Am crezut că ne lasă-n pace de sărbătorile pascale, să ne vedem de sărbătorit/ghiftuit. Nu și nu, lumea politică nu are răgaz, au muncit din greu să ne facă divertisment. Au reușit, dar din păcate gustul e amar, nu râdem cu toată gura…
Evident, cap de afiș e Donald, marele entertainer al
Planetei. Îl doare burtica de nu e o știre zilnică despre și cu el. E drept, ai
și cu cine. A reieșit acum că strategia sa măreață, nu degeaba strategii
militari au fost demiși pe capete, a fost așa: ordonă o blocadă navală pentru a
debloca blocada ce trebuie deblocată doar pentru că el a început un război care
a cauzat blocada… Absolut firesc. În lumea lui. Dar mai sunt și alții. Șeful
armatei din Uganda, fiul președintelui, se trezește din senin cerând…Turciei un
miliard de dolari și cea mai frumoasă femeie din Turcia. Asta după ce anul
trecut îi ceruse mâna premierului italian Georgia Meloni. Clar, acolo făina nu
se face din grâu. Revenind la Donald, după ce a intrat în conflict cu Papa de
la Roma, doar era printre ultimii căruia nu-i impusese tarife sau ceva, s-a
postat ca fiind Isus, vindecând un om ce arată a… Epstein. Circul de pe lume,
inclusiv ai lui MAGA au zis că e posedat de Diavol, ca apoi să iasă să zică
senin… el a fost înfățișat ca doctor. Alt val de bășcălii. În realitate, cineva
i-a zis să spună că fotografia era „doctored/trucată” și el atât a înțeles… Nu
departe de el e omul lui de război, Pete Hegseth, care a ținut un speech la
Pentagon și a dat un citat biblic…doar că nu era din Biblie, era o răstălmăcire
la mișto făcută de Samuel Jackson în filmul cult „Pulp Fiction”, predicând în
timp ce executa un om. De-ar durea prostia, eheeei! O confirmă și Mike Johnson,
șeful camerelor reunite al legislativului american, ce îi ia apărarea șefului
Donald în disputa cu Papa Leon și zice că celălalt nu înțelege ce e aia
„doctrina războiului just”. Dacă nu se uita la femei pe Internet, pe telefon și
dădea o căutare simplă, afla că Papa Leon a fost călugăr augustinian, a
petrecut 12 ani studiindu-l pe Sf. Augustin și conducându-i ordinul religios.
Cum care Sf. Augustin? Cel care a definit și inventat doctrina războiului
just!!
Dar să ne vedem de oile noastre. Președintele
spectator (da, avem și de ăsta, după jucător, călător etc) dă interviu rarisim
de unde reiese că… nimic. Îl voiam ca sarea-n bucate, că de aia l-am ales, dar
el e ca sarea-n prăjitură. A numit la justiție că a numit, nu-s hăpt așe răi,
nu-l susține nici pe Bolojan datorită căruia are mandat, vă amintiți tandemul,
el e ca bicarbonatul fără apă. Dar zice c-ar mai candida. Ei… dacă nu o faci
iar împotriva vreunui trol rusesc, șansele tale scad spre zero cu atâta amar de
atitudine, fie și împotriva stegarului dac. Între timp, s-a hotărât și PSD-ul,
zice Manda nu Tanda, că ies de la Guvernare. Nu mai suportă atâta reformă, deja
a ajuns în energie și la companiile naționale grele, nu se face, dom’le.
În fine, cât pe ce să uităm de Rusia, că e alt
jucător pe „piața știrilor”. Guvernatoarea Băncii Naționale a lor are un
interviu devenit viral, în care explică rușilor că trebuie să pună umărul, să
nu scadă economia, deci se va trece la săptămâna de lucru de …72 de ore! Faceți
calculul! La noi, 8×5 zile, hai 6, dă maxim 48 de ore. La ei, de dragul
mașinăriei de război ce stă pe loc cu motoarele turate, se va lucra 12 ore x 6
zile! Vezi ce înseamnă să ai un Măreț Conducător, cu braț de oțel?! Așa Tătuc
ne lipsește și nouă! Aceeași țară a lansat în presa mondială online o campanie
de recrutare, în lipsă de mână de lucru și de carne de tun, cu mottoul „E
timpul să trăiești în Rusia”, pentru forță de muncă în industrie, calificată.
