PNRR-ul României a fost un act de trădare națională, iar Ghinea și Cîțu trebuie anchetați pentru ceea ce au făcut!

Pe 21 noiembrie 2020, în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare, PNL a prezentat prima variantă a PNRR, în cadrul unui eveniment de partid la care au fost prezenți doar aproximativ 30 de membri ai PNL, premierul în funcție la acea dată, Ludovic Orban, și președintele Iohannis.

A fost un pur exercițiu electoral, PNL prezentând planul ca pe un proiect propriu, fără să spună că este, de fapt, vorba despre un Proiect European bine definit, care stabilește clar în ce se pot investi banii alocați fiecărei țări. PNL promitea 30 de miliarde pentru „modernizarea” României, iar Iohannis a mai plusat până la 80 de miliarde. Nimeni nu a spus, atunci, că, de fapt, cea mai mare parte din PNRR o reprezentau împrumuturile, nu granturile nerambursabile.

Fiind o porcărie electorală, PNRR-ul prezentat pe 21 noiembrie nu a ajuns niciodată la Comisia Europeană, pentru că nu fusese un plan alcătuit după cerințele UE, care, la acel moment, nici măcar nu erau foarte clar formulate.

După alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020, Orban nu a mai fost premier, iar guvernul a fost alcătuit de partidele care s-au clasat pe locurile 2, 3 și 5 la alegeri, respectiv PNL, USR și UDMR. De PNRR a ajuns să se ocupe Cristian Ghinea, ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene, care era și este membru al USR, partid care a avut doar 17% din mandatele parlamentare din mandatul 2020-2024.

Ghinea și premierul Cîțu și-au asumat, ei doi, PNRR-ul, nemailăsând pe nimeni altcineva să se implice în formularea acestui proiect.

România avea alocate de către CE pentru PNRR 29,2 miliarde de euro, dintre care 14,24 de miliarde erau granturi și aproape 15 miliarde erau împrumuturi. Prima variantă a PNRR depusă de Ghinea conținea proiecte în valoare de 40 de miliarde de euro. Comisia europeană i-a dat cu dosarul în cap și l-a trimis acasă, întrebându-l ce naiba nu a înțeles din alocare maximă posibilă de 29,2 de miliarde.

În mai 2021, Ghinea a trimis la Comisia Europeană a treia variantă a PNRR, care, de data asta, se încadra în bugetul stabilit de CE. Când a anunțat public această performanță, ne-a spus și că onor Comisia Europeană a recomandat României să nu acceseze și componenta de împrumuturi, ci să se mulțumească doar cu granturile nerambursabile. Ghinea s-a lăudat atunci că el a decis să meargă cu pedala la pământ, cerând toți banii pe care-i puteam accesa. El. Un singur om.

PNRR-ul României nu a fost trimis spre aprobare Parlamentului, nici înainte de a fi trimis la Comisia Europeană, nici după ce a fost negociat îndelung cu CE și aprobat de aceasta, în septembrie 2021.

Asta, deși, la final, PNRR-ul conținea angajamente de modificări legislative care nu erau decât de competența Parlamentului.

Căci, orice s-ar crede, în România Parlamentul este cel care legiferează. NU președintele, nu Guvernul, ci Parlamentul.

Așa s-a ajuns ca un singur individ, Cristian Ghinea, să negocieze modificări și reforme legislative pe care, din punct de vedere democratic, nu avea voie să le facă. Mai ales că, în 2021, Cristian Ghinea nu era nici măcar membru al Parlamentului României. El fusese ales, în 2019, pe listele USR-PLUS pentru Parlamentul European și a renunțat la calitatea de membru al PE atunci când a devenit ministru. La alegerile parlamentare din România nici măcar nu candidase în 2020.

Este o îngrozitoare și foarte gravă abatere de la Constituție. Un individ care nu a fost votat de nimeni în 2020 a stabilit, în 2021, cum vor fi schimbate legile în România, fără să aibă acest drept. În plus, nici partidul al cărui membru era și este Cristian Ghinea nu putea decide singur cum să se schimbe legile țării, dat fiind că nu avea decât 17% dintre mandatele parlamentare.

Singurul care a aprobat fanteziile legislative ale lui Ghinea a fost premierul de atunci, Florin Cîțu. Ei doi și-au asumat acest demers, cerându-ne zgomotos să le ridicăm statui pentru că schimbă România.

Cum, însă, am putea să ridicăm statui unor oameni care au acționat ilegal, neconstituțional, imoral și antinațional? Statuete ar trebui să cioplească ei în săpunul pus la dispoziție de închisoarea în care ar trebui deja să se afle.

Nu doar că cei doi au forțat, complet antidemocratic, schimbări legislative majore, deși nu conduceau vreo majoritate parlamentară, dar au produs și pagube majore bugetului țării.

Pentru că mare parte dintre proiectele prevăzute în PNRR nu au putut fi realizate în termenul prevăzut, ele au fost abandonate și s-a renunțat la atragerea sumelor aferente de la Comisia Europeană, fie granturi, fie împrumuturi.

În primul rând, alocarea totală de 29,2 miliarde de euro a fost redusă, în 2022, cu 1 miliard de euro din partea de granturi, ca urmare a recalculării performanțelor economice ale României în 2020 și 2021. Au rămas 28 de miliarde.

Din acestea, am pierdut încă 7 miliarde la renegocierea cu CE din 2025, din cauza proiectelor nerealizabile în termen (ceva autostrăzi, metroul din Cluj și multe altele). Apoi am mai pierdut 500 de milioane din Cererea 3 de plată. Am rămas, până la urmă, cu aproximativ 13,5 de miliarde de euro granturi și cam 7 miliarde de euro împrumuturi.

Deci din 29 de miliarde am pierdut aproape 9. Mai avem de primit cam 7 miliarde din cele 20-21 de miliarde de care putem beneficia în total. Mai sunt 27 de zile până când cade cortina și se încheie această aventură. Cele 7 miliarde pe care ar trebui să le mai primim înseamnă contracte semnate și parțiale sau total executate. Statul român trebuie să dea acești bani, chiar dacă ei nu mai vin de la CE.

Și este posibil să nu mai vină banii, pentru că pare imposibil să îndeplinim „jaloanele” impuse de Ghinea și Cîțu până la 31 august, data limită.

Este, așadar, foarte posibil să pierdem cam 7 miliarde de euro (5 miliarde granturi, restul împrumuturi la dobândă mică). Poate nu vom pierde decât o parte din acești bani. Nu știm încă. Dar deja am pierdut.

