Pentagonul își reduce efectivele aflate în Europa!

În următoarele săptămâni, Pentagonul va prezenta aliaților săi planuri concrete pentru reducerea prezenței militare americane în Europa. Potrivit publicației nemțești Welt am Sonntag, aceasta nu este o retragere graduală și coordonată, ci un proces destul de rapid. Europenilor nu li se acordă timp să se pregătească.

„În următoarele săptămâni, Pentagonul va prezenta NATO planuri concrete pe baza cărora Washingtonul intenționează să reducă capacitățile militare. Vrem să trecem la o apărare europeană cât mai rapid și eficient posibil, unde responsabilitatea principală revine aliaților înșiși”, a declarat un înalt oficial american în domeniul apărării.

Potrivit publicației citate, aceasta implică o revizuire a așa-numitului „Model de Forță NATO”. SUA intenționează să reducă numărul de avioane de luptă cu aproximativ o treime, precum și contribuția sa la aviația strategică, la marină și la avioanele de tanc.

„Ideea cheie este că SUA nu mai pot fi singura mare putere militară care luptă pe mai multe fronturi simultan. Accentul se mută către China și regiunea indo-pacifică. «Europa trebuie să suporte povara propriei apărări și a descurajării Rusiei»”, notează publicația.

Până în ultimul moment, guvernul german a sperat că retragerea trupelor va fi graduală și coordonată. Cu toate acestea, Washingtonul nu are nicio intenție să aștepte.

«Președintele Trump își rezervă dreptul de a acționa așa cum consideră de cuviință. Sarcina Pentagonului este de a planifica implicarea simultană a Statelor Unite în mai multe conflicte», a adăugat oficialul.

Această veste este deosebit de alarmantă pentru statele baltice, care sunt cele mai dependente de forțele de reacție rapidă americane.

«O retragere parțială a SUA va slăbi garanțiile militare ale NATO. Aceasta este o sursă de îngrijorare serioasă în statele baltice», scrie Welt am Sonntag.

C.L.

A doua zi de Rusalii este închinată Sfintei Treimi!

A doua zi de Rusalii este închinată Sfintei Treimi. Este sărbătoare mare şi astăzi, 1 iunie 2026, marcată cu roşu în calendar, pentru creştinii ortodocşi şi greco-catolici.

A doua zi de Rusalii este închinată Sfintei Treimi, o zi dedicată monoteismului creștin. Dumnezeu este unul în fiinţă, dar în trei persoane: tată, fiul şi Duhul Sfânt.

Tradiţia creştină conferă celor trei persoane divine lucrări specifice: Tatăl a creat lumea din nimic, Fiul a mântuit-o din păcate, Duhul Sfânt îi sfinţeşte pe oamenii care vor să aibă o relaţie de credinţă du Dumnezeu.

Credinţa în Sfânta Treime este o dogmă stabilită la primele sinoade ecumenice în secolul al IV-lea, când au fost combătute teoriile greşite, numite erezii, care introduceau o ierarhie în Sfânta Treime. De atunci, credinţa creştină admite că cele trei persoane ale treimii sunt egale şi într-o relaţie de iubire absolută.

Iulian COZA

Fericitul Yok – Strada Degeneraților, Nr. 666, cu intrarea în cotă indiviză cu Satan

 

Parodie la adresa mentalităților și a modului de viață

imoral și parazitar întâlnit tot mai mult în societatea „modernă”

 

N. Grigorie Lăcrița

 

„Uneori ne îndreptăm mai bine prin vederea răului decât prin exemplul binelui.”

(Blaise Pascal)

 

Cuprins:

1. Notă introductivă pentru educator și cititor

2. Scrisoarea Fericitului Yok

3. Al doilea episod: Telefonul

4. Epilog – Ce ne spune Fericitul Yok despre noi?

5. Întrebări pentru reflecție și dezbatere – cu răspunsuri orientative

Surse și lecturi recomandate

 

1. Notă introductivă pentru educator și cititor

 

1.1. Cine este „Fericitul Yok”? Nașterea unui personaj de uz universal

Prin acest articol, am creat personajul literar „Fericitul Yok” – un personaj destinat să devină „un personaj de uz universal”, adică un tip uman ușor de recunoscut dincolo de granițe culturale, geografice sau istorice.

Ioc / Yok – etimologie și sens: Cuvântul „ioc” este un termen familiar în limba română, provenit din turcescul yok, și se folosește cu sensul de „nu”, „nimic”, „deloc”, „nu există”.

Astfel, sintagma „Fericitul Yok” se traduce literal prin „Fericitul deloc” sau „Fericitul în nimic” – o denumire care, prin paradoxul ei, revelează esența personajului.

Dubla natură a personajului. „Fericitul Yok” poate fi invocat cu două sensuri complementare:

1. Sensul existențial-filozofic: personajul exprimă condiția celui pentru care fericirea este o iluzie sau o absență – „fericire deloc”, „fericire în nimic”, „nu există fericire adevărată”. Fericit doar în aparență, el trăiește, de fapt, într-un vid moral și afectiv.

