carpatic. Drumul lor spre nord-vest i-a purtat prin Carpații Păduroși, Slovacia și Moravia, până în zonele deluroase și montane ale Sileziei. Unii istorici vorbesc chiar de autohtonitatea lor dintr triburile carpo-dacice romanizate în timp îndelungat. Documentele istorice îi menționează explicit începând cu anul 1479 și le recunosc priceperea în creșterea oilor, defrișarea pădurilor și prelucrarea lânii. Acești nou-veniți nu au fost simpli coloniști, ci purtători ai unui sistem juridic și fiscal privilegiat, cunoscut sub numele de Ius Valachicum („dreptul valah”). Spre deosebire de iobagii de la câmpie, valahii se bucurau de o autonomie comunitară considerabilă și erau conduși de un cneaz. Obligațiile lor nu constau în muncă agricolă, ci în plata dărilor în produse pastorale — brânză, piei și postav — și în paza granițelor montane. Pentru apărare, erau instruiți să lupte călare și erau înarmați cu arcuri și săgeți. S-au folosit valahii și pentru funcția de apărători ai graniților – grănicieri.

De-a lungul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, prin căsătorii mixte și prin contactul permanent cu populațiile locale, valahii au renunțat treptat la vechea limbă română și au adoptat dialectele slave din zonă, silezian și ceh. Cu toate acestea, au lăsat în urmă o veritabilă „fosilă” lingvistică. Treptat au pierdut religia ortodoxă și au devenit catolici sau protestanți. Zeci de cuvinte de origine românească — sălaș, brânză, jintiță, vatră, cheag, măgură sau groapă (în forma locală grapa) — se păstrează și astăzi în vocabularul pastoral și în denumirile unor vârfuri din Munții Beskizi. Ele amintesc de prezența și moștenirea comunităților valahe. Astăzi, această moștenire nu este păstrată doar în biblioteci, ci se regăsește într-un adevărat „muzeu viu”, întins de-a lungul unor regiuni ceho-slovace și poloneze aflate de o parte și de alta a granițelor politice. O călătorie de trei-patru zile prin zonă oferă o incursiune în istoria și cultura locului. Așa cum am făcut eu acum câțiva ani.

În Cehia, la Rožnov pod Radhoštěm, se află un sanctuar valah în aer liber ”Valašské muzeum v přírodě” (Muzeul Valah în aer liber), o destinație de neratat pentru fiecare român. Uimitor cum „Orășelul de Lemn” și „Satul Valah” recreează în acest spațiu muzeal atmosfera vieții pastorale de odinioară, cu mori de apă funcționale și case tradiționale. Muzeul este prezentat drept cel mai mare și mai vechi muzeu de acest tip din Europa Centrală. La poalele Munților Beskydy din Cehia, în pitoreasca regiune istorică a Valahiei Morave, acest muzeu le oferă vizitatorilor o incursiune autentică în viața rurală a valahilor din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Povestea muzeului a început din pasiunea și viziunea fraților Alois și Bohumír Jaroněk, cu origini valahe. Inspirați de celebrul muzeu ”Skansen” din Stockholm, cei doi și-au propus să salveze de la dispariție arhitectura tradițională din lemn și meșteșugurile specifice zonei. Eforturile lor au prins contur în iulie 1925, când porțile muzeului s-au deschis oficial pentru public, cu ocazia marelui festival folcloric „Anul Valah”. De-a lungul deceniilor, domeniul s-a dezvoltat continuu, ajungând astăzi să acopere o suprafață totală de aproape 80 de hectare. Acest teritoriu vast cuprinde nu doar clădiri, ci și pășuni, livezi și terenuri agricole lucrate prin metode tradiționale. Zona principală destinată vizitatorilor se întinde pe aproximativ 40 de hectare, iar muzeul continuă să crească, pregătind extinderea circuitului turistic cu un nou areal montan, ”Kolibiska”, care va adăuga încă 15–17 hectare. Ceea ce face ca ”Muzeul Valahilor în aer liber” să fie cu adevărat special, fiind conceptul de „muzeu viu”. Aici, cele peste 100 de construcții autentice din lemn — de la simple case țărănești și stâne până la biserici, ateliere și instalații tehnice — nu sunt doar exponate statice. Pe aleile muzeului, meșteșugarii populari își demonstrează îndemânarea, animalele domestice pasc liniștite pe coline, iar evenimentele folclorice recreează atmosfera vibrantă a satului de odinioară. Parcă ești pe coamele Făgărașilor ca turist român.

