joi, 14 noiembrie 2019

Viorica Dăncilă se dezlănțuie


 Politică fără circ nu se poate, dar circ fără politică, da, se poate. Cine și-ar fi imaginat că primele „idei” dezbătute în campania pentru turul doi vor fi legate de un fapt banal: să aibă sau să nu aibă loc o dezbatere finală între cei doi candidați?
Refuzul președintelui stârnește reacții violente nu doar împotriva lui Klaus Werner Iohannis, cât și împotriva PNL. Pe marginea acestui refuz se creează primele nuclee de opozanți din partea societății civile și a unor partide din arcul guvernamental.
O parte din USR descoperă că atacurile împotriva lui Dan Barna din campanie au avut ca punct de pornire PNL și Palatul Cotroceni.
  S-a creat un adevărat curent pro dezbatere. #vrem dezbatere pare să ia locul fostului #rezist. Sunt chiar și lideri PNL, cum este președintele organizației Tulcea, care spun că trebuie să existe dezbatere între candidați.
Reacții adverse vin și din mass media. Dacă se refuză dezbaterea cu Dăncilă se cere o dezbatere cu ziariști. Evident cu ziariști pro și contra Iohannis. Ceea ce este și mai rău.
Viorica Dăncilă se dezlănțuie. În prima fază  face ordine în partid, demite trădătorii și intrușii intrați pe ușa din spate în PSD. A fost exclusă Ana Birchall, ministru lăudat de Iohannis. A fost exclus Cozmin Gușă, înscris recent ca simplu membru, dar care se prezenta ca un reformator și salvator al partidului aflat pe buza prăpastiei.
Campania în doi este deja mai animată decât cea din primul tur cu 14 candidați. Provocările la duel se extind. Ludovic Orban o provoacă la un duel în doi pe Viorica Dăncilă. Desigur, Dăncilă îl consideră prea mic pe primul ministru ca să se coboare la nivelul lui. Altă femeie, Gabriela Firea, se oferă să-l pună la punct pe Ludovic Orban. De data aceasta primul ministru refuză o întâlnire frontală cu primarul general al Capitalei.
  Și uite-așa, fiecare parte își spune propria poveste. De vineri se intră în mod oficial în campanie. La dezbateri se vor  afla față în față susținătorii celor doi candidați. Studiourile de televiziune vor lua foc. Decisă să–și vândă scump pielea, Viorica Dăncilă  a reușit să imprime un ritm alert în propriul partid. PSD nu va sta liniștit ca pe parcursul primului tur. Președinții de filiale sunt amenințați cu demiterile dacă nu se implică. Primarii nu vor fi incluși pe liste dacă vor avea rezultate slabe la votul din 24 noiembrie.
  Poporul vrea circ, nu doar pâine. Mass media este nemulțumită de modul în care a decurs campania electorală în primul tur și este posibil să–și schimbe direcția de atac.
Întotdeauna poporul își canalizează nemulțumirile spre cei puternici. Puternicii zilei sunt acum PNL și președintele Iohannis. Până acum PSD a fost un adevărat zid de apărare în spatele căruia nu se vedea ce face și ce nu face președintele  Iohannis. Acum și PNL și președintele sunt cu pieptul gol în fața poporului. De ce să mai fie atacat un partid căzut la pământ și un candidat prezidențial fără șanse?
PSD este un partid învins din toate punctele de vedere. A pierdut guvernarea, este pe cale să piardă și alegerile prezidențiale. Liderul de facto, Liviu Dragnea, este încarcerat. Viorica Dăncilă este doar un înlocuitor. Dar un înlocuitor care s-a enervat să tot fie făcut prost și nepriceput. Despre Dăncilă s-a cam spus tot.
Este conștientă  că va pierde alegerile. Contează, însă, cum, la ce scor. Miza PSD pentru turul doi este să obțină același rezultat ca la parlamentarele din 2016, un procent de 46%.
În noul context nu mai este în joc doar funcția de președinte, ci soarta fiecărui primar PSD. Prin urmare este de așteptat ca mobilizarea PSD să fie una exemplară.
În cealaltă tabără este posibil să se aștearnă automulțumirea. PNL consideră alegerile deja câștigate. Visează la un 70% pentru Iohannis fără să facă nimic. Așa ceva nu vine de la sine. Se invocă alegerile din 2000, când Ion Iliescu a avut norocul de a-l avea candidat pe Corneliu Vadim Tudor. Nu este același lucru. PSD nu este PRM. Partidul lui Dăncilă are resurse nebănuite pe care PNL ar face bine să nu le ignore.

Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Satu Mare

România U21 a făcut spectacol în preliminariile pentru Campionatul European

Echipa nationala de tineret a României a obtinut o noua victorie in preliminariile pentru Campionatul European. Fotbaliştii pregatiti de Mirel Radoi au invins Finlanda la Voluntari, scor 4-1.
Eroul acestei partide a fost olteanul Valentin Mihaila (foto), care a marcat toate cele patru goluri ale tricolorilor.
Finlandezii au deschis scorul inca din minutul 4, dar Mihaila a marcat de trei ori pana la pauza, in minutele 9, 16 si 45+5. Apoi, in minutul 79, el a mai punctat o data.
In urma acestui rezultat, România urca pe locul 2 in grupa, cu 9 puncte, la egalitate cu Danemarca, echipa ce are un meci mai putin disputat.
Saptamana viitoare, marti de la ora 19:30, România va disputa urmatorul meci din preliminarii pe terenul Irlandei de Nord.

Echipele de start:

România: 1. Vlad - 18. Raţiu, 4. Paşcanu-cpt, 15. Chindriş, 2. Boboc - 20. Ciobanu, 14. Oaidă, 10. Moruţan - 8. Denis Man, 9. Ganea, 7. Mihăilă. Selectioner: Mirel Rădoi

Rezerve: 12. Aioani - 5. Itu, 6. Grigore, 11. Petre, 13. Ciobotariu, 16. Merloi, 17. Olaru, 19. Vlădoiu, 22. Moldoveanu

Finlanda: 1. Jaaskelainen - 2. Halme, 4. Pikkarainen, 3. Sundman - 14. Virtanen, 16. Lingman, 6. Kairinen, 11. Valakari, 18. Assehnoun - 7. Soisalo, 9. Kaliman. Selectioner: Juha Malinen

Rezerve: 12. Keto, 5. Hyvarinen, 8. Oksanen, 10. Ylatupa, 13. Vertainen, 15. Hakkinen, 17. Mainepaa, 19. Banza, 20. Kouassivi-Benissan.


                                                                                                                     C.S.

