Pandemiada (10)

 

(Tragicomedia globalismului)

 

Partea a III-a:   Globalistul și prăpădul făcut de el (cont.)

 

Dar  cine naiba-s globaliștii

și ce anume urmăresc,

acuma când este vizibil

că pe planetă ei domnesc,

 

atât prin crizele iscate

în plan politic, economic

și-al banilor regat demonic,

cât și acelea generate

 

prin mijloace anticreștine

(minciună, mită, infamie

și multă, multă insistență)

în omenirea tot mai șuie?

 

Cine sunt ăștia-i greu de spus,

fiind știut că-s secretoși

și-n lume sforile le trag

numai prin interpuși scorțoși,

 

precum atâția șefi de state

și-alte felurite scule,

care devin executanții

oculților fără scrupule.

 

Desigur, nu să facă bine

pentru ai lor compatrioți,

îndeosebi atuncea când

sunt alogeni și cam netoți,

 

ci să-i servească cu credință

pe-aceia care i-au săltat –

cu țara pusă pe butuci

și-ntreg poporul retardat,

 

astfel ca nicăieri gândirea

să nu mai fie prețuită

și nimeni să nu protesteze

când țara-i de zor jecmănită.

 

Politica globalizantă

este-n esență unitară:

Distrugerea a tot ce-a fost

lung timp benefic pentru țară

 

(credință, școală, cuplu biblic),

ca-n loc de certe elemente,

demonocrații să impună

o lume fără fundamente –

 

cu creștinismul ofensat

de javrele dezlănțuite,

cu școala needucativă

și cu familii sodomite!

 

La toată tevatura asta

cu sodomia în urcare

(„corect politic” când se vrea

a lumii grabnică stricare),

 

mai nou se-adaugă războiul,

inflația și pandemia,

diverse crize și-n curând,

pentru cei mulți, doar sărăcia.

 

De toate astea globalismul

e principalul vinovat

prin pofta sa de-mbogățire

și de dictat nelimitat.

 

De pildă, spun cunoscătorii,

în fiecare oră mor

de foame cinci sute de inși

(jumate-s ale pruncilor),

 

Iar pe planetă, într-o oră,

se cheltuie cu înarmarea

(în miliarde de dolari)

cam două sute, plus sporirea.

 

Americanii, bunăoară,

ne îndrăgesc atât de tare,

încât ne vând pe miliarde

doar armamentul din casare...

 

Totuși, relația de-acuma

e pentru-ai noștri excelentă,

dovadă c-am refinanțat-o

recent c-o sumă consistentă

 

(cinci miliarde de dolari),

bani dați de ale noastre loaze

pentr-un sutar de milioane

de noi americane doze.

 

Cică așa ne pregătim

- cum am făcut și altădată –

să-i dăm la cap Covidului,

deși ni-i Sănătatea boantă.

 

Unde mai punem c-avem parte,

prin mașinistă poluare,

de un record canicular

și-o secetă devastatoare.

 

Iar toate astea, combinate

cu războire și prostie,

vor duce la înfometare

și la o viață-n agonie...

 

Mă rog, să fie cum doresc

aceste bestii planetare,

ce-n sinea lor cred că sunt zei

și vor puteri totalitare

 

(dreptul de viață și de moarte

asupra maselor strivite,

prin felurite sforării

din gama faptelor azi veștejite),

 

deși pretind cu nesimțire

că democratic procedează,

chiar și atunci când grosul lumii

nemulțumirea și-o clamează.

 

Dar ce anume urmăresc

aceste jeguri „elitiste”,

ce doar din umbră sforăresc

și-n întregime-s antihriste?

 

Exact ce-au inscripționat

în aiureala lor avană

pe megaliticele table

din Georgia americană:

 

Urmașii lor, cu mult mai hâzi,

s-aleagă drumul revanșard,

ca populația planetei

să fie sub un miliard!

 

Așa pământul și natura

s-or relaxa încetișor,

iar globalismul va ajunge

cu-adevărat cosmocrator,

 

capabil, carevasăzică,

să dirijeze ce mai este

și să dreseze nou-născuții

cu cipuri implantate-n țeste.