Toate investițiile începute în baza finanțărilor din PNRR și care nu vor mai fi finanțate prin PNRR trebuie, totuși, plătite. Pentru asta, Guvernul va trebui să împrumute bani din alte părți, la dobânzi de 7-7,5%. O catastrofă economică pentru o țară și așa înglodată în datorii făcute aiurea, pentru înarmare și alte fantezii belicoase.

Arareori putem indica un vinovat sau doi pentru un asemenea dezastru. De obicei, responsabilitatea se împarte la mult mai mulți oameni. În cazul acesta, însă, lucrurile sunt destul de clare.

Principalul vinovat este Cristian Ghinea, care s-a și fălit o perioadă, până s-a împuțit situația, că este părintele PNRR. Complicele lui este, desigur, fostul premier Florin Cîțu, cel care a girat această aventură financiară comisă în disprețul democrației.

Dincolo de orice altceva, este cel mai clar caz din istoria recentă a României în care un individ care nu a fost nici ales și nici mandatat de nimeni a reușit să bage toată țara într-o criză profundă.

Dacă nici de data asta nu se întâmplă nimic și nu schițează nimeni niciun gest pentru a face dreptate românilor, atunci, cu siguranță, ne merităm soarta.

 

Autor: Patrick Andre de Hillerin

Sursa:  Gandul.ro

Două cursuri noi la Casa Corpului Didactic Maramureș

 

Casa Corpului Didactic Baia Mare tocmai a încheiat evaluarea directorilor, directorilor adjuncți și a membrilor consiliilor de administrație, din școlile din județ. În cadrul proiectului Edu Lider aproximativ 250 de cadre au finalizat stagiul de formare, în luna august se va organiza evenimentul de închidere a acestui proiect.

65 % din activitățile care pot fi decontate cu ajutorul cardului de carieră didactică, peste 950 lei, trebuie să fie folosiți pentru activitatea de formare.

De săptămâna trecută, Casa Corpului Didactic are două noi cursuri: etic și etică în activitatea profesională, respectiv educație sanitară și de prim ajutor. În anul școlar 2025-2026 Casa Corpului Didactic Maramureș a avut în ofertă 77 de cursuri la care au participat peste 3000 de cadre didactice.

Anca Minodora COSTIN HENDEA

Un strigăt în pustiu! Nimeni nu vrea să-l asculte...

Domnule Președinte, ca orice ardelean încăpățânat, eu îi tot dau înainte, oricât mă înjură toți: economia României poate creste doar din fabrici, uzine și combinate.

Toate deficitele, datoriile, dobânzile și celelalte nenorociri despre care ne vorbesc înțelepții din finanțele țării – cei care de trei ani ne asigură că scade inflația, dar ea tot creste - sunt efectul, nu cauza problemelor României.

Cauza problemelor, inclusiv a celor din energie, este dezindustrializarea iresponsabila la care asistăm de 20 de ani fără sa spunem nimic. Am închis fabrici, uzine și combinate de mâncare, chimie, energie și apărare, fără să punem ceva în schimb.

Polonia, Cehia și Ungaria nu numai că nu și-au închis fabricile, uzinele și combinatele de dinainte de 1990, dar au deschis fabrici, uzine și combinate noi, unele investiții fiind de-a dreptul gigant.

Polonia, Cehia, Ungaria, nu s-au uitat la Euro, nu se uită nici acum, s-au uitat și se uită la industrializare și internaționalizare. Iată, Polonia, Cehia și Ungaria cumpără companii la noi în țară într-o veselie.

Domnule Presedinte, avem nevoie de un Premier care să se ocupe de reclădirea culturii industriale in România. Asta înseamnă 3 lucruri simple:

1) o strategie de industrializare și internaționalizare pe domenii cheie de-a lungul lanțurilor de valoare, indiferent de natura capitalului;

2) un sistem de educație în care să predomine științele inginerești și în care să fie dezvoltată resursa umană industrială calificată și specializată;

3) o diplomație economică activă, antrenată să atragă investiții industriale strategice și să vândă pe piețele internaționale valoare adăugată fabricată în România.

Dacă nu mergem la cauza de la rădăcina tuturor deficitelor, ele vor apărea într-una, ne vom târî din BBB- sau Baa3 în BBB- sau Baa3, spre râsul întregii Uniuni Europene. Ce mai râde acum Bulgaria de noi...

Domnule Presedinte, gata cu consumul de importuri, imobiliare și divertisment. România are nevoie de o strategie națională de competitivitate economică care înseamnă industrializare și internaționalizare, fabrici, uzine și combinate de mâncare, chimie, energie și apărare, cât vezi cu ochii.

Dragoș Damian

SCRISOARE DESCHISĂ

 

CĂTRE

CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI TÂRGU LĂPUȘ

În atenția Domnului Primar a Consilierilor Locali,

a Serviciului Urbanism

SOLICITARE

privind includerea unor personalități reprezentative pentru istoria, cultura și dezvoltarea Țării Lăpușului în lista propunerilor pentru atribuirea unor denumiri de străzi din orașul Târgu Lăpuș

Stimate Domnule Primar,

Stimați Domni Consilieri Locali,

Asociația de Cultură ASTRA LĂPUȘEANĂ, în calitate de continuatoare a tradiției culturale astriste în Țara Lăpușului, vă adresează respectuoasa solicitare de a include în lista personalităților ale căror nume urmează să fie atribuite unor străzi, alei sau altor spații publice din orașul Târgu Lăpuș numele unor personalități care au avut o contribuție esențială la dezvoltarea culturală, educațională, spirituală, economică și civică a acestui ținut.

I. MOTIVAȚIA ISTORICĂ

Țara Lăpușului are o istorie culturală de o profundă originalitate, iar în această istorie ASTRA ocupă un loc fundamental.

ASTRA reprezintă una dintre cele mai vechi și mai importante forme de organizare culturală și civică cu tradiție istorică în Țara Lăpușului. Activitatea Despărțământului ASTRA Lăpuș și a oamenilor care l-au animat nu s-a limitat la promovarea culturii în sens restrâns, ci s-a desfășurat concret în direcția modernizării, dezvoltării și progresului întregului ținut.

Astriștii lăpușeni au înființat și susținut școli, biblioteci, coruri și așezăminte culturale, au organizat expoziții și au valorificat patrimoniul etnografic, au creat forme de solidaritate economică prin bănci populare, bănci de ajutor reciproc și cooperative, au promovat educația și spiritul civic și au contribuit la afirmarea identității culturale și naționale a comunităților.

