duminică, 9 august 2026

Bătrânul, peștele și marea


Recent, am revăzut filmul „Bătrânul și marea”, după celebra nuvelă, cu același nume, a scriitorului american Ernest Hemingway. Cu actorul Spencer Tracy în rolul principal. Nu mai știu a câta oară l-am văzut! Una din pasiunile mele din tinerețe în materie de film. Dar și autorul american face parte dintre scriitorii care mi-au întărit pasiunea pentru proza de peste Ocean. Cu acest prilej, mi-am adus aminte de poemul amplu „Acest bătrân pescar, Hemingway”, scris de colegul Vasile Radu Ghenceanu în vremurile când visam în poezii. Când am trecut și eu Oceanul, am fost urmărit de imaginea pescarului din nuvelă, pe care scriitorul l-a înzestrat cu profunde însușiri umane. Hemingway este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, iar nuvela este ultima operă cu adevărat importantă a autorului. Despre ce ne vorbește autorul în nuvelă? Unii îi spun roman. Eu îi zic o nuvelă cât un roman.
Bătrânul Santiago, pescar sărac, dintr-un sat de pe coasta Cubei, se pregătește să iasă din nou în larg, la pescuit. După aproape trei luni de trudă zadarnică. Pleacă pe mare însoțit de un băiat care, în scurt timp, va renunța la aventură. Bătrânul, singur, veghează la frământarea mării, în căutarea unui pește mare. Pândește momentul fluxului și așteaptă. Doar el, pescarul Santiago, barca, marea și așteptarea. Deodată, plasa de pescuit se mișcă, semn că ceva a mușcat din momeală. Își zice bătrânul, cuprins de o mare emoție, vecină cu bucuria: „Trebuie să fie un pește foarte mare, pentru că trage de funie și duce barca în larg. Dar aceasta este bine legată și nu poate să scape. Cu un asemenea pește m-am făcut bogat…” Trebuia să-l aducă la suprafață. Dar peștele se zbate aprig în adâncul întunecos, având la celălalt capăt bătrânul cu barca sa.

Timp de două zile și trei nopți s-a dat lupta dintre om și pește. Care dintre ei va obosi mai întâi? Care dintre ei va câștiga lupta? O luptă pe viață și moarte. Viața pescarului și moartea peștelui. Mâinile lui Santiago sunt pline de sânge, umărul care ținea funia era istovit. Îi este foame. Culege câteva scoici crude din barcă. Se gândește numai la pește, prada care trebuie să fie scoasă la suprafață. Îi este frig. Are în barcă un sac care îi este de folos. Îl cuprinde setea. Mai are puțină apă dulce într-o sticlă. Peștele se zbate și îl trage pe Santiago tot mai mult spre larg. Pescarul râvnește spre țărm. Lupta este dârză. În cele din urmă, prada pescarului obosește. Peștele țâșnește spre lumină. Plutește la suprafață în apropiere de barcă. Pescarul ochește peștele. Este mare, așa cum a visat când a pornit în larg. Un pește sabie. Bătrânul îl străpunge cu harponul. Este prea mare ca să intre în barcă. Nici puterile nu prea îl ajută. Hotărăște să-l tragă încet spre mal. Între timp, omul din barcă încearcă să evalueze minunăția de pește. Cât costă pe piața din sat? Duce dorul unui creion, ca să facă socotelile câștigului.

Între timp, barca se îndrepta încet spre țărm. Santiago era un pescar fericit. Nu a prevăzut pericolul rechinilor care se apropiau de marele pește. Abia apucă să-i numere. Sunt vreo trei, ba cinci. Și mai vin. Bătrânul acum se luptă cu răpitorii. A dovedit câțiva, dar numărul lor a fost mare. Au început să muște cu poftă din peștele lui Santiago. Când bătrânul a acostat la țărm, din peștele prins mai rămăsese doar scheletul. Bătrânul a ajuns la căsuța lui obosit, dezamăgit de soartă și necăjit cum nu a mai fost vreodată. Îl înviorează un cuget profund: „Omul nu este făcut să fie înfrânt. Un om poate fi distrus, dar nu înfrânt!”

