Semnificațiile zilei de 15 aprilie 2026

 

Evenimente  15 aprilie

1632: 

Bătălia de la Rain: Suedezii sub Gustavus Adolphus înving Sfântul Imperiu Roman în timpul Războiului de Treizeci de Ani.

1755: 

Poetul, jurnalistul și lexicograful britanic Samuel Johnson a publicat la Londra "Dicționarul limbii engleze".

1762: 

Prin decret imperial, semnat de împărăteasa Maria Terezia, se înființează regimentele grănicerești românești: I la Orlat și II la Năsăud.

1896: 

Ceremonia de închidere a primei ediții a Jocurilor Olimpice Moderne, Atena, Grecia.

1912: 

Vasul britanic de pasageri Titanic se scufundă în Atlanticul de Nord la ora 2:20 a.m., la două ore și 40 de minute după coliziunea cu un iceberg. Din cei 2.227 de pasageri plus echipaj aflați la bord numai 770 vor supraviețui.

1918: 

Bojdeuca din Iași a lui Ion Creangă a fost declarată muzeu, devenind prima casă memorială din România.

1939: 

A avut loc Congresul de constituire a Partidului Democrat din Polonia.

1941: 

Începe greva minerilor din Valea Jiului, care îngreunează aprovizionarea armatei antonesciene și a trupelor germane aflate în țară.

1941: 

Generalul american Douglas MacArthur este numit comandant al forțelor aliate în Pacific.

1944: 

Al Doilea Război Mondial: Primul bombardament de noapte al aviației britanice asupra României: 83 de bombardiere Wellington atacă Turnu-Severin.

1944: 

Al Doilea Război Mondial: Al doilea mare bombardament anglo-american asupra Bucureștiului. Universitatea e distrusă parțial.

1945: 

Al Doilea Război Mondial:Trupele britanice au eliberat deținuții din lagărul de concentrare Bergen-Belsen.

1947: 

Înființarea Filarmonicii "Banatul" din Timișoara.

1949: 

Înființarea Filarmonicii "Gheorghe Dima" din Brașov.

1949: 

Are loc premiera dramei "Bălcescu" de Camil Petrescu.

1957: 

Se încheie un acord româno-sovietic privind statutul juridic al trupelor sovietice staționate încă din 1944 pe teritoriul României.

1964: 

Plenara lărgită a CC al PCR adoptă Declarația cu privire la poziția PCR în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale.

Declarația condamnă pretențiile PCUS de a domina mișcarea comunistă internațională sub pretextul internaționalismului proletar. Declarația marchează începutul oficial al politicii independente a României în cadrul "lagărului comunist".

1971: 

La Porțile de Fier, este conectat la sistemul energetic național primul hidroagregat, de producție românească.

1989: 

A vut loc Tragedia de pe Hillsborough, o busculadă umană pe Stadionul Hillsborough, în semifinalele FA Cup, soldată cu moartea a 96 de fani ai FC Liverpool

1991: 

Inaugurarea oficială a activității Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) (Londra).

1998: 

Guvernul condus de Radu Vasile a fost validat de către Parlamentul României.

1998: 

Lansarea oficială a canalului HBO, în București.

1999: 

Abdelaziz Bouteflika a câștigat alegerile prezidențiale din Algeria.

2005: 

Cel puțin 21 de oameni au murit și în jur de 50 au fost răniți într-un devastator incendiu la un hotel in centrul Parisului.

2005: 

Funeraliile Prințului Rainier al III-lea de Monaco.

2013: 

Două bombe au explodat lângă linia de sosire la maratonul din Boston, Massachusetts, omorând cel puțin trei persoane și rănind alte 183.

Celebrări 15 aprilie

1905: 

S-a născut Serge Lifar.

A1964: 

S-a născut Anta Raluca Buzinschi.

M1950: 

S-a născut Mircea Ciobanu.

1452: 

S-a născut Leonardo da Vinci.

1843: 

S-a născut Henry James.

1817: 

S-a născut Benjamin Jowett.

1874: 

S-a născut Johannes Stark.

L1962: 

S-a născut Liviu Lungu.

I1968: 

S-a născut Ion Manolescu.

A1947: 

S-a născut Aura Musat.

1832: 

S-a născut Wilhelm Busch.

A1949: 

S-a născut Alain Minc.

1966: 

S-a născut Cressida Cowell.

Comemorări 15 aprilie

1986: 

A murit Jean Genet.

