Vineri 17 Aprilie 2026 ora 12,00 Asociatia Caspev vă invită să participați la un spectacol inedit cu invitați de excepție.
Revistă electronică de atitudine, cultură, mediu social, educație și sport
Poate v-ați fi așteptat să scriu astăzi despre alegerile din Ungaria și șocul celor care credeau în atotputernicia lui Orban. Dar sufletul meu nu rezonează cu cotloanele întunecoase ale politicii, ci este mai degrabă într-un dialog, tot mai frecvent, cu cărțile din bibliotecă. Ele m-au lustruit să merg prin lume, ca niște faruri luminătoare. Și a sosit timpul să le mulțumesc pentru fapta bună și să le dăruiesc celor mai tineri, care au nevoie de ele. Să fie de folos și altora prin biblioteci, școli, ori parohii. Așa am ajuns la o carte, cumpărată în veacul trecut, și care mi-a dat de înțeles că a rămas cu mine până la capăt.
Cartea se numește “Psihologia consonantistă” și este scrisă de Ștefan Odobleja.
Vreau să spun că numele autorului m-a urmărit multă vreme. Știam de el dintr-o
prelegere de la Muzeul Literaturii Române, susținută de acad. Mihai Drăgănescu.
Asta m-a făcut ca în anul 1982 să cumpăr cartea. Cum priceperea mea pentru
subiect era limitată, am urmărit mai mult destinul autorului. Filosof, medic militar,
scriitor, dar înainte de toate acestea, precursor mondial al ciberneticii
generalizate, pe care a numit-o psihologie consonantistă. Ștefan Odobleja a pus
bazele ciberneticii prin lucrarea amintită, apărută la Paris, în anul 1938.
Apărută cu zece ani înainte de studiile americanului Norbert Wiener, considerat
eronat întemeietorul ciberneticii.
Documentând acest text a fost mai reconfortant să aflu despre Norbert Wiener,
unul dintre cei mai influenți matematicieni americani, și Ștefan Odobleja,
decât despre trecătoarele dorințe de putere ale politicienilor, de la noi și de
aiurea. Mi-am adus aminte că prietenul meu, criticul literar Dan
Silviu-Boierescu, a scris o carte despre trei români nedreptățiți: Nicolae
Paulescu, descoperitorul insulinei, Traian Vuia, inventatorul avionului, și
Ștefan Odobleja, părintele ciberneticii.
Dar să nu uit de unde am plecat, adică de Ștefan Odobleja. S-a născut în anul
1902, în satul Izvorul Aneștilor, județul Mehedinți. Începe școala primară în
satul natal, urmează liceul la Turnu Severin. Învață foarte bine limba
franceză, fapt care i-a permis mai târziu să studieze operele fundamentale în
limba franceză. A urmat Facultatea de medicină, devenind medic militar,
profesând în mai multe orașe din țară, inclusiv la Dej. Elveția este țara care
i-a recunoscut savantului român meritele la nivel mondial, înființând în 1982,
la Lugano, Academia de Cibernetică. Spun savanții că Odobleja, în lucrarea lui,
a avut câteva idei fundamentale ale ciberneticii. Meritul lui este foarte mare,
doar că Tratatul savantului de la Dunăre a apărut prea devreme.
Odobleja este exemplul unui om care a făcut o descoperire generatoare de
orizonturi noi, atât în domeniul teoretic, cât și în domeniul aplicativ, dar
care a rămas necunoscut pentru că nu a fost susținut de societatea academică
românească, care nu îl cunoștea, așa că nu putea fi promovat de mediile de
informare și care nu au publicat nimic despre el. Citind povestea vieții lui,
m-am întrebat firesc care ar fi fost destinul său, dacă istoria nu l-ar fi
izolat, dacă s-ar fi născut într-o țară cu limbă de circulație și puternic
dezvoltată. A nimerit într-o lume încurcată, cu război și schimbare de regim în
România. În vremea aceea tulbure, guvernul socialist-stalinist nu a avut nicio
înțelegere pentru cibernetică, fiind declarată o știință a naturii capitaliste.
Când vine războiul, ajunge, ca medic militar, pe front și devine șef al unei
ambulanțe. În anul 1946, se pensionează din cauza unei boli de care suferea.