Prin urmare, istoria ASTRA Lăpușeană este, în bună măsură, istoria unei opere colective de construcție a comunității lăpușene moderne.

Considerăm că această contribuție trebuie să fie vizibilă și în spațiul public al orașului Târgu Lăpuș. Atribuirea unor denumiri de străzi nu reprezintă doar o modalitate de orientare administrativă, ci și o formă de memorie publică și de educație istorică.

În acest spirit, propunem, într-o primă etapă, următoarele nume:

II. PERSONALITĂȚI PROPUSE

1. MITROPOLITUL ANDREI ȘAGUNA (1808–1873)

Personalitate fundamentală a culturii românești transilvănene, Andrei Șaguna este inițiatorul și primul președinte al Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român – ASTRA, constituită la Sibiu în anul 1861.

Prin ASTRA, Andrei Șaguna a pus bazele uneia dintre cele mai importante instituții de emancipare culturală, educațională și civică a românilor din Transilvania.

Influența acestei mari construcții culturale s-a extins în timp prin despărțăminte și agenții locale, ajungând și în Țara Lăpușului.

Propunerea numelui Andrei Șaguna pentru o stradă din Târgu Lăpuș ar reprezenta recunoașterea celui care a inițiat marea mișcare culturală din care avea să se dezvolte și tradiția ASTRA Lăpușeană.

2. AVOCATUL GAVRIL BUZURA

Primul președinte al Despărțământului ASTRA Lăpuș

Avocatul Gavril Buzura ocupă un loc de primă importanță în istoria ASTRA din Țara Lăpușului, fiind primul președinte al Despărțământului ASTRA Lăpuș.

Prin activitatea sa, el aparține generației care a transformat idealul astrist într-o organizare culturală concretă, destinată dezvoltării comunităților din acest ținut.

O contribuție deosebită a lui Gavril Buzura a fost preocuparea pentru valorificarea patrimoniului etnografic al Țării Lăpușului. A organizat o expoziție etnografică și a oferit Muzeului ASTRA din Sibiu un important fond documentar alcătuit din 100 de fotografii reprezentând Țara Lăpușului.

Prin această activitate, el a contribuit la conservarea și promovarea imaginii culturale a ținutului dincolo de limitele sale geografice.

Considerăm că Gavril Buzura merită să fie înscris în memoria publică a orașului ca primul conducător al Despărțământului ASTRA Lăpuș și ca promotor al patrimoniului etnografic lăpușean.

3. PREOTUL NICOLAE GHERMAN (1877–1959)

Ctitor al Mănăstirii Rohia, educator și unul dintre primii astriști ai Despărțământului ASTRA Lăpuș

Preotul Nicolae Gherman este una dintre personalitățile fundamentale ale istoriei moderne a Țării Lăpușului.

Paroh al Rohiei timp de aproximativ patru decenii, el a desfășurat o activitate care a depășit cu mult cadrul pastoral, contribuind la dezvoltarea învățământului, culturii, vieții economice și solidarității comunitare.

A organizat primul cor bisericesc din Rohia, a contribuit la înființarea și dezvoltarea școlilor, a întemeiat prima bibliotecă populară din localitate, a participat la înființarea băncii populare „Lăpușana”, a cooperativei „Comoara” și a Casei Naționale.

La 22 noiembrie 1918 a fost desemnat delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, participând la actul istoric al Unirii.

Nicolae Gherman s-a numărat printre primii astriști ai Despărțământului ASTRA Lăpuș. În anul 1923, el a constituit la Rohia o agenție/filială ASTRA, organizând în cadrul acesteia și o bibliotecă populară.

Prin această inițiativă, alături de acțiunile similare desfășurate în alte localități ale Țării Lăpușului, spiritul ASTRA a fost transformat într-o rețea culturală activă, apropiată de comunitățile rurale.

Începând din anul 1923, Nicolae Gherman a întemeiat și a construit Mănăstirea Rohia, care avea să devină unul dintre cele mai importante repere spirituale și culturale ale Maramureșului.

Pentru întreaga sa operă, Nicolae Gherman poate fi considerat un adevărat constructor de comunitate, iar numele său merită să fie înscris în spațiul public al orașului Târgu Lăpuș.

4. ARHIEPISCOPUL IUSTINIAN CHIRA (1921–2016)

Personalitate teologică, spirituală și culturală legată de Rohia

Arhiepiscopul Iustinian Chira reprezintă una dintre personalitățile spirituale și culturale majore ale Maramureșului și una dintre figurile profund legate de istoria Mănăstirii Rohia.

Născut în 1921 și trecut la cele veșnice în 2016, Iustinian Chira a intrat în obștea Mănăstirii Rohia în 1941, devenind ulterior, la o vârstă foarte tânără, stareț al mănăstirii.

Prin activitatea sa de lungă durată, a fost un continuator și amplificator al operei spirituale și culturale de la Rohia, contribuind decisiv la consolidarea prestigiului mănăstirii ca reper spiritual și cultural.

Personalitate teologică, duhovnicească și cărturărească, Iustinian Chira a susținut cultura, educația și dialogul intelectual, iar legătura sa cu Rohia și cu Maramureșul îl recomandă pentru memoria publică a orașului Târgu Lăpuș.

5. ÎNVĂȚĂTORUL EMERIT PRECUP ROMAN

Propunem, de asemenea, numele învățătorului emerit Precup Roman, reprezentant al acelei generații de dascăli pentru care școala a reprezentat principalul instrument de formare intelectuală, morală și civică a comunității.

Prin activitatea sa didactică și prin contribuția la formarea generațiilor de elevi, Precup Roman aparține patrimoniului educațional al Țării Lăpușului.

Onorarea sa prin atribuirea unei denumiri stradale ar constitui o recunoaștere a rolului pe care dascălii l-au avut în modernizarea și culturalizarea comunităților lăpușene.

III. PROPUNEREA DE RECUPERARE A MEMORIEI PREȘEDINȚILOR ASTRA LĂPUȘ

Solicităm, totodată, ca în perspectiva dezvoltării nomenclatorului stradal al orașului să fie analizată și posibilitatea includerii, în mod succesiv, a numelor celorlalți președinți ai Despărțământului ASTRA Lăpuș din perioada de început și până la întreruperea activității ASTRA prin instaurarea regimului comunist.

Acești oameni au reprezentat elita culturală, intelectuală și civică a Țării Lăpușului și au contribuit la transformarea idealurilor ASTRA în acțiuni concrete de dezvoltare a comunităților.