M1988: 

A murit Modest Morariu.

1980: 

A murit Jean-Paul Sartre.

1865: 

A murit Abraham Lincoln.

1888: 

A murit Matthew Arnold.

1990: 

A murit actrita Greta Garbo - FOTO.

1719: 

A murit Françoise de Maintenon.

1997: 

A murit Petru Cretia.

1942: 

A murit Robert Musil.

1928: 

A murit Jane Ellen Harrison.

Sursa: Wikipedia

Invitație CASPEV - 17 aprilie 2026, ora 12,oo

 

Vineri 17 Aprilie 2026 ora 12,00 Asociatia Caspev vă invită să participați la un spectacol inedit cu invitați de excepție.

Invitatul doamnei Conicica Gyöngyi la acest eveniment este domnul Vasile Tivadar - doctor în parapsihologie iar tema dezbaterii va fi ”Considerații teozofice și socioumane privind viața contemporană”

Momentele muzicale ale spectacolului vor fi susținute de elevii clasei canto muzică ușoară de la Școala Populară de Artă, d-na profesoară Codruta Lupse .

• Șomle George

• Șomle Alina

• Țara Alexandra

• Ghiman Cosmina

• Laza Oana

• Lazăr Eliza

• Puha Andrei

• Coza Paul

• Minciuna Alexandra

Vă așteptăm cu deosebită plăcere

Nedreptățirea unui savant român

                            de Gheorghe Pârja 

 Poate v-ați fi așteptat să scriu astăzi despre alegerile din Ungaria și șocul celor care credeau în atotputernicia lui Orban. Dar sufletul meu nu rezonează cu cotloanele întunecoase ale politicii, ci este mai degrabă într-un dialog, tot mai frecvent, cu cărțile din bibliotecă. Ele m-au lustruit să merg prin lume, ca niște faruri luminătoare. Și a sosit timpul să le mulțumesc pentru fapta bună și să le dăruiesc celor mai tineri, care au nevoie de ele. Să fie de folos și altora prin biblioteci, școli, ori parohii. Așa am ajuns la o carte, cumpărată în veacul trecut, și care mi-a dat de înțeles că a rămas cu mine până la capăt.

