ASCOR-ul din Cluj a devenit o aripă tembelă a globalismului intelectual “dilematic”, care vede lumea în “albul” occidental și “negrul” ortodoxiei tradiționale.
Revistă electronică de atitudine, cultură, mediu social, educație și sport
Vulnerabilitatea strategică a președintelui Nicușor Dan: suporterul fidel Matei Păun și legăturile sale cu imperiul lui Vitalie Buzdugan, un om de afaceri român aflat la o strîngere de mînă de familia dictatorului belarus Lukașenko și de cercurile cele mai controversate din Rusia, se arată într-o amplă anchetă realizată de Buro Media și de OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project).
Cînd Nicușor Dan a sărbătorit victoria în alegerile prezidențiale din 2025, alături de el, la recepția inaugurală, se afla un om discret, dar extrem de influent: Matei Păun. Investitorul român, fondatorul Balkan Advisory Company (BAC), nu era doar un invitat de onoare.
El este unul dintre cei mai vechi și mai generoși susținători ai lui Nicușor Dan și ai formațiunii sale politice, încă din 2012. Păun a finanțat campanii, a plasat publicitate electorală la prețuri sub cele de piață și a fost văzut alături de președinte în numeroase apariții publice.
Dar dincolo de generozitatea afișată, Matei Păun are o legătură strînsă – de afaceri și de încredere – cu un alt român care a construit un imperiu economic impresionant în Belarus: Vitalie Buzdugan. Un om de afaceri care locuiește în cartierele de lux ale elitei lui Aleksandr Lukașenko, care face afaceri cu inși sancționați de UE și SUA, cu prieteni personali ai fiului președintelui belarus și cu oligarhi ruși legați direct de Kremlin, de producția de drone de atac și de contracte medicale sensibile în contextul războiului din Ucraina.
Aceste conexiuni, dezvăluite de o amplă investigație realizată de Buro Media, grup de ziariști din Belarus care lucrează din Lituania, cu sprijinul grupului de hackeri CyberPartisans, al OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project) și al Public Record, reprezintă o vulnerabilitate majoră pentru președintele Nicușor Dan.
Un lider care s-a poziționat ca un pro-european ferm, anti-corupție și pro-occidental riscă acum să fie asociat, prin cel mai important susținător al său, cu un regim autoritar sancționat, cu propaganda „lumii rusești” și cu afaceri care ating interese strategice ale Moscovei.
Matei Păun nu este un simplu donator. Din 2012, el a sponsorizat constant partidul lui Nicușor Dan. În campania prezidențială din 2025, Păun a asigurat publicitatea exterioară a candidatului la prețuri preferențiale, un gest notat de presa românească. Prezența sa la recepția inaugurală și fotografiile comune cu președintele confirmă o relație strînsă.
Păun a condus BAC România din 2004, o firmă de consultanță în investiții cu rădăcini în Irlanda (înființată în 1998). Cînd a decis să intre pe piața belarusă, între 2008 și 2010, a ales un partener local cu experiență: Vitalie Buzdugan. Împreună cu Aliaksandr Mironau (fost ofițer al serviciului de securitate al lui Lukașenko), cei doi au fondat River Invest în 2008 – filiala belarusă a BAC.
În interviuri acordate presei românești, economiști precum Andrei Caramitru au relatat că Păun promitea „acces la finanțări și proiecte majore” în Belarus datorită unei „relații aproape exclusive” cu Aleksandr Lukașenko. River Invest a negociat direct cu statul belarus: un acord pentru tehnologii de prelucrare a deșeurilor menajere (2009), un proiect de 23 de milioane de euro pentru monitorizarea industriei jocurilor de noroc (2010) și discuții pentru o fabrică de reciclare a anvelopelor (2011).
După 2020, cînd UE a impus sancțiuni severe regimului Lukașenko pentru fraudă electorală și represiune, BAC a șters orice urmă a filialei din Belarus de pe site-ul oficial. Versiunile arhivate din 2019 arată însă clar secțiunea dedicată Minsk-ului. Matei Păun a negat public orice legătură cu Belarus, susținînd că a permis doar folosirea numelui său pentru „marketing” și că nu a semnat contracte cu statul belarus și nu a primit „niciun ban”.