Complexul este structurat în patru secțiuni distincte, fiecare având propriul farmec și rol în ilustrarea vieții tradiționale: Orășelul de Lemn (Dřevěné městečko) este nucleul istoric al muzeului, inaugurat chiar în 1925. Această zonă reproduce cu fidelitate centrul unui mic târg valah (românesc) și reunește clădiri emblematice, precum vechea primărie, o biserică de lemn deosebită și cimitirul memorial „Valašský Slavín”, locul de odihnă al unor personalități marcante ale culturii locale, apoi Satul Valah (Valašská dědina) este cea mai întinsă secțiune a complexului. Pe colinele înverzite sunt grupate peste 70 de gospodării tradiționale, fântâni, grădini și stâne. Aici, vizitatorii pot observa în detaliu viața cotidiană de la țară, în care creșterea oilor și cultivarea plantelor autohtone completează peisajul arhitectural. Tototdată, Valea Morilor (Mlýnská dolina) este o adevărată bijuterie a ingineriei populare. Această zonă găzduiește un ansamblu tehnic funcțional, pus în mișcare exclusiv de forța apei. Vizitatorii pot urmări în acțiune o moară de făină, un gater (joagăr) pentru tăiat lemne, o piuă pentru prelucrarea lânii și o fierărie tradițională. În acest loc un valah local ne-a cântat la fluier o doină străveche românească.

Vizita poate continua la ”Pustevny”, care este faimoasă pentru arhitectura sa spectaculoasă. Aici se află celebrele cabane din lemn ”Libušín” și ”Maměnka”, proiectate în stilul Art Nouveau popular de renumitul arhitect Dušan Jurkovič. Ele îmbină motivele folclorice slave cu eleganța începutului de secol XX. Printr-o îmbinare armonioasă între natură, istorie și tradiție vie, ”Muzeul Valah în aer liber” din Rožnov pod Radhoštěm rămâne un reper cultural esențial pentru oricine dorește să descopere sufletul și patrimoniul Europei Centrale. Acest ”sanctuar valah” este prezentat drept cel mai mare muzeu al satului românesc din lume. Spre comparație, Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, cunoscut popular drept Muzeul Satului din Cluj-Napoca, are în prezent o suprafață de aproximativ 15–16 hectare, iar Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București are o suprafață de aproximativ 14 hectare. Am vizitat acest muzeu acum patru ani și m-am simțit, din punct de vedere cultural, ca acasă, în frumoșii mei Munți Apuseni. Asemănarea peisajului și, mai ales, a tradițiilor etno-folclorice este izbitoare. Pentru a descoperi îndeaproape moștenirea specifică a valahilor din Silezia (Wałasi cieszyńscy) și a goralilor din regiune, merită vizitate instituțiile culturale din orașele istorice ale zonei. Se mai poate vizita Muzeum Śląska Cieszyńskiego (Cieszyn), fondat în 1802, unul dintre cele mai vechi muzee publice din Europa Centrală. Secția de etnografie deține o colecție valoroasă de costume populare din Silezia (strój cieszyński), bijuterii din argint filigranat — orpanty și centuri —, precum și documente despre istoria Ducatului de Cieszyn. Muzeum Beskidzkie im. Andrzeja Podżorskiego (Wisła) este găzduit într-un fost han din secolul al XVIII-lea și documentează viața pastorală din Munții Beskizi Silezieni. Include o enclavă a arhitecturii din lemn (Enklawa Budownictwa Drewnianego), cu o colibă pastorală, o fierărie și o stupină tradițională, precum și unelte folosite la prelucrarea lânii și la prepararea brânzeturilor. Mai putem vizita „Parcul etnografic” din Ustroń și muzeul din Istebna. În satul Istebna, aflat în apropierea punctului unde se întâlnesc granițele Poloniei, Cehiei și Slovaciei, se găsește Kurna Chata Kawuloka — o casă-muzeu din lemn, datând din 1863, cu vatră deschisă și fără coș de fum. Aici au loc demonstrații de muzică pastorală, cu cimpoaie (gajdy) și fluiere carpatice.

