Următoarele „victime” ale programului de austeritate marca Bolojan: deținătorii titlului științific de doctorat! Nu doar că aceștia aveau aceeași indemnizație din 2018 (deși salariul minim a crescut în ultimii ani), dar acum, potrivit unui proiect de lege pus în transparență miercuri, Guvernul țintește acum deținătorii titlului de doctor, informează MEDIAFAX.
Moara lui Gelu
Revistă electronică de atitudine, cultură, mediu social, educație și sport
joi, 19 februarie 2026
Indemnizația celor care dețin titlul de doctorat ajunge la 500 de lei pe lună!
Declarația zilei - Sorina Matei
„Dacă aș fi Nicușor Dan ( dar nu sunt, slavă Domnului), de când aș pune piciorul în avionul spre București i-aș da pe toți afară. Fără discuție. Am mai văzut președinți ai României în SUA sau la Summituri, dar niciunul nu a fost luat la trei păzește de băieții de la pază, niciunul nu a ratat fotografia de familie sau a fost pozat aiurea cu șepci, la repezeală, pe holuri. Pregătire n-a existat sau dacă a existat a fost degeaba, domnii consilieri Burnete/ Lazurca, alți închupuiți și ambasadorul vesel sunt efectiv degeaba, haos cât cuprinde, Trump l-a încurcat, ăia întreabă de Busuioc, ăla îl împinge. Ceva groaznic, penibil, ți-e și rușine să te uiți. Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu și nici Klaus Iohannis n-au pățit niciodată așa ceva. Și toți au fost la summituri, în Biroul Oval sau Rosé Garden. Vorbim totuși de președintele României. Dacă te-ai dus în SUA să dai interviuri la propagandă, când imaginile vorbesc de la sine, înseamnă că te-ai dus degeaba!”
Anestezia generală
Numim nebunie tot ceea ce iese din tipare, ce nu încape în sertarele atent etichetate ale rațiunii comode. Dar poate că singura lipsă de rațiune adevărată se naște tocmai așa: când inima, acest mușchi indisciplinat, începe să gândească mai repede decât capul.
Trăim atunci prea intens, prea autentic, prea aproape de realitate. Suferim mai mult, da, dar acesta este prețul lucidității.
Lumea preferă mințile reci, ordonate, impenetrabile. Oricine are încă o reacție este etichetat drept nebun. Oricine, a cărui inimă nu a fost pusă în așteptare pentru a permite mașinii sociale să lucreze fără probleme.
Nebunia, astăzi, nu înseamnă delir, ci refuzul anesteziei. Înseamnă a simți prea puternic într-o lume care prețuiește lipsa de sensibilitate ca pe o competență profesională.
Când inima este simțitoare, nu cere autorizație. Nu respectă nici șabloanele de limbaj, nici bunele maniere. Pune degetul pe rană, adică exact acolo unde tot restul lumii a jurat să nu mai privească.
Atunci, noi, ceilalți, numim asta lipsă de rațiune. Și imediat vorbim de nebunie. Numim patologic ceea ce este doar un exces de luciditate. Etichetăm ca „instabilitate” simplul act de a refuza inacceptabilul.
Normalitatea contemporană se bazează pe un pact tacit: să nu simți prea mult, să nu gândești prea mult și – mai presus de orice – să nu le legi pe cele două.
Inima este tolerată atâta timp cât rămâne decorativă – un strop de emoție pentru discursurile de sfârșit de an. Dar dacă se implică cu adevărat, dacă interferează cu cifrele, cu deciziile, cu abandonurile, devine un pericol public.
În această lume, nebun nu este cel alienat. Este cel care refuză să se rătăcească. Cel care nu se mulțumește cu jumătăți de adevăr, cu minciuni politicoase sau cu lașitatea colectivă deghizată în pragmatism.
A avea o inimă simțitoare înseamnă a strica echilibrul ipocriților. Înseamnă a reaminti că în spatele sistemelor există opțiunile; în spatele opțiunilor, responsabilitățile; iar în spatele responsabilităților, chipuri.
Așa că sunt preferate inimile seci. Costă mai puțin. Protestează mai puțin. Acceptă absurdul atâta timp cât este convenabil ambalat. Se indignează la comandă și uită la ordin. Numesc „maturitate” ceea ce este adesea doar o capitulare prelungită. Și îi privesc cu un amestec de dispreț și îngrijorare pe cei care, evident, nu au primit actualizarea.
Dar există un adevăr simplu: inimile simțitoare sunt cele care rezistă atunci când totul se prăbușește. Nu pentru că sunt mai puternice, ci pentru că nu au rupt legătura cu ceea ce provoacă răul. Durerea nu este un virus informatic, este un semnal. Ignorarea lui nu a reparat niciodată nimic.
Așa că, da, când inima este simțitoare, te clatini. Îți pierzi cumpătul. Deranjezi. Devii nefrecventabil. Uneori, îți pierzi măsura – dar asta pentru că lumea și-a pierdut-o pe a sa de mult. Această „nebunie” nu este o patologie: este o reacție sănătoasă față de un mediu bolnav.