Mda da… Cât despre Israel, alt actor major, nu mai zicem nimic pentru că
efectiv nu e de râs, ci de plâns.
Autor:
Alexandru Ruja
Sursa:
Graiul
Maramureșului
Centrul EUROPE DIRECT Maramureș în parteneriat cu Camera de Comerț și Industrie Maramureș vă invită să participați la evenimentul de Celebrare a Zilei Europei 2026, eveniment care se va desfășura la Centrul de Instruire și Marketing ”Gheorghe Marcaș” al CCI Maramureș, situat la adresa Aleea Expoziției 5, Baia Mare.
Data și ora evenimentului: Vineri, 08 MAI 2026, ora 11:00
Manifestarea dedicată Zilei Europei 2026 își propune să reunească autorități publice, studenți, elevi, cadre didactice, reprezentanți ONG, voluntari români și străini, reprezentanți ai instituțiilor culturale, reprezentanți ai rețelei BELC, mass-media, precum şi publicul larg din județul Maramureș, interesați să se implice în viața comunității locale.
Temele pe care le vom pune în dezbatere cu această ocazie sunt:
Pentru Partea a II-a SIMPOZION ROBOT4ALL invităm cele 18 Cluburi de robotică sponsorizate în anii anteriori de către Centrul EUROPE DIRECT Maramureș / Fundația CDIMM Maramureș să pregătească materiale pe tema: competențele digitale = o șansă în plus în carieră (expuneri .ppt, demonstrații practice ale cluburilor de robotică, materiale video...).
Am atașat mesajului nostru Invitația de participare la eveniment și Agenda evenimentului.
Pentru transmiterea prezentărilor termenul limită este 06.05.2026, ora 12:00, prin e-mail la europedirect@cdimm.org sau radu@cdimm.org. Unitățile de învățământ sunt rugate să ne comunice și numărul estimat de participanți la eveniment.
Pentru orice alte detalii privind evenimentul vă rugăm să ne contactați prin e-mail la europedirect@cdimm.org, radu@cdimm.org sau la tel. 0262 224870.
Cu scriitoarea sătmăreană Loredana A. Știrbu m-am intersectat recent la ședința Cenaclului Scriitorilor Maramureș, prezidat de scriitoarea Florica Bud, în data de 31 ianuarie, prilej cu care am primit, cu dedicație, volumul de versuri „De-o mie de ani - Dor, editura „Actaeon Book” Baia Mare, director dr. Daniela Sitar-Tăut. Dar cine este autoarea?
Loredana A. Știrbu s-a născut la data de 12 decembrie 1970, în municipiul Fălticeni. Este absolventă a Universității Ecologice din București, instituție în cadrul căreia și-a consolidat formarea intelectuală și interesul pentru domeniul cultural și literar. Activează în viața literară și jurnalistică din Satu Mare, unde îndeplinește funcția de secretar de redacție al revistei „Cronograf”, implicându-se activ în coordonarea și promovarea actului cultural. Este membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), filiala „Anton Davidescu” Satu Mare, contribuind constant la dezvoltarea presei scrise regionale. Este președinte al Cenaclului literar „Cronograf”, poziție din care susține activitatea literară contemporană, sprijină autorii debutanți și participă la organizarea de evenimente culturale, lansări de carte și întâlniri literare, inclusiv la Baia Mare. Semnează creații literare (poezii), eseuri, cronici și articole în numeroase reviste de prestigiu din țară, printre care: Cronograf, Poesis, Caiete Silvane, Luceafărul, Conexiuni literare, Cetatea culturală, Citadela, Orizont, Nord literar, Marmația literară și Convorbiri literare. Activitatea publicistică este completată de colaborări constante cu publicații precum: Informația zilei, Bulevardul Știrilor, Gazeta de Nord-Vest, Jurnalul de Satu Mare, Argeș și altele.