Conform site-ului culturaromână.ro, Odobleja, fondatorul ciberneticii, a fost
pus sub supraveghere și arestat la domiciliu. S-a retras în satul lui natal,
din comuna Livezile, printre țărani. Constantin Bălăceanu-Stolnici l-a vizitat
acasă și-l amintește drept “un om simplu, modest, un bătrânel care semăna mai
mult cu un bunicuț, solitar, a dus o viață singuratică. Din păcate, avea
aspectul unui om sărac, ceea ce nu merita. Intrase într-un con de umbră, pentru
că îmbătrânise și pentru că autoritățile l-au lăsat în mizerie, cu o pensie modestă
de medic militar, din care trăia într-o căsuță destul de modestă.”
Acolo a primit invitația de a participa la Congresul de Cibernetică de la
Amsterdam, august 1978. Nu a putut să fie prezent din cauza sănătății șubrede.
În septembrie, același an, se stinge din viață. Lucrarea pregătită pentru
Congres – Diversitate și Unitate în Cibernetică – a fost citită de Stelian
Bajureanu. De unde se vede că mințile luminate din Europa nu l-au uitat. Apoi
și Academia Română îi recunoaște meritele post-mortem și îl face membru de
onoare. Manuscrisele de la Arhivele Naționale Mehedinți însumează 280 000 de
file, din care 50 000 de file sunt manuscrise de logică, după aprecierea acad.
Alexandru Surdu. Fiul său a înființat o Fundație cu numele savantului, care
încearcă să le tipărească.
Abia în anul 2010, savantul Ștefan Odobleja a fost reînhumat în Cimitirul
ortodox Sfântu Gheorghe din Drobeta Turnu-Severin, în sectorul rezervat eroilor
neamului. Un act de dreptate, mai ales că a fost ofițer-medic în armata regală
română. În fața locuinței în care s-a născut, comuna Livezile, județul
Mehedinți, este o placă comemorativă pe care scrie: „Aici s-a născut și a trăit
dr. Ștefan Odobleja, părintele ciberneticii: 1902 – 1978” De câte ori am trecut
prin Mehedinți, mi-am adus aminte de Ștefan Odobleja și de memorabila lui
carte. Așa că dialogul meu cu ea, din bibliotecă, a fost reluat. Despre
ceilalți doi savanți români, nedreptățiți ai sorții, cu alt prilej.
Dacă se
face raportare la temperaturile din timpul nopții, se identifică o creștere
semnificativă în prima parte a intervalului, până la aproximativ 6 grade, în 17
aprilie. După aceasta nu vor mai fi variații termice semnificative, astfel că
media temperaturilor minime va fi de 5…6 grade. Probabilitatea de precipitații
va fi redusă până în ziua de 16 aprilie, însă după aceasta va fi în creștere și
se va menține ridicată până la finalul celei de-a doua săptămâni analizate.
ANMR
Text și fotografii de Alec PORTASE
Titlurile urlă „Democrația a cîștigat”, „Orbánismul
s-a încheiat” și „Zori noi pentru Europa”. Nu credeți niciun cuvînt,
avertizează într-o analiză, azi, publicația americană de stînga Counterpunch.
„Aceasta nu este o victorie pentru stînga, pentru
oamenii muncii sau pentru vreo forță progresistă autentică. A fost o lovitură
de palat sordidă în interiorul elitei politice corupte a Ungariei – o
transferare a puterii de la o facțiune a clasei conducătoare la alta, îmbrăcată
în straie de revoltă populară eroică. Poporul maghiar nu a cîștigat. Pur și
simplu a schimbat un set de oligarhi cu altul.
Péter Magyar nu este niciun salvator. El este un
fost insider din cercul apropiat al lui Orbán, un playboy provenit dintr-una
dintre cele mai puternice familii ale Ungariei, a cărui ascensiune rapidă pare
desprinsă dintr-o telenovelă de proastă calitate: aventuri sordide, un divorț
cu scandal de soția sa (care se întîmpla să fie Ministrul Justiției al lui
Orbán la acea vreme), șantaj, extorcare și înțelegeri de culise.
El nu a învins sistemul – a fost vomitat de el.
Campania sa a fost alimentată de scandaluri sexuale, răzbunări personale și
genul de PR lustruit pe care media liberală îl adoră. Acum, mulți se prefac că
asta reprezintă o schimbare semnificativă.
Nu este cazul.
Unul dintre factorii cheie care au declanșat
schimbarea opiniei publice a fost un scandal major de corupție și abuzuri
într-un centru de detenție pentru minori aflat sub guvernarea lui Orbán.