Dacă asta înseamnă că ești nebun, atunci adevăratul pericol nu este excesul de sensibilitate, ci lipsa ei. Cei care nu mai simt nimic, nu urlă: zâmbesc. Iar în timpul acesta lumea se sleiește.
Inima simțitoare nu este o problemă care trebuie rezolvată. Este o rechemare la viața adevărată.
(Le Réseau International. Autor: Amal Djebbar)
Andrei Marga: Integrarea naturală a inteligenței artificiale
În mediul intenselor discuții internaționale asupra inteligenței artificiale, profesorul Andrei Marga dă o examinare cuprinzătoare și adusă la zi a inteligenței artificiale din perspectiva integrării ei în inteligența naturală a oamenilor. Cartea Inteligența artificială și condiția umană (Editura Meteor Press, București, 2025, 352 p.) a profesorului clujean este precedată de Prefață, pe care o reproducem, împreună cu coperta cărții.
Reporter
”Istoria înaintează irepresibil și, odată cu ea, viețile oamenilor și ale celor din jur, dar înregistrează praguri ce suscită noi și mari interogații. Unul dintre aceste praguri este emergența „inteligenței artificiale” – evenimentul cel mai bogat în învățături și răsfrângeri survenit de la formularea teoriei relativității și a mecanicii cuantice, odată cu Einstein și Max Planck, încoace.
Numai că acest prag este nu numai unul în cunoaștere, ci și în tehnologie și, mai mult, unul care repune chestiunile privind raportul dintre oameni și istorie și modifică existența umană. Emergența și expansiunea „inteligenței artificiale” este un fenomen științific, tehnologic, larg cultural cu vaste consecințe. Nimic din cultura socotită clasică nu rămâne neatins de „inteligența artificială”. Multe dintre cele trăite de oameni în societățile lor se schimbă profund.
O condiție a „vieții izbutite”, care a alimentat tematic de la începuturi cultura, este cunoașterea realității în care se trăiește. Printre formele spiritului, filosofiei îi revine să asigure reflecția cuprinzătoare și să găsească repere orientării în lume. Azi ea are de lămurit fenomenul „inteligenței artificiale” spre a-l integra benefic în realitatea vieții umane.
Am consacrat temei analize și reflecții ca unul care a cercetat logica și a predat logica și teoria argumentării și a participat la această integrare în țara noastră. În ultimul deceniu am resimțit datoria să articulez o concepție sistematică plecând de la observația lui Hegel că filosofia este timpul ei exprimat în gânduri și m-am concentrat asupra fenomenului digital. Pe calea conferințelor publice, intervențiilor ocazionale și comentariilor la scrieri reprezentative ale epocii am dat seama de ceea ce se petrece odată cu afirmarea „inteligenței artificiale” în relație cu condiția umană a epocii de față. Demersul meu continuă explorarea modernității din scrieri anterioare adăugându-i acum abordarea „inteligenței artificiale” și trăgând consecințe în construcția filosofică.
Reunesc în volumul de față conferințe, articole, comentarii asupra relației dintre expansiunea „inteligenței artificiale” și condiția umană actuală. Păstrez forma inițială a materialelor, care a fost în mare parte cea a conferințelor publice, căutând însă să reduc la maximum inevitabile repetiții implicate de această formă și să exprim sintetic concluzii.
Volumul începe cu lămurirea condiției umane și listarea aspectelor sub care ea este afectată de expansiunea „inteligenței artificiale”, spre a putea face față modernității târzii și fenomenului științifico-tehnic și cultural cel mai profund care o marchează astăzi (I). Înaintez cu o privire cuprinzătoare a aspectelor de acut interes asupra acestui fenomen, pe care am desfășurat-o în două conferințe – la Iași (19 iulie 2024) și la Târgu Mureș (26 noiembrie 2024) – în care am abordat inteligența pe fondul delimitării ei în raport cu sensibilitatea, imaginația, intelectul, rațiunea printre facultățile cunoașterii, cu presupozițiile, răsfrângerile și implicațiile ei (II). Apăr ideea că, dezvoltând susținut „inteligența artificială” nu scade importanța „inteligenței naturale”, încât fac un pas mai departe în apărarea „inteligenței naturale”. Aceasta este prea mult încălcată în viața societăților actuale și dezavantajată de impresia după care doar „inteligența artificială” este dinamică, încât argumentez că logica ce organizează „inteligența naturală” a fost și este, la rândul ei, domeniu al regulilor, dar și al înnoirilor profunde (III). Pun în relief aici contribuția mea la această logică.