Despre volum, cu titlul „Mitopoetica feminității și (re)descoperirea rostului” dr. Daniela Sitar-Tăut afirmă: „Într-un univers grăbit, volumul De-o mie de ani – Dor invită la o melancolie activă, la o reapropiere de ființă prin cuvânt. Aceasta nu doar că reclamă un loc în literatura feminină contemporană, dar propune ipostazieri lirice în care dorul, iubirea și feminitatea devin ctitorii ale ipseității. Printr-o scriitură francă, uneori tandră, alteori cu ghimpi pamfletari, sarcastică, Loredana A. Știrbu dă glas unei feminități poliedrale, traversate de memorie și vis, de absență și speranță – devoalând o voce lirică ce începe să fie ascultată”.
Citind și recitind cele 47 de poezii ale Loredanei A. Știrbu am descoperit o voce lirică puternică, în care poezia devine spațiu de regăsire spirituală. Volumul „De-o mie de ani – Dor” propune o perspectivă lirică originală asupra feminității ca spațiu al memoriei, al dorului și al devenirii spirituale. Prin sinceritatea expresiei și complexitatea registrelor afective, discursul poetic configurează o identitate poetică distinctă, confirmând apariția unei voci lirice de substanță în Nordul Cultural al României. Pentru poeta Loredana A. Știrbu poezia devine nu doar o expresie artistică ci o modalitate de redescoperire a rostului interior, al trăirilor și idealurilor noastre. Totodată aș remarca temele poetice alese cu grijă: iubirea, meditația, dragostea de părinți, timpul, sensibilitatea, visul, care devin elemente constitutive ale propriei identități. În acest sens, volumul depășește dimensiunea confesivă și capătă valoare simbolică, integrând experiența personală într-o perspectivă universală. La nivel stilistic, scriitura Loredanei A. Știrbu se distinge prin alternanța registrelor expresive, de la tonul tandru trece la cel cu accente pamfletare sau ironice, ceea ce indică o sensibilitate aparte, capabilă să surprindă atât fragilitatea cât și luciditatea femeii.
Titlurile poeziilor semnate de Loredana A. Știrbu conturează o poezie simbolică, confesivă și meditativă. Un prim nucleu tematic îl reprezintă relația dintre om și timp, în care timpul nu este o simplă succesiune a secundelor, dimpotrivă, devine memorie, dor, nostalgie, dar și continuitate a iubirii dincolo de limitele existenței materiale: „Între două bătăi de inimă”, „Mama și timpul”, „ De-o mie de ani dor”, „Ploaia care nu îmbătrânește” sau „Visul care mă visează”. Exemplific: „Te aștept ca o ploaie care n-a mai venit de un veac,/ într-un oraș prăfuit, unde dorul atârnă de ziduri/ ca iedera crescută pe ruinele unei iubiri vechi.” („De-o mie de ani – Dor”).
Un alt plan poetic esențial este cel al familiei și originilor. Poezii precum „Scrisoare către Tata”, „Valea copilăriei” ori „Mama și timpul” indică o întoarcere constantă a poetei spre rădăcini, spre spațiul unde s-a format și dezvoltat ca om. Familia reprezintă pentru poeta Loredana A. Știrbu un ax moral, protector și emoțional al existenței iar copilăria un teritoriu al inocenței, bucuriei și lipsei grijilor, loc unde dorim cu toții să ne întoarcem, fie și-n vis. Exemplific: „În brațele ei, timpul era doar un copil/ care se ascundea sub masa din bucătărie/ și râdea fără teamă./ Uneori, mirosea a ploaie de vară,/ alteori, a flori de câmp uitate între pagini./ Dar mereu, mereu,/ mirosea a acasă./ Și chiar și acum, când anii/ și-au scris amintirile pe obrajii ei,/ mama rămâne cântecul/ pe care sufletul meu îl șoptește/ când vântul îmi aduce aminte de ea” („Mama și timpul”).