BARNEVERNETUL CONTINUA POLITICA CONTRA FAMILIEI



Noiembrie 14, 2019
 Ne cunoastem de multi ani cu personalitati marcante din miscarea pentru familie si valori din Europa. Una dintre ele e Robert Clarke, avocat al grupului de avocati crestini Alliance Defending Freedom (ADF). Robert a si locuit pentru o vreme in Romania, la Oradea, fiind interesat sa cunoasca mai indeaproape miscarea crestina din Romania. Am pastrat legatura si cu colegii lui din ADF si ne bucuram de succesele lor in Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cit si in Curtea Suprema a Statelor Unite, privind protejarea valorilor.
Cu citeva saptamini in urma Robert Clarke a publicat o sinteza a citorva cazuri pe rol la CEDO care implica incalcarea drepturilor parentale, inclusiv Cazul Bodnariu. Articolul a fost publicat in engleza pentru publicatia americana online Public Discourse:https://www.thepublicdiscourse.com/2019/10/57789/. Colegii nostri de la Cultura Vietii au tradus articolului lui Robert Clarke in romaneste, fiind deja publicat pe portalul lor pe 28 octombrie, 2019: http://www.culturavietii.ro/2019/10/28/barnevernet-ul-norvegian-si-viitorul-drepturilor-parentale-de-robert-clarke/
Republicam si noi comentariul lui Clarke azi. Titlul lui e Barnevernet-ul norvegian și viitorul drepturilor parentale (de Robert Clarke)
Introducere
Cei care subminează familia atacă fundamentul societății noastre, sursă a bogăției și diversității sale. Trebuie să ne păzim de cei pentru care ispita puterii oferă posibilitatea de a-și forța viziunea utopică asupra generației viitoare prin îndepărtarea părinților și, în cele din urmă, deconstrucția familiei.
În ultimele săptămâni, autoritățile norvegiene au preluat custodia a trei copii americani de la părinții lor creștini. Natalya Shutakova, cetățean american, și soțul ei, lituanianul Zigintas Aleksandravicius, au voie să-și viziteze copiii doar de trei ori pe an. Din păcate, acest lucru nu este prea șocant pentru cei care s-au ocupat de apărarea drepturilor părinților în Europa.
Pare remarcabil faptul că acest lucru se poate întâmpla într-o țară care se poziționează ca una de vârf în protejarea drepturilor omului. Prin Agenția de Cooperare pentru Dezvoltare, Norvegia alocă peste 400 de milioane de dolari pe an domeniilor prioritare, inclusiv protecției drepturilor omului. Prin urmare, este ironic că, în ciuda eforturilor publice pe care le face, a ieșit la iveală o încălcare a drepturilor omului pe care mai degrabă ar fi păstrat-o ascunsă.
Cazul familiei Bodnariu
Într-un fel, povestea începe în 2015, cu foarte mediatizata luare a celor cinci copii din familia Bodnariu – cu vârste de la nouă ani la doar trei luni – de către Barnevernet, agenția norvegiană de protecție a copilului. Primul lucru pe care părinții l-au văzut a fost sosirea a două mașini negre la locuința lor. Un asistent social le-a spus că fiicele lor au fost luate direct de la școală în custodia de urgență a statului și că părinții trebuie să vină la secția de poliție pentru a răspunde la întrebări. Tot atunci, au fost luați și cei doi fii mai mari.
A doua zi, mașinile negre au apărut din nou, pentru a-l lua pe bebeluș. A existat o acuzație de pedeapsă corporală (ilegală în Norvegia), dar mai mult, infracțiunea părinților a părut să fie căutarea unei educații în conformitate cu credința lor creștină. Îngrijorarea [autorităților] privea modul în care părinții considerau că Dumnezeu pedepsește păcatul. Potrivit familiei, aceasta a fost și preocuparea ridicată inițial în atenția Barnevernet de către directorul școlii unde învățau fetele Bodnariu. Ideea că un astfel de element esențial al credinței creștine a fost fie și în parte motivul pentru care Barnevernet a năvălit pe porțile școlii a determinat proteste în fața a zeci de ambasade ale Norvegiei din întreaga lume, de la Barcelona la Washington.
Acest scandal i-a încurajat și pe alții să vorbească. La ADF International, am fost aproape copleșiți de numărul de persoane care ne-au relatat cazuri similare. După investigații, am căpătat convingerea că dosarul Bodnariu era unul simptomatic pentru problemele grave legate de funcționarea Barnevernet.
Până la acest moment, la nivel internațional, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a respins, de rutină, cauzele împotriva Norvegiei referitoare la Barnevernet, iar această cale de atac părea să fi fost închisă. A trebuit să săpăm adânc și să punem întrebări dure. Am furnizat informații unui număr de parlamentari membri în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Adunarea a preluat problema și a întocmit un raport detaliat. Raportorul a călătorit în Norvegia și s-a întâlnit cu înalți oficiali și membri ai Parlamentului norvegian. În final, raportul a fost votat și adoptat în plenul Adunării Parlamentare.
Un alt caz apare în prim-plan