2. Sensul satiric-social: personajul reprezintă tipul uman care se simte fericit „în prostia sa”, „în nefericirea sa”, „în inconștiența sa”, „în lipsa de discernământ a sa”, „în lipsa perceperii realității lumii adevărate în care trăiește”. El este omul mulțumit de sine tocmai pentru că nu înțelege nimic din adevărata realitate ce se petrece în jurul lui.

„Fericitul Yok” ca simbol cultural. La fel cum Don Quijote a devenit simbolul universal al idealismului naiv, sau cum Tartuffe a rămas emblema ipocriziei, „Fericitul Yok” aspiră să devină simbolul universal al fericirii false – al omului care confundă inconștiența cu pacea sufletului, iresponsabilitatea cu libertatea, și golul sufletesc cu împlinirea.

1.2. Natura și scopul acestui text

Textul de față este o satiră – un instrument literar folosit de secole pentru a critica, prin umor și absurd, moravurile societății.

Nu râdem de personaje reale, ci de atitudini reale: nepăsarea față de valorile familiei, iresponsabilitatea, lenea morală și spiritul parazitar.

Citiți cu atenție.

Râdeți.

Apoi întrebați-vă: „Cât de departe sunt unele familii de cea a lui Fericitul Yok?”

 

2. Scrisoarea Fericitului Yok

Sau: Labirintul familial – cine mai sunt eu, de fapt?

 

Domnule Director,

Subsemnatul Fericitu Yok, domiciliat în strada Degeneraților nr. 666, cu intrarea în cotă indiviză cu Satan, cu deosebit respect vă rog să mă ajutați în clarificarea următoarelor probleme.

Labirintul familial – sau: cine mai sunt eu, de fapt?

În anul 2000, m-am căsătorit din dragoste cu văduva prietenului meu de suflet Ciufutu, o femeie foarte frumoasă, care avea o fată de 18 ani.

Tatăl meu, după căsătoria mea, ne-a vizitat de mai multe ori, ca până la urmă să se îndrăgostească de fiica mea vitregă, cu care, în cele din urmă, s-a căsătorit – fără să-îmi ceară consimțământul, dar pe care, mai târziu, i l-am dat cu inimă largă, fiindcă suntem oameni civilizați.

Prin urmare, fiica mea vitregă mi-a devenit mamă vitregă, iar tatăl meu – ginerele meu, eu devenind, în același timp, socrul propriului meu tată.

Un progres față de alte familii, care n-au ajuns niciodată atât de aproape de rudele lor.

Soția tatălui meu – adică fiica mea vitregă, care este totodată și mama mea vitregă – a adus pe lume un băiat.

Acest copil este nepotul meu, fiindcă eu sunt soțul mamei fiicei mele vitrege; dar este și fratele meu, fiindcă îl are ca tată pe tatăl meu.

Logica este cristalină.

În același timp, soția mea a devenit bunică, deoarece este mama soției tatălui meu – ceea ce mă face pe mine nepotul soției mele.

Relație admirabilă: soție și bunică, în una și aceeași persoană.

Nu mult mai târziu, soția mea a mai adus pe lume un băiat care a devenit cumnat cu tatăl meu și, prin această calitate, este și unchiul meu.

Copilul meu este fratele mamei mele vitrege, iar prin mama mea vitregă, soția mi-a devenit bunică – și eu am ajuns, în mod inevitabil, bunicul meu propriu.

Concluzie juridică și existențială: Fericitu Yok ESTE a ajuns, în același timp, tată, fiu, nepot, socru, ginere, cumnat și bunic al propriei sale persoane.

Familia noastră nu are nevoie de arbore genealogic – are nevoie de un labirint.

Solicitările subsemnatului Fericitu Yok:

Față de cele expuse mai sus, vă rog să binevoiți a-mi comunica, în termen legal, răspunsuri clare la:

1. Copilul meu – care este, simultan, unchiul meu, cumnatul tatălui meu și fratele mamei mele vitrege – are dreptul la alocație de stat pentru copii? Se vor lua în calcul toate gradele de rudenie concomitente sau doar cel mai avantajos?

2. Pentru persoanele aflate în întreținerea mea, fără venituri impozabile, doresc să știu:

2.1. Cum se stabilește gradul de rudenie pentru fiecare cu fiecare? Rugăm să se folosească și reprezentări grafice, dacă e posibil.

2.2. Care este gradul meu de rudenie cu mine însumi, în calitate de bunic propriu?

2.3. Are vreo importanță juridică faptul că avem cu toții aceeași grupă de sânge – sânge albastru, cum numai Regii au –, fapt pentru care numeroase persoane doresc să intre în nobila noastră obște?

2.4. Care dintre aceste persoane au dreptul să beneficieze de moștenire după decesul meu, inclusiv eu, în calitate de propriul meu bunic?

2.5. Au aceste persoane dreptul la asigurări sociale de sănătate gratuite, în condițiile în care numai eu muncesc cu carte de muncă la o fabrică de împachetat fum?

3. Ce procedură trebuie urmată pentru declararea moștenitorilor, astfel încât să nu creez disensiuni în această familie a mea, atât de unită până în prezent?