Între inițiativele astriștilor s-au numărat:

dezvoltarea școlilor și a educației;

înființarea și susținerea bibliotecilor populare;

organizarea de coruri și activități culturale;

documentarea și valorificarea patrimoniului etnografic;

organizarea de expoziții;

constituirea unor bănci populare și forme de ajutor reciproc;

înființarea cooperativelor;

dezvoltarea instituțiilor comunitare;

cultivarea spiritului civic și a solidarității;

afirmarea identității culturale și naționale a Țării Lăpușului.

Aceste activități demonstrează că ASTRA a fost, în Țara Lăpușului, mai mult decât o asociație culturală: a fost un factor concret de modernizare și progres al întregului ținut.

IV. CONSIDERAȚII FINALE

Considerăm că orașul Târgu Lăpuș are nu numai dreptul, ci și responsabilitatea de a-și face vizibilă propria memorie istorică.

În spațiul public al unui oraș nu trebuie să fie prezente doar nume cunoscute la nivel național, ci și acele personalități care au contribuit efectiv la nașterea, dezvoltarea și modernizarea comunității locale.

Andrei Șaguna reprezintă începutul marii tradiții ASTRA. Gavril Buzura reprezintă începuturile organizării Despărțământului ASTRA Lăpuș. Nicolae Gherman reprezintă legătura dintre cultură, educație, solidaritate comunitară, afirmare națională și Rohia. Iustinian Chira reprezintă continuarea și amplificarea dimensiunii spirituale și culturale a Rohiei. Precup Roman reprezintă generația dascălilor care au contribuit prin școală la formarea comunității.

Împreună, aceste nume conturează o istorie a construcției culturale, morale și civice a Țării Lăpușului.

În consecință, vă solicităm respectuos:

includerea numelor de mai sus în lista personalităților propuse pentru atribuirea unor denumiri de străzi din orașul Târgu Lăpuș;

analizarea, în aceeași perspectivă, a numelor celorlalți președinți ai Despărțământului ASTRA Lăpuș din perioada istorică de început până la instaurarea regimului comunist;

identificarea, documentarea și, după caz, valorificarea în nomenclatorul stradal a altor personalități care au contribuit la dezvoltarea culturală, educațională, economică și civică a Țării Lăpușului.

Considerăm că o comunitate care își cunoaște și își onorează constructorii își afirmă propria identitate și transmite generațiilor viitoare conștiința valorii propriului trecut.

Cu deosebită considerație,

Prof. dr. Valeria Bilț

Președinte

Asociația de Cultură ASTRA LĂPUȘEANĂ

Târgu Lăpuș

Repetenți și incapabili! Guvernanții s-au făcut de râs...

Pentru că nu a publicat în Monitorul Oficial anexa cu marii consumatori față de care se va ajunge la limitarea consumului, Guvernul va avea probleme juridice în a-și impune limitările.

Iar dacă o va face va putea fi obligat la despăgubiri uriașe, pentru că marii consumatori trecuți în anexa vor putea invoca inexistența juridică a unui act normativ care să-i vizeze. Explicația e simplă: o Hotărâre de Guvern, pentru a intra în vigoare și a produce efecte juridice trebuie să fie publicată în Monitorul Oficial.

Potrivit art. 108 alin 4 din Constituție, nepublicarea atrage inexistența hotărârii, afirmă pe Facebook avocatul Adrian Toni Neacșu, fost membru CSM.

Pe de altă parte, potrivit art. 57 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, anexele fac parte integrantă din actul normativ și au exact aceeași forță juridică ca și acesta.

Anexa este o componentă indivizibilă a hotărârii și tocmai de aceea trebuie publicată în același timp cu hotărârea, având același regim juridic. Singurele hotărâri care, complet sau parțial, nu se publică sunt cele cu caracter militar și cele clasificate, potrivit legii.

Nepublicarea anexei în cazul HG nr 603/2026 nu se datorează nici uneia dintre aceste cauze, anexa nu este clasificată. Efectele acestei gafe a Guvernului: publicarea incompletă a HG nr. 603/2026 (fără anexă, deși chiar în cuprinsul ei scrie că anexa e „parte integrantă”) echivalează cu nepublicarea acelui segment din normă.

În lipsa publicării oficiale în Partea I a Monitorului Oficial, dispozițiile din anexă nu au intrat niciodată în vigoare, nu fac parte din ordinea juridică activă și nu sunt opozabile nimănui. Nimeni nu poate fi sancționat, obligat sau supus unor reguli stipulate într-o anexă nepublicată, oricât de mare ar fi interesul public.

Iar marile companii care sunt vizate de aceste limitări de energie vor avea cu siguranță resursele financiare și umane să-și recupereze pierderile în urma unor acțiuni care devin ilegale printr-o simplă superficialitate.

Într-un stat de drept, cetățenii și persoanele juridice sunt guvernați exclusiv de textele aduse oficial la cunoștința publicului. Până la o eventuală publicare legală și integrală, Anexa la HG nr. 603/2026 rămâne doar o simplă ciornă, complet lipsită de putere juridică., mai spune Neacșu.

Adrian Toni Neacșu

Sindicatele din Educație: E de neacceptat ca noua grilă de salarizare să fie aplicată din 2028

Sindicatele din învățământ afirmă că li se pare de neacceptat ca noua grilă de salarizare să fie aplicată din anul 2028.

După ce, marți, 11 august, în urma întâlnirii de la Cotroceni, șefii de federații sindicale au declarat că ar accepta o aplicare etapizată a grilei, aceștia au transmis că nu sunt de acord cu amânarea până în anul 2028.

„Să mai așteptăm aproape doi ani de zile. Alții ar urma să intre la 1 ianuarie 2027, iar noi să așteptăm în 2028, 1 septembrie. Așa ceva este de neacceptat”, au afirmat reprezentanții sindicali.

„Nu este o lege care să fie corectă pentru noi. Drept urmare, este de dorit să nu treacă această lege, să meargă eventual pe varianta indexărilor, decât să treacă o lege care n-ar face altceva decât să amplifice inechitățile”, au transmis sindicaliștii, potrivit sursei citate.

Ieri, după întâlnirea de la Cotroceni pe tema Legii salarizării, Marius Nistor, șeful FSE Spiru Haret, a declarat:

„Actualul proiect, actualele grile nu au fost discutate decât la nivelul Ministerului Muncii, Ministerul Educației și, bineînțeles, la nivelul celorlalte ministere bugetare, fără implicarea partenerilor sociali. Ceea ce este cert pentru noi este că avem o grilă care a fost agreată în 2023-2024. Ea trebuie pusă în aplicare. Singurul lucru pe care îl putem accepta este să fie o aplicare etapizată dacă efortul este atât de mare pentru actualul guvern al României”.