Cam în același timp în care acest raport era în curs de întocmire, CEDO a decis să accepte o serie de dosare îndreptate împotriva Norvegiei care contestă aceste practici. În timp ce cazul Bodnariu a continuat să facă valuri, un alt caz a captat atenția. În camera inferioară, CEDO s-a pronunțat împotriva doamnei Trude Strand Lobben, dar Marea Cameră [instanța de apel a CEDO, n.tr.] a fost de acord să revizuiască plângerea, stabilind „scena” pentru o confruntare. În cauza menționată, o tânără mamă a solicitat autorităților ajutor atunci când era însărcinată. Acestea i-au oferit un loc într-o unitate familială pe care au aveau în administrare. La câteva săptămâni de la nașterea copilului, femeia și-a exprimat dorința de a pleca, ceea ce a pus în mișcare un întreg lanț de evenimente care avea să ducă la luarea în custodie a copilului. Mama putea petrece cu el opt ore pe an. În final, copilul a fost dat spre adopție.
Audierea a avut loc la Strasbourg, în octombrie 2018. De o parte a sălii de judecată stăteau doamna Strand Lobben și avocatul ei. Într-o fățișă afișare a inegalității armelor cu care se ducea bătălia, guvernul norvegian a fost reprezentat în instanță de nimeni altul decât procurorul general, susținut de opt consilieri. Petenta a așteptat pronunțarea aproape un an.
În luna curentă ea a fost răzbunată de Marea Cameră, care a decis că Norvegia nu a depus niciun efort pentru a-și reuni familia, așa cum este obligată. Hotărârea face referire la Raportul care a fost adoptat de Adunarea Parlamentară cu doar patru luni înainte de audiere în acest caz. Decizia marchează a treia cauză în care Marea Cameră a găsit Norvegia vinovată de încălcarea Convenției Europene [a drepturilor omului, n.tr.] – o concluzie cu care au fost de acord treisprezece dintre cei șaptesprezece judecători. Tragedia este că această „victorie” la CEDO vine la peste zece ani după ce doamna Strand Lobben a fost decăzută din drepturi. Decizia nu are ca efect reunirea mamei și a fiului și nici procesul, nici suma mică acordată ca despăgubiri nu ar putea ostoi prejudiciul adus acestei familii.
Norvegia la judecată
Faptele din acest caz urmează, în general, un model de-acum bine stabilit – și tragic. Copilul este luat din familie în temeiul unei preocupări anume. Părinții contestă apoi cu tărie măsura. Ceea ce ar trebui să fie înțeles ca o reflectare a iubirii lor pentru copil este apoi folosită împotriva lor pentru a le demonstra lipsa dorinței de conlucrare cu autoritățile. Mai departe, este folosită ca temei pentru a prelungi separarea, motivul inițial al separării estompându-se, de acum, în fundal. În cele din urmă, trece suficient timp, iar autoritățile susțin că de-acum copilul este bine acomodat și că trebui să rămână definitiv cu familia socială în grija căruia a fost dat. Am văzut acest model repetându-se iar și iar.
Din fericire, acum Marea Cameră a intervenit. Și nu doar Curtea Europeană a Drepturilor Omului ia aminte. Recent, Norvegia a fost supusă unei revizuiri pe termen de patru ani a istoricului său privind drepturile omului, la Națiunile Unite, în Geneva. Mai multe state și ONG-uri și-au exprimat îngrijorarea și au făcut recomandări cu privire la modul în care Barnevernet a funcționat. Norvegia, lovită de vântul oprobiului internațional, a acceptat toate recomandările menite să protejeze copiii împotriva îndepărtării arbitrare din familie de către Barnevernet și să asigure o protecție adecvată pentru familie.
Dar acceptarea recomandărilor nu este suficientă. Trebuie să fie urmată de acțiuni concrete care să ducă la o mai bună protecție a familiilor. Deși oricine ar fi de acord că există unele cazuri în care Statul ar trebui să intervină pentru a-i proteja pe copii, acest lucru trebuie să fie rar și să se bazeze pe dovada clară a răului pe care ar urma să îl sufere copilul. Și chiar și după ce separarea s-a produs, datoria Statului – așa cum a arătat CEDO – este să facă eforturi viguroase de a reuni familia.
Drepturile părinților sub asediu
Deși dezvăluirile privesc Norvegia, aceasta nu este unică atunci când vine vorba de practici dăunătoare și care subminează autoritatea parentală și familia. În Germania, interdicția de lungă durată a „școlii de acasă” (homeschooling), susținută de pedepse penale în unele regiuni, a fost confirmată la începutul acestui an de CEDO. În cazul familiei Wunderlich, patru copii au fost smulși de acasă de mai mult de treizeci de ofițeri de poliție. Au fost ținuți în custodie trei săptămâni, timp în care au fost supuși evaluărilor educaționale. Au avut performanțe la un nivel normal, dar au fost lăsați să se întoarcă acasă numai după ce părinții le-au promis să-i trimită la școală. Acest tratament, a decis CEDO, nu a fost „pus în aplicare într-un mod deosebit de dur sau excepțional.”
Între timp, în Suedia, școlarizarea acasă este, teoretic, permisă. Cu toate acestea, trebuie solicitată permisiunea autorității, care o acordă numai în „circumstanțe extraordinare”. În practică, înseamnă „aproape niciodată”. Aceasta a fost decizia Consiliului Suedez pentru Educație pentru Copii și Educație în cazul familiei Petersen. Mama și tatăl, cu dublă cetățenie americană și suedeză, și-au educat fiica în vârstă de șapte ani la domiciliu, în timpul unei călătorii cu durata de trei luni. Rezultatele au fost excelente și, la întoarcerea la școală, era clar că fata performa cu mult peste colegii de clasă. Dorind să continue educarea fiicei lor în acest fel, părinții au cerut, dar în zadar, permisiunea necesară.