O viață umană plină de sens uman nu se poate dispensa de „inteligența naturală”, dar nici de valorificarea „inteligenței artificiale” (IV). Caracterizez, în continuare, era digitală (V) și inițiative filosofice care s-au născut pe terenul ei și caută să o exploateze (VI) și examinez alternative de soluționare a marii provocări (VII) ce ne vine din partea „inteligenței artificiale”: ieșim din „de la sine înțelesul vieții noastre (Lebenswelt)” ca oameni sau izbutim să facem față schimbărilor științifice, tehnologice și culturale afirmându-ne umanitatea?
Conturez răspunsul pozitiv apelând la preluarea realității fără fragmentări și restricții, depășirea „dateismului” și a „noului tehnocratism” și cultivarea minților libere. Acestea pot imprima destinului uman, oricare ar fi, direcția dorită recurgând la argumentarea care izbutește.
În societățile timpului nostru suntem azi în primejdia sporirii nesiguranței, a erodării valorilor care au caracterizat de-a lungul multor secole umanitatea vieții oamenilor și a trecerii de la „societăți nesigure” la „societăți distopice”, iar filosofia este provocată să afle rezolvări. De aceea, cartea este nutrită de rezolvarea pe care o propun, ce constă în recursul la rațiune, diferențierea rațiunii în raționalități cu sens diferite și unitatea acestora asigurată practic de reflecția argumentativă. Aceasta este rezolvarea cea mai capabilă să integreze „inteligența artificială” într-o organizare a vieții ce fructifică umanismul și valorile modernității”.
(Din Prefață, în Andrei Marga, Inteligența artificială și condiția umană, Meteor Press, București, 2025)
Realizarea ordinii sociale desăvârșite în China, prin introducerea sistemul de „credit social”
18.02.2026
Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița
„Inteligența Artificială ne ajută să facem lucruri pe care nu ni le-am imaginat
niciodată. Viitorul aparține celor care văd
posibilitățile înainte ca acestea să devină evidente.”
(Adaptare după Sundar Pichai, CEO Google și
John Sculley)
Cuprins:
1. Precizări preliminare
2. Sistemului de Credit
Social
3. Cum funcționează
Sistemul de credit social din China
3.1. Punctajul: structură, acumulare, pierdere, consecințe
3.2. Mecanismul de reabilitare: „Calea spre îndreptare”
3.3. Infrastructura Tehnologică și Sursele de Date
3.4. Tehnologia de monitorizare: „Ochiul digital”
3.5. Creditul Social pentru Companii
3.6. Reacția populației: între acceptare, pragmatism și conformare
3.7. Concluzie comparativă: un model pentru restul lumii?
4. Extinderea sistemului
de „credit social” în alte țări: Canada, Italia, Marea Britanie, Statele Unite,
Australia, Franța. Observația sociologică a acestui fenomen
5. Momente de reflecție
pentru omenire
Bibliografie
1. Precizări preliminare
„Inteligența
Artificială nu va înlocui oamenii, dar
oamenii care folosesc
Inteligența Artificială vor înlocui pe
cei care nu o fac.” (Ginni Rometty, fost CEO IBM)
China
este cunoscută și apreciată în întreaga lume pentru realizările sale cu
adevărat extraordinare și într-un timp foarte scurt, dintre care în acest
articol se abordează numai modul în care a ajuns să asigure o ordinea morală și
socială desăvârșită.
Cele mai
multe țări dezvoltate (și tot mai mult și cele mai puțin dezvoltate), se
confruntă cu numeroase și grave probleme de dezordine socială, mereu în
creștere, precum: drogurile; alcoolismul; jocurile de noroc; prostituția;
violențe; criminalitate; trafic de persoane; furturi; tâlhării; corupția, în
special instituțională; neîncrederea în stat, lege și în siguranța cetățeanului;
polarizarea radicală și discursul de ură
etc.
În țări
dezvoltate, tot mai mulți cetățeni ajung să se temă de viața lor și a membrilor
familiilor acestora în orice moment, trăind cu frică când merg pe stradă, la
serviciu, la magazine, la locurile de rugăciune (sinagogi, biserici, moschei
etc.) copii la școală, la locurile publice de joacă etc.
Într-o
asemenea „societate a fricii”; se trăiește permanent cu sentimentul de insecuritate, de nesiguranță; oamenii ajungând să evite transportul la
anumite ore și prin anumite zone (fiind și zone unde controlul statului a
dispărut); părinții nu își mai lasă copiii să se joace singuri în fața blocului;
există o criză de încredere în capacitatea statului de a menține ordinea morală
și socială.
Orice
om, din orice țară, când aude despre ordinea morală și socială desăvârșită,
care există în Cina, dorește să afle de cum a fost posibil acest lucru, și își
pune și întrebare „cum s-ar putea ajunge și în țara sa la o asemenea ordinea
morală și socială desăvârșită.
Prin
cele ce urmează se prezintă cum s-a ajuns ca în China să se realizeze, începând
cu anul 2020, o asemenea ordinea morală și socială desăvârșită.
2. Sistemului de Credit Social
„Nu este o întrebare dacă AI va transforma afacerile, ci
cât de repede.”
