Veștea a luat în serios propunerea lui Simion și merge la sediul AUR: „Sunt un om al dialogului și al consensului”

 

Rareș Bogdan jubileaza?! Premierul desemnat Adrian Veștea urmează să se deplaseze la sediul AUR pentru discuții cu liderul partidului, George Simion, în contextul negocierilor pentru formarea noului guvern. Simion a declarat într-o conferință de presă că îl așteaptă pe Veștea la sediul formațiunii, insistând ca discuțiile să aibă loc într-un cadru transparent, dar propunerea sa părea făcută fără seriozitate.

Într-un mesaj publicat pe Facebook, Adrian Veștea a acceptat invitația lui George Simion și a spus că își asumă un rol de mediator într-o perioadă politică tensionată. „Sunt un om al dialogului și al consensului.

Înțelegând responsabilitatea care îmi revine pentru a pune capăt haosului politic, voi avea o întâlnire cu președintele AUR, George Simion.

Când vine vorba de România și de rezolvarea unei crize fără precedent, îmi asum un dialog deschis cu orice formațiune politică votată de români. Este cred obligatoriu dacă vrem să avem, în adevăratul sens al cuvântului, un Guvern al României”, a scris Adrian Veștea.

În paralel, surse politice din conducerea PSD indică posibilitatea amânării votului de învestire a Guvernului Veștea, programat pentru luni seară la ora 21:30.

George Simion a declarat că unii parlamentari ai formațiunii sale ar fi fost abordați pentru a susține noul guvern, reiterând că AUR nu va susține învestirea. El a menționat că toți cei 90 de parlamentari ai partidului au votat anterior moțiunea de cenzură și că poziția formațiunii rămâne fermă.

C.L.

Au început să răsară crinii imaculați pe mormîntul lui Ion Iliescu

(Fabulă fără morală)

Lui Victor Ponta i-a crescut azi noapte

o aripă suveranistă-n c-u-r

și cînd să se înalțe în azur,

căzu precum o căcărează-n lapte.

Baciul Ciolacu l-a văzut cum pică,

l-a scos din oală și i-a dat un sfat:

„O, fătul meu, ai spatele cam lat,

nu te da porumbel cînd ești pisică,

trage pe tine iute o izmană,

urcă-te-n pom și strigă că ești dac

și cînd s-o strînge lumea sub copac

zi că le dai brînzica de pomană

și viezurele dacă ți se scoală

și mînzul dacă vor să-l pupe-n bot,

să plîngă domnișoara de la POT

de mînă cu băiatul fără școală,

că ești urmașul demn al lui Georgescu,

al lui Cozmîncă și-al lui Erdoğan

și nu uita, cît ești de suveran,

să-i lingi cazmaua și lui Iliescu”.

Mircea Dinescu

Pe urmele locurilor pictate de pictorii băimăreni (VIII)

Continuăm serialul, prin care propunem privitorilor să compare locurile din picturi cu aceleași locuri, văzute, însă, azi. Locul din tablou și din fotografie este Centrul Vechi (Medieval) al Băii Mari. Pictorul, deși a trăit și creat în Baia Mare doar patru ani, prin mulțimea și expresivitatea creațiilor sale, aparține comunității artiștilor plastici băimăreni. Tabloul pe care-l prezint în fotografia de față a fost făcut în jurul anului 1922.

Grigore Negoșanu a trăit între anii 1885-1953, născut la Cănești-Buzău, decedat în București. A studiat artele la Iași, Munchen și Paris. La Iași, a fost coleg și prieten cu marele pictor Nicolae Tonitza, cu care a devenit cumnat. (S-au însurat cu două surori). La Baia Mare, s-a remarcat prin peisaje gen plein air (creație în aer liber, nu în atelier), lucrări cu care a participat la multe expoziții colective ale comunității pictorilor băimăreni.

Text și fotografie de Alec PORTASE

Istoria presei mondiale. Primii ziariști și scriitori ai presei universale – de Al. Florin Țene - Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

 

                                          de Al. Florin ȚENE

Istoria presei mondiale reprezintă una dintre cele mai importante componente ale civilizației umane, deoarece reflectă nevoia permanentă a societății de a comunica, de a transmite informații și de a consemna evenimentele timpului. Presa a evoluat de la simple anunțuri publice și cronici manuscrise la marile cotidiene moderne și la jurnalismul digital contemporan. Apariția presei a fost strâns legată de dezvoltarea scrisului, a tiparului și a instituțiilor politice și culturale ale societății.

În accepțiunea modernă, presa reprezintă totalitatea mijloacelor de informare publică prin care sunt difuzate știri, comentarii și opinii privind viața socială, politică, economică și culturală. Originile sale sunt însă mult mai vechi decât invenția tiparului.

Majoritatea istoricilor consideră că prima publicație cu caracter informativ a fost Acta Diurna („Evenimentele Zilei”), apărută la Roma în anul 59 î.Hr., în timpul lui Julius Caesar. Aceasta era expusă în Forumul Roman și cuprindea informații despre hotărârile Senatului, procese, evenimente militare, nașteri, decese și festivități publice. Ea poate fi considerată un precursor al ziarului modern.