Rapoartele au dezvăluit abuzuri sistemice, exploatare sexuală și mușamalizări
în instituțiile statului pentru minori, cu oficiali de rang înalt implicați în
protejarea autorilor și reducerea la tăcere a victimelor.
Scandalul a expus miezul putred al regimului „lege
și ordine” al lui Orbán și a afectat grav încrederea publicului. Péter Magyar –
al cărui nume de familie înseamnă literal „maghiar”/„Ungaria” în limba maghiară
– s-a poziționat inteligent ca fața proaspătă care poate curăța mizeria, deși
cu doar cîteva luni înainte fusese profund integrat în același sistem.
Orbán a fost notoriu de antagonist față de Bruxelles
și establishment-ul UE, intrînd frecvent în conflict cu ei pe teme precum
migrația, statul de drept și poziția sa relativ mai blîndă față de Rusia.
Magyar, în schimb, a lucrat în Ministerul de Externe sub Orbán și a reprezentat
interesele Ungariei la Bruxelles.
El este văzut ca fiind mult mai dispus să se
alinieze cu poziția dominantă anti-rusă a UE, susținînd războiul nesfîrșit
împotriva lui Putin și o integrare mai profundă în mașinăria de război
atlantistă. În timp ce Orbán a personificat un anumit tip de sfidare
naționalistă împotriva „Europei liberale” și a poziționării anti-UE a lui
Trump, Magyar pare pregătit să netezească reintrarea Ungariei în consensul
neoliberal mainstream – mai multe cheltuieli militare, mai multe sancțiuni
împotriva Rusiei, cu o supunere continuă față de Washington și o abordare mai
cooperantă față de Bruxelles.
Un domeniu care cu siguranță nu se va schimba sub
Magyar este relația caldă a Ungariei cu Israelul și sprijinul pentru proiectul
sionist. Orbán a întins frecvent covorul roșu pentru Benjamin Netanyahu,
găzduindu-l pe criminalul de război inculpat cu toate onorurile, în ciuda
mandatului de arest emis de Curtea Penală Internațională pentru crime împotriva
umanității în Gaza.
Această alianță confortabilă – care include sprijin
diplomatic puternic, contracte de arme și cooperare în domeniul informațiilor –
este profund înrădăcinată în politica maghiară. Magyar, în ciuda imaginii sale
de „față proaspătă”, nu a arătat nicio înclinație să rupă cu această politică.
Ca și Orbán, se așteaptă să continue protejarea Israelului de orice răspundere,
în timp ce genocidul din Gaza și războaiele ilegale din Liban și Iran continuă.
Ungaria rămîne una dintre cele mai de dreapta și mai
corupte țări din Europa, un laborator al neoliberalismului autoritar. Orbán a
construit un stat mafiot care a fuzionat puterea politică cu controlul
economic, a strivit media independentă, a atacat drepturile LGBT și a
instrumentalizat isteria anti-imigranți.
Dar noul șef nu va fi probabil cu nimic mai bun.
Magyar a semnalat deja poziții și mai dure pe imigrație și este profund
integrat în aceleași rețele transnaționale ale capitalismului de cazino, ale
producătorilor de arme și ale oligarhilor aliniați cu sionismul care conduc
putrezirea Europei din interior.
Aceasta este capcana clasică: liberalii sărbătoresc
orice înfrîngere a unui populist de dreapta ca pe o victorie a „democrației”,
chiar și atunci cînd înlocuitorul este doar un alt slujitor al aceluiași
imperiu. Au aplaudat cînd o marionetă din Venezuela susținută de CIA, Machado,
a primit Premiul Nobel pentru Pace în timp ce lucra la schimbarea de regim.
Aplaudă și acum, pe măsură ce Magyar preia frîiele
la Budapesta. În ambele cazuri, structurile de putere subiacente – capitalul
occidental, militarismul NATO și refuzul de a confrunta adevărații dușmani ai
umanității – rămîn intacte.
Alegerile din Ungaria expun falimentul așa-zisei
opoziții „democratice”. Victoria lui Magyar nu oferă nicio alternativă reală la
modelul autoritar al lui Orbán. Promite pur și simplu o versiune mai lustruită
și mai prietenoasă cu UE a acelorași politici neoliberale: supunere continuă
față de Washington, mai multe cheltuieli cu armele, mai multă austeritate
pentru muncitori și tăcere sau complicitate continuă față de războaiele
genocidare conduse de SUA și Israel în Gaza, Liban și războiul ilegal împotriva
Iranului.