Cu speranța că voi primi un răspuns clar, pe bază de temei legal și, de preferință, însoțit de o schemă grafică laminată, vă mulțumesc etern – atât înainte, cât și după moarte.

Cu deosebită considerație, Fericitu Yok

 

3. Al doilea episod: Telefonul

Sau: cum arată o rețea de iresponsabilitate în acțiune

 

Fiul meu – un nonconformist care studiază în civilizatul Vest Sălbatic – a sunat-o pe mama sa, adică pe soția mea, purtând cu aceasta următoarea convorbire:

– Fiul: Mamă, am SIDA! Trebuie să mă întorc acasă să mă tratez.

– Mama: Dacă ai SIDA, atunci să nu te întorci, fiule.

– Fiul: De ce, mamă?

– Mama: Dacă te întorci, soția ta va fi infectată; de la soția ta – fratele tău; de la fratele tău – sora nevestei lui; de la ea – tatăl tău; de la tatăl tău – sora mea; de la ea – soțul ei; de la soțul ei – eu; de la mine – fratele tatălui tău; de la el – sora ta; și dacă sora ta se îmbolnăvește, se va îmbolnăvi toată localitatea. Așadar, în numele Domnului nostru Satan, rămâi acolo și tratează-te, fiindcă acolo cei bolnavi se tratează cu medicamente, pe când la noi numai când le cântă Prohodul!

Vă rog să-mi comunicați dacă soția mea a procedat corect din punct de vedere moral, juridic, medical și spiritual.

 

4. Epilog – Ce ne spune Fericitul Yok despre noi?

 

Această satiră nu este un text despre o familie imaginară. Este o oglindă.

Prin absurdul deliberat al relațiilor de rudenie și prin cinismul conversației telefonice, se pun în lumină câteva realități dureroase ale societății contemporane:

Degradarea valorilor familiale. Atunci când legăturile de rudenie devin labirinturi imposibil de descifrat, iar familia se definește prin interes mai degrabă decât prin afecțiune și responsabilitate, înseamnă că ceva fundamental s-a pierdut. Familia nu este un dosar la Administrația Financiară – este temeiul societății.

Parazitismul social. Personajele trăiesc fără venituri, cer drepturi și alocații, se gândesc la moșteniri – fără a se întreba niciodată ce pot oferi, ci doar ce pot primi. Aceasta este mentalitatea parazitară criticată fără cruțare.

Iresponsabilitatea față de sănătatea publică. Episodul cu telefonul nu este o glumă despre o boală – este o radiografie a felului în care iresponsabilitatea individuală se transformă în catastrofa colectivă. Mama din text nu greșește prin logica calculului ei; greșeala ei este mai adâncă – că o asemenea rețea de iresponsabilitate a putut fi construită în ani de zile, fără ca nimeni să o oprească.

Lipsa lui Dumnezeu cel adevărat. Adresa „Strada Degeneraților nr. 666, cu intrarea în cotă indiviză cu Satan” nu este un detaliu decorativ. Este diagnosticul: o lume fără Dumnezeu este o lume în care orice relație devine negociabilă și orice valoare devine de vânzare.

 „Prostia este una din cele mai neobișnuite boli. Bolnavul nu suferă, în schimb suferă ceilalți.” (Paul-Henri Spaak)

 

5. Întrebări pentru reflecție și dezbatere – cu răspunsuri orientative

 

(Răspunsurile nu sunt exhaustive. Ele oferă un punct de plecare pentru discuție, nu un adevăr definitiv de memorat.)

1. Ce valori ale familiei tradiționale sunt încălcate în textul lui Fericitu Yok? Iată numai câteva:

Fidelitatea și respectul față de prietenie. Autoritatea și demnitatea parentală. Responsabilitatea față de urmași. Căsătoria ca legământ serios. Unitatea și claritatea familiei.

2. Satira folosește umorul ca armă. Este aceasta o metodă eficientă de educație morală?

Avantaje: Umorul dezarmează. Satira face memorabile viciile pe care le critică. Ironia stimulează gândirea critică.

Limite: Unii cititori rămân la nivelul glumei. Umorul poate părea că minimalizează probleme grave. Satira funcționează mai bine cu cititori deja formați critic.

3. În ce fel iresponsabilitatea unuia singur poate afecta o întreagă comunitate?

Un șofer beat la volan pune în pericol toți participanții la trafic. Un elev care copiază la examen devalorizează diplomele tuturor colegilor cinstiți. Un părinte care nu-și educă copilul trimite în societate un adult nepregătit să respecte reguli și oameni.

Morala: libertatea fiecăruia se oprește acolo unde începe răul față de celălalt.

4. Ce înseamnă să fii cu adevărat membru al unei familii – drepturile sau obligațiile sunt mai importante?

Drepturile și obligațiile sunt inseparabile într-o familie sănătoasă. Dar dacă ar trebui stabilită o prioritate, obligațiile vin primele – pentru că un om care începe prin a întreba „Ce pot face eu pentru familia mea?” va construi o familie; unul care începe prin „Ce pot primi?” va eroda orice familie.