 

Căci libertatea alta nu-i

decât o vană năzuință

spre ceea ce din om ar face

o veritabilă ființă,

 

așa încât să se-mplinească

în plan moral-spiritual,

prin zborul său de șoimulean

înspre-un înalt esențial.

 

Însă-n natură, cum vedem,

e-o libertate neplenară

și-egalitatea-i o himeră

în lupta cu-a vieții fiară.

 

De ce atunci omul să aibă

ceea ce-i împotriva firii,

când e știut că el se cheamă

o culme a nesocotirii,

 

atât în ceea ce-l privește

pe el și-ntreaga plăsmuire,

cât și în modul cum tratează

pământul și a sa-ntocmire?

 

Mai crud ca fiarele flămânde,

omul e singura ființă

care din plin se delectează

cu-a semenilor suferință.

 

Ba și mai și, avem dovada

din a istoriei solie,

că omul cult n-a fost doar crud,

ci și maestru-n perfidie:

 

Teribilii inchizitori

din epoca medievală,

naziștii și bolșevizații

din lunga eră criminală,

 

care la noi a însemnat

- cu-a vesticilor aprobare –

un semiveac de înjosiri,

de crime și întemnițare.

 

Firește, toate-nfăptuite

după modelul stalinist –

cu lagăre și pușcării

după un plan proletcultist,

 

ca învățați și gospodari

- de-a valma sau luați în parte –

să piară și-astfel loc să-i facă

nemernicului fără carte.

 

Reeducarea, mai ales,

a fost suprema încercare

pentru atâți români de soi,

o tragedie mult mai mare

 

decât la alți bolșevizați,

românii-atunci ca și acum

fiind intens utilizați

pentru al testelor uium...

 

Iar astăzi suntem asaltați

cu termeni precum libertatea,

deși ea-i grav avariată

și-aduce cu insanitatea.

 

Căci libertatea e un moft

când nimeni nu te bagă-n seamă,

sau când ți-s pașii cunoscuți

și viața-i nesfârșită teamă.

 

De-abia atunci realizăm

că tot ce-a fost o să mai fie

și ne-amintim spusa lui Orwell

că „libertatea e sclavie”...

 

            Sighetu Marmației,                                                      George  PETROVAI

              18-20 iulie 2022

 

Pandemiada (9)

 

(Tragicomedia globalismului)

 

Partea a III-a:   Globalistul și prăpădul făcut de el

 

            A doua parte-am dedicat-o

- cu bune și cu rele deopotrivă –

parcursului uman în timp

(așa cum e doar presupus

în zorii fără documente,

ori este-n cronici despuiat

prin probe-adesea ocurente),

parcurs numit Istorie

                                                      și socotit de Cicero că e                              

al vieții noastre-nvățător,

astfel ca relele trecute

să fie bine cunoscute

și evitate-n viitor.

 

Desigur, într-o altă lume

(de Decalog călăuzită,

în armonie viețuind

și cu dreptate cârmuită),

 

așa ceva era posibil.

Dar omenirea pervertită

de răul cuibărit în ea

prin falsitatea-i nesfârșită,

 

nu doar că nu se sinchisește

de-a sa rotire-n timp istoric

(ce este a mai fost cândva

și-o să mai fie categoric!),

 

ci – cu mijloace mult sporite –

ea promovează-un rău legal,

ce face parte integrantă

din ticălosul plan global

 

și care-n demonocrație

este impus cu zel tâmpit

de cârmuirile jegoase,

cică spre-al nației profit...

 

Din planul ăsta parte fac

ale prezentului urgii –

războaie, crize provocate

și felurite pandemii,

 

cu scopul clar statornicit

ca miliarde de ființe

să piară, numai ca „elita”

să aibă mai multe priințe!

 

Desigur, presa aservită

și linia politică,

susțin cu multă-nverșunare

c-aleșii se sacrifică

 

pentru meleag și-al lor popor,

deși votanții văd prea bine

că cei mai mulți dintre aleși

sunt creaturi fără rușine,

 

atât în febra-nscăunării

prin votul cetățenilor,

cât și pe urmă, când aceștia

uitării dau cuvântul lor

 

că-ntreg poporul buimăcit

după repriza electivă,

va ști ce-nseamnă „fericirea”

când gașca lor va fi activă.