Dar partenerul său Vitalie Buzdugan a mers pe un drum complet diferit: și-a consolidat imperiul în Belarus, și-a exprimat deschis simpatia pentru Lukașenko și a promovat narațiuni pro-ruse.
Născut în 1973 în România, Vitalie Buzdugan a intrat în afaceri încă din anii 2000. Primele legături cu Belarus apar prin MAZ Truck & Bus (deschisă în București în 2005), o firmă care importa echipamente de la uzina belarusă MAZ, și prin colaborări cu Dunărea, o companie care livra autobuze ieftine (fără aer condiționat) în Constanța, stîrnind scandaluri în presa românească.
Succesul real a venit însă odată cu mutarea în Belarus. Buzdugan locuiește astăzi în strada Tsikhaya din Minsk – un cartier de elită nou, lîngă Drazdy și Vesninka, zonele rezidențiale ale lui Lukașenko și ale nomenclaturii. CyberPartisans au identificat trei apartamente ale sale pe Tsikhaya (două de 121 mp și unul de 80 mp), evaluate la circa 800.000 de dolari, plus un altul pe Prytytskaha (53 mp, circa 90.000 de dolari). Este o prezență discretă, dar clară, în „satul de elită” al regimului.
Buzdugan controlează cel puțin 15 companii în Belarus, active în medicină, construcții, tehnologie, turism, agricultură și cultură. Multe sunt legate direct de Alexander Zaitsev – un om de afaceri sancționat de UE (2021) și SUA (2022) pentru rolul de sponsor al lui Lukașenko – și de Igor Rachkovsky, fost șef al Comitetului pentru Frontieră de Stat și prieten personal de lungă durată al lui Viktor Lukașenko, fiul cel mare al președintelui.
Legătura cu Păun și Buzdugan nu se oprește la afaceri. În 2009 a fost înființat Fondul Internațional pentru Cooperare și Parteneriat Marea Neagră-Marea Caspică (BSCSIF), o organizație de tip GONGO (ONG creată de guvern). Viktor Khmarin, vicepreședinte al fondului și prieten din studenție cu Vladimir Putin (martor la nunta sa și căsătorit cu o rudă a acestuia), l-a adus pe Buzdugan în 2012 ca reprezentant al Belarusului. Alături de el a venit Alexander Zaitsev.
BSCSIF (redenumit ulterior IFSPD – Fondul Internațional pentru Pace și Dezvoltare Durabilă) a organizat întîlniri la cel mai înalt nivel în Minsk în 2014, inclusiv cu Aleksandr Lukașenko. Președintele belarus și-a exprimat public „satisfacția” față de activitatea reprezentanților belaruși – Buzdugan și Zaitsev. IFSPD are statut consultativ special la ONU, ceea ce îi permite acces la agenții internaționale, deși unul dintre obiectivele declarate este monitorizarea „democratizării și drepturilor omului” – ironic, dată fiind legătura cu un regim autoritar.
În 2017 a apărut și Comitetul 2017, altă GONGO creată în cadrul IFSPD, cu Khmarin, Buzdugan, Zaitsev și Ilham Rahimov (multimilionar azer, coleg de clasă cu Putin). Publicația ucraineană Argument a descris-o ca pe o organizație care promovează agenda Kremlinului sub pretextul „păcii și valorilor tradiționale”, concentrîndu-se pe problema Donbasului. Buzdugan și Zaitsev au colaborat nu doar în propagandă, ci și în afaceri concrete.
În 2020 a intrat în rețea și Igor Rachkovsky. Fost șef al trupelor de frontieră (2007-2012), demis după scandalul „ursuleților de pluș” suedezi, dar protejat de Viktor Lukașenko, Rachkovsky a devenit partener în R-7Group (probabil „R” de la Rachkovsky, „7” de la cei 7 membri ai familiei). Compania a absorbit active și a beneficiat de facilități fiscale în Parcul Industrial Great Stone (zonă economică specială belarus-chineză cu impozite zero). Ginerele lui Rachkovsky, Dzianis Silchanka, a ocupat poziții cheie în administrația parcului.