5. Familia este plasată la „Strada Degeneraților nr. 666”. Ce mesaj transmite prin această alegere?

„Strada Degeneraților” – se numește direct procesul descris: degenerarea. „Nr. 666” – numărul asociat în tradiția creștină cu răul absolut. „Cu intrarea în cotă indiviză cu Satan” – o familie fără Dumnezeu împart, fără să știe, acoperișul cu diavolul. Exagerarea artistică este pe deplin justificată: satira are dreptul – și datoria – de a mări oglinda până când chipul din ea devine imposibil de ignorat.

6. Mama din episodul al doilea face un calcul rece, dar nu greșit din punct de vedere logic.

Unde se ascunde, totuși, eroarea ei morală?

Eroarea ei nu este în logică, ci în iubire și responsabilitate. O mamă care iubește nu îi spune fiului bolnav „nu te întoarce” – îi spune „vom găsi o cale să te îngrijim fără să îi punem pe alții în pericol”. Când nu construiești responsabilitate și iubire în timp de liniște, nu le găsești în timp de criză.

„Satanizarea ajunsă stare de lege, de ordine și de guvernare creează o atmosferă satanică, o pseudo-spiritualitate și o modalitate de viețuire satanică. Sunt astăzi organizații omești satanizate ce răspândesc satanismul. Satanizarea e mai rea decât păgânismul.” (Ioan Ianolide, 1919 – 1986)

 

Surse și lecturi recomandate

 

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/degenerarea-umana-prin-educatia-moderna/

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/j_nr_file/US58bun_2024.pdf

LA MULȚI ANI, COPII DE TOATE VÂRSTELE!

Doresc tuturor copiilor, orice vârstă ar avea, un „1 Iunie” însorit și „La Mulţi Ani!”. Îmi vin în minte scriitorii pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor, scriitori care s-au dedicat literaturii pentru copii şi tineret, unii plecaţi dintre noi, mult prea repede. Cine sunt aceşti minunaţi maturi care au creat, sau mai creează, una dintre cele mai dificile literaturi de scris ? Ei sunt: Mircea Sântimbreanu ( “Recreaţia mare”), un uriaş de doi metri şi cinci cm., adorat de cei mici, care în mijlocul copiilor se transforma într-un magician ce îi fermeca cu vocea sa caldă; Iuliu Raţiu, care apropape cinci decenii a condus revistele literare pentru copii şi adolescenţi; Silvia Kerim cunoscută din emisiunea „Noapte bună, copii!”. Ion Hobana, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori de literatură S.F.; Mircea Pop, V.R. Ghenceanu, care prin lucrarea sa, „Cartea Literelor Mari”, încearcă să îi ajute pe cei mici să pătrundă în tainele alfabetului. Veșnică pomenire! Dintre scriitorii care scriu și pentru copii, pe care i-am cunoscut, aş aminti scriitorii: Crina Bocsan Decuseară, Constantin Cubleșan, Horia Gârbea, Andrea Hedeș, Silvia Chiţimia, Passionaria Stoicescu, Rodica Elena Lupu, George Şovu, Victor Gh. Stan. Un rol important o au instituţiile care fac legătura între scriitori şi cititori, adică bibliotecile, librăriile şi unităţile şcolare. Nu pot să nu amintesc, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, care prin strădania colectivului său şi mai ales, cel al „Secţiei de Copii”, desfăsoară o mulţime de activităţii împreună cu elevii maramureşeni. Am beneficiat şi eu de aceste întâlniri cu micii cititori, dupa cum am participat la multe acţiuni alături de cadrele didactice şi elevii, „Liceului Tehnologic Special Nr.3”,Bucureşti, care este gazda constantă a scriitorilor pentru copii şi tineret. Cadrele didactice ale acestui liceu au pus bazele unui „Simpozion Naţional”, pe teme literare. Startul colaborărilor fructuoase, scriitori-elevi, a fost dat de doamnele profesoare: Doina Iova, Irina Imbir şi Mariana Pârcălăbescu. Doresc mult succes - elevilor de pretutindeni, multă putere de muncă - factorilor culturali şi multă inspiraţie - scriitorilor care scriu literatura pentru copii şi adolescenţi! Iuliu Rațiu(R.I.P.), autorul a peste o sută de cărți pentru copii a scos: „O istorie a literaturii pentru copii și tineret”, în care mi-a făcut onoarea să mă includă și pe mine. Un gând pios scriitorilor pentru copii, plecați dintre noi!

Florica Bud,

președintele Cenaclului Scriitorilor Maramureș 

Nicușor, proștii și drona buclucașă...

Toată lumea, în frunte cu Mark Rutte și von der Pullen, a fost deosebit de excitată, mirosind în acest nefericit accident un prilej de a pune gaz pe foc și de a încuraja încă o dată nu negocierile pentru pace, ci achiziția de armament.