Singurul mod în care au reușit să rămână la alegerea educațională despre care considerau că este în interesul fiicei lor a fost să vândă aproape tot ce dețineau și să se mute în Statele Unite. În mod evident, aceasta nu este o opțiune disponibilă pentru majoritatea familiilor și, prin urmare, ADF a salutat vestea că Comitetul pentru drepturile omului al Națiunilor Unite a acceptat să audieze o asemenea plângere, la începutul acestui an. Chiar mai recent, în luna curentă, guvernul scoțian a anunțat în sfârșit că extrem de criticata prevedere referitoare la „Persoana numită” [„named person” este un tutore al copilului, numit de stat pentru a-i supraveghea educația și bunăstarea, cu puteri alarmant de mari, n.tr.] urmează să fie abandonată.
Măsura a fost contestată tocmai până la Curtea Supremă a Regatului Unit care, în vara anului 2016, a decis că guvernul Scoției a încălcat articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Într-un pasaj edificator, judecătorii arată că „Modurile diferite de creștere și educare [a unui copil] duc la oameni diferiți. Primul lucru pe care încearcă să-l facă un regim totalitar este să ajungă la copii, să-i îndepărteze de influențele subversive și variate ale familiilor lor și să îi îndoctrineze cu viziunea pe care conducătorii săi o au asupra lumii. În anumite limite, familiile trebuie lăsate să-și crească copiii în felul lor. ”
După mai mult de doi ani de la această hotărâre, guvernul scoțian, în cele din urmă, a renunțat la măsură. Și totuși, părinții britanici nu se pot relaxa atâta timp cât, separat, Parlamentul a aprobat acte normative care introduc „relații și educație sexuală” ca materie obligatorie în școlile din Anglia, din septembrie 2020. Părinții își pot retrage copiii de la orele de „educație sexuală” până la împlinirea vârstei de 16 ani, dar nu au dreptul de a-i opri de la participarea la orele de „relații”.
Lupta continuă
Părinții din întreaga lume știu responsabilitatea profundă și privilegiul de a avea și de a crește copii. Iar guvernele cunosc imensa putere a familiilor și a comunităților de a contrabalansa excesele statului. Conform Declarației Universale a Drepturilor Omului, familia este „unitatea de grup fundamentală” a societății; cei care o subminează atacă fundamentul societății noastre și sursa marii sale bogății și diversități.
Cea mai „generoasă” interpretare a acestor atacuri este aceea că unele dintre politici, orientate în mod evident către protejarea copiilor, sunt bine intenționate, dar eronate. Cu toate acestea, trebuie să ne păzim de cei pentru care ispita puterii oferă posibilitatea de a-și forța viziunea utopică asupra generației viitoare prin îndepărtarea părinților și, în cele din urmă, deconstrucția familiei.
Unul dintre aspectele care transcend multe dintre aceste situații este testul juridic folosit în procedurile de protecție a copilului. Acest test spune că acțiunile trebuie judecate luând în primul rând în considerare „interesul superior al copilului”. Deși poate părea atractiv – cine, până la urmă, ar dori să acționeze împotriva intereselor unui copil? – această frază nu furnizează îndrumări reale instanțelor cărora li se cere soluționarea unei dispute între părțile care pretind, ambele, că acționează în interesul superior al copilului. Părțile divergente ar putea fi părinții; dar, de asemenea, vedem adesea părinții de o parte și Statul de cealaltă. Acesta a fost și cazul părinților Bodnariu, ai părinților lui Charlie Gard și al doamnei Strand Lobben. În cazul acesteia din urmă, hotărârea Curții face referire de 122 de ori la acest standard.
Dacă dorim să restaurăm importanța rolului părinților și să protejăm familia, trebuie să revizuim acest standard. Consecințele pentru cei implicați în procedurile de protecție a copilului pot fi mai grave și de mai lungă durată decât chiar și decât pentru cei implicați în procese penale. Standardele nu trebuie să fie mai puțin exigente. Intervenția trebuie să fie întotdeauna ultimul resort și să se bazeze numai pe dovezi clare că copilul este în pericol real și grav. Mai mult, în situațiile în care se face separarea, apelurile părinților trebuie soluționate cu celeritate, având în vedere modul în care status quo-ul poate deveni rapid unul osificat.
În Norvegia, lucrurile sunt departe de final. Natalya Shutakova și Zigintas Aleksandravicius au promis să facă apel, iar dosarul Bodnariu, înregistrat în decembrie 2016, își așteaptă termenul în instanță. Pare probabil că va fi o altă zi proastă pentru Norvegia, dar o de mult așteptată victorie pentru părinții și familiile din toată Europa – și nu numai.
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronicwww.alianta-familiilor.ro. .
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim. 
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti laoffice@alianta-familiilor.ro.
Alianta Familiilor din Romania