Rachkovsky și Buzdugan comunicau frecvent (interceptări ByPol din 2020 arată că se întîlneau constant și au discutat proiecte nucleare în Ungaria, inclusiv trimiterea de muncitori belaruși la Paks II – cel mai mare proiect Rosatom din Europa).
De ce aceste legături sunt o vulnerabilitate pentru Nicușor Dan?
Vitalie Buzdugan deține patru companii active în România (ultima înregistrată în 2023) și un pașaport românesc. El este „la o strîngere de mînă distanță de președinte”, după cum notează investigația. Negînd orice legătură cu Zaitsev sau afaceri comune, Buzdugan a refuzat să răspundă la alte întrebări.
Ca o concluzie, pentru un președinte ales cu un program pro-european, pro-NATO și pro-Ucraina, aceste conexiuni sunt extrem de problematice:
Ministerul Afacerilor Externe al României a primit concluziile anchetei, dar răspunsul întîrzie. Între timp, președintele Nicușor Dan se află într-o poziție delicată: orice investigație ulterioară asupra lui Păun și Buzdugan poate arunca o umbră asupra integrității sale și a orientării pro-occidentale a României.
Pentru România, chestiunea esențială este că are un președinte al cărui sponsor major este legat de un imperiu de afaceri care atinge direct interesele unui regim sancționat și ale unui stat agresor.
Legăturile lui Matei Păun cu Vitalie Buzdugan nu sunt doar o afacere privată. Ele reprezintă o vulnerabilitate strategică pentru președintele Nicușor Dan și pentru credibilitatea României pe scena internațională.
Bogdan Tiberiu Iacob
1942:
Vineri, 27 Martie ora 12,00 la Asociatia Caspev, vă invităm la un Spectacol cu dublă lansare de carte a familiei Coroiu, poeziile vor fi recitate de minunata poetă, colegă Claudia Mariana Tomescu și un concert extraordinar cu Grupul de folk al Școlii Populare de Artă Liviu Borlan Baia Mare, profesor Sorin Irimus. Coordonator evenimente culturale artistice în cadrul școlii d-na profesor Codruta Lupse. Elevii sunt cursanți la Școala de Artă la clasa chitară a d-nului profesor Sorin Irimuș. Repetițiile se fac în timpul liber, astfel coordonații reușesc să îi pregătească, să îi motiveze și să îi promoveze. Repertoriul în acest spectacol va fi muzică folk românească. Elevii participanți: -Bianca Pop -Pop Sara -Botar Ryana -Botar Ayda -Jentea Matei -Cirțiu Matei -Cânța Amalia -Gherman Eliza -Mara Zah -Elizabeth Ungur.
Poeta Janeta Coroiu a debutat în 2006 în ziarul local "Glasul Maramureșului", cu poezia "Despărțire temporară". În 2011 a publicat volumul de poezii intitulat "Despărțire temporară". În 2021 publică "Arca amintirilor". În 2022 publică "Suflete pereche". Toate cele trei volume publicate tratează căutarea sensului vieții, a fericirii, a iubirii condiționate și al sfârșitului pe acest pământ. În 2025 publică "Mărturisesc fericirea mea". Este membră a Cenaclului Scriitorilor din Maramureș, președintă d-na scriitoare Florica Bud și membră în Liga Scriitorilor Români, Filiala Maramureș, condusă de d-na Carmena Baintan.
Coroiu Liviu are debutul literar în ziarul "Glasul Maramureșului", cu eseul critic "Unde se sfârșește trăitul și unde începe făcutul în proză". Au urmat alte eseuri, cugetări și poezii publicate în reviste și ziare locale. A debutat cu volumul de poezie "Soarele gol", în 2023, urmat de volumul de poezie " Ape pângărite", în 2024 distins cu premiul revistei " Convorbiri literare" la Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației, din octombrie 2024. A scris și un scenariu de film, după nuvelele lui Gib Mihăescu. A tradus din poezia suprarealistă a lui Michel Leiris, Simone de Beauvoir, Jean-Paul Sartre, Georges Bataille. Vă așteptăm cu mult drag!