Cartea se numește “Psihologia consonantistă” și este scrisă de Ștefan Odobleja. Vreau să spun că numele autorului m-a urmărit multă vreme. Știam de el dintr-o prelegere de la Muzeul Literaturii Române, susținută de acad. Mihai Drăgănescu. Asta m-a făcut ca în anul 1982 să cumpăr cartea. Cum priceperea mea pentru subiect era limitată, am urmărit mai mult destinul autorului. Filosof, medic militar, scriitor, dar înainte de toate acestea, precursor mondial al ciberneticii generalizate, pe care a numit-o psihologie consonantistă. Ștefan Odobleja a pus bazele ciberneticii prin lucrarea amintită, apărută la Paris, în anul 1938. Apărută cu zece ani înainte de studiile americanului Norbert Wiener, considerat eronat întemeietorul ciberneticii.
Documentând acest text a fost mai reconfortant să aflu despre Norbert Wiener, unul dintre cei mai influenți matematicieni americani, și Ștefan Odobleja, decât despre trecătoarele dorințe de putere ale politicienilor, de la noi și de aiurea. Mi-am adus aminte că prietenul meu, criticul literar Dan Silviu-Boierescu, a scris o carte despre trei români nedreptățiți: Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, Traian Vuia, inventatorul avionului, și Ștefan Odobleja, părintele ciberneticii.
Dar să nu uit de unde am plecat, adică de Ștefan Odobleja. S-a născut în anul 1902, în satul Izvorul Aneștilor, județul Mehedinți. Începe școala primară în satul natal, urmează liceul la Turnu Severin. Învață foarte bine limba franceză, fapt care i-a permis mai târziu să studieze operele fundamentale în limba franceză. A urmat Facultatea de medicină, devenind medic militar, profesând în mai multe orașe din țară, inclusiv la Dej. Elveția este țara care i-a recunoscut savantului român meritele la nivel mondial, înființând în 1982, la Lugano, Academia de Cibernetică. Spun savanții că Odobleja, în lucrarea lui, a avut câteva idei fundamentale ale ciberneticii. Meritul lui este foarte mare, doar că Tratatul savantului de la Dunăre a apărut prea devreme.
Odobleja este exemplul unui om care a făcut o descoperire generatoare de orizonturi noi, atât în domeniul teoretic, cât și în domeniul aplicativ, dar care a rămas necunoscut pentru că nu a fost susținut de societatea academică românească, care nu îl cunoștea, așa că nu putea fi promovat de mediile de informare și care nu au publicat nimic despre el. Citind povestea vieții lui, m-am întrebat firesc care ar fi fost destinul său, dacă istoria nu l-ar fi izolat, dacă s-ar fi născut într-o țară cu limbă de circulație și puternic dezvoltată. A nimerit într-o lume încurcată, cu război și schimbare de regim în România. În vremea aceea tulbure, guvernul socialist-stalinist nu a avut nicio înțelegere pentru cibernetică, fiind declarată o știință a naturii capitaliste.
Când vine războiul, ajunge, ca medic militar, pe front și devine șef al unei ambulanțe. În anul 1946, se pensionează din cauza unei boli de care suferea. Conform site-ului culturaromână.ro, Odobleja, fondatorul ciberneticii, a fost pus sub supraveghere și arestat la domiciliu. S-a retras în satul lui natal, din comuna Livezile, printre țărani. Constantin Bălăceanu-Stolnici l-a vizitat acasă și-l amintește drept “un om simplu, modest, un bătrânel care semăna mai mult cu un bunicuț, solitar, a dus o viață singuratică. Din păcate, avea aspectul unui om sărac, ceea ce nu merita. Intrase într-un con de umbră, pentru că îmbătrânise și pentru că autoritățile l-au lăsat în mizerie, cu o pensie modestă de medic militar, din care trăia într-o căsuță destul de modestă.”
Acolo a primit invitația de a participa la Congresul de Cibernetică de la Amsterdam, august 1978. Nu a putut să fie prezent din cauza sănătății șubrede. În septembrie, același an, se stinge din viață. Lucrarea pregătită pentru Congres – Diversitate și Unitate în Cibernetică – a fost citită de Stelian Bajureanu. De unde se vede că mințile luminate din Europa nu l-au uitat. Apoi și Academia Română îi recunoaște meritele post-mortem și îl face membru de onoare. Manuscrisele de la Arhivele Naționale Mehedinți însumează 280 000 de file, din care 50 000 de file sunt manuscrise de logică, după aprecierea acad. Alexandru Surdu. Fiul său a înființat o Fundație cu numele savantului, care încearcă să le tipărească.
Abia în anul 2010, savantul Ștefan Odobleja a fost reînhumat în Cimitirul ortodox Sfântu Gheorghe din Drobeta Turnu-Severin, în sectorul rezervat eroilor neamului. Un act de dreptate, mai ales că a fost ofițer-medic în armata regală română. În fața locuinței în care s-a născut, comuna Livezile, județul Mehedinți, este o placă comemorativă pe care scrie: „Aici s-a născut și a trăit dr. Ștefan Odobleja, părintele ciberneticii: 1902 – 1978” De câte ori am trecut prin Mehedinți, mi-am adus aminte de Ștefan Odobleja și de memorabila lui carte. Așa că dialogul meu cu ea, din bibliotecă, a fost reluat. Despre ceilalți doi savanți români, nedreptățiți ai sorții, cu alt prilej.

INVITAȚIE CREȘTINEASCĂ

 Cu aleasă bucurie, vă invităm să participanți la sărbătoarea hramului bisericii monument „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință” din incinta Muzeului Satului Baia Mare, care va avea loc joi, 23 aprilie 2026. Cu această ocazie va avea loc slujba de sfințire a bisericii de către Preasfințitul Părinte IUSTIN, Episcopul Maramureșului și Sătmarului.

Programul liturgic va fi următorul:
08:30 – primirea ierarhului
09:00 – slujba de târnosire a bisericii
10:30 – Sfânta Liturghie Arhierească
Prezența dumneavoastră va aduce un plus de bucurie și comuniune acestei sărbători deosebite pentru instituția noastră.
Vă așteptăm cu drag! 

ORGANIZATORII

Când contribuabilul devine client al serviciilor medicale private...

Există în sistemul românesc de sănătate o situație care, sub foarte multe aspecte, se încadrează la capitolul paradoxuri. E una generatoare de tensiuni, greu de acceptat pentru asigurații care plătesc de mai multe ori pentru același lucru.

Să discutăm despre cazul unui pensionar care a plătit de-a lungul activității în câmpul muncii contribuția la sănătate. E adevărat, contribuția lui a finanțat sistemul sănătății la momentul respectiv, deci nu a fost economisită pentru el personal.