De asemenea, în Slovacia se află ”Múzeum kysuckej dediny – Vychylovka”. La câțiva kilometri sud de granița cu regiunea Cieszyn Silesia, în regiunea Kysuce, se găsește acest muzeu în aer liber, în comuna Nová Bystrica — Vychylovka. Regiunea a fost străbătută de valuri de migranți valahi în drumul lor spre Silezia, începând cu secolele al XIV-lea și al XV-lea. Aici poți descoperi arhitectură pastorală și gospodării de culme (kopanice). Muzeul reunește 34 de construcții tradiționale din lemn, salvate din sate inundate în urma construirii unui baraj. Acestea ilustrează modul de viață al păstorilor montani valahi și al celor care defrișau pădurile în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Prin muzeul în aer liber trece o cale ferată forestieră cu ecartament îngust, celebra „mocăniță” românească, dotată cu un sistem unic de întoarcere în zigzag (úvraťová železnica). În trecut, aceasta era folosită pentru transportul lemnului din Munții Beskizi. Pentru cei care doresc să descopere îndeaproape aceste locuri, sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august sunt perioade potrivite pentru o vizită. Atunci are loc ”Săptămâna Culturii Beskidiene”, unul dintre cele mai mari festivaluri de folclor din Polonia, care transformă orașe precum Wisła, Szczyrk și Żywiec în scene deschise publicului. În Cehia, Rožnovské slavnosti oferă ocazia de a vedea dansuri precum odzemek și de a urmări ritualuri de nuntă valahe.

Trebuie să știți că o vizită în Beskizi nu este doar o escapadă turistică, ci și o lecție istorică despre reziliența culturală și adaptabilitatea păstorilor români, cunoscuți sub exonimul „valahi” sau „gorali” începând cu secolul al XVI-lea. În satele de munte, printre preparate precum ”bryndzové halušky” — găluște cu brânză — și conversații cu meșteșugarii locali, călătorul descoperă că valahii din Silezia nu sunt un capitol închis al istoriei. Este o minoritate mândră de originea românească. Moștenirea lor continuă să fie o punte între trecutul arhaic al Carpaților și prezentul european. Ca român, te simți ca acasă în munții din Silezia, unde te așteaptă cel mai mare parc etnografic românesc în aer liber din Moravia cehă.

Ionuț Țene


Invitație - Poemele Transilvaniei. Antologie gândită de Irina Petraș - Recital în 26 noiembrie 2026, ora 14,oo la Muzeul de Artă Cluj Napoca

 