de Gelu Dragoș, UZPR
De
altfel în prefața volumului, numită
simplu și sugestiv în același timp „Auto(reflecție)” autorul Radu Botiș ne atrage
atenția că: „...volumul poate fi citit ca o cartografie lirică a unei căutări
interioare. Poezia nu oferă răspunsuri definitive, ci crează un spațiu în care
întrebarea capătă prioritate. Fiecare text este o încercare de a surprinde un
moment de tensiune între ceea ce este și ceea ce ar putea fi, între certitudine
și ezitare, între lumină și umbră. Cartea nu urmărește închiderea sensului, ci
menținerea lui deschisă”.
Prima parte
a volumului, intitulată Taina poruncilor, cuprinde poezii precum Votul
orbului, Moartea și infinitul, Legea ipocriziei, Zâmbetul
sfinților de carton, Ecoul tăcerii sau Votul tău contează.
Aceste texte propun o reflecție asupra lumii contemporane, surprinzând
contrastele dintre aparență și autenticitate, dintre moralitate și ipocrizie.
Poetul evidențiază fragilitatea valorilor într-o societate dominată uneori de
superficialitate și cinism, dar și responsabilitatea fiecărui individ față de
propriile alegeri. Titlurile sugerează o poezie de atitudine, cu accente
critice și meditativ-filozofice, în care poruncile devin repere morale
esențiale pentru orientarea omului în viață. Exemplific: „Aș vrea să fiu
arhitectul destinului meu,/ să desenez contururi clare,/ să măsor fiecare pas/
cu un compas al curajului./ Dar iată, uneori,/ calea se bifurcă/ și alegerea
devine o greutate” („Aș vrea să fiu”) sau „Moartea vine ca o adiere/ fără
șoapte, fără durere,/ și ne îmbrățișează tăcut/ ca un somn adânc/ în care ne
pierdem ființa. Dar dincolo de ea/ un alt drum se deschide/ o cărare ce nu are
sfârșit,/ unde lumina și întunericul/ se contopesc într-o singură
suflare”(„Moartea și infinitul”).
Pe Radu Botiș, de pe celălalt mal al
Someșului mereu curgător, când mai molcom, când mai furios, îl cunosc de ceva
vreme. Am devenit prieteni, dar nu ne-o trâmbițăm, cum fac alții. În tumultul
societății contemporane, adesea caracterizată prin relativism moral și
superficialitate, profilul lui Radu Botiș este al unui OM corect, ghidat de
principii solide, bun și dedicat creștin,mare
patriot. Un astfel de om nu este definit de strigăte efervescente sau gesturi
ostentative, ci de o verticalitate interioară, de o continuitate între cuvânt
și faptă, și de o iubire discretă, dar profundă, față de Dumnezeu și neamul
românesc.Credința îi oferă repere stabile într-o lume în schimbare, acționând
ca un "dreptar al vieții" care îndeamnă la smerenie, milostenie și
iertare. Credința îi dă forța de a fi drept, chiar și în perioadele de
încercare: „Altarul dintre ruine,/ Martor tăcut al vremurilor,/ Își poartă
crucea/ Fără a cere iertare,/ Fără a cere milă./ El doar există,/ Îngropat în
praful zilelor/ Și nopților ce trec,/ Un simbol al rezistenței,/ Al credinței
ce nu se stinge,/ Chiar și atunci când totul/ se năruie în jur” („Altarul dintre
ruine”).
Așa cum arată tradiția creștină, iubirea de
țară este o extensie a iubirii de părinți și strămoși – pater (tată) devenind
patrie. Un patriot adevărat își iubește neamul, tradițiile și pământul, fiind
conștient de legătura sa profundă cu trecutul și de responsabilitatea față de
viitorul urmașilor. Un adevărat patriot creștin nu ignoră neajunsurile țării,
ci le asumă cu smerenie, luptând pentru îndreptarea lor, nu prin a-și urî
semenii, ci prin a aduce bucurii și a construi ceva durabil pentru comunitate.