Nicușor a fost inițial moderat, apoi a comunicat ca respectiva dronă a venit din spațiul aerian al Ucrainei, ca făcea parte dintr-un roi de 43 de drone rusești lansate în spațiul aerian al vecinilor și ca, din cauza unei loviri în aer a aparatului, acesta și-a modificat traiectoria, intrând în spațiul aerian românesc și sfârșind, din păcate, pe un bloc din Galați.

Asta era pe 30 mai.

M-am mirat puțin ca Nicușor a fost capabil să spună adevărul obiectiv, și chiar am avut o perioadă de două-trei ore în care l-am admirat, recunosc.

Însă nu a durat mult, căci, în aceeași zi, „președintele “ a dat cu … cu ce? … cu… mucii (bineînțeles) în fasole, întrucât, în deplină înțelegere cu MAE și cu madam Țoiu de la USR, la ordin extern, s-a comunicat oficial declararea ca persona non grata a … consulului rus de la Constanța.

Fiindcă, evident, Rusia e de vină, nu forța cinetică! Și nici Ucraina, care și-a asumat riscul devierii traiectoriei.

Nu am înțeles criteriile avute în vedere în această acțiune stupidă, nu sunt uzanțe diplomatice în acest sens, decât un fel de a împăca și capra, și varza, ori că diplomatul rus de la Constanța era mai aproape de Galați decât ambasadorul de la București.

Oricum, din toată povestea, cel mai tare m-a enervat președintele-actor Zelenski, acesta declarând ca, atenție, Ucraina este pregătită să apere România! Cat tupeu! Pe banii cui?

Vreți să știți cine e cu adevărat de vină? Geografia, băi tâmpitilor!”.

(Claudia Roșu, fost procuror DNA)

Lumea Poeziilor - Tudor ARGHEZI

 

Ansamblul folcloric al Școlii Gimnaziale Mireșu Mare a fost prezent la Festivalul în aer liber „Danțu’ la șură” Măriuș

De Ziua Internațională a Copilului, în a doua zi de Rusalii, a avut loc una dintre cele mai îndrăgite manifestări dedicate păstrării tradițiilor autentice din Zona Codrului, cea de-a XVI-a ediție a festivalului folcloric „Danțu’ la șură”, organizată de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare, cu sprijinul Consiliul Județean Satu Mare, în parteneriat cu Muzeul Județean Satu Mare, Primăria și Consiliul Local Valea Vinului, precum și Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii” Măriuș.

Evenimentul s-a desfășurat la Muzeul în Aer Liber Măriuș, aparținând comunei Valea Vinului și a avut parte de-o adevărată incursiune în universul satului tradițional codrenesc, cu un taraf autentic (vioară, acordeon, contrabas) al Ansamblului Folcloric „Cununița”, coordonat de Emanuel Silaghi și protagoniști de la copii de câțiva anișori până la dansatori trecuți de vârsta de 70 de ani. Am remarcat frumusețea și autenticitatea costumelor populare, fie că vorbim de cele din zona „Codru” Satu Mare dar și pe cele din Maramureș prin reprezentanții - Școala Gimnaziale Mireșu Mare, director prof. Raul Vasile Dorca (prezent la datorie), director adjunct prof. Monica Zah, instructor cunoscuta solistă Leontina Dorca, fiică a satului Remeți pe Someș.

După oficierea Sfintei Liturghii de la Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii” din Măriuș, a urmat parada ansamblurilor folclorice prezente iar în fruntea alaiului s-a aflat părintele stareț Gherontie Nergheș, un sobor de preoți, oficialități județene (vicepreședinte Cătălin Marian Filip) și locale. Evenimentul a fost moderat de către Robert Laszlo, managerul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare.

„Danțu’ la șură reprezintă unul dintre cele mai spectaculoase și autentice obiceiuri din Zona Codrului. În trecut, tinerii satelor se întâlneau în cele mai încăpătoare șuri pentru joc și socializare, iar aceste întâlniri deveneau prilej de prietenii și povești care durau o viață întreagă. Dansurile codrenești impresionează prin complexitatea și energia lor, dar și prin rolul aparte al fetelor în timpul jocului popular. Specificul coregrafic, varietatea ritmurilor bătute pe cizme și elementele spectaculoase executate de feciori sunt considerate trăsături definitorii ale folclorului din această zonă etnografică” ne-a transmis doamna Leontina Dorca și Carmen Maria Sas, gazde primitoare, care la final le-au oferit dănțăușilor „moșocoarne”cu brânză dulce  și cozonac.

Au fost și câteva ropote de ploaie dar asta nu i-au alungat pe participanți din curtea Muzeului în Aer Liber, dimpotrivă i-au făcut pe băieți și bărbați să bată pe picior cu mai mare înverșunare!

Și de data aceasta, prin atmosfera sa aparte, prin autenticitatea obiceiurilor prezentate, „Danțu’ la șură” continuă să fie una dintre cele mai importante manifestări culturale dedicate păstrării spiritului satului românesc din Țara Codrului! Felicitări!

Text și foto GDL

1 Iunie 2026 - La mulți ani fericiți, dragi copii!

 

Cine a ajuns să ne vorbească despre dezinformare?