Sursa: TVR Info.

12 august 2026 - Are loc una dintre cele mai importante eclipse ale anului

 

Miercuri, 12 august 2026, are loc una dintre cele mai importante eclipse de Soare ale anului. Discul solar va fi acoperit complet de Lună în regiunile traversate de banda de totalitate, însă din România fenomenul va putea fi urmărit doar parțial și numai din vestul țării, în apropierea apusului. La Carei, primele faze vor deveni vizibile în jurul orei 20:21.

 Specialiștii avertizează că privirea directă către Soare, chiar și atunci când o mare parte din discul acestuia este acoperită, poate provoca leziuni grave și ireversibile ale retinei. Observarea trebuie realizată exclusiv cu echipamente de protecție adecvate.

 „Eclipsa din 12 august 2026 este prima de acest tip observabilă din Europa continentală după evenimentul din 11 august 1999, când banda de totalitate a traversat inclusiv România. Precizarea se referă la partea continentală a Europei. În intervalul care a urmat au existat eclipse totale vizibile din regiuni situate la limita geografică a continentului, printre care Antalya, în Turcia, la 29 martie 2006, și arhipelagul Novaia Zemlea, din nordul Rusiei, la 1 august 2008.

 O eclipsă totală se produce atunci când Luna trece între Pământ și Soare și acoperă complet discul solar. Faza de totalitate poate fi observată numai din interiorul unei benzi înguste traversate de umbra Lunii. În regiunile aflate în afara acestui traseu, dar cuprinse în penumbră, fenomenul este parțial: astrul nopții acoperă doar o porțiune din Soare, al cărui contur pare „mușcat”.

Tipuri de eclipse de Soare

a)     Eclipsa totală: apare atunci când Luna acoperă complet discul solar, blocând lumina directă pentru câteva minute;

b)    Eclipsa inelară: se produce atunci când Luna se află mai departe de Pământ și nu poate acoperi în întregime Soarele, lăsând vizibil un inel luminos în jurul conturului său.

c)     Eclipsa parțială: are loc atunci când Luna acoperă doar o parte din discul solar, care pare „mușcat”, fără ca lumina Soarelui să fie blocată complet.”, a explicat pentru Digi24.ro Adrian Șonka, astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București.

 „ Fenomenul va putea fi observat din mai multe regiuni ale emisferei nordice, inclusiv din anumite zone ale Europei, Groenlanda, nordul Canadei, Alaska, precum și din nord-estul și nord-vestul Rusiei. Momentul cel mai spectaculos, atunci când Luna acoperă complet discul solar, va fi vizibil doar de pe o bandă cu o lățime de cel mult 294 de kilometri. Aceasta traversează Groenlanda, Islanda, Oceanul Atlantic, nordul Portugaliei, nordul Spaniei și Insulele Baleare. Printre cele mai atractive locuri pentru observarea eclipsei se numără Ibiza și Palma de Mallorca, unde fenomenul se va produce în apropierea apusului, oferind imagini spectaculoase.

C.L.

Lumea Poeziilor - Traian Demetrescu

 

Macrosociopolitica de baltă, cu dictatori și totalitariști analfabeți

Se petrec lucruri în lume, nu le putem ignora. Rușii pregătesc Marea Ofensivă, doar n-au cu cine. SUA câștigă iar războiul din Ormuz, doar nu mai au cu ce trage. AI-ul a început să se modifice singur, fără comandă, a atacat inteligențe artificiale și companii concurente, fără comandă. Terminator, nu alta, dar Arnold e deja ruginit, la propriu și figurat. Petrolul e neserios, se umflă de două ori pe zi, la pompe. Ce ne facem? Dar stați așa: chiar astea sunt știrile reale? Sau doar mașina de zgomote?

Israelul refuză direct și pe față, în bot zis românește, planul de pace al lui Trump pentru Gaza. Încă n-au terminat de nivelat. SUA au sărbătorit recent 250 de ani de la înființare. Acelaşi Trump declară: „Vorbim engleza de o mie de ani aici în America. Asta e ceea ce au vorbit Părinții Fondatori”. Dar în fundal, datoria națională a SUA a depășit pentru prima dată PIB-ul, de la al doilea război mondial încoace. Apropo de războaie mondiale… Între timp, sătui de incompetenți, Arabia Saudită, Turcia și Pakistan au făcut un miniNATO, fiecare intră în război pentru celălalt, la nevoie. Arabii cu banii, turcii cu spiritul războinic și tehnica, doar sunt membri NATO și Pakistanul cu populația, cu „mâna de lucru”. Mai una de asta cu Japonia, Coreea de Sud și India și avem garantat războaie mondiale, nu unul.

Mai departe cu știrile „de banda doua”, dar care contează mai mult ca petardele. Așa cum Coreea de Nord săpa tuneluri să bage agenți în Coreea de Sud, se găsesc acum tuneluri pe sub Belarus în Lituania, pentru agenți și imigranți, cu care vor să destabilizeze Europa, zic ei. Și o fac, vezi povestea cu invazia marocană din Ceuta, pentru că noi, europenii, tre’ să facem ședințe, cu veto, pentru orice. Ucraina acuză că Rusia aduce j’de mii de nord­coreeni pe front, dar între timp, 16.000 de mercenari din 72 de țări luptă pentru Ucraina, din care 40% sunt latinoamericani… Dar să nu uităm de terorismul de stat. În cazul imi­grației organizate de marocani, se simte atât miros de KGB-FSB cât și de Mossad, cică. Între timp, FBI sugerează că atacurile cibernetice la sistemele de apă din SUA au în spate hackeri iranieni. Sau prieteni… Apropo de prieteni, nici ei nu se simt foarte bine. China a cheltuit 93 de miliarde de dolari ca să construiască orașul Xiongan, de la zero, dărâmând sate, e de trei ori cât New York și e…aproape gol. Rusia ar cheltui megalomanic, dar nu mai are ce. A vândut 44 de tone din rezerva de aur, acum vând diamante, între timp instanțe ruse au confiscat 123 de clădiri și terenuri aparținând cultului Martorii lui Iehova… Dar nu se opresc din război, pentru că, așa cum a spus pe bune Vladimir Putin, „dacă se termină războiul, nu vor ști ce să facă”. Glumea și nu prea, vorbim de țara ce a atacat din 1918 încoace doar 53 de țări de pe trei continente, fără jocurile de putere din Africa. Dar să nu căutăm inocența „dincolo”, unde ea nu există…procurorul șef din Palermo spune că Mafia italiană e în negocieri pentru a cumpăra drone, arme și muniție de pe piața neagră din Ucraina.