De câteva luni guvernații au introdus (au mai făcut-o și altădată și a fost declarată neconstituțională) contribuția CASS din pensie pentru ce depășește pragul de 3.000 de lei. Automat cel vizat reintră în categoria contribuabililor activi.

Există o categorie (redusă) de pensionari care, pentru a rămâne activi și să își poată rotunji veniturile din pensie, insuficiente să le asigure un trai decent, și-au înființat PFA-uri în diferite domenii de activitate. Numai că și aici a fost introdusă obligativitatea contribuției la CASS, veniturile fiind considerate independente.

Din punct de vedere legal, sistemul funcționează pe principiul solidarității, nu al unui cont personal. Din punct de vedere al contribuabilului, însă, apare clar senzația de dublă sau triplă impozitare pentru același beneficiu.

Paradoxul nu este doar că plătești mult, ci că plătești ca asigurat „complet”, dar, practic, nu beneficiezi de niciun serviciu atunci când apelezi la sistemul public de sănătate.

Teoretic, ai dreptul la servicii medicale decontate. Dar accesul este limitat de liste de așteptare lungi, bugete epuizate ale spitalelor, lipsa echipamentelor sau personalului etc. Rezultatul e că dreptul există pe hârtie, dar nu este utilizabil în timp util.

Mai pe șleau, până îți vine rândul să îți faci analizele medicale de rutină, o rezonanță magnetică nucleară (RMN sau IRM), o tomografie computerizată (CT) ori alt tip de investigații, ai toate șansele să te „rezolve” preotul și groapa în care ai fost depus.

De ce se ajunge în astfel de situații? Nu-i niciun secret, se cunoaște de câteva decenii. Cauzele sunt legate de subfinanțarea cronică a sistemului public, management ineficient în multe unități, migrația medicilor spre privat sau în afara țării, separarea de facto a sistemului în două, public (teoretic universal), privat (rapid, dar pe bani).

În practică, sistemul funcționează cam așa: CASS îți oferă acoperire de bază și siguranță pentru cazuri grave. Pentru prevenție, investigații rapide și confort ajungi să plătești din buzunar la privat.

Statul susține că sistemul este solidar și funcțional. Contribuabilul simte că plătește mult prea mult pentru acces limitat la serviciile pe care le are la dispoziție.

Poate că adevărul e undeva la mijloc, dar sigur că e mai aproape de frustrarea contribuabilului, care nu se află în fața unui paradox izolat, ci a unui model sistemic imperfect, cel mai probabil menținut intenționat în această formă. Altfel n-ar avea cum să funcționeze atât de „perfect” pentru unii.

Plătește într-un sistem public, dar funcționează într-un sistem mixt, fără ca ele să fie armonizate. Iar consecința este dureroasă pentru pacienți, contribuabilul devine, în practică, și client al serviciilor private...

C.L.

Prognoza ANMR: Vremea în Maramureș în următoarele două săptămâni

 

Administrația Națională de Meteorologie a dat publicității prognoza până în 26 aprilie 2026. În Maramureș, în primele zile ale intervalului prognozat, media temperaturilor maxime va fi în creștere până spre 20 de grade, în zilele de 15 și 16 aprilie. În următoarea zi (17aprilie) se poate observa o scădere a maximelor termice, astfel încât, mediat, se vor atinge 18 grade, iar valoarea respectivă se va menține până spre sfârșitul perioadei de referință.

Dacă se face raportare la temperaturile din timpul nopții, se identifică o creștere semnificativă în prima parte a intervalului, până la aproximativ 6 grade, în 17 aprilie. După aceasta nu vor mai fi variații termice semnificative, astfel că media temperaturilor minime va fi de 5…6 grade. Probabilitatea de precipitații va fi redusă până în ziua de 16 aprilie, însă după aceasta va fi în creștere și se va menține ridicată până la finalul celei de-a doua săptămâni analizate.

ANMR

Explozie albastră în parc

În ciuda unor prognoze meteo foarte...probabile, care anunțau că, de Paști, vom avea negură, ploi și frig, iată că cerul a fost senin în toată prima zi de Paști 2026, așa cum a fost și de Florii. E drept, este o zi cam răcoroasă... Bună, totuși, și de plimbare. Eu am ales aleile Parcului ”Regina Maria„ din Baia Mare și nu regret. Florile magnoliei s-au ofilit, însă sunt în plină explozie florală plantele care se numesc chiar așa: ”Nu-mă-uita”, care alcătuiesc frumoase covoare albastre, de parcă Cerul și iezerele toate s-ar oglindi aici.