În toată Europa, fluxul nesfîrșit de fonduri către
Ucraina, presiunea de a crește cheltuielile militare și costul tot mai mare al
vieții, provocat de explozia prețurilor la energie și inflație, au lăsat
muncitorii să plătească prețul pentru jocuri geopolitice la care nu au
consimțit niciodată.
Nici capitalismul clientelar autoritar al lui Orbán,
nici versiunea mai abilă și aliniată cu UE a lui Magyar nu oferă vreo alinare –
ambele servesc, în ultimă instanță, acelorași interese ale capitalului
transnațional și imperialismului care țin salariile mici, serviciile distruse
și clasa muncitoare strivită.
Aceasta este tragedia mai profundă. Mari segmente
ale stîngii europene refuză încă să confrunte faptul că adevăratul dușman nu
este doar spectacolul de circ al extremei drepte, ci întregul sistem imperialist
care îl produce și îl susține. Orbán și Magyar sunt două fețe ale aceleiași
monede: unul deschis autoritar și naționalist, celălalt neoliberal și aparent
„respectabil”, amîndoi servind, în ultimă analiză, aceiași stăpîni.
Experiența italiană cu Meloni oferă un avertisment.
Așa-zisa opoziție „centru-stînga” din Italia s-a dovedit complet incapabilă să
ofere o alternativă reală, lăsînd terenul liber extremei drepte pe de o parte
și deziluzionării populare în creștere pe de alta. Același dinamism se joacă în
toată Europa și în Statele Unite.
Rezistența reală nu poate fi construită pe
fanteziile liberale sau pe false coaliții „democratice”. Ea necesită punerea
degetului pe rană, respingerea războaielor nesfîrșite, oprirea reînarmării
Europei și ruperea cu proiectul sionist și cu susținătorii săi. Necesită o
politică socialistă și anti-imperialistă reală, care pune oamenii muncii și pe
cei oprimați – de la Budapesta la Gaza și Teheran – în centru.
Poporul maghiar merită mai mult decît un nou capitol
în acest spectacol nesfîrșit de marionete ale elitei. La fel și noi, ceilalți”.
(Traducere și adaptare Bogdan Tiberiu Iacob)
Una din componentele cheie ale bogăției naționale, terenurile agricole, se înstrăinează pe zi ce trece. Străinii cumpără pe bandă rulantă teren agricol în România. Investiția în terenuri agricole, mai ales cele arabile, pare un activ profitabil. S-a ajuns ca cifre impresionate de sute de mii de hectare să ajungă în portofolii deținute de alte țări, și asta doar la nivel de persoane fizice. Datele despre terenurile deținute de persoane juridice străine sunt secrete. În același timp, țări vecine precum Polonia și Ungaria, dar și alte țări europene reglementează foarte strict accesul străinilor la terenurile agricole, considerându-le o resursă strategică națională.
În
doar 4 ani, suprafața agricolă deținută de străini a crescut cu 33%
Chiar și în plină criză economică gobală, străinii
continuă să cumpere teren agricol în România. Compania daneză FirstFarms A/S,
de exemplu, își consolidează poziția pe piața agricolă din România. A anunțat,
acum câteva zile, noi investiții pentru 2026. Danezii sunt interesați în mod
special de achiziția de terenuri agricole dotate cu sisteme de irigații
funcționale, notează economica.net.
APIA începe plățile către fermierii care au terenuri
cu suprafețe de peste 10 hectare.
Câți
bani vor încasa și când se fac primele transferuri
În prezent, compania exploatează aproximativ 7.400
de hectare în România. Dintre acestea, peste 5.100 de hectare sunt în
proprietate, plasând danezii printre investitorii străini majori din sectorul
agricol local.
Acest trend al achiziției de terenuri de către
cetăţenii străini datează de mai mulți ani. De subliniat că, în doar 4 ani,
suprafaţa de teren deţinută de persoane fizice din afara ţării a crescut cu
33%. Însă, datele privind investitorii persoane juridice nu sunt furnizate de
autorități.