 

Adică, se vor înfrupta

- precum atâția alți tâlhari –

din cașcavalul națiunii

cu aerul că-s necesari,

 

cu toate c-al lor scop meschin

se zbate altcumva să pară,

prin bani furați sau dobândiți

pe căi doldora de ocară.

 

Căci Stalin, cu cinismul său,

un mare adevăr bifează:

„Nu voturile-s decisive,

ci-acela ce le numără contează”!

 

Așa a fost și-așa rămâne

în lumea asta răsturnată

de globaliștii infernali

și lichelimea retardată,

 

care, precum în țara noastră,

atât de mult se ploconește

în fața leprelor străine,

încât poporu-și oropsește:

 

Inflația se umflă-n pene,

veniturile-s ologite

de niște guvernanți sforari,

cu mințile înțelenite,

 

iar traiul celor mulți se cheamă

o sărăcie programată –

din când în când, cu scop politic,

fiind nițel asezonată...

 

După aceste ilustrări,

să ne-ntrebăm, cred că e bine,

cam ce-i istoria de fapt

între atâtea discipline,

 

unele vechi, altele noi

(sexologia-i fruntea cozii),

că tot e era sodomiei

și-a cârmuirii cu nerozii,

 

eră în care-s prețuite

necinstea, mojicia și prostia,

căci școala nu mai luminează,

ci-alimentează atonia

 

prin manuale rău croite,

educatori fără-nzestrare,

elevi reduși și o programă

unde cultura-i în debilitare.

 

Mă rog, chiar asta își dorește

politica globalizantă:

O educație precară

și-o instruire reprobantă,

 

astfel ca masele „școlite”,

abilități să dobândească

de sclavi bine dresați

și hedonismul să-l dorească!

 

De-aceea-n lumea „democrată”,

axată pe utilitate,

latina-i din programă scoasă

și-alte materii sunt șuntate,

 

precum (la noi) limba română,

istoria și geografia,

care irită globaliștii

cu-al nostru legământ cu glia,

 

acel miracol formidabil

al persistenței românești,

pe un meleag aprig dorit

de trei imperii tâlhărești.

 

Însă strămoșii neclintiți

și-au apărat neîncetat

pământul, neamul și credința

cu un curaj de rost mășcat,

 

așa ca fiilor să lase

olatul fără dijmuiri,

iar cârmuirile vrăjmașe

să fie numai amintiri...

 

De cine, deci, ne întrebăm

este istoria făcută:

De masele fără gândire

și c-o simțire involută,

 

așa cum marele Le Bon

susține-n cartea lui vestită,

sau c-anumite personaje

trasează-n fapte-o conduită?

 

E drept că toată omenirea

- cum rangul social dictează –

istoriei își dă obolul

și drumu-n viață și-l marchează:

 

Străbunii antici prin cultură,

medievalii-n crez faimoși,

modernii-n poluare ași

și-ai clipei globaliști grețoși.

 

De asta omul nu-i în stare

- oricât de tare-i sau bogat –

să schimbe cursul timpului,

decât formal și limitat.

 

Nu-i cu putință altminteri,

ne spune logica deplină,

istoria fiind în timp

și timpu-n mâna Lui divină.

 

Istoria e, prin urmare,

fărâma din universal,

pe care Domnul i-a menit-o

umanității-n general,

 

ca-n efemera sa viață

s-aspire la eternitate,

printr-o purtare ce învinge

a morții insațietate.

 

Iată motivul pentru care

- afirmă Țuțea cu tărie –

istoria nu are știre

decât de-a lui Hristos misie

 

ca revoluție deplină!

Într-adevăr, căci numai ea

- din duh pornită spre afară –

a cucerit curând lumea,

 

pe când mișcarea iacobină

și cea sinistro-bolșevică,

vremelnic s-au impus prin crime,

abuzuri, deportări și frică.

 

Și totuși, și românii noștri,

și ceilalți est-bolșevizați,

după atâtea suferințe

nu sunt decât niște blazați,

 

dovadă că jugul rusesc

a fost mai nou înlocuit

cu cel al globaliștilor,

ce-n Occident e meșterit.

 

            Sighetu Marmației,                                               George  PETROVAI