Descoperire macabră într-un imobil din Baia Mare – un bărbat a fost găsit mort

Descoperire macabră în Baia Mare. Polițiștii au fost sesizați cu privire la faptul că un bărbat a fost găsit decedat într-un imobil din oraș. La examinarea exterioară a cadavrului nu au fost constatate urme de violența.

Potrivit Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș până în acest moment nu există suspiciuni cu privire la comiterea infracțiunii de omor. Cadavrul a fost transportat la morga spitalului în vederea efectuării necropsiei. Polițiștii continuă cercetările pentru stabilirea împrejurărilor în care a decedat bărbatul.
                                                                                                            C.S.

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE


POSTUL – Hrană sufletească și... trupească

1. „POSTUL” - POSTIREA este o operă prea minunată și prea frumoasă: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați acesta-i începutul postului”. Acțiunea lui însă este „și Eu vă voi odihni pe voi”. Filosofia postului este: „Luați jugul Meu peste voi” psihologia postului și „învățați de la Mine”. Plinirea postului este „și veți afla odihnă sufletelor voastre”. Caracterizarea generală a postului este: „Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară”.
Studii Teologice nr: 3-4 / 1951

+ + +

2. „POSTUL” trebuie să-ți ajute mai întâi de toate să ieși de sub stăpînirea poftelor trupești, să sfărâmi puterea și stăpânirea lor, să dai slobozenie și îndemnare ochiului sufletesc de a cerceta toată viața ta, de a afla cât mai bine rănile conștiinței tale, a descoperi patima de căpetenie care te roade, a te îndemna să cauți cu toată inima lecuirea ei, a hotărî o dată pentru totdeauna să începi o viață bună. Dacă asta nu se dobândește, înseamnă că postul nu ți-a adus folos trebuitor, și trebuie deci sau să-l intensifici, sau să-l îndrepți”. „Dacă ai constatat că nu te-ai apropiat cu Duhul de Mântuitorul tău, că nu te-ai săturat de foamea duhovnicească de la masa dumnezeiască a Trupului și Sângelui Lui, că n-ai auzit încă înăuntrul tău glasul dragostei Lui, că te cheamă la unirea cu El, atunci trebuie să cauți mai intens în tine de felul cum ești și cum postești”.
Episcopul Nicodim (1956 -), episcop de Edineț și Briceni