(Adaptare după Marc Benioff, CEO Salesforce)
Ordinea
morală și socială din China, care poate fi consideră „desăvârșită”, este
rezultatul implementării „Sistemului de Credit Social” (SCS),
care funcționează pe principiul 1) recompensării comportamentului bun
și 2) a pedepsirii comportamentului rău.
Acest
sistem a devenind operațional pe scară largă din 2020.
Mecanismul
de bază al SCS vizează eliminarea anonimatului prin supraveghere și Big Data,
încurajând autocenzura comportamentală și înlocuind încrederea bazată pe
moralitate individuală cu teama de a pierde privilegii sociale.
Sistemul naţional de „credit social” este obligatoriu
pentru toți cetățenii, al căror comportament este monitorizat permanent și
oriunde s-ar afla, iar pe baza acestuia, li acordă puncte.
Statul a stabili standarde de „punctaj”
prin urmărirea acţiunilor oamenilor, încurajând și stimulând comportamentele
bune și pedepsind comportamentele pe cele rele, autorii acestora fiind trecuți
„pe
lista neagră”.
Cei ajunși pe „lista neagră” sunt discreditați și primesc interdicţii peste tot.
Cetăţenilor cu un comportament exemplar: 1) li se acordă puncte
pozitive; 2) li se permite să umble liberi pe oriunde doresc; 3) li se acordă
numeroase și însemnate beneficii,
Cetăţenilor cu un comportament rău,
care contravine ordinii morale și sociale:
1) sunt înscriși pe „lista neagră”, pe „lista rușinii”;
2) li se acordă puncte negative;
3) NU li se permite să umble liberi pe
oriunde doresc, au accesul blocat (restricționat) în numeroase locuri, fiind
cunoscuți „la orice pas”.
Scorurile (punctajele) sunt actualizate
în timp real, camerele și aplicațiile verifică permanent comportamentul
cetățenilor, ce achiziţii fac cetăţenii, cum îşi petrec timpul şi cu cine se
întâlnesc etc.
Sistemul de credite sociale din China,
care monitorizează permanent fiecare mișcare și acțiune a 1,414 miliarde de
oameni, reprezintă în fapt cel mai mare proiect de inginerie socială din
istorie. În acest context, nu mai este vorba despre comunismul clasic, ci
despre o „guvernare a tehnocrației digitale”, care tinde să-și extindă rețeaua
de control global.
3. Cum funcționează Sistemul de
credit social din China
3.1.
Punctajul: structură, acumulare, pierdere, consecințe
„Inteligența Artificială
este o oglindă care reflectă nu doar intelectul nostru,
ci și valorile noastre.” (Ravi Narayanan, Expert în analiză)
Sistemul
de credit social din China funcționează ca un mecanism de recompensare și
penalizare a comportamentului cetățenilor, având scopul oficial de a spori „încrederea” și ordinea în societate.
Deși nu
există un scor unic, centralizat la nivel național pentru fiecare individ,
numeroase programe locale (precum cel din Rongcheng) și sisteme corporative
utilizează punctaje numerice.
Iată cum
se acordă și se retrag punctele, conform modelelor de funcționare actuale
(2025-2026):
1.
Structura punctajului
Punctaj de pornire: În
majoritatea sistemelor locale, fiecare cetățean pornește cu un număr de 1.000 de puncte (adesea echivalent cu
gradul „A”).
Scara de evaluare:
Punctajul poate fluctua între un minim (aproximativ 350-600) și un maxim de 1.300 de puncte.
Clasificare:
Cetățenii sunt împărțiți în benzi de la AAA
(excelent) la D (neîncredere
totală).
2.
Exemple de acumulare de puncte (Bonusuri)
Punctele
se câștigă prin acțiuni considerate benefice pentru comunitate și stat:
Activități de voluntariat: Participarea la acțiuni caritabile sau ecologice (ex: 2
puncte pentru fiecare 10 ore de voluntariat).
Donații: Contribuții
financiare către cauze aprobate de stat sau donarea de sânge.
Îngrijirea familiei:
Respectarea valorilor tradiționale, cum ar fi îngrijirea părinților în vârstă.
Comportament exemplar la locul de muncă: Pentru funcționarii publici, atitudinea pozitivă față de
clienți sau performanța administrativă aduc puncte bonus necesare pentru
promovare.
Raportarea problemelor: Identificarea unor nereguli în cartier (ex: defecțiuni
la infrastructură) și sesizarea autorităților.
3.
Exemple de pierdere a punctelor (Penalizări)
Depunctarea
are loc rapid pentru fapte ce încalcă legea sau etica socială:
Abateri rutiere: Trecerea
pe culoarea roșie, parcarea ilegală sau conducerea sub influența alcoolului.
Comportament necivilizat: Aruncarea gunoiului necorespunzător, fumatul în zone
interzise sau plimbarea câinelui fără lesă.