În China imperială au existat, încă din secolul al VII-lea, buletine oficiale cunoscute sub numele de Dibao, destinate funcționarilor statului. Aceste documente transmiteau informații administrative și politice și reprezintă una dintre cele mai vechi tradiții jurnalistice din lume.

În Evul Mediu, circulația informațiilor era realizată prin intermediul cronicarilor, negustorilor și mesagerilor oficiali. În marile orașe comerciale italiene, precum Veneția, Florența și Genova, au apărut în secolele XV–XVI buletine manuscrise numite avvisi sau notizie scritte. Acestea conțineau informații despre războaie, comerț, politică și diplomație.

Autorii acestor buletine pot fi considerați primii jurnaliști profesioniști ai Europei. Ei colectau informații din diferite surse și le transmiteau periodic comercianților și oamenilor politici.

Momentul decisiv în istoria presei a fost inventarea tiparului cu litere mobile de către Johannes Gutenberg în jurul anului 1450. Tiparul a permis multiplicarea rapidă a informațiilor și apariția publicațiilor periodice.

La sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea au apărut primele ziare tipărite din Europa. Cel mai adesea este considerat primul ziar autentic publicația Relation aller Fürnemmen und gedenckwürdigen Historien, editată la Strasbourg de către Johann Carolus în anul 1605.

Au urmat: Avisa Relation oder Zeitung (1609); gazetele din Frankfurt (1615); gazetele din Berlin (1617); gazetele din Hamburg (1618).

Identificarea primilor ziariști depinde de definiția jurnalismului.Autorii și copiştii care redactau Acta Diurna au fost numiți diurnarii. Ei pot fi considerați primii redactori ai istoriei, deoarece colectau și publicau informații destinate publicului larg.

În secolele XVI–XVII, redactori anonimi ai buletinelor venețiene au devenit primii culegători sistematici de informații politice și comerciale. Ei realizau activități similare reporterilor contemporani.

Johann Carolus (1575–1634) este considerat de mulți istorici primul editor și jurnalist modern, deoarece a organizat publicarea regulată a unui ziar tipărit destinat unui public larg.

De-a lungul timpului, numeroși scriitori au contribuit la dezvoltarea jurnalismului.

Daniel Defoe (1660–1731), autorul celebrului roman Robinson Crusoe a fost și unul dintre pionierii jurnalismului englez. A editat publicația The Review și a comentat evenimentele politice ale epocii.

Joseph Addison (1672–1719) și Richard Steele (1672–1729), prin revistele The Tatler și The Spectator, cei doi au creat modelul jurnalismului cultural și de opinie.

Benjamin Franklin (1706–1790),tipograf, editor și om politic american, a dezvoltat presa colonială nord-americană și a contribuit la formarea opiniei publice în perioada Revoluției Americane.

Émile de Girardin (1806–1881) a revoluționat presa franceză prin introducerea publicității și reducerea costurilor de abonament, făcând ziarul accesibil unui public mai larg.

Joseph Pulitzer (1847–1911) fondator al jurnalismului modern american și inițiator al celebrului premiu care îi poartă numele.

Secolul al XIX-lea a fost epoca marilor cotidiane. Apariția telegrafului, a agențiilor de presă și a alfabetizării de masă a transformat jurnalismul într-o profesie modernă. În această perioadă apar: reportajul; interviul; editorialul; corespondența de război; fotografia de presă.

Secolul al XX-lea aduce radioul, televiziunea și agențiile internaționale de știri, iar începutul secolului XXI marchează ascensiunea jurnalismului digital și a platformelor online.

Istoria presei mondiale este istoria evoluției comunicării publice. De la Acta Diurna a Romei antice și buletinele manuscrise venețiene până la marile cotidiene moderne și presa digitală, jurnalismul a devenit unul dintre pilonii fundamentali ai societății democratice. Primii ziariști au fost scribii și redactorii care consemnau evenimentele publice, iar primii mari scriitori ai presei au transformat informația într-un instrument de educare și modelare a opiniei publice. Dezvoltarea presei reflectă, în ultimă instanță, evoluția culturii și a libertății de exprimare.

                                                                          

Bibliografie selectivă

Briggs, Asa; Burke, Peter, A Social History of the Media, Cambridge University Press, Cambridge, 2010.

Emery, Edwin; Emery, Michael, The Press and America, Allyn & Bacon, Boston, 1996.

Stephens, Mitchell, A History of News, Oxford University Press, New York, 2007.

Chalaby, Jean K., The Invention of Journalism, Macmillan Press, London, 1998.

Fang, Irving, A History of Mass Communication, Focal Press, Boston, 1997.

Martin, Marc, Médias et journalistes de la République, Odile Jacob, Paris, 1997.

Encyclopaedia Britannica, „Newspaper Publishing” și „Newspaper”.

Dooley, Brendan; Baron, Sabrina (eds.), The Politics of Information in Early Modern Europe, Routledge, London, 2001.

Espejo, Carmen, „European Communication Networks in the Early Modern Age”, Media History, nr. 17, 2011.

Kovach, Bill; Rosenstiel, Tom, The Elements of Journalism, Crown Publishers, New York, 2021.

Foto: Wikipedia