de Gheorghe Pârja
De când cu războiul din Ucraina, întâlnirile cu
scriitorii bucovineni s-au împuținat sever. Unii dintre ei au trecut la cele
veșnice. Dar nu ne-am uitat. Cei în viață am căutat să știm unii de alții, de
lucrările noastre. Acest sentiment a înflorit recent prin legătura cu
scriitorul și prietenul Ștefan Hostiuc, care mi-a trimis câteva numere din
revistele care apar la Cernăuți: „Mesager bucovinean” și „Septentrion literar.”
Pentru mine sunt surse de încredere spre a afla starea actuală a literaturii, a
culturii și religiei ortodoxe a românilor din Bucovina de Nord, acum parte din
Ucraina. Despre aspectele reale cu care se confruntă românii înstrăinați din
regiunea Cernăuți, mărturisite de ei, vă voi informa în mai multe editoriale.
Nu de alta, dar în presa din România se spun povești cu o jumătate de gură, ori
multe deformări cu patină politică.
Astăzi, despre nașterea și dificultățile zămislirii
revistei SEPTENTRION LITERAR, cu primul număr apărut în martie 1999. Dar și
despre izbânzile ei. Actualul redactor-șef al revistei, poetul și publicistul
Nicolae Șapcă, scrie în editorial: „Cel de-al doilea deceniu al acestui secol a
adus daune esențiale literaturii române din regiunea Cernăuți. Ba chiar, vorba
românului, a fost o cumpănă pentru literatura română din nordul Bucovinei. Au
trecut la cele veșnice mulți scriitori importanți, care constituiau nucleul
oamenilor de creație din această zonă, adeseori bătută de soarta istoriei și de
valurile nemiloase ce dădeau peste dânsa. În această perioadă ne-au părăsit
literații Grigore Bostan, Vasile Tărâțeanu, Dumitru Covalciuc, Ilie T. Zegrea,
Ștefan Broască, precum și oamenii de știință Alexandrina Cernov, Ilie Popescu,
Lora Bostan, Ilie Luceac și jurnalistul Nicolae Toma.”
Câțiva dintre ei au fost prezențe constante la
Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetul Marmației și la Serile de
Poezie Nichita Stănescu de la Desești. Scriitorul Ștefan Hostiuc, primul
redactor-șef al publicației, face o radiografie amănunțită a devenirii ei.
Inițiativa înființării revistei a aparținut unui grup de scriitori din școala
profesorului și poetului Vasile Levițchi, cel mai important scriitor român din
nordul Bucovinei de după al Doilea Război Mondial. Trei tineri scriitori – Arcadie
Suceveanu, Ilie Tudor Zegrea și Ștefan Hostiuc – au pornit ofensiva. De unde
bani? Și-au îndreptat speranța spre București, că în Ucraina puțină nădejde.
După mai multe tatonări și refuzuri, au ajuns la poarta criticului literar
Laurențiu Ulici, care conducea revista Luceafărul și era și președinte al
Uniunii Scriitorilor din România.
Deși nu avea fonduri pentru asemenea scop, s-a făcut
luntre și punte și a sponsorizat primul număr din Septentrion literar. Ba a
scris și un „Cuvânt la început de drum”, în care spune: „O nouă revistă
literară, oriunde ar apărea, reprezintă un adevărat eveniment în spațiul unei
culturi. Iar atunci când se editează la Cernăuți, sub direcția colegilor noștri
de acolo, e un motiv în plus de bucurie și încântare.” Septentrion literar este
unica publicație periodică literară românească din Ucraina postbelică. Apoi au
apărut și altele de prestigiu cum este „Mesager bucovinean”, condusă de Ștefan
Hostiuc. Revista „Septentrion literar,” apărută cu multă trudă, dar și cu o
exemplară dârzenie intelectuală întru apărarea limbii române, a avut ecouri pe
măsură. Cronicarul „României literare” se declară încântat de „cernăuțenii pe
care-i descoperim acum, cu mare interes și cu surpriza că scriu într-o limbă
literară foarte corectă, modernă și expresivă, cu nimic marcată de izolarea de
pe vremea sovietelor.”
În ziarul „Adevărul”, din 17 aprilie 1999, criticul
literar C. Stănescu vede astfel apariția revistei cernăuțene: „În provinciile
răpite, stimularea fricii de a fi român are o lungă tradiție și ea nu poate fi
învinsă, sau măcar ținută pe loc, decât doar prin consolidarea culturală a
sentimentului național, școli, reviste, instituții. De aceea apariția unei
reviste a scriitorilor români din Cernăuți, sub titlul de „Septentrion
literar”, poate fi socotită o veritabilă victorie, un semn de renaștere
națională prin cultură, potrivit visului umanist, mereu actual al lui
Eminescu.”
Eu voi continua consemnarea realității, descrisă în
reviste din Cernăuți, despre școli, reviste și biserică. Mulțumesc, ȘTEFAN
Hostiuc!
.jpg)