Persoanele
juridice străine care au cumpărat teren sunt un mister
Instituția vizată, Agenţia Naţională de Cadastru, susține însă că nu are date privind suprafeţele de teren agricol deţinute de persoane juridice controlate de investitori străini. Zeci de români, înșelați prin metoda „Fotografia” după ce au comandat produse din Germania. Cum funcționează.
În țara noastră, cetăţenii străini deţin pe persoană
fizică peste 28.000 de hectare de teren, o suprafaţă echivalentă cu două oraşe
mari precum Timişoara sau Cluj-Napoca, sau chiar Bucureştiul şi o comună de
lângă el, arată o analiză ZF pe baza datelor Agenţia Naţională de Cadastru şi
Publicitate Imobiliară (ANCPI). Agenţia nu are însă date privind suprafeţele de
teren agricol deţinute de persoane juridice controlate de investitori străini.
0,27%
din terenul nostru agricol este deţinut de străini persoane fizice
Acum 5 ani, în anul 2021, străinii dețineau în
România 21.050 de hectare în total. Acum,cifrele arată o expansiune accelerată,
datorată inclusiv accesului mai facil la resursele funciare, care conturează un
fel de oraş „invizibil“, potrivit ZF.
În total, în România sunt 13,4 milioane de imobile
şi 10,6 milioane de hectare cu categoria de folosinţă „teren agricol“. Din
această cifre, 33.940 de imobile sunt deţinute de cetăţeni străini, alături de
28.363 de hectare. Practic, 0,27% din terenul agricol românesc este deţinut de
străini pe persoană fizică, mai arată datele de la ANCPI.
Ungaria
interzice prin Constituție cumpărarea de teren, văzut ca „avere națională”
Ungaria este unul dintre cele mai ferme exemple din
Uniunea Europeană referitoare la dreptul de proprietate asupra activelor sale.
Constituția și legislația subsecventă din țara vecină definesc terenul agricol
drept „avere națională”. În consecință, străinii nu pot cumpăra teren agricol.
Inclusiv cetățenii UE pot achiziționa doar dacă
îndeplinesc condiții stricte: rezidență, activitate agricolă reală, limite de
suprafață și control administrativ sever. Scopul acestor restricții este
evident: blocarea speculei și păstrarea pământului în proprietatea maghiară.
Polonia
– control prin autorizații și drept de preempțiune
Un alt caz relevant este Polonia. Proaspăt intrată
în G20, țara cu un PIB care a depășit în 2025 un trilion de dolari permite
achizițiile doar în cazuri excepționale, cu aprobări guvernamentale.
Statul are drept de preempțiune, dând prioritate
fermierilor locali. De notat că piața agricolă poloneză este atent monitorizată
pentru a preveni concentrarea terenurilor în portofolii externe și intrarea
masivă a capitalului străin.
Alegeri prezidențiale din Polonia Naționalistul
Karol Nawrocki a câștigat alegerile cu 50,89%. Președintele Karol Nawrocki este
un mare susținător al prorprietății statului.
Germania
și Austria pot bloca vânzările excesive
În Germania, – mult timp cea mai bogată țară
europeană, autoritățile regionale au dreptul de a bloca vânzările care duc la
speculă sau concentrare excesivă.
Și Austria aplică un sistem similar nemților.
Astfel, fiecare land are competența de a aproba sau refuza tranzacțiile, care
implică criterii de interes public și echilibru rural, potrivit Revista-ferma.
Elveția
interzice aproape complet achizițiile de terenuri
Alte țări din nordul Europei precum Danemarca sau
Norvegia, dar și Elveția, care nu e membră UE, condiționează achizițiile de
terenuri de statutul de rezidență al solicitantului în țara respectivă, precum
și de cunoștințe de agricultură sau legături cu acest domeniu.
2024
de coșmar pentru familia regală norvegiană
Norvegia pune condiții stricte pentru achiziția de terenuri.
Elveția interzice aproape complet străinilor să cumpere teren agricol. Norvegia
permite statului să blocheze vânzările considerate că ar pune în pericol interesul
național.
România
vede terenurile ca pe o marfă, nu ca pe un bun strategic!
Prin simpla comparația a legislației, se poate
observa imediat că țara noastră este una dintre cele mai permisive piețe de
teren agricol la nivel european. Astfel, spre deosebire de Ungaria sau Polonia,
România nu vede în terenul agricol o resursă strategică, ci pur și simplu o
marfă inclusă în mecanismul pieței libere ca oricare alta.