Text și fotografii de Alec PORTASE 

Orbán și Magyar sunt două fețe ale aceleiași monede!

„Comentatorii liberali internaționali sărbătoresc din nou. Viktor Orbán, puternicul lider de dreapta care a condus Ungaria timp de mulți ani, a fost învins în alegerile din aprilie 2026 de către Péter Magyar, un lider al opoziției iscusit și fotogenic, care a ajuns la putere într-un interval de doar cîteva luni.

Titlurile urlă „Democrația a cîștigat”, „Orbánismul s-a încheiat” și „Zori noi pentru Europa”. Nu credeți niciun cuvînt, avertizează într-o analiză, azi, publicația americană de stînga Counterpunch.

„Aceasta nu este o victorie pentru stînga, pentru oamenii muncii sau pentru vreo forță progresistă autentică. A fost o lovitură de palat sordidă în interiorul elitei politice corupte a Ungariei – o transferare a puterii de la o facțiune a clasei conducătoare la alta, îmbrăcată în straie de revoltă populară eroică. Poporul maghiar nu a cîștigat. Pur și simplu a schimbat un set de oligarhi cu altul.

Péter Magyar nu este niciun salvator. El este un fost insider din cercul apropiat al lui Orbán, un playboy provenit dintr-una dintre cele mai puternice familii ale Ungariei, a cărui ascensiune rapidă pare desprinsă dintr-o telenovelă de proastă calitate: aventuri sordide, un divorț cu scandal de soția sa (care se întîmpla să fie Ministrul Justiției al lui Orbán la acea vreme), șantaj, extorcare și înțelegeri de culise.

El nu a învins sistemul – a fost vomitat de el. Campania sa a fost alimentată de scandaluri sexuale, răzbunări personale și genul de PR lustruit pe care media liberală îl adoră. Acum, mulți se prefac că asta reprezintă o schimbare semnificativă.

Nu este cazul.

Unul dintre factorii cheie care au declanșat schimbarea opiniei publice a fost un scandal major de corupție și abuzuri într-un centru de detenție pentru minori aflat sub guvernarea lui Orbán. Rapoartele au dezvăluit abuzuri sistemice, exploatare sexuală și mușamalizări în instituțiile statului pentru minori, cu oficiali de rang înalt implicați în protejarea autorilor și reducerea la tăcere a victimelor.

Scandalul a expus miezul putred al regimului „lege și ordine” al lui Orbán și a afectat grav încrederea publicului. Péter Magyar – al cărui nume de familie înseamnă literal „maghiar”/„Ungaria” în limba maghiară – s-a poziționat inteligent ca fața proaspătă care poate curăța mizeria, deși cu doar cîteva luni înainte fusese profund integrat în același sistem.

Orbán a fost notoriu de antagonist față de Bruxelles și establishment-ul UE, intrînd frecvent în conflict cu ei pe teme precum migrația, statul de drept și poziția sa relativ mai blîndă față de Rusia. Magyar, în schimb, a lucrat în Ministerul de Externe sub Orbán și a reprezentat interesele Ungariei la Bruxelles.

El este văzut ca fiind mult mai dispus să se alinieze cu poziția dominantă anti-rusă a UE, susținînd războiul nesfîrșit împotriva lui Putin și o integrare mai profundă în mașinăria de război atlantistă. În timp ce Orbán a personificat un anumit tip de sfidare naționalistă împotriva „Europei liberale” și a poziționării anti-UE a lui Trump, Magyar pare pregătit să netezească reintrarea Ungariei în consensul neoliberal mainstream – mai multe cheltuieli militare, mai multe sancțiuni împotriva Rusiei, cu o supunere continuă față de Washington și o abordare mai cooperantă față de Bruxelles.

Un domeniu care cu siguranță nu se va schimba sub Magyar este relația caldă a Ungariei cu Israelul și sprijinul pentru proiectul sionist. Orbán a întins frecvent covorul roșu pentru Benjamin Netanyahu, găzduindu-l pe criminalul de război inculpat cu toate onorurile, în ciuda mandatului de arest emis de Curtea Penală Internațională pentru crime împotriva umanității în Gaza.