POEMELE TRANSILVANIEI. ANTOLOGIE GÂNDITĂ DE IRINA PETRAȘ”. 🖼 Pe coperta 1: Jeno Major, „Coline”.
📍 Lansarea cărții și Recitalul poeților prezenți în volum vor avea loc miercuri, 26 noiembrie 2025, începând cu ora 14:00, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca.
📚 IRINA PETRAȘ: „Transilvania” din poemele acestei antologii e despre locuire și vatră, despre istorie și restriște, despre priveliști și oameni de soi, despre dor și dorință, despre durere și speranță. E solemnă, dar stârnește și ușurătăți frivole. E „loc al memoriei” și temelie pentru gândit viitorul. E despre singurătate și comunitate. Despre viața în durata lungă a unui neam și despre viața de fiecare zi căreia îi dă contur și rădăcini. Despre împăcare și neîmpăcare. Despre oameni.
O antologie complementară celor două volume „Transilvania din cuvinte” (2017 și 2018).
🖋 Semnează:
Ana Blandiana • Elina Adam • Nicolae Avram • Ioan-Pavel Azap • Pașcu Balaci • Balázs F. Attila • Balázs Imre József • Sorin Basangeac • Sânziana Batiște • Horia Bădescu • Alexa Gavril Bâle • Ștefan Bitan • Oana Boc • Mariana Bojan • Borsodi László • Gabriel Bota • Hanna Bota • Ion Brad • Dan Breaz • Florica Bud • Elena Cărăușan • Dumitru Cerna • Ruxandra Cesereanu • Doina Cetea • Justin Ceuca • Dumitru Chioaru • Minerva Chira • Ion Cocora • Mircea Covaci • Ion Cristofor • Constantin Cubleșan • Ileana Damian • Ștefan Damian • Iulian Dămăcuș • Vasile Dâncu • Vasile George Dâncu   • Rodica Dragomir • Răzvan Ducan • Sonia Elvireanu • Fekete Vince • Andrei Fischof • Dinu Flămând • Katia Fodor • Angela Furtună • Andrei Gazsi • Iulia Anamaria Ghidiu • Mircea Goga • Vasile Gogea • Leon-Iosif Grapini • Gheorghe Grigurcu • Gabriela Gențiana Groza • Ioan Hădărig • Andrea H. Hedeș • Ana Herța • Franz Hodjak • Ion Horea • Iulia Iacob • Vasile Igna • Vasile Ionac • Martha Izsak • Alexandru Jurcan • Ștefan Jurcă • Karácsonyi Zsolt • Király László • Király Zoltán • Betty Kirchmajer-Donca • Kocsis Francisko • Robert Laszlo • Adrian Lesenciuc • Lőrinczi Francisc-Mihai • Lövétei Lázár László • Marcel Lucaciu • Rodica Marian • Markó Béla • Menuț Maximinian • Mircea Măluț • Mihai Măniuțiu • Dóra Mărcuțiu-Rácz • Victor Constantin Măruțoiu • Alexandra Medrea • Ștefan Melancu • Alice Valeria Micu • Virgil Mihaiu • Alexandru Cristian Miloș • Liviu Mircea • Nicolae Mocanu • Gavril Moldovan • Ioan Moldovan • Romulus Moldovan • Vlad Moldovan • Dan Moșoiu • Ion Mureșan • Marcel Mureșeanu • Sânziana Mureșeanu • Eugeniu Nistor • Ioan Nistor • Ion Noja • Olimpiu Nușfelean • Maria Olteanu • Maria Pal • Aurel Pantea • Maria Daniela Pănăzan • Gheorghe Pârja • Iuliu Pârvu • Mircea Petean • Ioan Pintea • Emilia Poenaru Moldovan • Gavril Pompei • Flore Pop • Ion Pop • Adrian Popescu • Horea Porumb • Nicolae Prelipceanu • Virgil Rațiu • Teofil Răchițeanu • Aurel Rău • Persida Rugu • Constantin Rusu • Lucia Sav • Daniel Săuca • Grigore Scarlat • Miron Scorobete • Andreea Iulia Scridon • Alexandru Sfârlea • Cătălina Soare-Hüll • Mircea Stâncel • Szántai János • Aurelius Șorobetea • Traian Ștef • Mircea Ștefan • Ioana Ileana Ștețco • Tar Károly • Grete Tartler • Doina Ira-Tăutan • Viorel Tăutan • Gábor Tompa • Victor Țarină • Ionuț Țene • Marius Țion • Cornel Udrea • Ileana Urcan • Maria Vaida • Mircea Vaida Voevod • Echim Vancea • Dinu Virgil • Alexandru Vlad • Gelu Vlașin • George Vulturescu.

C.L.