Există momente în care un discurs public spune mai mult prin ce nu conține decât prin ce conține. Alocuțiunea susținută de Nicușor Dan la Summitul European pentru Integritatea Informației și Combaterea Dezinformării, organizat la Cotroceni pe 27 mai 2026, este unul dintre acele momente. Nu pentru că președintele ar fi mințit. Ci pentru că a vorbit despre un subiect grav cu instrumentele unui amator,  iar nimeni din sala aceea nu a avut curajul să spună asta cu voce tare.

Să începem cu elefantul din cameră, pe care toată presa l-a ignorat elegant: Nicușor Dan este un președinte ajuns la Cotroceni tocmai ca exponent al unui val mediatic fără precedent în istoria recentă a României. Un val în care o mare parte a mass-media a funcționat ca aparat de amplificare, nu ca instrument de verificare. Un om care a beneficiat, mai mult decât orice alt candidat din ultimii treizeci de ani, de o campanie de imagine construită cu grijă în spațiul digital, inclusiv pe platformele despre care el însuși spune acum că sunt invadate de dezinformare.

Că tocmai acest om vine să prezideze un summit despre integritatea informației este, în cel mai bun caz, o ironie pe care România și-o permite pentru că a încetat de mult să mai roșească. În cel mai rău caz, este un semnal că toată construcția de față, summitul, inițiativa, discursul este, la rândul ei, un act de comunicare strategică, nu o politică publică.

De prea mult timp țara este în suspensie. Formarea unui guvern stabil rămâne probabil un proiect de vară, educația continua să funcționeze ca simptom al unui sistem în agonie, sănătatea publică nu ține ritmul cu problemele oamenilor, iar din multe cătune din România se vede declinul nu pe TikTok, ci prin geam. Prioritățile, deci, sunt clare!

„Summitul European pentru Integritatea Informației și Combaterea Dezinformării.” Să reținem: integritatea informației. Un matematician de formație, care și-a construit reputația pe rigoarea gândirii, ar fi trebuit  „ar trebui” este, cum bine știm, o formulă dragă acestui aventurier nevinovat al politicii românești,  să observe că aceasta este o sintagmă conceptual problematică.

Informația nu are integritate. Informația este, pur și simplu, informație: un conținut care poate fi adevărat sau fals, complet sau incomplet, contextualizat sau smuls din context. Integritatea, transparența, moralitatea sunt atribute ale actorilor care produc și transmit informație nu ale informației în sine. Dacă confundăm actorii cu mesajul de la bun început, nu vom rezolva nimic, vom crea doar instanțe de reglementare cu legitimitate largă și competențe vagi.

Mai mult: înainte de a combate dezinformarea, poate ar fi logic, și președintele, în calitate de om de știință!, ar trebui să știe ce înseamnă logica, să ne întrebăm ce facem cu informarea. Adică: ce se întâmplă cu televiziunile conduse de oameni cu dosare penale? Ce se întâmplă cu comunicarea instituțională a statului, care este ea însăși o sursă sistematică de confuzie, contradicție și mesaj politic deghizat în informație publică? Nicușor Dan nu a avut nicio problemă cu aceste aspecte. Le-a ocolit cu grație.

Discursul începe cu „în primul rând”, un tic de exprimare care va reveni, revelator, aproape de final, semn că logica expunerii nu a progresat deloc între inceput și concluzie. Și ce ne spune „în primul rând”? Că acum douăzeci și șase de ani, ca ONG-ist, Nicușor Dan a organizat și el o conferință, cu autobuze, cu cazări, lucruri complicate, felicitări organizatorilor.

Aceasta se numește, în teoria comunicării politice, construcție de ethos prin biografie. Funcționează când biografia e relevantă. Logistica unui eveniment civil dintr-un alt timp nu constituie o introducere la o dezbatere despre dezinformare coordonată transnațional, algoritmi de amplificare și reziliență informațională europeană. Constituie umplutură. Un discurs prezidențial serios ar fi putut începe cu o cifră, cu un caz, cu o întrebare perturbatoare. A ales să înceapă cu amintirile personale ale unui activist pensionat mental, care continuă să se identifice mai degrabă cu societatea civilă decât cu statul pe care acum îl conduce. Și nu este un detaliu stilistic. E o problemă de identitate a funcției.

Dezinformarea și marea descoperire: există o corelație

„Există o corelație între încrederea din interiorul unei societăți și prosperitatea acelei societăți.” Președintele a enunțat aceasta cu tonul și ritmul unui om care tocmai a descoperit ceva. Nu este clar dacă realizează că Francis Fukuyama a scris o carte întreagă pe această temă în 1995, se numea Trust  și că de atunci literatura de specialitate a acoperit subiectul în detaliu. Dar să nu fim răi: nu toți matematicienii citesc științe sociale.

Problema mai gravă este alta: dacă dezinformarea atacă tocmai această încredere reciprocă, atunci cel mai mare producător de neîncredere instituțională în România nu este TikTok-ul. Sunt instituțiile înseși, Parlamentul, Guvernul, Justiția, Președinția, inclusiv cea actuală care, prin comportament, prin inconsistență și prin comunicare contradictorie, au erodat sistematic capitalul de încredere al societății. Nicușor Dan nu merge acolo. Dezinformarea, în viziunea sa, vine din exterior. Statul este victimă, nu complice. Aceasta este, ea însăși, o formă de dezinformare.

