Odiseea statuii din Chișinău

                               de Gheorghe Pârja

Când am ajuns prima dată la Chișinău am fost dus de poetul Grigore Vieru, și alți confrați basarabeni, la statuia lui Ștefan cel Mare, din Piața Centrală a orașului. Și mi s-a spus povestea ei. Apoi am trecut pe Aleea Clasicilor, rostind o rugăciune la bustul lui Mihai Eminescu. Aceste repere de istorie și cultură românească m-au făcut să mă simt acasă. Împlineam spusa poetului Nichita Stănescu când a coborât din tren și a sărutat pământul Basarabiei: „Am venit de acasă, acasă!” Dar pentru mine statuia lui Ștefan cel Mare rămâne simbolul de întâlnire a vectorilor de răscruce istorică, a multor evenimente care au marcat istoria recentă a devenitei Republica Moldova, prin Declarația de Independență din 28 iunie 1991.

Aici am fost invitat de multe ori la manifestări solemne, la recitaluri de poezie. Nu am fost la momentul crucial al declarării Independenței, dar știu că din Maramureș, la faptul întemeietor de nouă țară, a fost dr. Teodor Ardelean. Atunci, la prima mea descălecare la Chișinău, poetul Grigore Vieru mi-a dăruit o cărticică despre istoria celebrei statui, cu o prefață scrisă de el. Deci am o sursă credibilă de povestit aventura impresionantei creații. Autorul statuii este sculptorul Alexandru Plămădeală, născut la Chișinău, în anul 1888. Când se împlineau cinci ani de la Unirea Basarabiei cu România, a primit din partea statului român comanda de a realiza un monument dedicat domnitorului Ștefan cel Mare. În acel timp, Basarabia era parte a României Mari, iar guvernul de la București dorea un simbol pentru a adeveri caracterul românesc al Chișinăului.

Sculptorul s-a documentat la mănăstirile din dreapta Prutului, iar statuia a fost terminată peste cinci ani. Așa că monumentul închinat lui Ștefan cel Mare a fost terminat și inaugurat în primăvara anului 1928, la aniversarea unui deceniu de la Unirea Basarabiei cu România. Statuia a rămas în locul inaugurării doar 12 ani. Că a venit tristul an pentru români, 1940, cu Diktatul de la Viena, când ne-a fost răpită Transilvania. În iunie, 1940, Basarabia a fost ocupată de trupele sovietice, iar monumentul a fost demontat și transportat în România. Vreme de mai bine de un an, statuia a stat într-un depozit din Vaslui. Dar în vara anului 1941, Basarabia a intrat din nou în componența României, iar în anul 1942 statuia lui Ștefan cel Mare a fost din nou adusă la Chișinău. Brațul ridicat al Voievodului și crucea pe care o ține în mâna dreaptă doreau să semnifice încă o dată victoria românității asupra bolșevicilor atei, cum constata cu un prilej istoricul Adrian Cioroianu.

La începutul anului 1944, în fața îna­intării Armatei Roșii, monumentul lui Ștefan cel Mare a fost iarăși demontat și trimis în România. A ajuns la Craiova. Autoritățile române erau temătoare ca statuia să nu aibă soarta monumentelor lui Carol I și Ion I. C. Brătianu. În anul 1945, autoritățile sovietice de ocupație au găsit statuia la Craiova, de unde comuniștii sovietici au dus-o din nou la Chișinău, pentru a folosi monumentul în folosul lor. După război, statuia lui Ștefan cel Mare a fost reamplasată la Chișinău, în vecinătatea parcului. Dar odiseea continuă. La jumătatea anilor 1950, autoritățile sovietice de reocupație au fost la un pas de a o dărâma, pentru că ea însemna, pentru unii, naționalismul românesc.

Cea care a apărat statuia a fost văduva sculptorului, decedat în anul 1940. Istoricul Cioroianu scria că soția artistului i-a scris personal lui N.S. Hrusciov și numai la intervenția acestuia statuia a fost salvată de la demolare. S-ar putea să fie o exagerare, crede istoricul. Postamentul și soclul au fost restaurate prin anii 1970. După alți ani, statuia, aflată în parc, a revenit la locul actual în urma mișcării de deșteptare națională, condusă de admirabila generație de intelectuali, cum au fost: Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Iurie Roșca, Vlad Pohilă, Vasile Șoimaru, Mircea Druc, Valeriu Matei, Alexandru Moșanu și mulți basarabeni cu simțul istoriei.