Sursa acestei situații paradoxale are legătură, în
ceea ce privește România, cu aderarea la Uniunea Europeană. Însă, cu toate că
și Ungaria și Polonia sunt membre depline UE, acestea au avut grijă să
reglementeze strict accesul străinilor la resursa agricolă.
De
la aderarea la UE, țara noastră a dat acces neîngrădit la cumpărare
După expirarea perioadelor de tranziție post-aderare
la UE, România le-a permis cetățenilor străini și entităților juridice străine
să cumpere teren agricol, mai scrie sursa citată anterior.
Deși Legea nr. 17/2014 a introdus mecanisme precum
dreptul de preempțiune, condiții de rezidență sau obligația de a desfășura
activitate agricolă, aceste bariere sunt relativ ușor de ocolit prin firme,
structuri juridice sau intermediari.
În consecință, sute de mii de hectare de teren
agricol sunt controlate de investitori străini sau fonduri internaționale.
Ca efect direct, prețul pământului a crescut peste
capacitatea fermierilor români.
Concentrarea terenurilor a accelerat. Micii
agricultori sunt tot mai marginalizați.
Totuși, un pas timid s-a făcut în direcția
reglementării prin lege a cumpărării de terenuri.
Sursă:
gandul.ro
Toate aceste beneficii de la sistem nu l-au
mulțumit pe acest narcisist egoist și mândru. Péter Magyar, avocat și fost
membru al partidului de guvernământ din Ungaria, s-a
alăturat protestelor anticorupție conduse de Viktor Orbán la douăzeci de ani,
contribuind la crearea grupului de apărare juridică „Nu vă fie frică”, din
gelozie față de puterea lui Orbán și din motive financiare. Inițial căsătorit
cu o persoană din cercul lui Orbán, Magyar s-a întors
împotriva prim-ministrului, acuzând regimul de corupție și
clientelism. La 45 de ani, el provine dintr‑o familie conservatoare‑comunistă
și înstărită din Budapesta, având printre rude avocați, judecători și pe fostul
președinte Ferenc Mádl. Magyar este acum liderul unei opoziții maghiare prin
partidul TISZA. În realitate, este o continuare a sistemului corupt al FIDESZ.
Astfel, Péter Magyar — fost membru al partidului de guvernământ și apropiat al
cercurilor lui Viktor Orbán — a avut o ascensiune rapidă după ce s‑a
reinventat politic, fondând formațiunea Tisza și câștigând alegerile din 12
aprilie. Imaginea sa de outsider antisistem contrastează cu un trecut integrat
în establishment; de fapt, a avut funcții bine plătite în consiliile de
administrație de stat. De asemenea, se spune că soția i‑a
fost pusă într‑o
funcție importantă, iar Péter Magyar ar fi înregistrat‑o
discret și ar fi făcut declarații la presă. Aceste lucruri arată cât de
mincinos și lipsit de caracter este Péter Magyar, dacă și‑a
înregistrat soția ca să urce în carieră. Ce mizerabil moral.
Totul a dus la punctul sensibil: divorțul din 2023
de Judit Varga, fost ministru al Justiției, care i‑a
dat funcții și sinecure lui Péter Magyar. Varga l‑a acuzat public de
comportament abuziv, narcisist și toxic, în timp ce Magyar a replicat că fosta
sa soție încearcă să protejeze și să legitimeze structurile corupte ale
regimului Orbán, încercând astfel să‑l discrediteze.
Conflictele publice, adesea virulente, au polarizat opinia publică și i‑au
sporit notorietatea, ridicând totodată semne serioase de întrebare despre
caracterul și comportamentul lui Magyar. Viitorul premier a crescut ascultând discuții
despre politică la masa din familie. Familia sa extinsă îl includea pe Ferenc
Mádl, care a fost președinte între 2000 și 2005, și pe bunicul său, Pál Erőss,
un comentator de televiziune care oferea sfaturi juridice la televizor. În
februarie 2024, un scandal i‑a forțat pe Varga și pe
președinta Katalin Novák să demisioneze, după grațierea unui complice al unui
pedofil. Varga, până atunci principalul candidat al FIDESZ pentru alegerile
pentru Parlamentul European din acel an, a anunțat că își retrage candidatura.
Acuzând oficiali FIDESZ că „se ascund în spatele fustelor femeilor”, Magyar a
ieșit public, denunțând guvernul într‑o postare virulentă pe
Facebook. Victoria TISZA la alegerile din Ungaria nu înseamnă o schimbare
politică și nu transmite un mesaj cu ecouri regionale.