Președintele ne-a explicat ce este dezinformarea: „să introduci niște elemente factual false pe care, promovându-le, să le faci adevărate.” Să reținem cuvântul niște  de sorginte profund academică și să observăm că aceasta este o definiție tautologică. Dezinformarea înseamnă să dezinformezi. Elementele false devin adevărate prin promovare. Deci problema este… promovarea. Adică algoritmii. Adică platformele. Adică tot ce nu ține de actul politic în sine.

Mai grav: „democrația înseamnă niște oameni care încearcă să se influențeze în mod legitim unii pe alții.” Frumos. Dar cine stabilește ce e legitim și ce nu? Această întrebare, care este întrebarea întregii dezbateri despre libertate de exprimare și dezinformare  nu primește niciun răspuns. Și nu pentru că Nicușor Dan o evită strategic. Ci, mai probabil, pentru că nu și-a pus-o.

„Noi toți politicienii suntem prin talk-show-uri, ne certăm unii cu alții, și pe TikTok sunt alții.” Această propoziție a fost rostită cu tonul omului care tocmai a văzut lumina. Orice student la comunicare politică știe acest lucru de cel puțin opt ani. Că un președinte al României îl descoperă în 2026, la un summit european, ca pe o intuiție personală valoroasă, arată nu doar decalajul personal al vorbitorului, ci decalajul structural al clasei politice românești față de realitatea digitală pe care pretinde că o gestionează.

Soluția, implicit: statul să meargă pe TikTok. Fără nicio discuție despre cum faci asta fără să transformi instituțiile publice în producători de conținut propagandistic pe platforme private americane. Această tensiune  care e miezul problemei  nu a fost atinsă. A fost ocolită cu eleganța specifică omului care știe că există o problemă, dar nu știe ce să facă cu ea.

„Statul trebuie să comunice coerent și strategic, și dacă se poate, uman.” Dacă se poate. Adică: umanitatea este un bonus opțional. Un deziderat subordonat eficienței strategice. Dacă mai rămâne loc după ce bifăm coerent și strategic, adăugăm și uman.

Fie aceasta este un accident de exprimare ceea ce ridică întrebări serioase despre calitatea pregătirii acestui discurs și despre echipa de consilieri care l-a lăsat să iasă în această formă, fie reflectă o convingere autentică: că relația cu cetățeanul este, în esență, o operațiune de management al percepției, nu una de responsabilitate publică. Oricare variantă ar fi adevărată, e îngrijorătoare.

Singurul moment în care discursul atinge ceva solid: „trebuie să ne concentrăm pe factorul educațional în zona de educație media și digitală, pentru că este o chestiune chiar de securitate națională.”

Corect. O societate educată nu poate fi manipulată, dezinformată și prostită. Dar, și aici semnalul de alarmă devine strigăt, această afirmație vine de la un sistem politic în care profesorii sunt vitregiți de drepturile promise de ani de zile, în care educația nu mai intră în preocupările reale ale decidenților, în care generația tânără nu mai este atrasă de meseria de dascăl, și în care bugetul alocat educației rămâne, cu obstinație, sub orice angajament asumat. Dacă educația este securitate națională, atunci România trăiește de decenii sub asediu  și nu din cauza TikTok-ului.

„România Imună” este un titlu frumos. Problema e că discursul cu care a fost deschis era imun tocmai la ceea ce summitul pretindea că promovează: claritate, coerență, rigoare și integritate a mesajului public.

Nicușor Dan probabil nu este un om rău. Este ceva mai banal și, tocmai de aceea, mai persistent: este un om care nu stăpânește subiectul despre care vorbește, care confundă bunele intenții cu competența, care ia drept analiză ceea ce este, de fapt, colecție de locuri comune, și care cel mai grav  nu pare conștient de niciuna dintre aceste limite.

Iar asta, la un an după alegeri, dintr-un Palat Cotroceni împodobit cu un summit european, este un semnal de alarmă mai serios decât orice postare de dezinformare de pe TikTok.

Pentru că dezinformarea cea mai periculoasă nu vine de pe rețele sociale. Vine de la un stat care nu știe ce face, dar o spune solemn, cu teleprompter, în fața unui public care aplaudă.

P.S. Mă așteptam ca la final, președintele Nicușor Dan să o felicite pe președinta R. Moldova, Maia Sandu pentru gestul măreț și plin de curaj de a-i acorda cetățenia R. Moldova, fostului președinte, Petrov Traian Băsescu.

 

Autor: Ionut Cojocaru

Sursa: Ionut Cojocaru Blog

Respect și admirație! Loredana Groza a îngenuncheat în fața „Zeiței de la Montreal”!

Nadia Comăneci, cea mai mare gimnastă din toate timpurile, a atras toate privirile la gala aniversară organizată în onoarea sa. Invitată să susțină un recital în cadrul evenimentului, Loredana Groza a oferit unul dintre momentele emoționante ale serii.