Nereguli financiare:
Întârzierea plății facturilor la utilități, a ratelor bancare sau evaziunea
fiscală.
Defăimarea online:
Răspândirea de informații false sau critici considerate dăunătoare ordinii
sociale pe rețelele de socializare.
Abateri profesionale: Cadrele
didactice care oferă meditații private contra cost sau managerii ale căror companii
dau faliment pot pierde între 20 și 50 de puncte.
4.
Consecințe practice (Exemple)
Impactul Scorului de Credit Social asupra
Cetățeanului
|
Nivel Credit |
Clasificare |
Beneficii și Recompense |
Consecințe și Penalizări |
|
AAA / AA |
Excelent |
Prioritate la școli/spitale, dobânzi mici la credite,
transport public gratuit, promovări rapide. |
– |
|
A |
Bun / Standard |
Acces normal la servicii, fără restricții. |
Monitorizare standard. |
|
B |
Mediu |
Anumite beneficii sunt condiționate. |
Pierderea priorității la anumite servicii publice. |
|
C |
Scăzut |
— |
Restricții la călătorii (fără bilete de avion / tren
rapid), acces limitat la funcții publice. |
|
D |
Lista Neagră |
— |
Interdicții totale: blocarea conturilor, afișarea publică a feței pe
ecrane stradale, cu „lista rușinii”, interdicția de a lucra în anumite
sectoare. |
Exemplu
de recompensă: O femeie din Beijing a beneficiat de facilitatea de a rezerva un
hotel fără plată anticipată sau depozit, exclusiv datorită scorului său
ridicat.
Exemplu
de sancțiune profesională: Persoanele care încalcă principiile de „încredere”
sunt blocate legal să exercite funcții de conducere în firmele de stat și în
băncile mari. Mai mult, o notificare guvernamentală încurajează companiile
private să consulte „lista neagră” înainte de a angaja personal sau de a semna
contracte.
Eficiența
acestui sistem se bazează pe faptul că China a devenit lider mondial în
Inteligența Artificială. Monitorizarea se realizează prin camere cu
geo-tracking, recunoaștere facială și scanare corporală, datele fiind coroborate
cu aplicațiile smartphone care urmăresc comportamentul online zilnic.
Explicație suplimentară: În acest sistem, logica este una de tip „oglindă”:
Dacă
ești un cetățean model, statul îți ușurează viața prin bonusuri
financiare și administrative.
Dacă ești
considerat un cetățean „de neîncredere”,
statul îți îngreunează
viața cotidiană, limitându-ți accesul la tehnologie, transport rapid și cariere
de prestigiu.
Pentru
mai multe detalii despre reglementările actualizate, puteți consulta ghidul de conformitate
pentru 2026 oferit de China Briefing.
3.2.
Mecanismul de reabilitare: „Calea spre îndreptare”
„Inteligența
Artificială este o oglindă care reflectă valorile
noastre.” (AceCloud)
Sistemul
nu este unul de condamnare definitivă; el include un protocol de „reparare a creditului” pentru a motiva
cetățenii și companiile să revină la un comportament conform.
Cererea
de reabilitare: Odată ce o persoană sau o firmă și-a corectat eroarea (ex: a
plătit datoria, a cerut scuze publice), poate depune o cerere oficială la
autoritatea care a emis sancțiunea.
Perioada
de publicitate: Informația negativă rămâne publică pe o perioadă determinată
(de la câteva luni la câțiva ani), în funcție de gravitatea faptei.
Reabilitarea scurtează acest interval dacă subiectul demonstrează „îndreptare
reală”.
Educație
și voluntariat: În multe proiecte pilot (precum cel din Rongcheng), punctele pierdute
pot fi recuperate prin cursuri de etică civică, ore de voluntariat în folosul
comunității sau donarea de sânge.
Ștergerea
din „Lista Neagră”: Succesul reabilitării duce la eliminarea de pe listele de
restricții, restabilind dreptul de a călători cu trenuri de mare viteză sau de
a accesa credite bancare.
3.3.
Infrastructura Tehnologică și Sursele de Date
„Adevăratul avantaj competitiv în orice afacere se rezumă
la un singur cuvânt:
Inteligența Artificială.” (Mike Lynch,
Antreprenor în tehnologie)
Eficiența
acestui sistem se bazează pe faptul că China a devenit lider mondial în
domeniul Inteligenței Artificiale (IA). Monitorizarea se realizează prin:
Sisteme
de înaltă tehnologie: Camere de supraveghere cu geo-tracking, recunoaștere
facială și scanare corporală în timp real.
Fuziunea
datelor: Scorurile naționale sunt alimentate atât din surse tradiționale (fișe
guvernamentale, dosare medicale, înregistrări financiare, cazier educațional),
cât și din aplicații smartphone care urmăresc comportamentul online zilnic.
Sinergia
Stat-Corporații: Companiile colaborează direct cu statul pentru a configura
algoritmii care determină, în final, scorul de credit al fiecărui cetățean.”