În acest sens aș aminti poeziile: „Votul orbului”, „Votul degeaba”, „Votul
umbrei”, „Tunuri și versuri”, „Legea ipocriziei”, ,,Minciuni politice”,
„Dimineața electorală”, „Politica eco”, „Națiunea” , ,,Cântul nației” și multe
altele din prima parte al volumului „Taina poruncilor”. Și apropo de ultimele
alegeri (anulate), ca o concluzie tristă, autorul ne propune versurile: „Și, în
final, votul rămâne neauzit, așezat pe umerii/ nevăzuți ai timpului, ca o picătură
într-un ocean fără fund,/ într-o bătălie ce nu se câștigă niciodată”(„Votul
degeaba”).
Partea a
doua, Casa Sufletului. Zece poeme despre întoarcere, marchează o
schimbare de perspectivă, orientând discursul liric spre interioritate. Tema
întoarcerii capătă aici sensuri multiple: întoarcerea la sine, la Dumnezeu, la
credința strămoșească, la valorile autentice și la liniștea sufletului. Poetul Radu
Botiș sugerează că adevărata regăsire nu poate avea loc decât prin introspecție
și prin reconectarea la rădăcinile spirituale ale existenței. Această secțiune
are un caracter mult mai cald, mai confesiv și mai meditativ, invitând
cititorul la reflecție personală. Umbra este simbolul dominant și sugerează
partea ascunsă a sinelui, singurătatea interioară și destinul omului pe
pământ.Cele zece poezii amintesc de casa copilăriei, despre părinții care nu
mai sunt, despre vremurile demult apuse: „ Curtea e pustie,/ dar nu e lipsită
de viață./ în fiecare fir de iarbă/ se odihnește un pas de altădată.// Poarta,
ușor întredeschisă,/ nu așteaptă pe nimeni,/ dar e mereu gata să primească/ pe
cel care știe să vină fără grabă” („Curtea goală”).
Tonul
meditativ, grav, interiorizat și filosofic al poetului se vede pregnant în
poezia „Rămânerea”: „Casa nu pleacă nicăieri./Nici sufletul, de fapt.// Totul
se mută înăuntru,/ într-un loc unde pașii nu mai sună pe podea,/ ci pe tăcerea
inimii// Și rămânem - / noi, umbrele, amintirile,/ lumina care nu moare
niciodată,/ și liniștea care știe să asculte.// Acasă nu e un loc,/ ci o
stare./ o odihnă fără somn,/ un început fără sfârșit”.
Ultima parte
a volumului, Cântul apei, completează simbolic traseul spiritual început
anterior. Apa apare ca element purificator și regenerativ, simbol al
continuității vieții și al transformării interioare. Prin această imagine,
autorul sugerează ideea curgerii timpului, dar și a speranței renașterii
spirituale. Poezia devine astfel un spațiu al armoniei și al echilibrului
interior, în care omul își poate regăsi sensul profund al existenței. Exemplific
cu poemul „Râul care duce dorul” cu referire la vechiul și mereu tânărul râu
Someș (Samus): „Se mișcă încet,/ cu răbdarea celor care au văzut prea multe./
Nu-i pasă că malul fuge,/ că pietrele îl sapă./ El merge,/ căci nu știe altceva
decât să meargă./ poartă povești în fiecare cotitură,/ dar nu le spune
nimănui./ Le lasă în mâlul tăcut/ al inimii tale”.
În postfața
cărții semnată de distinsa colegă în ale scrisului, profesoara Ana-Cristina
Popescu, aceasta consemnează: „Taina
poruncilor nu este o carte care se consumă într-o lectură. Este un text
care se cere recitit, lăsat să lucreze în timp, ca un text sapiențial. E,
poate, o carte ce ar trebui ținută aproape, asemenea unei icoane scrise în
cuvinte. Această apariție editorială va fi, fără îndoială, o referință
valoroasă pentru cei care caută profunzimea discretă a poeziei spirituale
românești”.