La final, un cuvânt despre tehnologie. Începem cu o glumă: Ați observat că firmele plătesc pe Internet pentru a-și face reclamă iar noi plătim programe sau abonamente speciale pentru a nu vedea reclamele lor? Cine câștigă dublu? Un filozof tânăr, Sofo Archon, a pus sarea fix în rană: „Nu sunt pesimist, dar o civilizație tâmpită folosind Inteligența Artificială poate duce numai la dezastru…”

Autor: Alexandru Ruja

Sursa: Graiul Maramureșului

17.287 de afișări - MOARA LUI GELU - 11.08.2026

 

,,NICI N-AU INTRAT BINE BANII PE CARD… ȘI A ÎNCEPUT „FORMAREA”!

 

Nici nu au intrat bine banii pe cardurile de carieră didactică și, ca prin minune, s-a activat întreaga industrie a „dezvoltării profesionale”: firme, furnizori de formare, inspectori, edituri, cursuri, programe, oferte, reduceri, înscrieri, tabele și mesaje care ne amintesc cât de urgent trebuie să investim în noi.

„Ai primit prima!”

„Poți cumpăra de astăzi!”

„Înscrie-te la curs!”

„Plata se face cu cardul de carieră!”

„Profită acum!”

Parcă nici nu mai este nevoie să ne întrebăm profesorii de ce avem nevoie. Piața pare că știe deja.

Și mă întreb: oare chiar acesta era sensul primei de carieră didactică?

Dezvoltarea profesională este esențială. Formarea continuă este necesară. Cărțile sunt necesare. Accesul la resurse educaționale este necesar. Dar între nevoia autentică de formare și consumul de formare există o diferență uriașă.

Profesorul nu ar trebui să urmeze un curs doar pentru că „are bani pe card”. Nu ar trebui să cumpere o carte doar pentru că aceasta „se poate achiziționa cu cardul”. Și, mai ales, dezvoltarea profesională nu ar trebui construită după principiul: există finanțarea, hai să găsim repede ceva pe care să o cheltuim.

Mai este ceva care mă deranjează de ani buni: transformarea cadrului didactic în agent de vânzări. Edituri, auxiliare, culegeri, platforme, pachete, cursuri, programe… Profesorul recomandă, distribuie, centralizează, strânge comenzi, face tabele și intermediază. Uneori ai impresia că, printre atâtea oferte, aproape uităm care este profesia noastră.

Și mai am o întrebare, poate cea mai simplă:

Oare nu este VACANȚĂ?

Nu avem voie, măcar câteva săptămâni, să nu fim „în formare”? Să nu completăm tabele? Să nu alergăm după certificate? Să nu fim bombardați cu oferte?

Poate că cea mai bună investiție profesională pe care o poate face un profesor în august este să doarmă mai mult, să citească o carte pentru propria plăcere, să plece undeva, să stea cu familia, să privească marea sau muntele, să nu deschidă catalogul și să nu participe la niciun webinar.

Și să nu se simtă vinovat pentru asta.

Pentru că în septembrie nu avem nevoie doar de profesori cu încă o diplomă, încă o adeverință și încă 20 de ore trecute într-un portofoliu.

Avem nevoie de profesori odihniți, echilibrați, curioși și cu poftă de a se întoarce la catedră.

Formarea profesională are valoare atunci când răspunde unei nevoi reale, când profesorul o alege conștient și când îi schimbă în bine practica didactică. Nu atunci când devine răspunsul comercial la întrebarea:

„Au intrat banii pe card. Cum facem să-i cheltuiască?”

Poate că înainte de următorul curs ar trebui să învățăm cu toții o lecție mult mai simplă:

Vacanța profesorului nu este timp profesional neocupat. Este timp de refacere.

Iar un profesor care își încarcă bateriile nu pierde vremea.

Se pregătește, în cel mai firesc mod posibil, pentru oamenii pe care îi va avea din nou în față în septembrie."

Autor: Sebastian Cristian Chirimbu

ORIGINEA INTELIGENȚEI ARTIFICIALE – DE LA VISUL MAȘINII GÂNDITOARE LA ERA INTELIGENȚEI ARTIFICIALE

                                                     Eseu

Inteligența artificială reprezintă una dintre cele mai importante creații intelectuale și tehnologice ale omenirii. Ea nu a apărut brusc, odată cu calculatoarele moderne sau cu programele conversaționale contemporane, ci este rezultatul unui drum foarte lung, în care filosofia, matematica, logica, informatica, neuro-științele și ingineria s-au întâlnit într-un proiect fără precedent: acela de a construi mașini capabile să realizeze activități asociate în mod tradițional inteligenței umane.

Astăzi, inteligența artificială este prezentă în cercetare, medicină, educație, industrie, economie, comunicații, artă și viața cotidiană. Raportul AI Index 2026 al Universității Stanford arată că dezvoltarea sistemelor de inteligență artificială continuă să se accelereze, iar modelele contemporane au ajuns la performanțe remarcabile în raționament, știință, matematică, limbaj, imagine și alte domenii.

Dar pentru a înțelege prezentul trebuie să ne întoarcem la începuturi. Ideea de a construi o ființă artificială capabilă să gândească este mult mai veche decât informatica. În miturile și legendele diferitelor civilizații apar statui însuflețite, oameni artificiali și mecanisme capabile să execute ordine.

În tradiția greacă apare Talos, ființa artificială care păzea insula Creta. În alte tradiții culturale întâlnim mituri despre oameni creați artificial. Aceste reprezentări nu constituie, desigur, inteligență artificială în sens științific, dar demonstrează că omul a avut dintotdeauna curiozitatea de a-și reproduce propriile capacități.

Mai târziu, dezvoltarea logicii a creat baza intelectuală pentru ceea ce avea să devină informatica. Aristotel a formulat principii ale raționamentului logic, iar dezvoltarea ulterioară a matematicii a permis transformarea unor forme de raționament în proceduri formalizabile.

Astfel, înainte ca omul să construiască mașina care „gândește”, el a trebuit să învețe să descrie gândirea prin reguli.

Secolele al XVII-lea–al XIX-lea au adus o transformare fundamentală: apariția mașinilor de calcul.