Titluri precum „Singurătate”, „Meditație”, „Maturitate”, „Actorii” sau „Umbra din memorie” sugerează o explorare a identității în raport cu societatea în care trăim și cu sinele interior. Poeta Loredana A. Știrbu apare ca un fin și lucid observator al propriului destin și al rolurilor pe care viața actuală le impune, transformând experiența personală într-un exercițiu de conștiință. Exemplific: „Ne naștem din foșnetul pădurilor/ și murim în cântecul valurilor,/ căci timpul nu este decât o umbră/ pe obrazul unui univers adormit./ O, Mamă a începutului fără sfârșit,/ noi suntem pulberea pașilor tăi,/ suntem șoaptele ce ți se cuibăresc în palmă/ când vântul își înmoaie degetele în mare./ Și poate că, într-o zi,/ vom înțelege că nu te-am părăsit niciodată,/ că fiecare vis e doar un ecou al respirației tale,/ că fiecare inimă bate/ în ritmul sacru al pământului” („Meditație”).
Poezii precum „Acolo unde fluturii nu mor”, „Casa cu magnolii”, „Ploaia care nu îmbătrânește”, „Femeile lunii august” sau „Piatra” crează un univers imagistic deosebit de cald și nostalgic, în care spațiul devine loc al memoriei afective. Casa, anotimpurile și celelalte elemente ale naturii, în care soarele are un rol important, devin repere ale identității feminine și ale sensibilității poetice. „Piatra” sugerează o lume văzută prin ochii copilului, unde granița dintre real și imaginar aproape se confundă. Pentru poeta Loredana A. Știrbu piatra este o ființă vie, „Buna” apare ca o figură caldă, protectoare iar grija acesteia pentru piatră sugerează nevoia de a păstra viu ceva ce pentru ceilalți e nesemnificativ: „În grădina din spatele casei/ crește o piatră/ acum e mare cât o roată de la căruță/ Buna are grijă de ea/ de când era o biată pietricică// zilnic Buna o udă cu apă proaspătă/ din fântână și îi vorbește/ îi povestește ce mai e prin sat/ și prin lume” („Piatra”).
Tema iubirii este prezentă în aproape toate poeziile autoarei, sub multiple forme și intensități. În poezii precum „Prima iubire”, „Bărbatul meu”, „Bărbatul acela”, „Femeia, un miraj aprins”, „Promisiunile verii” ori „Iubirea e rana din care înfloresc”(din care selectez câteva versuri) - iubirea apare ca experiență inițiatică, maturizatoare, uneori nostalgică, alteori incandescentă. Iubirea devine un limbaj prin care Loredana A. Știrbu își exprimă cu sinceritate vulnerabilitatea, forța creatoare și aspirația către absolut. Poemul vorbește despre o iubire fără jurăminte sonore, fără teatralitate, fără începuturi spectaculoase dar cu dorința de contopire, nu doar de apropiere: „Iubirea nu are mâini/ dar mă smulge din mine și mă lasă/ să rătăcesc prin trupul tău/ ca un strigăt pierdut într-o mare fără țărm./ Eu nu vreau jurăminte,/ ci pașii tăi care să rămână,/ nu flăcări aprinse în grabă,/ ci jarul care arde și-n ploaie./ Vreau să fiu rostită/ nu ca un nume,/ ci ca un descântec/ care îți urcă pe buze/ și îți arde sub piele,/ fără sfârșit.”
Un alt registru important abordat de Loredana A. Știrbu este cel simbolic și metaforic. Titluri precum „Ca o frunză”, „Germinare”, „Regalitate”, „Alfa și Omega”, „Călătorul și Iluzia”, indică o poetică a elementelor și a arhetipurilor. Aceste simboluri ne sugerează o poezie orientată spre sensuri profunde, uneori spirituale, alteori filosofice: „Femeia care iubește este un oraș nevăzut,/ unde drumurile nu duc niciodată înapoi,/ unde ochii ei sunt ferestre deschise/ spre oceane de promisiuni nescrise./ Și când pleacă, nu pleacă niciodată de tot - / își lasă parfumul ascuns în paginile serii,/ iar cei care au iubit-o o poartă în piept,/ ca pe o rugăciune de care nu se pot lepăda.” („Iubind”).