În
concluzie, volumul Taina poruncilor care te duce cu gândul la o
dimensiune spirituală, se remarcă prin unitatea tematică și prin profunzimea
mesajului moral și spiritual. Structurată în trei părți reflectă un traseu
simbolic al omului contemporan: confruntarea cu realitatea, întoarcerea spre
sine și regăsirea echilibrului interior. Arhitectura volumului este remarcabilă
prin așezarea poeziilor pe tematici, grupate cu grijă de către autor. Prin
sensibilitate și reflecție, prin versurile în care accentul cade pe idei și
simboluri, nu pe narativitate,Radu Botiș oferă cititorului nu doar o experiență
estetică, ci și o invitație la meditație asupra valorilor autentice ale vieții!
În fiecare an, la 25 martie, liniștea lumii este
străbătută de o veste care nu a mai fost rostită niciodată înainte și nici
după: începutul mântuirii. Este Buna Vestire, ziua în care Dumnezeu a vorbit
omului nu prin tunet, nu prin lege, ci printr-o șoaptă de lumină.
În cetatea smerită a Nazaret, departe de fastul
Ierusalimului și de zgomotul lumii, o tânără fecioară își trăia viața în
curăție și rugăciune. Numele ei: Fecioara Maria. Și atunci, într-o clipă care a
schimbat veșnicia, i s-a arătat Arhanghelul Gavriil, purtătorul unei vești ce
nu putea fi cuprinsă de mintea omenească: „Bucură-te, ceea ce ești plină de
har, Domnul este cu tine!”
Nu a fost doar o salutare. A fost începutul unei noi
creații. Maria nu întreabă din necredință, ci din smerenie. Nu se împotrivește,
nu cere semne, nu caută scăpare. Răspunsul ei devine temelia întregii istorii
creștine: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău.”
În acea clipă, nevăzut și tainic, Cuvântul lui
Dumnezeu Se sălășluiește în pântecele ei. Este momentul în care infinitul intră
în timp, iar veșnicia începe să bată în inima unei femei.
Buna Vestire nu este numai o amintire, ci o chemare.
Este sărbătoarea ascultării desăvârșite, în fața voii divine, smereniei care
biruiește imposibilul, începutului mântuirii, înainte de Cruce și Înviere. Dacă
la Crăciun Îl vedem pe Hristos născut, aici Îl vedem primit. Dacă acolo este
ieslea, aici este inima.
În popor, această zi mai este numită și
Blagoveștenia, „ziua cucului”, când natura însăși pare să dea vestea mai departe.
Se spune că cine aude cucul cântând va avea un an roditor, oamenii evită munca
grea, pentru a păstra liniștea harului, este dezlegare la pește, chiar în
timpul postului, ca semn al bucuriei.
Dar dincolo de tradiții, rămâne taina. Dumnezeu nu
forțează, ci așteaptă răspunsul omului. O zi care ne privește pe fiecare pentru
că Buna Vestire este și despre noi nu numai despre Maria.
Fiecare om are, într-un fel tainic, propria lui
„bună vestire”: un moment în care Dumnezeu bate la ușa inimii. Nu cu putere, ci
cu blândețe. Întrebarea rămâne aceeași peste veacuri: vom răspunde și noi „Fie
mie după cuvântul Tău”?
Astăzi, 25 martie, lumea nu mai este doar lume. Este
începutul unei taine. În tăcerea unei case din Nazaret, Fecioara Maria stă
înaintea lui Dumnezeu cu o inimă mai largă decât cerul. Și atunci, lumina intră
fără să rănească liniștea. Arhanghelul Gavriil nu aduce poruncă, ci veste, nu
judecată, doar început.
„Bucură-te…” și odată cu acest cuvânt, toată istoria
își schimbă cursul. Nu tunete, nu slavă văzută, doar o întrebare șoptită în
adâncul unei fecioare: va primi omul pe Dumnezeu?
Iar răspunsul vine simplu, dar mai puternic decât
orice împărăție: „Fie mie după cuvântul Tău.” În acea clipă, nevăzut și tainic,
veșnicia începe să bată în timp. Dumnezeu Se face drum spre om, iar omul devine
poartă spre Dumnezeu.