Astăzi, statuia lui Ștefan cel Mare este cu adevărat un simbol al Chișină­ului. Pentru cei care doresc unirea Basarabiei cu România, monumentul este un reper al românității. Am fost și am văzut. Statuia este foarte apreciată și de miresele din Chișinău, care, în ziua nunții, vin cu alaiul să-și marcheze evenimentul. Pentru mine, ea rămâne o dovadă a istoriei noastre. Ultima mea prezență în preajma statuii a fost acum câțiva ani, la invitația cărturarului Valeriu Matei, care m-a invitat să mă întâlnesc cu absolvenții Academiei de poliție din Chișinău, care au depus jurământul de credință pentru țară, în fața Voievodului. Atunci statuia a ascultat și vorbele mele, și ale tinerilor oșteni ai ordinii vieții basarabene.

Este bine să cunoaștem și viața statuilor! Câteodată mai aprigă decât cea a oamenilor.

Fotografia zilei - Decor de primăvară (1 Mai 2026)

 

Atac fără precedent!

Radu Miruță, ministrul Apărării, ar trebui judecat pentru înaltă trădare și subminarea economiei naționale!

Managerul general al Romarm și președintele Organizației Patronale Industria de Apărare, Răzvan Pîrcălăbescu, a lansat joi un atac extrem de dur la adresa ministrului Apărării, Radu Miruță, pe fondul controverselor legate de programul european SAFE și de modul în care sunt împărțite contractele de miliarde de euro.

Declarațiile au fost făcute la Antena 3 CNN și vin într-un moment în care dezbaterea publică este dominată de acuzațiile privind concentrarea majorității fondurilor către compania germană Rheinmetall și de întrebările privind beneficiile reale pentru industria românească de apărare.

Pîrcălăbescu a folosit un ton fără precedent la adresa ministrului Apărării, acuzându-l direct de sabotarea investițiilor în industria de apărare.

„Miruță ar trebui judecat pentru înaltă trădare și subminarea economiei naționale. De asemenea, și-a bătut joc de apărare atât în perioada în care a fost ministrul Economiei, cât și la Apărare”, a declarat șeful Romarm.

Acesta susține că actualul ministru ar fi blocat investițiile în trecut și ar continua să facă același lucru și în prezent.

„Când a fost ministru la Economie, a privat apărarea de toți banii pentru investiții, iar acum a încercat sabotarea lor. Eu cred că asta ar trebui făcut pentru a nu se mai ajunge la astfel de situații”, a afirmat Pîrcălăbescu.

Declarațiile vin și după o dispută privind proiectul noii arme de asalt care ar urma să fie produsă în România. Radu Miruță a fost acuzat că și-ar fi însușit meritele pentru acest proiect, în condițiile în care, potrivit criticilor, s-ar fi opus anterior unor componente ale programului SAFE în ședințele de coaliție și de guvern.

Pîrcălăbescu a explicat că proiectul nu ține de Ministerul Apărării, ci de Ministerul Afacerilor Interne și a indicat clar locațiile unde ar urma să fie realizată producția.

„Acest proiect este sub autoritatea MAI care trebuie să vină în această Comisie, așa cum am venit noi astăzi. Această armă este în discuție pentru a se face la Cugir, la fabrica de arme, iar muniția asociată acestui contract să se producă la Sadu, pentru că acolo sunt caracteristicile specifice”, a spus acesta.

Controversa apare în contextul în care au fost prezentat documente privind modul în care România intenționează să cheltuiască fondurile din programul SAFE.

Potrivit acestor date, primul pachet de proiecte, în valoare de 8,33 miliarde de euro, include 15 programe de înzestrare – de la blindate și elicoptere până la drone și sisteme antiaeriene.

Șase dintre aceste contracte ar urma să fie atribuite gigantului german Rheinmetall, care ar încasa peste 5,6 miliarde de euro, adică cea mai mare parte a fondurilor din acest prim pachet.