Poezia „Umbra din memorie” îi este dedicată memoriei fostului soț Florin, pe care-l regretă profund. Versurile ei transmit o stare de teamă emoțională de neînlocuit iar nostalgia, fragilitatea, anxietatea trecerii timpului produc o poezie lirică intimă: „Te chem, dar ecoul îmi vine străin,/ Un sunet închis într-o scoică uscată,/ Mi-e teamă, iubite, mi-e teamă că-n timp/ Vei fi doar vis ce nu se arată.”.
Per total volumul „De-o mie de ani – Dor” al Loredanei A. Știrbu se înscrie în lirica feminină contemporană printr-o expresivitate confesivă autentică și printr-o sensibilitate orientată spre recuperarea memoriei afective și a identității interioare. Printr-o scriitură sinceră și echilibrată, autoarea reușește să transforme experiența personală într-un discurs poetic cu deschidere universală. Prin alternanța registrelor expresive și prin densitatea imaginilor poetice, „De-o mie de ani – Dor” confirmă conturarea unei voci lirice cu o viziune romantic-modernă în spațiul cultural nord-transilvan. Felicitări!
Gelu DRAGOȘ, UZPR
1972: 
Este exact același model brevetat de guvernele
românești din ultimii 20 de ani: listare minoritară inițială, urmată de diluare
perversă, insiduoasă, prin majorări de capital și oferte secundare (SPO). Promisiunea
”statul rămâne majoritar confortabil” sună foarte cinic, pentru că istoria
recentă a demonstrat de fiecare dată că majoritatea se erodează treptat, iar
controlul strategic se pierde.
Cazul Hidroelectrica este definitoriu și ar trebui
să fie un semnal de alarmă, nu o ocazie de a umple găurile de la bugetul de
pensii și salarii. Hidroelectrica a fost listată în 2023 cu un pachet de circa
20 la sută, iar statul a rămas cu diferența de 80 de procente. Compania produce
aproape toată energia hidro a României, asigură stabilitatea sistemului
energetic, balansează rețeaua și este VITALĂ pentru securitatea națională în
contextul tranziției verzi și al riscurilor geopolitice.
În 2025 a generat un profit net de circa 3.37
miliarde lei și a distribuit dividende de 3.3 miliarde lei (de unde statul a
încasat peste 2.6 miliarde). Capitalizarea a depășit 70 de miliarde lei. Este o
companie viabilă, profitabilă și listată deja la bursă. Adică exact genul de
activ strategic pe care statul ar trebui să-l protejeze cu un control de 80-90
de procente, nu să-l dilueze pentru a umple găurile bugetare.
O vânzare suplimentară ar reduce participația la
70-75 de procente și ar deschide ușa pentru fix aceleași potlogării care au
distrus controlul la Petrom, Transgaz și Transelectrica.
Modelul s-a repetat cu o precizie matematică. La OMV
Petrom, statul deținea toate acțiunile în 2004. Vânzarea inițială către OMV
(33.34 la sută) plus majorarea de capital a adus controlul privat la 51 de
procente. Ulterior, cedarea gratuită a 20 de procente către Fondul Proprietatea
și vânzările ulterioare au lăsat statul cu sub 20 la sută – o poziție
minoritară umilitoare.
La Transgaz, acțiunile statului s-au diluat de la
peste 85 la sută la circa 58-60 la sută prin majorări de capital și SPO-uri succesive,
sub pretextul investițiilor. La Transelectrica, listată în 2006 cu 15 procente,
diluarea prin ne-subscriere proporțională a redus participația la circa 58-59
la sută. În toate cazurile, investitori inițial ”nesemnificativi” (fonduri de
pensii, investitori străini de tip BlackRock sau Vanguard) au câștigat
influență disproporționată. Ei au cerut dividende agresive (peste 80-90 din
profit), au blocat investiții strategice pe termen lung și au prioritizat
profitul bursier în detrimentul securității energetice.