Aceasta este Buna Vestire, ziua în care cerul nu mai
este departe. Pentru că undeva, în liniștea inimii tale, aceeași veste încă se
rostește și așteaptă răspuns.
***
Sărbătoarea Bunei Vestiri are origini vechi și este
menționată în scrierile primelor secole creștine. Evenimentul este relatat în
Evanghelia după Luca (1:26-38), unde Arhanghelul Gavriil i se arată Fecioarei
Maria în Nazaret și îi vestește că a fost aleasă să-L nască pe Mesia.
Tradiția stabilirii acestei sărbători datează din
perioada sinoadelor ecumenice timpurii. Se crede că a fost instituită oficial
în secolul al IV-lea, în același timp cu alte praznice împărătești. Data de 25
martie nu a fost aleasă întâmplător, ci este cu exact nouă luni înainte de
Nașterea Domnului (Crăciunul, 25 decembrie), indicând momentul zămislirii lui
Iisus prin Duhul Sfânt.
În Biserica Ortodoxă, Buna Vestire este un praznic
împărătesc și este sărbătorită chiar și în timpul Postului Mare, când se face
dezlegare la pește. În tradiția catolică, sărbătoarea este cunoscută și sub
numele de Solemnitatea Bunei Vestiri.
Buna Vestire este un moment esențial în istoria
mântuirii, fiind începutul împlinirii profețiilor mesianice. Mesajul acestei
sărbători este profund: împlinirea promisiunii divine – Dumnezeu trimite un
Salvator, iar Buna Vestire este anunțul acestei mântuiri.
Rolul Fecioarei Maria în planul divin, acceptarea de
către Maria a voii lui Dumnezeu („Fie mie după cuvântul tău!” – Luca 1:38) este
un act suprem de credință și smerenie. Prin venirea lui Hristos în lume,
divinul se unește cu umanul.
În iconografia bizantină, Buna Vestire este adesea
reprezentată cu Arhanghelul Gavriil purtând o vestimentație albă, într-un gest
de salut, iar Fecioara Maria fie ținând un fus de tors (simbol al feminității),
fie cu o carte deschisă (simbol al rugăciunii și meditației asupra Scripturii).
Sărbătoarea este însoțită de diverse tradiții și
obiceiuri, unele cu rădăcini precreștine, dar care au fost integrate în
spiritualitatea populară.
Dezlegare la pește – Deși sărbătoarea cade în Postul
Paștelui, Biserica oferă o zi de alinare, permițând consumul de pește, simbol
al lui Hristos (ΙΧΘΥΣ în greacă).
Ziua păsărilor – În folclorul românesc, Buna Vestire
este numită și Blagoveștenia și este considerată ziua în care păsările își
construiesc cuiburile și încep să cânte. Se spune că, dacă cineva găsește un
cuib părăsit, este semn de ghinion.
Focuri aprinse și alungarea spiritelor rele – În
unele zone rurale, oamenii aprindeau focuri în curți pentru a purifica spațiul
de influențele rele.
Superstiții meteorologice Se crede că, dacă de Buna Vestire este vreme
frumoasă, anul va fi roditor, iar dacă este frig sau plouă, primăvara va
întârzia.
Buna Vestire este o sărbătoare de mare însemnătate,
atât pentru teologia creștină, cât și pentru viața spirituală a credincioșilor.
Este un moment de reflecție asupra credinței, smereniei și acceptării voii
divine, fiind o zi în care se accentuează ideea de speranță și încredere în
Dumnezeu.
De-a lungul secolelor, această sărbătoare a inspirat
numeroase opere de artă, inclusiv picturi, fresce și mozaicuri realizate de
marii maeștri ai artei sacre. De asemenea, numeroase biserici și mănăstiri din
întreaga lume poartă hramul Bunei Vestiri, subliniind importanța acestui
eveniment în viața creștină.
Buna Vestire este, așadar, un praznic care marchează
începutul împlinirii planului de mântuire, o sărbătoare a bucuriei și a
binecuvântării divine, dar și un moment de introspecție și apropiere de
Dumnezeu.
Autor:
Gr. Ciascai
Foto:
Jacopo Tintoretto, Buna Vestire, Veneția