Santiago parcă îndeplinește un destin. În care omul și natura se înfruntă pentru a scoate la suprafață taine din legile firii. Este o meditație asupra condiției umane. Pescarul Santiago, când este învins de uneltele lumii, în repetate rânduri promitea că va spune rugăciuni, că se va închina Sfintei Fecioare dacă va reuși să prindă peștele râvnit, dar de fiecare dată amâna, sub varii motive. Când a prins peștele cel mare nu a mulțumit Celui de Sus, ci, spune scriitorul, dorea o unealtă de scris să-și facă socotelile câștigului. Și multe alte pilde care fac din nuvela scriitorului american o oază de înțelepciune. Stil simplu, dar profund simbolic. Așa că am lăsat canicula și frământările politice și v-am invitat, stimați cititori, într-o răcoroasă oază literară. Și la meditație asupra condiției umane. 

de Gheorghe Pârja 

Jurnal Cenaclier

Dacă e vacanță, ritm să fie… muzică și poezie! Alături de Miriam Tohătan și Daniel Jones

Sâmbătă – 08.08.2026, orele 11, Muzeul Bunicilor, Mireșu Mare, Strada Ciuheni10 – a avut loc o întâlnire de vacanță a Cenaclului Scriitorilor din Maramureș. Așadar, versul nostru și suflul a două flaute fermecate au completat atmosfera de basm a muzeului, ridicat cu trudă și dragoste de familia Maricica și Nicu Tohătan. Muzeul cuprinde trei case și un grajd. Despre ele, ne-a vorbit și domnul profesor Pamfil Bilțiu, bun cunoscător al lumii satului românesc, O casă este din secolul al optsprezecelea și două de la începutul secolului douăzeci. Desigur, se pot admira și diverse obiecte din gospodăriile vechi țărănești. Dar, să mă întorc la cenaclul nostru și la cei care au fost cenacliști pentru câteva ore, alături de colectivul Cenaclului Scriitorilor din Maramureș. Este vorba despre: domnul dr. Costache Chertif, senator, domnul inginer Ioan Mătieș, primarul comunei Mireșu Mare, Miriam Tohătan, Daniel Jones, pr. Ioan Ciurdaș, dr.ing. Nicolae Bud, fiu al comunei, pictorul Grigore Zlampareț, familia magistrați Simona și Mihai Orza, Kristin, Caroline, Roxana și Cristian Ilie, familia fiicei noastre, Magda Sitar-Habina, Istinca Cherecheș și fiica ei, fostă colegă de liceu, Cristina Goga și Gelu Dragoș jr. poetul Eugen Marchiș și domnul prof. univ. dr. Ilie Cristescu, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, venit tocmai din Băile Herculane, cunoscut ca dramaturg sub numele de Ilie Ștefan Domașnea. Prof, Ilie Cristescu a venit însoțit de doamna avocat Daniela Pleșea, membră a Cenaclului „Permanent”, Timișoara și de doamna Geta Sanda, fondatoarea Academiei SANDRIA, Timișoara. Și dacă e Timișoara, nu poate lipsi numele președintelui Filialei Timiș a Uniunii Scriitorilor din România, Robert Șerban. Mulțumim pentru mesaj, transmitem aceleași urări de bine. Adăugăm acestei întâlniri cenacliere „socățițele” și întreaga familie Tohătan. Din păcate, a lipsit nepotul Darius Bud, (deranjamente de sezon), care a pregătit o lectură din creația mea, eu rămânând, din acest motiv, pe dinafară. Așadar, doar două nepoate din patru au fost prezente la acest muzeu al bunicilor… bunicilor. Întâlnirea noastră a debutat cu recitalul celor doi flautiști, Miriam Tohătan și Daniel Jones din Țara Galilor. Ne-am ridicat în picioare, emoționați, recitalul începând cu intonarea Imnului de Stat al României și a Imnului Țării Galilor; s-a încheiat cu prelucrări folclorice sătmărene de Bela Bartok. Mulțumim celor doi interpreți