3.4.
Tehnologia de monitorizare: „Ochiul digital”
„Nu vă temeți de roboții care preiau lumea; îmbrățișați Inteligența Artificială
pentru a vă elibera de sarcinile repetitive
și a vă concentra pe creativitate.”
(Adaptare după Stewart Butterfield și Clara
Shih)
Infrastructura
tehnologică a Chinei reprezintă coloana vertebrală a acestui sistem,
transformând supravegherea pasivă într-un instrument de guvernanță în timp
real.
Sistemele
„Skynet” și „Sharp Eyes”: Rețele vaste de peste 200 de milioane de camere HD care acoperă spațiile publice,
intersecțiile și chiar zonele rurale.
Recunoaștere
facială și biometrie: AI-ul identifică persoanele în câteva secunde, conectând
imaginea feței cu numărul de asigurare socială și profilul de credit. În
anumite orașe, trecerea pe roșu afișează automat fața și numele
contravenientului pe ecrane gigantice („panourile rușinii”).
Integrarea
Big Data: Sistemul centralizează date din surse multiple: conturi bancare,
istoricul de navigare pe internet, achiziții online (prin platforme ca
Alibaba/Tencent), înregistrări medicale și activitatea de pe rețelele de
socializare.
Algoritmi
de predicție: AI-ul nu doar sancționează, ci încearcă să prevadă „riscurile la adresa securității statului” prin
analizarea tiparelor de comportament și a cercurilor de prieteni (dacă ai
prieteni cu scor mic, scorul tău poate scădea).
3.5.
Creditul Social pentru Companii
„Inteligența Artificială va fi un co-pilot pentru oameni,
ajutându-ne să facem mai mult cu mai puțin.” (Satya Nadella)
Sistemul
este aplicat cu o rigurozitate egală și în mediul de afaceri, asigurând o
disciplină economică strictă:
Conformitatea fiscală și ecologică: Firmele sunt punctate pentru plata taxelor la timp și
respectarea normelor de poluare. Companiile cu scor mare primesc împrumuturi cu
dobândă mică și contracte preferențiale cu statul.
Sancțiuni comerciale: O
companie de pe „lista neagră” (pentru
produse de calitate slabă sau corupție) își pierde dreptul de a emite
obligațiuni sau de a participa la licitații publice, conducând adesea la
falimentul rapid al entităților „indisciplinate”.
Responsabilitatea managerială: Dacă o firmă încalcă legea grav, nu doar entitatea
juridică este sancționată, ci și administratorii acesteia pierd puncte
personale, fiindu-le interzis să mai ocupe funcții de conducere.
Sinteză: de la constrângere la
autocontrol
Prin
aceste trei piloni, China a creat un sistem în care costul încălcării regulii este
instantaneu și insuportabil.
Rezultatul
este o societate în care ordinea nu mai este menținută doar prin prezența
fizică a poliției, ci prin calculul pragmatic al fiecărui cetățean care știe că
„marele frate digital” îi evaluează
fiecare gest.
3.6.
Reacția populației: între acceptare, pragmatism și conformare
„Viitorul Inteligenței Artificiale nu este om contra mașină, ci
om cu mașină.
Împreună putem atinge culmi inimaginabile
de inovație.”
(Fei-Fei Li, Profesor Stanford)
Spre
deosebire de percepția occidentală, care vede sistemul ca pe o distopie (anomalie), realitatea din
interiorul Chinei este nuanțată:
Sentimentul de siguranță crescut: Mulți cetățeni medie susțin sistemul deoarece acesta a
curățat spațiul public de infractori, de vânzătorii ambulanți ilegali și de
escrocherii. Pentru mulți, ordinea este
mai valoroasă decât anonimatul.
Pragmatismul beneficiilor: Deoarece majoritatea populației are un comportament de „cetățeni corecți”, aceștia văd în
Creditul Social o oportunitate de a obține avantaje (credite bancare mai
ieftine, acces la spitale fără cozi) pe care înainte le obțineau doar cei cu
pile sau bani.
Autocenzura ca stil de viață: Există o presiune psihologică invizibilă. Oamenii au
început să își „selecteze” cercurile
sociale și să evite discuțiile contradictorii nu neapărat din convingere, ci
din teama de a nu fi depunctați de algoritmi.
Rezistența tăcută: Vocile
critice sunt rare și rapid izolate. Cei care au fost „viciați” de sistem (de exemplu, jurnaliști sau avocați de drepturi
civile) se trezesc într-o „închisoare
invizibilă”, fără dreptul de a călători sau de a lucra, devenind un exemplu
de „așa nu” pentru restul societății.
3.7.
Concluzie comparativă: un model pentru restul lumii?