Statul a ajuns literalmente la mâna investitorilor,
pierzând capacitatea de a impune decizii strategice, în interes național.
Exact același scenariu se profilează acum. Bolojan
susține că ”statul păstrează controlul majoritar” al companiilor vizate, dar
ignoră istoricul României în materie de listări la bursă. După prima diluare
vor urma inevitabil majorările de capital (Hidroelectrica are nevoie masivă de
investiții în stocare, pompe de acumulare, retehnologizări), iar bugetul ținut
pe ”respirație artificială” nu va putea subscrie proporțional. Drept rezultat,
acțiunile deținute de stat vor fi erodate lent, dar sigur. Banii obținuți
(câteva miliarde de lei) se vor consuma pe cheltuieli curente, pensii sau
deficit, nu pe energie strategică.
Nevoia acută de lichidități a guvernului Bolojan
(oricât ar fi de presantă) nu poate fi pusă în balanță cu interesul național pe
termen lung. Securitatea energetică nu se negociază la bursă. O companie care
asigură independența energetică ”curată” la prețuri rezonabile nu poate fi
tratată ca un simplu activ lichid de vânzare rapidă.
Guvernul Bolojan repetă greșeala fatală a
predecesorilor, la presiunea investitorilor străini din UE și SUA. Premierul
sacrifică suveranitatea pe altarul cifrelor bugetare de moment. Hidroelectrica
nu este nici pe departe o ”gaură neagră”, ci pilonul energetic al României. A o
dilua treptat înseamnă a transforma un activ strategic într-o vacă de muls pe
termen scurt (pentru guvern), respectiv o vacă de muls pe termen lung pentru
investitori.
Fără plafon legal ferm de minimum 75-80 la sută
pentru companii energetice critice și fără fond suveran care să reinvestească
banii, acest ”model brevetat” de guvernele post-decembriste va duce inevitabil
la același rezultat: statul român, odată proprietar absolut, va ajunge
spectator minoritar în propria securitate energetică.
Așa că în acest caz punctual, demersul PSD de a
împiedica diluarea participării statului în companiile de interes național este
pe deplin justificat.
Autor:
Adrian Onciu
Aprilie 20, 2026
OLANDA INTERZICE “MAMA” SI “TATA”
25 de ani au fost insuficienti pentru epuizarea progresismului extremist in Olanda. In 2001 (in primavara) Olanda a devenit prima tara din lume care a instituit casatoriile homosexuale. In 2026 (tot in primavara) Olanda a instituit o politica care interzice angajatilor publici sa foloseasca cuvintele “mama” si “tata” in conversatiile si documentele oficiale. Este noua politica a guvernului recent instalat si al carui Prim Ministru, Rob Jetten, este un barbat “casatorit” cu un alt barbat. [Link: https://europeanconservative.com/articles/news/dutch-officials-told-not-to-say-mother-or-father/?inf_contact_key=329f0c178207d17bbfd56e8fe6e15162f651f238aa2edbb9c8b7cff03e0b16a0]
O tara care nu inceteaza sa socheze
Olanda probabil este tara care ne-a socat cel mai mult in ultimii 25 de ani privind declinul si distrugerea intentionata a valorilor. Ea continua sa fie unul din liderii mondiali ai distrugerii, iar Amsterdam una din capitalale mondiale ale decadentei. Este o tara relativ mica (atit geografic cit si demografic), dar si un creuzet in care germineaza de mult timp cele mai urite manifestari si inventii sociale ale secularismului: anormalitatea sexuala, distrugerea intentionata a familiei si moralitatii, consumul de droguri, antisemitismul, eutanasia, avortul, reinlocuirea populatiei, declinul demografic, de-crestinarea tarii, devalorizarea vietii, miscari extremiste antivalori (population extinction, de exemplu), si multe altele.
Alegerile au consecinte. Cu putine luni in urma Olanda a avut alegeri. Noul Prim Ministru a adoptat un cod de conduita pentru angajatii publici in care, printre multele notiuni stranii, se afla si notiunea de “pluralism de familii / pluralism de casatorii”, ceea ce impune modificarea a insusi vocabularului uman.