Blaise Pascal a construit în secolul al XVII-lea o mașină capabilă să efectueze operații aritmetice. Gottfried Wilhelm Leibniz a imaginat și construit, la rândul său, mecanisme de calcul mai complexe.

În secolul al XIX-lea, Charles Babbage a conceput „mașina analitică”, iar Ada Lovelace a înțeles una dintre ideile fundamentale ale viitorului informaticii: o mașină de calcul ar putea manipula nu numai numere, ci și simboluri și instrucțiuni.

Această intuiție este esențială pentru istoria inteligenței artificiale. Calculatorul nu trebuia să fie doar o mașină de calcul aritmetic; el putea deveni o mașină de prelucrare a informației.

Un moment decisiv apare în secolul XX prin activitatea matematicianului britanic Alan Turing.

În 1950, Turing publică celebrul articol Computing Machinery and Intelligence, în care formulează întrebarea dacă mașinile pot gândi. În loc să încerce să definească exact termenul „gândire”, el propune un experiment bazat pe conversație, cunoscut ulterior drept „testul Turing”.

Importanța lui Turing este enormă deoarece el a mutat problema inteligenței artificiale din zona pur speculativă în zona cercetării științifice. Mașina nu mai era privită numai ca instrument de calcul, ci ca posibil participant la procese intelectuale.

Anul 1956 ocupă un loc fundamental în istoria domeniului. La Dartmouth College, în Statele Unite, a avut loc proiectul de cercetare cunoscut sub numele de Dartmouth Summer Research Project on Artificial Intelligence.

John McCarthy, Marvin Minsky, Claude Shannon și Nathaniel Rochester s-au numărat printre cercetătorii asociați inițiativei. Aici a fost consacrat termenul „artificial intelligence”, iar inteligența artificială s-a constituit ca domeniu distinct de cercetare.

Ideea fundamentală era îndrăzneață: dacă procesele inteligenței umane pot fi descrise suficient de precis, atunci ele ar putea fi simulate de o mașină.

Această concepție avea să influențeze cercetarea pentru multe decenii.

În anii 1950 și 1960 au apărut primele programe care încercau să reproducă forme de raționament.

Unul dintre cele mai cunoscute a fost Logic Theorist, realizat de Allen Newell, Herbert A. Simon și Cliff Shaw. Programul demonstra teoreme matematice și reprezenta o încercare importantă de a transforma raționamentul logic într-un proces executat de calculator.

În aceeași perioadă s-au dezvoltat cercetări privind rezolvarea problemelor, jocurile, traducerea automată și procesarea limbajului natural.

A apărut și ELIZA, programul creat de Joseph Weizenbaum la MIT în anii 1960, care simula o conversație cu un interlocutor uman. Deși mecanismul său era simplu în comparație cu sistemele actuale, ELIZA a demonstrat cât de ușor poate omul atribui inteligență unei mașini care răspunde într-un mod aparent conversațional.

Primele decenii au fost marcate de optimism. Unii cercetători credeau că inteligența umană va putea fi reprodusă relativ repede.

Realitatea s-a dovedit însă mult mai complicată.Calculatoarele aveau putere redusă, memoria era limitată, iar metodele existente nu puteau înțelege suficient de bine complexitatea limbajului și a lumii reale.

Au urmat perioade de reducere a finanțării și a interesului pentru cercetarea AI, cunoscute sub numele de „ierni ale inteligenței artificiale”.

Aceste perioade au avut însă și un rol pozitiv: au obligat cercetătorii să renunțe la optimismul excesiv și să caute metode mai solide.

În anii 1970 și 1980 s-a dezvoltat o nouă direcție: sistemele expert.Aceste programe încercau să reproducă, într-un domeniu restrâns, cunoștințele și regulile utilizate de specialiști. În medicină, industrie, chimie și alte domenii au fost construite sisteme capabile să ofere recomandări pe baza unor baze de cunoștințe și reguli.

Problema era însă evidentă: inteligența era dependentă de ceea ce oamenii introduseseră în sistem.

Mașina putea aplica reguli foarte bine, dar avea dificultăți în situațiile care nu fuseseră prevăzute.

Această limită avea să conducă treptat la schimbarea paradigmei.

Unul dintre cele mai importante momente din istoria AI este trecerea de la programele bazate predominant pe reguli la machine learning, adică învățarea automată.

În loc să îi spunem calculatorului toate regulile, îi oferim date și metode matematice prin care acesta poate identifica regularități.Această schimbare este fundamentală.

Într-un sistem clasic, omul spune: „Dacă se întâmplă A și B, execută C.”

În învățarea automată, omul poate spune: „Iată mii sau milioane de exemple. Descoperă regularitățile care permit realizarea sarcinii.”

Astfel, mașina începe să învețe din experiența reprezentată prin date.

O altă direcție esențială a fost dezvoltarea rețelelor neuronale artificiale, inspirate, într-o anumită măsură, de modul în care sunt organizate celulele nervoase.

De-a lungul deceniilor, cercetătorii au dezvoltat metode din ce în ce mai sofisticate de antrenare a acestor rețele.

Odată cu creșterea puterii de calcul, disponibilitatea unor cantități uriașe de date și dezvoltarea procesoarelor specializate, rețelele neuronale profunde au devenit extrem de eficiente.

Această perioadă este cunoscută drept era deep learning. Istoria modernă a AI este strâns legată de dezvoltarea rețelelor neuronale și a învățării profunde.

În 2016, sistemul AlphaGo, dezvoltat de DeepMind, a învins unul dintre marii campioni umani ai jocului de Go.

Evenimentul a avut o puternică valoare simbolică. Go este un joc mult mai complex decât șahul din perspectiva numărului de posibilități, iar succesul sistemului a demonstrat capacitatea rețelelor moderne de a combina învățarea automată cu strategia și căutarea.

Mai important decât victoria propriu-zisă a fost faptul că sistemul a identificat strategii pe care jucători umani experimentați nu le anticipaseră.

Un moment decisiv pentru inteligența artificială contemporană a fost apariția arhitecturii Transformer, prezentată în 2017 în lucrarea Attention Is All You Need.

Această arhitectură a permis dezvoltarea unor modele lingvistice de dimensiuni și capacități fără precedent.

Pe această bază s-au dezvoltat modelele de limbaj moderne, capabile să analizeze și să genereze texte, să traducă, să rezume, să răspundă la întrebări și să participe la conversații.

Inteligența artificială a făcut astfel un pas important: dintr-o tehnologie utilizată în special de laboratoare și companii, ea a devenit un instrument accesibil publicului larg.