„Scopul Inteligenței Artificiale nu este să înlocuiască inteligența umană,
ci să o amplifice.” (Satya Nadella, CEO Microsoft)
Analizând
dacă acest model de „ordine desăvârșită”
poate fi exportat în țările dezvoltate care se confruntă cu numeroase și grave
probleme de dezordinea socială (descrisă sumar la începutul acestui articol),
observăm următoarele:
Eficiență versus Libertate: Modelul chinez demonstrează că tehnologia poate elimina
aproape total criminalitatea stradală, corupția etc. Totuși, prețul este
eliminarea prezumției de nevinovăție și a dreptului la viață privată.
Diferențe culturale majore: În societățile occidentale, bazate pe individualism și
drepturi inalienabile, un astfel de
sistem ar întâmpina o rezistență legală și socială acerbă. În schimb, în
cultura confucianistă, armonia colectivă
este adesea plasată deasupra interesului individual.
Infiltrarea subtilă în Occident: Deși nu sub forma unui scor oficial de stat, elemente
ale creditului social apar deja în Occident prin „scorurile de credit bancar”, algoritmii de rating ai platformelor
de tip Uber/Airbnb sau politicile de „cancel
culture” pe rețelele sociale.
4. Extinderea sistemului de „credit social” în alte țări
„Dacă Inteligența Artificială
este utilizată în scopuri benefice, de toate țările,
aceasta va ajuta omenirea să rezolve cele
mai mari provocări globale.”
(N.
Grigorie Lăcrița)
Tot mai
mult se crede că viitorul omenirii va aparține realizarea ordinii sociale prin
introducerea sistemul de „credit social” după modelul din China.
1. În Canada,
sistemul s-a extins și a ajuns și în Canada.
În
Vancouver, renumitul restaurant Haidilao, faimos în toată lumea, are
implementat un astfel de program. Ryan Pan, managerul locației, spune că peste
60 de camere de supraveghere au fost instalate în restaurantul său, la ordinul
conducerii corporației Haidilao. La fiecare masă din interior sunt câte 2
camere amplasare, iar restaurantul are 30 de mese.
Surprinzător
este că autoritățile canadiene nu au respins sistemul de supraveghere. Mulți
cred că, de fapt, Canada urmărește să vadă cum funcționează sistemul, pentru ca
mai apoi să-l implementeze la nivel național.
Exemplul cu restaurantul
Haidilao din Vancouver marchează momentul în care infrastructura de
supraveghere specifică Chinei începe să fie testată în inima democrațiilor
liberale sub paravanul „standardelor de calitate” sau al „securității”.
Iată și
alte regiuni sau inițiative unde elemente ale sistemului de „credit social”
încep să prindă contur, uneori sub denumiri mai prietenoase:
2. Italia:
Programul „Smart Citizen Wallet” (Bologna și Roma). În 2022, Bologna a lansat
un proiect-pilot numit „Portofelul Cetățeanului Inteligent”. Mecanismul: Cetățenii care reciclează,
folosesc transportul public sau nu primesc amenzi rutiere acumulează „puncte”. Recompensa: Aceste puncte pot fi
transformate în reduceri la facturi sau acces la evenimente culturale. Deși
autoritățile italiene insistă că este un sistem voluntar, criticii
avertizează că granița dintre voluntariat și obligativitate socială este foarte
fină.
3. Marea Britanie: Monitorizarea sănătății prin aplicații. Guvernul
britanic a testat programe prin care cetățenii sunt recompensați pentru
„comportament sănătos”. Exemplu:
Aplicația Better Health monitorizează pașii făcuți și dieta
utilizatorilor. Cei care ating obiectivele primesc vouchere de cumpărături sau
reduceri la săli de sport. Analogie:
Este, practic, o formă de „credit social„
aplicată sănătății publice, unde statul începe să monitorizeze și să
răsplătească alegerile private ale individului.
4. Statele Unite: „Scorul de Credit” evoluat și amprenta digitală. În
SUA, deși nu există un sistem de stat centralizat, sectorul privat a creat un
echivalent funcțional: ESG
(Environmental, Social, and Governance): Companiile sunt evaluate și
primesc scoruri” (puncte) în funcție
de politicile lor sociale și ecologice. Investițiile și creditele bancare
depind acum direct de acest scor. Analiza
rețelelor sociale pentru vize și asigurări: Anumite companii de
asigurări sau autorități de frontieră analizează postările de pe rețelele
sociale pentru a evalua „riscul”
reprezentat de o persoană, o formă indirectă de depunctare pentru opinii sau
stil de viață.
5. Australia: Legea
Identității Digitale
Australia
a avansat semnificativ în crearea unui ecosistem digital care să lege
identitatea cetățeanului de accesul la servicii esențiale. Controlul: Se discută implementarea
unor sisteme în care accesul la anumite zone ale internetului sau la servicii
guvernamentale să fie condiționat de un „rating
de încredere” digital, similar cu cel din China, sub pretextul combaterii
dezinformării și a criminalității cibernetice.