Vocabularul uman a inceput cu primul barbat si cu prima femeie si copiii lor. A aparut la Zidirea Lumii, dar Olanda inceputului de Mileniu III anuleaza vocabularul dat noua de Dumnezeu. Este o anulare la care suntem martori. Martori ai nebuniei si prostiei umane. Martori ai unei nebunii fara precedent in care nebunii se declara normali iar oamenii normali sunt declarati nebuni.
Alegerile au consecinte. Noul Prim Ministru e homosexual. Cel dinaintea lui, a emis (asemenea lui Trump) un Ordin Executiv care impunea folosirea in documentele oficiale a doar doua genuri, femeie si barbat. Cel actual continua reconfigurarea Olandei dupa chipul si asemanarea ideologiei revolutiei sexuale. Clasa politica progresista din Romania isi doreste ceva similar, “o tara ca afara”. Nu vrem asa ceva in Romania.
Islamizarea Olandei
Se facea aluzie la Olanda ca si caz special de islamizare pe 21 martie la conferinta CPAC (Budapesta) unde a conferentiat si Geert Wilders. A dat date statistice care ar trebui sa puna pe ginduri pe oricare european si sa ne motiveze la actiune. La ora actuala, spunea el, in Olanda sunt 500 de moschei, nu cu putin sub numarul bisericilor inca deschise si frecventate cu regularitate. Islamul e cea mai raspindita religie la populatia Olandei sub 26 de ani. In 2050 vor fi mai multi musulmani in Olanda decit crestini. Muslim Brotherhood (Fratia Musulmana) a fost interzisa in Olanda dupa ce ani la rind a infiltrat universitatile, presa, spectrul politic, cartierele musulmane.
Ofensat (la fel ca majoritatea dintre noi) de amnistia acordata de Primul Minstru al Spaniei (Pedro Sanchez) mai devreme in an la aproape jumatate de milion de migranti ilegali in Spania (dintre care majoritatea sunt musulmani), Wilders recomanda ca Uniunea Europeana sa excluda Spania din Spatiul Schengen.
Privind salvarea Europei (daca se mai poate), Wilders recomanda stoparea migratiei, intarirea granitelor Europei, explulzarea migrantilor ilegali, si reducerea la aproape ZERO a beneficiilor financiare acordate migrantilor ilegali. In Spania, de exemplu, numarul masiv de migranti a dus sistemul de sanatate aproape de colaps. Wilders deasemenea recomanda stoparea multiculturalismului nesabuit, reintoarcerea Europei la crestinism, incetarea hartuirii acelora dintre noi care solicitam politici desemnate sa salveze Europa, si restabilirea libertatilor noastre fundamentale. Printre ultimele, Wilders accentua libertatea cuvintului.
Oricare persoana cu minte care doreste binele si supravietuirea Europei trebuie sa agreeze cu Wilders. Romania a fost tinuta in afara Spatiului Schengen si tratata cu dispret tocmai pentru ca, ni se spunea, Romania nu apara granitele Uniunii Europene. Au fost acuzatii nefondate si neadevarate. Spania, pe de alta parte, se comporta ca si un inamic al Europei fara a primi nici cea mai mica atentionare din partea Bruxellului.
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
LINK-URILE MATERIALELOR CITATE
Ne-ati atentionat privind dificultatile pe care le intimpinati sa deschideti link-urile materialelor si articolelor din care ne inspiram sa publicam materialele AFR. Motivul dificultatilor este sistemul de transmitere digitala pe care il folosim. Linkurile nu pot fi deschise pentru a preveni spamul. In consecinta, va recomandam sa copiati linkul sau titlul articolului si sa-l puneti in browser (copy + paste) si il veti putea deschide. Materialul de astazi este intitulat.
JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!
Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.
MATERIALE ADITIONALE
Puteti citi materiale informative aditionale aici: https://www.facebook.com/PeterCosteaEuroparlamentar
Alianta Familiilor din Romania