A fost un gest plin de respect și admirație, care a atras toate privirile la gala aniversară organizată în onoarea Nadiei Comăneci.

Evenimentul a avut loc la 29 mai și a marcat împlinirea a 50 de ani de la performanța istorică prin care Nadia Comăneci a intrat definitiv în istoria sportului – prima notă de 10 acordată vreodată în gimnastică, la Jocurile Olimpice de la Montreal (1976). „Gala Nadia Comăneci” a reunit personalități din sport, cultură și viața publică, venite să celebreze cariera și moștenirea marii campioane.

Loredana Groza a fost una dintre surprizele serii. Artista a urcat pe scenă într-o apariție spectaculoasă și a susținut un concert dedicat aniversării Nadiei. La un moment dat, cântăreața s-a înclinat și a îngenuncheat în fața fostei gimnaste, într-un gest simbolic de apreciere pentru performanțele și contribuția acesteia la imaginea României în lume.

Imediat, imaginile respective s-au viralizat pe rețelele de socializare, generând numeroase reacții din partea internauților. Mulți au ținut să remarce faptul că atât Nadia Comăneci, cât și Loredana Groza provin din același oraș, Onești.

„Două legende ale României, una din domeniul muzicii, alta din lumea sportului!”, a scris un utilizator. „Din același oraș s-au ridicat două stele care au luminat lumea în felul lor. Nadia Comăneci a cucerit eternitatea prin perfecțiune, iar Loredana, prin talent, curaj și artă. Zeița gimnasticii mondiale și regina muzicii românești, într-un moment plin de eleganță și respect. Oneștiul le-a văzut crescând, România le-a aplaudat, iar lumea le-a admirat”, a punctat altcineva.

Nadia Comăneci este considerată cea mai mare gimnastă din toate timpurile și o figură importantă a sportului. În 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, ea a devenit prima gimnastă care a obținut nota maximă, 10. Avea doar 14 ani, iar performanța sa a schimbat pentru totdeauna istoria gimnasticii.

C.S.

Semnificațiile zilei de 1 iunie 2026

 Evenimente 

193: 

Împăratul roman Marcus Didius este asasinat în palatul său.

1475: 

Prima mențiune documentară a orașului Craiova.

1533: 

Anne Boleyn a fost încoronată ca Regină A Angliei printr-o fastuoasă ceremonie la Westminster Abbey.

1910: 

Membrii expediției către Polul Sud conduși de Robert Falcon Scott părăsesc Anglia.

1914: 

Vizita oficială a țarului Rusiei, Nicolae al II-lea, la Constanța.

1937: 

Se desființează Universitatea Săsească, unitate politică și administrativă a sașilor transilvăneni ce a activat din 1876 ca fundație.

1939: 

Alegeri parlamentare în România, în urma cărora Frontul Renașterii Naționale - care prezentase liste unice, fără contracandidați - obține toate locurile în Adunarea Deputaților și în Senat.

1941: 

Al doilea război mondial: Creta capitulează în fața Germaniei.

1945: 

Autoritățile române înființează Universitatea Bolyai din Cluj, cu predare în limba maghiară, pentru a arăta bunăvoință în perspectiva Tratatului de Pace din 1947.

1949: 

S-a inaugurat Teatrul de Stat din Reșița cu piesa „Cumpana", de Lucia Demetrius.

1957: 

S-a înființat, la București, Muzeul Literaturii Române. A fost fondat de către criticul și istoricul literar Perpessicius, care a fost și primul director al instituției.

1957: 

Televiziunea Română a transmis prima emisiune pentru copii de la Teatrul Țăndărică din București.

1957: 

A fost fondată, la Chișinău, Camera Națională a Cărții din Republica Moldova.

1967: 

The Beatles lansează albumul ''Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band''.

1980: 

Postul de televiziune american „Cable News Network" (CNN) a efectuat prima transmisie.

2004: 

Adunarea Generală al ONU, declară anul 2005, ca An Internațional al Fizicii în amintirea împlinirii a o sută de ani de la publicarea celebrelor lucrări ale lui Albert Einstein.

2009: 

Un Airbus A 330, aparținând companiei Air France, a dispărut deasupra Oceanului Atlantic; au fost 228 de victime iar cutia neagră a fost găsită după 23 de luni de căutări.

Celebrări 1 iunie

C1959: 

S-a născut Cristian Popescu.

1973: 

S-a născut Adam Garcia.

1926: 

S-a născut Marilyn Monroe.

1956: 

S-a născut Mircea Cartarescu.

F1950: 

S-a născut Florea Lucaci.

R1944: 

S-a născut Rodica Marian.

N1950: 

S-a născut Nicolae Mihai.

M1937: 

S-a născut Morgan Freeman.

Comemorări 1 iunie

1946: 

A murit Ion Antonescu.

1971: 

A murit Reinhold Niebuhr.

2008: 

A murit Yves Saint Laurent.

1968: 

A murit Helen Keller.

Sărbători

1 iunie - Ziua Internațională a Copilului - FOTO.

Sursa: Wikipedia