6. Franța:
Supravegherea cu Algoritmi (JO 2024)
Cu
ocazia Jocurilor Olimpice de la Paris, Franța a legalizat utilizarea camerelor
de supraveghere dotate cu Inteligență Artificială pentru a detecta „comportamente anormale” în mulțime. Deși
este prezentată ca o măsură temporară de securitate, precedentul creat permite
monitorizarea constantă a deplasărilor cetățenilor în spațiul public.
7. Observația sociologică a acestui fenomen
Ceea ce
în China se numește oficial „Credit
Social”, în restul lumii se instalează fragmentat sub diverse forme:
1. Gamificarea
supravegherii: recompense pentru comportament „verde”
sau sănătos.
2. Externalizarea
controlului către corporații: bănci, platforme
social-media, asigurători.
3. Digitalizarea
identității: fără de care nu mai poți funcționa în
societate.
Concluzia secțiunii:
Experimentul de la restaurantul Haidilao din Vancouver nu este o anomalie, ci o
„sondă” aruncată într-un mediu vestic
pentru a testa gradul de acceptare a supravegherii totale. Dacă cetățenii acceptă
să fie filmați la fiecare înghițitură pentru „siguranță”, pasul următor către un scor național devine mult mai
ușor de făcut.
Analiza sugerează că
sistemul chinezesc de „credit social” se extinde global, manifestându-se
fragmentat în diverse țări sub denumiri precum „gamificarea supravegherii” sau
"digitalizarea identității”. Aceste implementări variază de la
monitorizarea comportamentului în restaurante și spații publice până la
integrarea punctajelor de conformitate în servicii publice și sectorul privat.
Aceste exemple
demonstrează cum «tehnocrații digitali» încep să-și răspândească rețeaua de
control în fiecare națiune de pe glob interesată de un control total al
maselor, spre beneficiul eficienței și al siguranței publice. Astfel, modelul
chinez încetează să mai fie o particularitate exotică, devenind o opțiune
tehnologică universală pentru gestionarea ordinii în secolul XXI.
5. Momente de reflecție pentru
omenire
„Succesul în crearea Inteligenței
Artificiale
ar fi cel mai important eveniment din istoria
omenirii.” (Stephen Hawking)
În contextul actual,
omenirea se află în fața unei alegeri între două modele fundamentale de
organizare socială:
Modelul Chinez
(Disciplina AI): O societate unde tehnologia a eliminat haosul. Nu mai există
zone în care legea nu se aplică, criminalitatea stradală fiind eliminată prin
monitorizare, iar predictibilitatea comportamentală este maximă. Prețul? O
transparență totală a vieții private și o conformare dictată de codul sursă.
Modelul Occidental Actual
(Criza de autoritate): O societate care prețuiește, teoretic, libertatea
individuală și intimitatea, dar care se confruntă cu o degradare vizibilă a
siguranței publice, cu polarizare și cu o incapacitate a instituțiilor statului
de a mai menține ordinea morală.
Sintetizând: Acceptarea
„Sistemului de Credit Social” nu este doar o schimbare de „regulament”, ci o
schimbare a modului în care existăm ca oameni. Înseamnă a decide dacă omul
modern este dispus să schimbe „dreptul de a greși” pe „garanția de a fi
protejat”.
Este, în fapt, un nou
contract social: Statul îți garantează liniștea, dacă tu îi predai controlul
asupra propriei identități digitale.
Dilema Secolului XXI:
Ordine prin Inteligența Artificială sau Libertate în Insecuritate?
Bibliografie
Botsman, R. (2017). Who Can You Trust? How Technology Brought Us Together
and Why It Might Drive Us Apart. PublicAffairs. (Analiză fundamentală despre
sistemele de rating social).
China Briefing (2024-2026). Sistemul de credit social din China: Ghid
pentru companiile străine. Disponibil pe portalul oficial al China Briefing.
Chorzempa, M. (2022). Revoluția fără numerar: Reinventarea banilor în China
și sfârșitul vieții private (The Cashless Revolution). PublicAffairs.
Council on Foreign Relations (CFR). China's Social Credit System. Analiză
tehnică și politică.
Financial Intelligence (2019). Chinezii sunt supravegheați în timp real și
primesc premii sau pedepse în funcție de comportament. Disponibil pe
FinancialIntelligence.ro.
Kostka, G. (2019). China’s social credit system and public opinion:
Explaining high levels of approval. New Media & Society. (Studiu despre
gradul de acceptare în rândul populației chineze).
Național (2021). Supravegherea populației extinsă la nivel global: după
China și Canada preia sistemul de social scoring. Disponibil pe National.ro.
The Guardian (2021). Inside China's 'Skynet' surveillance network. Articol
de investigație.
Wall-Street.ro (2018). Cum funcționează sistemul de rating social din
China: cetățenii necivilizați pot rămâne fără animalele de companie. Disponibil
pe Wall-Street.ro.
Zuboff, S. (2019). The Age of Surveillance Capitalism. PublicAffairs.
(Despre utilizarea datelor pentru controlul comportamental).