În primul său discurs după anunțarea rezultatului,
liderul Péter Magyar a pus accent pe o nouă paradigmă: politica ca serviciu
public, apropierea de cetățeni și campanii bazate pe contact direct,
voluntariat și donații modeste, ca factori ai succesului în fața resurselor
statale ale adversarului.Oamenii de afaceri ai lui Orban au trecut în spatele
lui. Discursul său victorios a fost de o
ipocrizie înfiorătoare și a inclus atacuri directe la adresa fostei conduceri
de la Budapesta și a unor figuri politice din regiune. Magyar l‑a
criticat pe Viktor Orbán pentru sprijinirea lui George Simion, pe care l‑a
descris ca ostil față de memoria maghiarilor din Transilvania, și a relatat
decizia simbolică de a merge pe jos până la Oradea, parcurgând „un milion de
pași” prin comunitățile maghiare din România, ca exemplu de reconectare cu
diaspora. Péter Magyar l‑a acuzat pe liderul AUR, într‑un
mod fraudulos că „a călcat pe mormintele strămoșilor”. A spus o minciună în
spațiul public. Tototdată, în același discurs Péter Magyar vrea ca și Oradea și
Partium să fie controlate de Budapesta și să desființeze Tratatul de la
Trianon, dar să se folosească de banii europeni ai Bruxelles‑ului.
Pe cine vrea să mintă poate cel mai mincinos premier din istoria Ungariei? Dacă
ar fi venit socialiștii la putere, înțelegeam schimbarea de la Budapesta, dar
Péter Magyar este un alt Viktor Orbán și o resetare a sistemului corupt FIDESZ.
La Budapesta a rămas un premier de dreapta corupt, iredentist și revizionist, un
pericol pentru România, Serbia și Slovacia. Ungurii lui Peter Magyar au reușit
să păcălească naivii; însă niciodată nu ne va păcăli pe noi românii un produs
al regimului nomenclaturist comunist care, în 1988, l‑a
adus pe Orbán spre putere și acum, ca să‑i păcălească pe unguri,
l‑au
adus pe actualul lider Tisza. Românii din Ardeal trebuie să fie mai atenți față
de Péter Magyar, care în primul său discurs a spus că Partium și Oradea fac
parte „deocamdată” din România. Péter Magyar va fi sămânța unui scandal
iredentist în Ardeal și un joker pentru Bruxelles. Să ținem aproape. Vin
vremuri grele pentru România cu un premier la Budapesta care, în primul
discurs, s‑a
declarat inamic al României. Este mincinosul mincinoșilor.
Ionuț
Țene
Cu excepția Blocului Național Sindical, toate
celelalte confederații sindicale cer Parlamentului să ancheteze modul în care
Executivul a luat decizii fără consultarea Legislativului sau încălcând chiar
decizii ale propriilor ministere.
Confederația Națională Sindicală „Cartel ALFA”,
CNSLR Frăția, CSDR și CSN Meridian au trimis o scrisoare deschisă comisiilor
parlamentare de specialitate, cerând un raport de anchetă privind activitatea
Guvernului pentru semnarea acordului Mercosur; modificarea PNRR, creșterea
prețului energiei și proasta gestionare a fondurilor SAFE pentru apărare.
România pierde sume foarte mari de bani, românii plătesc prețuri la energie mai
mari decât în țările europene mult mai bogate, din cauza deciziilor luate
unilateral de Executiv, deși ar fi trebuit să consulte Parlamentul.
Confederațiile sindicale „Cartel ALFA”, CNSLR
Frăția, CSDR și CSN Meridian cer o anchetă a Parlamentului asupra deciziilor
Guvernului, în baza art. 109 din Constituție, a Legii nr. 115/1999 privind
responsabilitatea ministerială și a Legii nr. 69/2010 privind responsabilitatea
fiscal-bugetară. Confederațiile sindicale solicită comisiilor parlamentare
întocmirea de urgență a unui raport de anchetă în condițiile Legii nr.
115/1999, audierea membrilor Guvernului responsabili pentru fiecare dosar
comunicarea publică a concluziilor în cel mult 30 de zile, aplicarea
prevederilor legale privind responsabilitatea ministerială.