pentru duetul ce ne-a bucurat sufletele. Apoi, am dat cuvântul… poeziei. Au citit din creații proprii poetele: Mihaela Poduț-Ienuțaș, Janeta Coroiu, Claudia Tomescu, Maria Bilțiu, Cristina Goga, Conicica Gyöngyi, Valeria Bilț, membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Scriitoarea Olimpia Mureșan, membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a prezentat noua carte a poetului-preot Radu Botiș, iar doamna prof.dr. Daniela Sitar-Tăut, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, Reprezentanța Maramureș, a prezentat un fragment din volumul său: „Jurnal cu Paul Goma”. Au urmat domnii scriitori: Vasile Tivadar, Eugen Marchiș, Pamfil Bilțiu, Gelu Dragoș.jr, Ioan Dragoș, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, Reprezentanța Maramureș, Gelu Dragoș membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Radu Botiș, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, prof. Ștefan Herțeg,, Nelu Danci, prof. Liviu Coroiu, Vasile Lupșe. Finalul a fost dramatic, dacă dramatic vine de la dramaturgi, aparținând prof. univ dr. Ilie Cristescu, un povestitor plin de farmec. Finalul finalului a fost al dlui prof. Vasile Leschian, de data aceasta, scurt și concis. Fără doar și poate, totul ar fi putut dura „mult și bine”, dar „guiașul ”clocotea în ceaunul de cupru, parcă să vină în întimpinarea sfatului dat de medici; „A se mânca din vase de cupru”. Ca urmare, ne vom înscrie „în cost” la cazanul familiei Tohătan, Nici plăcintele cu brânză, cartofi și mere, vecine cu slănina și roșiile din grădina gazdelor, nu aveau răbdare. Mulțumim: Maricica și Nicu Tohătan cu fiica și nepoții, Rahela și Caleb. Mulțumim domnului Daniel Mărieș, pentru ajutorul motorizat și participanților ce au înfruntat căldura lui Cuptor, în prima parte a zilei mai domoală.
Mulțumim, Miriam Tohătan și Daniel Jones! Iată câteva repere biobibliografice ale celor doi artiști: Miriam Tohătan este flautistă și profesor de flaut în Marea Britanie. A absolvit studiile de licență la Royal Birmingham Conservatoire din UK, iar studiile de master la Facultatea de Muzică și Teatru din Timișoara. Pe parcursul formării sale a beneficiat și de o bursă Erasmus la HKU Utrechts Conservatorium din Olanda. În prezent îmbină activitatea pedagogică cu cea artistică, fiind profesor de flaut și membră a două orchestre locale din Berkshire, Marea Britanie. Participarea la acest cenaclu reprezintă pentru ea o bucurie și o ocazie de a împărtăși publicului frumusețea muzicii clasice. Daniel Jones este flautist, dirijor și profesor născut Țara Galilor. A absolvit studiile de licență la Royal Birmingham Conservatoire și desfășoară o activitate artistică diversă, atât ca flautist, cât și ca multi instrumentist. Pe lângă activitatea interpretativă și pedagogică, este dedicat promovării educației muzicale în rândul tinerilor. În prezent coordonează dezvoltarea centrelor muzicale din zona East Berkshire, Marea Britanie, organizând și susținând proiecte și evenimente muzicale dedicate copiilor și tinerilor.
Încă un „o mulțumnită și un mulțam”: Mulțumim pentru invitație membrilor familiei Tohătan și domnului primar al comunei Mireșu Mare, Ioan Mătieș! Mulțumim tuturor celor prezenți! Vă doresc duminică plăcută!

Florica Bud (membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, Reprezentanța Maramureș)
președinte,
Cenaclul Scriitorilor din Maramureș