ASCOR-ul din Cluj a devenit o aripă tembelă a globalismului intelectual “dilematic”, care vede lumea în “albul” occidental și “negrul” ortodoxiei tradiționale.
Care este refuzată ca fiind “rusească”.
Ce oroare, să fii frate de potir, deci în comuniune euharistică și eclezială cu… “rușii”!
Fac o scurtă paranteză și vă aduc aminte că inclusiv ierarhul locului era favorabil unui aggiornamento al calendarului BOR, care avea și scopul ridicol de a face ca românii să nu mai sărbătorească Învierea Domnului laolaltă cu “rușii”, ci cu luminosul creștinism civilizat occidental.
De fapt, ce se întâmplă acum este că în acest centru universitar, care a devenit un epicentru al progresismului din România, ortodoxia “integrală” devine inacceptabilă. Ea trebuie rafinată și subțiată până la transparență; diluată ca un sirop ce poate fi băut cu paiul sau lipăit cu lingurițe de unică folosință.
Iar ASCOR-ul, care în anii ’90 – 2000 a avut o influență în reîmbisericirea societății românești, când foarte multe căutări ale tinerilor de atunci și-au găsit răspunsurile în extraordinarele întâlniri în care au fost aduși în fața sălilor pline mari duhovnici sau mari gânditori creștini laici, deci ASCOR-ul de atunci constat că a devenit acum o anexă a unei “corectitudini creștine” care omoară chiar Duhul Ortodox.
Cu Savatie Baștovoi poți polemiza, poți să nu fii de acord în totalitate cu ideile lui, dar nu îi poți nega valoarea, nu îl poți reduce caricatural la “pro-rus” și “anti-occidental”. Asta este o gândire bolșevică întoarsă pe dos.
Savatie Baștovoi este un scriitor tradus inclusiv în -vai!- Occident. Romanul lui “Iepurii nu mor” a fost recenzat extrem de pozitiv de Catherine Simon în Le Monde, iar publicația La Vie – care este deținută de grupul Le Monde și se bucură de un mare prestigiu intelectual în Franța, fiind o revistă de cultură, filosofie și spiritualitate cu rădăcini în presa catolică – i-a acordat un amplu interviu.
Se întreba pe bună dreptate un prieten: câți dintre marii intelectuali “creștini” care parazitează discursul public în Biserică – pentru că secta “Martorii lui Băsescu” secretă continuu ideologie în edificarea unei mortificante “ortodoxii” euro-atlantice – s-au bucurat de asemenea privilegiu?
Vă spun eu: niciunul.
Spre deosebire de ei, Savatie Baștovoi este un om viu.
Nu doar un scriitor de primă mână recunoscut în țară și în afară, un artist plastic polivalent (face sculptură, pictură și grafică de indiscutabilă calitate), un talentat artizan (lucrează în piele), dar monahul Savatie are intervenții de mare finețe și de mare curaj pe teme creștin – ORTODOXE.
Și insist pe ORTODOXE, pentru că toți sicofanții care îl contestă încep să aibă legătură cu ortodoxia așa cum are baba cu mitraliera.
Dar, pentru mine, faptul că ASCOR-ul clujean gândește în acești termeni de gherilă progresistă îmi dovedește, pentru a-nu-știu-câta-oară, că Biserica noastră este infiltrată de globalism la nivel de capilare sociale și chiar clericale.
De aceea nu mai sunt mirat când văd preoți ce sunt încântați de ei înșiși că au reușit să aducă, inclusiv prin mica lor propagandă politică la nivel de comunitate, o caricatură hlizită dizarmonică în fruntea statului.
Primul simptom că România este cangrenată se vede din faptul că în Biserică lipsa de discernământ a devenit un titlu de noblețe, o fală, un panaș al conectării la “lumea bună”, la “civilizație”, la “reperele morale” ale națiunii.
Nu, dragi ascoriști clujeni, sunteți doar niște biete rotițe inepte și corect-politice, care lucrează pentru cel care se preface că este ceea ce nu poate fi niciodată.
Voi omorâți viul credinței crezând că o apărați.