+ + +

3. „Sosit-a iarăși Postul Crăciunului, un adevărat stadion al înfrânării, un minunat prilej de răstignire duhovnicească. Acum e „vremea potrivită” să ne aducem aminte de valoarea sufletului nostru și să ne îngrijim de mântuirea lui. Acum  e „vremea potrivită” să intrăm prin „ușile pocăinței” deschise de Postul Nașterii Domnului și să facem investiții în „banca eternității”. Acest lucru se poate realiza prin iertare, post, milostenie, rugăciune, metanii și citirea Psaltirii.  Acum în perioada Postului Crăciunului, creștinii trebuie să-și investească viața în ridicarea celor căzuți, în vizitarea celor obosiți și descurajați, în hrănirea celor flămânzi, în îmbrăcarea celor goi, să devenim investitori înțelepți, așa cum dorește Dumnezeu să fim. Să ne fie limpede că orice am investi sub îndrumarea lui Hristos și a Împărăției Sale nu se va pierde niciodată. O astfel de investiție va fi răsplătită pururea, dincolo de timp și spațiu. Aceasta înseamnă să te îmbogățești în Dumnezeu (Luca - cap. 12, vers. 21).

Dr. Pop Irineu (1953-),
Arhiepiscop de Alba Iulia. scriitor și gânditor ortodox

+ + +

 4. „De veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșlelile voastre. Când postiți, nu fiți triști ca fațarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă grăiesc vouă: Și-au luat plata lor. Tu însă când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatăl tău, Care este în ascuns, îți va răsplăti ție. Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură”. „Căci acolo unde este comoara ta , acolo va fi și inima ta”.
  Sfânta Scriptură a Noului Testament,
Evanghelia după Matei, cap. 6, vers. 14-21

Părintele Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul -Mureș
Prof. Olimpia Mureșan, A.S. Baia Mare, Maramureș

P.S. „Post cu folos și... binecuvântat!”

Ilie Șerbănescu: ”Vulnerabilitatea României actuale la dezmembrare este uriașă. Ce ți se pregătește ție, dulce Românie?!”