Această alianță confortabilă – care include sprijin diplomatic puternic, contracte de arme și cooperare în domeniul informațiilor – este profund înrădăcinată în politica maghiară. Magyar, în ciuda imaginii sale de „față proaspătă”, nu a arătat nicio înclinație să rupă cu această politică. Ca și Orbán, se așteaptă să continue protejarea Israelului de orice răspundere, în timp ce genocidul din Gaza și războaiele ilegale din Liban și Iran continuă.

Ungaria rămîne una dintre cele mai de dreapta și mai corupte țări din Europa, un laborator al neoliberalismului autoritar. Orbán a construit un stat mafiot care a fuzionat puterea politică cu controlul economic, a strivit media independentă, a atacat drepturile LGBT și a instrumentalizat isteria anti-imigranți.

Dar noul șef nu va fi probabil cu nimic mai bun. Magyar a semnalat deja poziții și mai dure pe imigrație și este profund integrat în aceleași rețele transnaționale ale capitalismului de cazino, ale producătorilor de arme și ale oligarhilor aliniați cu sionismul care conduc putrezirea Europei din interior.

Aceasta este capcana clasică: liberalii sărbătoresc orice înfrîngere a unui populist de dreapta ca pe o victorie a „democrației”, chiar și atunci cînd înlocuitorul este doar un alt slujitor al aceluiași imperiu. Au aplaudat cînd o marionetă din Venezuela susținută de CIA, Machado, a primit Premiul Nobel pentru Pace în timp ce lucra la schimbarea de regim.

Aplaudă și acum, pe măsură ce Magyar preia frîiele la Budapesta. În ambele cazuri, structurile de putere subiacente – capitalul occidental, militarismul NATO și refuzul de a confrunta adevărații dușmani ai umanității – rămîn intacte.

Alegerile din Ungaria expun falimentul așa-zisei opoziții „democratice”. Victoria lui Magyar nu oferă nicio alternativă reală la modelul autoritar al lui Orbán. Promite pur și simplu o versiune mai lustruită și mai prietenoasă cu UE a acelorași politici neoliberale: supunere continuă față de Washington, mai multe cheltuieli cu armele, mai multă austeritate pentru muncitori și tăcere sau complicitate continuă față de războaiele genocidare conduse de SUA și Israel în Gaza, Liban și războiul ilegal împotriva Iranului.

În toată Europa, fluxul nesfîrșit de fonduri către Ucraina, presiunea de a crește cheltuielile militare și costul tot mai mare al vieții, provocat de explozia prețurilor la energie și inflație, au lăsat muncitorii să plătească prețul pentru jocuri geopolitice la care nu au consimțit niciodată.

Nici capitalismul clientelar autoritar al lui Orbán, nici versiunea mai abilă și aliniată cu UE a lui Magyar nu oferă vreo alinare – ambele servesc, în ultimă instanță, acelorași interese ale capitalului transnațional și imperialismului care țin salariile mici, serviciile distruse și clasa muncitoare strivită.

Aceasta este tragedia mai profundă. Mari segmente ale stîngii europene refuză încă să confrunte faptul că adevăratul dușman nu este doar spectacolul de circ al extremei drepte, ci întregul sistem imperialist care îl produce și îl susține. Orbán și Magyar sunt două fețe ale aceleiași monede: unul deschis autoritar și naționalist, celălalt neoliberal și aparent „respectabil”, amîndoi servind, în ultimă analiză, aceiași stăpîni.

Experiența italiană cu Meloni oferă un avertisment. Așa-zisa opoziție „centru-stînga” din Italia s-a dovedit complet incapabilă să ofere o alternativă reală, lăsînd terenul liber extremei drepte pe de o parte și deziluzionării populare în creștere pe de alta. Același dinamism se joacă în toată Europa și în Statele Unite.

Rezistența reală nu poate fi construită pe fanteziile liberale sau pe false coaliții „democratice”. Ea necesită punerea degetului pe rană, respingerea războaielor nesfîrșite, oprirea reînarmării Europei și ruperea cu proiectul sionist și cu susținătorii săi. Necesită o politică socialistă și anti-imperialistă reală, care pune oamenii muncii și pe cei oprimați – de la Budapesta la Gaza și Teheran – în centru.

Poporul maghiar merită mai mult decît un nou capitol în acest spectacol nesfîrșit de marionete ale elitei. La fel și noi, ceilalți”.

(Traducere și adaptare Bogdan Tiberiu Iacob)