Programul SAFE (Security Action for Europe), cu o valoare totală de 150 de miliarde de euro la nivelul Uniunii Europene, este conceput pentru a accelera investițiile în apărare până în 2030. România are alocată o sumă de aproximativ 16,6 miliarde de euro, însă banii nu sunt nerambursabili, ci împrumuturi pe termen lung, care vor trebui returnate.

C.L.

A trecut Styxul celebra avocată băimăreană Georgeta Maria BIG

 

Despre Domnia sa, judecătoarea Ana Bozai, fosta președinte al Tribunalului Județean Maramureș a spus:„A iubit atât de mult viața, dar sfârșitul ei nu l-a putut evita. Avocata Georgeta Maria Big a fost o femeie veselă, muncitoare, dornică să cunoască întreaga lume și să comenteze orice pentru buna dispoziție a celor prezenți. Dumnezeu să aibă grijă de sufletul ei!”

Familia greu încercată anunță că înmormântarea va avea loc sâmbătă, 2 mai 2026, ora 12,oo la Cimitirul Dealul Florilor.

Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Semnificațiile zilei de 1 mai 2026

 

Evenimente  1 mai

305: 

Împărații romani Dioclețian și Maximian renunță la demnitatea de auguști, lucru ce consemnează sfârșitul primei tetrarhii. Locul lor este luat de Galerius și Constanțiu I.

1359: 

Recunoașterea Mitropoliei Țării Românești, cu sediul la Curtea de Argeș, de către Patriarhia din Constantinopol.

1581: 

Sigismund Bathory este ales principe al Transilvaniei.

1707: 

Anglia s–a unit cu Scoția sub numele de Marea Britanie.

1776: 

Ordinul Iluminaților este fondat în Ingolstadt (Bavaria de Nord), de Adam Weishaupt.

1786: 

Premiera operei comice "Nunta lui Figaro" (4 acte) de W. A. Mozart, la Burgtheater din Viena. Libretul este de Lorenzo da Ponte, după piesa cu același titlu a lui Beaumarchais.

1821: 

Turcii pătrund în Moldova , pe la Brăila , și în Țara Românească, pe la Giurgiu, Călărași, Calafat și Bechet, pentru a înăbuși revoluția condusă de Tudor Vladimirescu.

1831: 

Se înființează, la București, Arhivele Statului din Țara Românească.

1865: 

Intră în vigoare Codul Penal (aprobat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 21 aprilie/3 mai 1864)

1899: 

Bayer introduce aspirina în Germania.

1919: 

Guvernele sovietic și ucrainean au adresat guvernului român doua ultimatumuri prin care îi cereau să părăsească în 24 de ore Basarabia și Bucovina.

1921: 

A aparut, la Cluj și București, bilunar, apoi lunar, revista Gândirea, publicație tradiționalistă care tindea să orienteze creația spre valorile autohtone;

în paginile revistei au semnat mari scriitori precum Tudor Arghezi, Tudor Vianu, Calinescu, Eliade (directori: Cezar Petrescu la Cluj și Nichifor Crainic la București).

1941: 

Filmul lui Orson Welles, Cetățeanul Kane, are premiera la New York.

1950: 

În Republica Federală Germania nu mai există bonuri de masă, raționalizarea alimentelor a fost abolită.

1956: 

A fost înființat Institutul de Arheologie din București.

1967: 

Elvis Presley se căsătorește cu Priscilla Beaulieu.

1975: 

Preotul Constantin Galeriu devine paroh al bisericii "Sfântul Silvestru" din București.

1979: 

Groenlanda devine provincie autonomă a Regatului Danemarcei

1991: 

A intrat în vigoare Acordul de comerț și cooperare comercială și economică dintre România și Comunitatea Economică Europeană/CEE, ulterior Uniunea Europeană/UE.

1992: 

Intră în vigoare Documentul de la Viena, adoptat prin consens, la 5 martie 1992 de 48 de state ale CSCE

1993: 

A intrat în vigoare Acordul dintre România și Asociația Europeană a Liberului Schimb/AELS.

1994: 

Ayrton Senna moare în urma accidentului din MP al statului San Marino.

1995: 

Începutul Operațiunii Blitz; armata croată a înlăturat forțele sârbe din regiunea auto-proclamată Republica Sârbă Krajina.