Acum câteva luni, o bancă vest-europeană din România a suspendat găzduirea de depozite în dolari. De mai curând, o altă bancă vest-europeană din România a renunțat la găzduirea de depozite în euro! Să vezi și să nu crezi!
Și acum să ne uităm la ce spun statisticile – nu altele decât cele ale BNR, parohul sistemului bancar – despre evoluția expunerilor financiare străine în România. După acordul de la Viena din perioada crizei economice – prin care principalele bănci străine din România se obligau să nu-și reducă brusc expunerea pe România, până când banii intrați prin împrumutul de la FMI preluau finanțarea din piață pe seama statului român – respectivele bănci au redus, prin așa-numita „dezintermediere”,  cu vreo 16-17 miliarde euro această expunere, adică aproape exact la concurența sumei din împrumut.
Mai mult, arhicântatele investiții directe străine, de la intrări de aproape 10 miliarde euro în 2008 au coborât la intrări anuale de 4-5 miliarde euro în 2017-2019. Iar din acestea cele în sectorul financiar practic au încetat, stocul lor, ce atinsese 10 miliarde euro în 2008, nemaifiind alimentat de noi intrări și devenind chiar și mai mic (9,3 miliarde euro) în 2018. Datoriile băncilor străine din România (care dețin controlul în sistemul bancar) către băncile-mamă din Occident, care ajunseseră la 25 miliarde euro în 2008, au fost reduse – prin aceeași operațiune de „dezintermediere” – la 8 miliarde euro în 2019. Iar depozitele străine în băncile din România aproape au dispărut: erau de circa 9 miliarde euro în 2011, prăbușindu-se acum la 0,6 miliarde euro.
În conformitate cu obiectivele „dezintermedierii”, a avut loc și retragerea băncilor străine din România din finanțarea economiei: raportul credite/depozite reprezenta 122% în 2008, dar mai reprezintă astăzi doar 74%. Ceva mai clar nu poate exista!
Toate acestea sunt în linie cu înaintarea procesului de așezare a României într-o matrice colonială și încă într-una de tip special. Punând mâna pe activele strategice și pârghiile strategice (resursele subsolului, distribuții de energie, bănci, industrii, telecomunicații, retail și, tot mai mult, păduri și pământuri agricole) capitalul străin a preluat nu doar controlul economic (și deci politic) în România, dar, mai mult și într-o manieră aparte, și-a constituit în România o economie proprie decupată din România și decuplată de România, care funcționează separat de ceea ce a mai rămas la capitalul autohton, respectiv de economia căreia i se poate atribui calificativul de „românească”.
România nu este de fapt o piață (în sens economic), ci doar un teren de lucru (în sens strict teritorial) pentru capitalul străin implantat în România.
Este un cadru ideal pentru a funcționa după preceptul capitalist: profituri maxime cu cheltuieli minime. Din ce în ce mai mult, profiturile se pot maximiza fără noi investiții. Nu este de mirare că investițiile străine noi tot scad. Nu este nevoie de o expunere financiară prea mare pe acest teren: te poți descurca, ba chiar foarte bine, cu o tot mai mică expunere financiară.  Dacă a fost nevoie de o expunere mai mare la un moment dat pentru a pune mâna pe teren, „dezintermediezi” și iar „dezintermediezi” apoi. Ceea ce se întâmplă de ani și ani.
Acesta este cadrul general. Dacă însă terenul – precum în cazul României – este disputat de mai mulți stăpâni, soluția, de veacuri cunoscută, este împărțirea. Așa procedează chiar frații când nu se înțeleg asupra unei averi. O împart! Și dacă împărțeala este perspectiva, înțelegi bine cifrele anterior menționate: nu-ți ții aici averile, ci le duci acasă la tine; aici trebuie să ai doar strictul necesar; nu cazezi depozite aici, nici chiar credite prea mari nu dai aici! Oricum, ca strategie, atât depozite cât și credite mereu mai mici! Nici propria monedă nu este nimerit s-o vânturi pe aici. O lași pe cea locală să preia toate vicisitudinile și mai ales șocul „împărțelii”! Tu bancă străină nu te legi la cap aici cu depozite în propria-ți monedă! Asta, până la împărțeală, după aceea mai vedem, fiecare procedează cum crede în partea lui!
Și asta nu e tot. Fondul Proprietatea, controlat de americani și care deține acțiuni la principale active din România, și-a lichidat plasamentele din întregul sistem bancar, lăsând cam mască pe toată lumea. Toate fondurile mari de investiții care făcuseră achiziții semnificative de firme par a-și fi luat fața de la România, lichidând masiv deținerile și nefăcând altele noi. De asemenea, trei mari din industria străină din România – ENEL, Telekom și CEZ – au anunțat oficial că vor să vândă și să părăsească meleagurile dâmbovițene în căutarea altor meleaguri. Unii din ei i-au și mandatat pe cei care să le găsească clienți. Toți trei invocă „resetarea” modelului de business. Mult mai plauzibilă este însă reașezarea teritorială a business-ului lor în funcție de reîmpărțirea (cunoscută sau bănuită) a sferelor de influență între puterile vremii.
Din păcate, vulnerabilitatea României actuale la dezmembrare este uriașă. Pierderea de către România a controlului asupra tuturor resurselor, activelor și pârghiilor sale strategice scoate din joc orice rol pentru România. Restul – parteneriate, tratate – constituie povești! În limbajul de afaceri deja se vorbește de „cele două Românii”, una de la vest de Carpați și alta de la est de Carpați. Investițiile germane nu trec Carpații spre Est. Nici autostrăzile. Acestea, câte sunt, se desfășoară prin Ardeal și îl leagă de Budapesta și Viena, și nu de București. Provinciile istorice românești nu sunt legate între ele. Americanii se arată interesați de axa Craiova-Deveselu-Mihail Kogălniceanu-ieșirea la Marea Neagră și oricum investițiile americane nu par să fi auzit de Ardeal, așa cum cele germane nu par să fi auzit de Moldova și Muntenia. Rușii pot sta liniștiți. Vor participa la tain. Moldova nu poate evada nici la vest, nici la sud. Decuplarea de la Bruxelles a României de Bulgaria în ce privește MCV-ul – care urmează a fi abandonat în cazul Bulgariei – este anunțul poate cel mai în clar asupra perspectivei de dezmembrare a României. Cele două țări au fost, poate chiar artificial, menținute ani și ani într-o aceeași barcă. Decuplarea arată că li se hărăzește o soartă diferită. Nimeni nu are în vedere dezmembrarea Bulgariei. Mulți dintre cei mari au însă în vedere acest lucru în cazul României. Așa că, dacă Dumnezeu n-a fost cumva român, putem presupune ce va urma…
Autor: Ilie Șerbănescu

Foto/Gluma zilei - Alegeri parlamentare 2014