O etapă nouă a început prin dezvoltarea inteligenței artificiale generative.

Sistemele generative pot produce texte, imagini, muzică, cod, materiale video și alte forme de conținut.

Apariția asistenților conversaționali a schimbat radical relația publicului cu AI. Utilizatorul nu mai trebuia să cunoască un limbaj de programare pentru a interacționa cu un sistem inteligent. Era suficient să formuleze o întrebare sau o solicitare în limbaj natural.

Această transformare are o importanță culturală deosebită: calculatorul începe să fie perceput nu numai ca instrument de calcul, ci și ca partener conversațional și instrument de creație.

În 2026, inteligența artificială se află într-o etapă de dezvoltare accelerată. Raportul AI Index 2026 al Stanford HAI arată că modelele de frontieră au făcut progrese importante în domenii precum raționamentul multimodal, matematica și întrebările științifice de nivel avansat. În același timp, raportul subliniază faptul că dezvoltarea tehnologică avansează mai repede decât capacitatea societății de a construi mecanisme adecvate de evaluare, guvernare și control.

Inteligența artificială este utilizată astăzi în: medicină și cercetare biomedicală; educație; traducere și comunicare;  programare; industrie și robotică; agricultură;  economie și finanțe; analiză de date;  creație artistică; jurnalism și documentare; administrație; cercetare științifică.

Totodată, apar întrebări serioase privind confidențialitatea, drepturile de autor, dezinformarea, locurile de muncă, securitatea, responsabilitatea și controlul sistemelor autonome.

Aceasta este una dintre marile întrebări ale prezentului.

Trebuie să distingem între performanță într-o anumită sarcină și inteligență umană în sens deplin.

Un sistem AI poate depăși omul într-o anumită activitate și poate fi totuși limitat în alte situații. Inteligența umană nu înseamnă numai calcul, memorie și recunoaștere de tipare. Ea include experiență corporală, emoție, conștiință de sine, valori, responsabilitate morală, imaginație, relații sociale și capacitatea de a atribui sens existenței.

De aceea, întrebarea „Este AI inteligentă?” este mai dificilă decât pare.

Poate că trebuie să întrebăm mai întâi: Ce înțelegem prin inteligență?

Istoria inteligenței artificiale este, într-un sens profund, și istoria dorinței omului de a se înțelege pe sine.

Omul a creat mașina pentru a reproduce anumite funcții ale minții sale, iar apoi, privind mașina, a început să-și pună din nou întrebări despre propria inteligență.

În acest sens, AI funcționează ca o oglindă intelectuală.

Ea ne obligă să reconsiderăm diferența dintre informație și cunoaștere, dintre calcul și gândire, dintre răspuns și înțelegere, dintre imitarea limbajului și conștiință.

Viitorul nu va fi determinat numai de cât de puternice vor deveni mașinile, ci și de valorile oamenilor care le proiectează și le folosesc.

Originea inteligenței artificiale nu poate fi redusă la o singură invenție sau la un singur cercetător. Ea este rezultatul unei acumulări de idei care pornesc de la logică și matematică, trec prin mecanismele de calcul ale secolelor trecute, prin teoria informației și calculabilitate, ajung la Alan Turing și la momentul fondator de la Dartmouth din 1956, apoi evoluează prin sistemele expert, învățarea automată, rețelele neuronale, deep learning, transformere și modelele generative.

În prezent, inteligența artificială a intrat într-o etapă în care influențează nu numai tehnologia, ci însăși structura societății.

Paradoxul este că omul a creat inteligența artificială pentru a înțelege și extinde puterea minții sale, iar acum AI îl obligă pe om să-și pună o întrebare mai profundă:

Dacă putem construi o mașină care imită unele dintre formele inteligenței noastre, cât de bine înțelegem, de fapt, propria noastră inteligență?

Poate că adevărata istorie a inteligenței artificiale nu este numai povestea construirii unei mașini inteligente. Este și povestea omului care, încercând să creeze inteligență în afara sa, a început să descopere cât de complexă, misterioasă și încă necunoscută este propria sa minte.

                                                                           Al.Florin Țene

Bibliografie selectivă

1.     Turing, Alan M., „Computing Machinery and Intelligence”, Mind, vol. 59, nr. 236, 1950, pp. 433–460.

2.     McCarthy, John; Minsky, Marvin L.; Rochester, Nathaniel; Shannon, Claude E., „A Proposal for the Dartmouth Summer Research Project on Artificial Intelligence”, 1955.

3.     Newell, Allen; Simon, Herbert A., „The Logic Theory Machine”, 1956.

4.     Weizenbaum, Joseph, Computer Power and Human Reason: From Judgment to Calculation, W. H. Freeman, San Francisco, 1976.

5.     Russell, Stuart; Norvig, Peter, Artificial Intelligence: A Modern Approach, Pearson, edițiile succesive.

6.     Goodfellow, Ian; Bengio, Yoshua; Courville, Aaron, Deep Learning, MIT Press, 2016.

7.     Vaswani, Ashish et al., „Attention Is All You Need”, 2017.

8.     Schmidhuber, Jürgen, „Annotated History of Modern AI and Deep Learning”, 2022.

9.     Al-Amin, Md. et al., „History of generative Artificial Intelligence (AI) chatbots: past, present, and future development”, 2024.

10. Stanford Institute for Human-Centered Artificial Intelligence, AI Index Report 2026, Stanford University, 2026.

11. Stanford Institute for Human-Centered Artificial Intelligence, AI Index Report 2025, Stanford University, 2025.

12. Dartmouth College, Our Story – The Birth of Artificial Intelligence, materiale istorice despre Workshop-ul Dartmouth din 1956.

Repere cronologice esențiale

Antichitate → miturile despre ființe artificiale
Secolele XVII–XIX → mașinile de calcul
1950 → Alan Turing și problema inteligenței mașinilor
1956 → Dartmouth și nașterea oficială a domeniului AI
anii 1960–1970 → primele programe și sisteme conversaționale
anii 1970–1980 → sistemele expert
anii 1980–2000 → dezvoltarea machine learning
anii 2000–2010 → explozia datelor și a puterii de calcul
anii 2010 → deep learning și marile rețele neuronale
2017 → arhitectura Transformer
anii 2020 → AI generativă și modelele lingvistice de mari dimensiuni
2026 → sisteme multimodale, agenți AI, raționament avansat și integrarea inteligenței artificiale în tot mai multe domenii ale societății.