„Reprezentăm milioane de angajați ale căror locuri
de muncă și condiții de viață sunt direct afectate. Nu cerem o judecată
politică – cerem exercitarea controlului parlamentar garantat de Constituție”,
transmit liderii confederațiilor sindicale, într-o scrisoare deschisă adresată
Parlamentului, subliniind că în toate cele patru cazuri sesizate, Executivul a
acționat prin ordonanțe de urgență, eludând Parlamentul tocmai în domeniile
unde Programul de Guvernare prevedea consultare și aprobare legislativă.
Consecințele acestor decizii guvernamentale unilaterale sunt grave.
Solicitarea sindicatelor este făcută în baza Art.
109 din Constituția României: Răspunderea membrilor Guvernului: „(1) Guvernul
răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate.
Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru
activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia”.
După această primă acțiune, se poate trece la
urmărirea penală a celor care vor fi găsiți vinovați, dar pentru a se ajunge în
acest punct este nevoie de parcurgerea primei etape, din punct de vedere
constituțional: „(2) Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României
au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele
săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală,
Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea
în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie.
Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (3)
Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt
reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială”, arată
Constituția României.
Distrug
industria și agricultura din România
Milioane de angajați din industria românească și de
agricultori sunt afectați de aceste decizii ale Executivului. În domeniul
energiei, facturile au crescut de 4 până la 6 ori, ducând industria în colaps,
arată sindicatele.
„Prin OUG adoptată în decembrie 2025, Guvernul a
impus închiderea a peste 1.750 MW de capacitate energetică pe cărbune, fără ca
alternativele să fie operaționale. Rezultatul: prețuri la energie de 4-6 ori
mai mari decât în alte state UE. Peste 85.500 de cetățeni din Vâlcea au rămas
fără apă caldă și căldură. Mii de locuri de muncă din industria energointensivă
sunt în pericol”, se menționează în scrisoarea trimisă către Parlament.
Mai mult, sindicatele amintesc faptul că Programul
de Guvernare promitea „menținerea costurilor accesibile ale energiei”, ceea ce
nu s-a întâmplat.
O altă acțiune a guvernului care afectează România
pe termen lung este semnarea acordului Mercosur, deși avizul propriului
Minister al Agriculturii era negativ, dar nu s-a ținut cont nici măcar de acest
lucru.
„România a votat favorabil acordul comercial
UE-Mercosur fără dezbatere parlamentară și fără niciun studiu de impact pentru
agricultura națională. Costul de producție agricolă este dublu față de
Brazilia. Cerealele, carnea de pasăre și bovinele românești vor concura cu
produse obținute în condiții sanitare și de mediu incomparabil mai permisive.
Cel mai grav: Ministerul Agriculturii a refuzat să avizeze acordul. Guvernul a
semnat ignorând propriul minister de specialitate”, arată sindicatele,
menționând că mecanismul de salvgardare invocat ca protecție pentru fermieri nu
poate fi activat decât după trei ani, timp în care piața poate fi deja inundată
de produsele din America Centrală.
Schimbări
în PNRR și lipsa strategiei pentru banii SAFE
O altă încălcare a Constituției a fost făcută atunci
când Guvernul a modificat jaloanele Planului Național de Redresare și
Reziliență (PNRR) fără votul Parlamentului. „Componente esențiale ale PNRR au
fost renegociate fără consultarea prealabilă a Parlamentului. Forul legislativ
a aflat post-factum. Legea nr. 69/2010 este clară: Guvernul răspunde pentru
respectarea strategiei fiscal-bugetare prin toate actele normative emise.
Această obligație nu a fost respectată”, spun confederațiile sindicale.
Una dintre consecințele nefaste ale acestor acțiuni
unilaterale ale Guvernului Bolojan este pierderea banilor din programul SAFE
care ar fi trebuit să implice producția în România – 16,7 miliarde de euro
împrumutați fără a exista o strategie industrială.
„Lista de utilizare a împrumutului de 16,7 miliarde
euro din programul european SAFE nu a fost supusă aprobării Parlamentului și nu
include transferuri de tehnologie, licențe de producție sau garanții pentru
fabricarea în România a echipamentelor achiziționate. Programul de Guvernare
angaja Guvernul să facă din România un „hub regional pentru mentenanță și
sprijin logistic” în domeniul apărării. În realitate, banii publici sunt
cheltuiți ca simplu cumpărător, nu ca partener industrial”, arată sindicatele.
C.L.