1997: 

Partidul Laburist obține cea mai mare victorie din ultimii 150 de ani în scrutinul legislativ de la 1 mai 1997, ajungând la putere pentru prima oara dupa 1979. Tony Blair este învestit oficial de către regina Elisabeta a II–a cu formarea guvernului.

1998: 

Reuniunea liderilor UE, miniștrilor de finanțe ai țărilor UE și ai Parlamentului European, pentru a decide cine va participa la lansarea UME – Uniunea Monetară Europeană.

UME – pentru a stabili ratele de schimb bilaterale și pentru a numi oficial Consiliul de conducere al Bancii Centrale Europene.

1998: 

Intră în vigoare Convenția Consiliului Europei privind spălarea, depistarea, capturarea și confiscarea banilor proveniți din activități criminale.

2002: 

A început să funcționeze Garda de Mediu, condusă de un comisar național – la nivelul țării, și de un comisar județean – la nivel de județ.

2002: 

La Salonul Internațional al Invențiilor și Produselor Noi de la Geneva, ediția nr. 30, România a câștigat 67 de medalii (din care 15 de aur) și trei premii speciale, ceea ce a clasat–o pe primul loc între cele 44 de țări.

Printre premianți sunt profesorii Universității Bioterra din București – medalie de aur pentru "vodca ecologica" și de argint pentru sucul fără conservanți "Carotina".

2003: 

A intrat în vigoare noul Cod Poștal din România.

2004: 

Extinderea UE: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia și Ungaria aderă la Uniunea Europeană.

2004: 

Odată cu extinderea Uniunii Europene, s-a restructurat Acordul Central European al Comerțului Liber (CEFTA), fapt ce se răsfrânge și asupra României.

2008: 

Se inaugurează Hangzhou Wan Daqiao, cel mai lung pod de dincolo de ocean, dintre Cixi si Jiaxing din Republica Populară Chineză.

2011: 

Papa Ioan Paul al II-lea este beatificat la Vatican de succesorul său, Papa Benedict al XVI-lea.

Celebrări 1 mai

1928: 

S-a născut Ion Ianosi.

1988: 

S-a născut Anushka Sharma.

1942: 

S-a născut Ana Delea.

1855: 

S-a născut Marie Corelli.

1672: 

S-a născut Joseph Addison.

1900: 

S-a născut Ignazio Silone.

1927: 

S-a născut Annie Bentoiu.

1936: 

S-a născut Anatol Codru.

1928: 

S-a născut Solo Har-Herescu.

1946: 

S-a născut Anda Hristu.

1942: 

S-a născut Titu Popescu.

1948: 

S-a născut Paul Purea.

1933: 

S-a născut Miron Scorobete.

1938: 

S-a născut Marin Tarangul.

1859: 

S-a născut lingvistul și academicianul Alexandru Philippide - FOTO.

1970: 

S-a născut Dave Willis.

Comemorări 1 mai

2008: 

A murit Ivan Evseev.

Sursa: Wikipedia

Bolojan prezidează peste 3 trimestre consecutive de scădere economică, singura asemenea perioadă după criza economică globală din 2008

 

Luată de la un amic care e mai sfios și nu vrea multă audiență – vede lucrurile destul de bine

#deci :

– Bolojan prezidează peste 3 trimestre consecutive de scădere economică, singura asemenea perioadă după criza economică globală din 2008;

– Bolojan prezidează peste și facilitează prin politicile sale inflație de 10% pe an, în același timp înghețând pensiile și tăind salariile în sistemul bugetar pentru al doilea an consecutiv;

– Bolojan mărește TVA la 21%, comprimând cererea pe scădere economică; mărește TVA pe cărți în deja cea mai proastă piață a cărților din UE;

– Bolojan prezidează cu entuziasm și nesimțire peste subfinanțarea subfinanțării sistemului de educație tradițional subfinanțat; era în pragul colapsului înainte de înghețările făcute de Marcel în ianuarie 2025, de-acum sub înaltul patronaj Bolojan-David-Dan sistemul e dus pe copcă;

– Bolojan ia bani de la persoane cu handicap, de la mame și în general de la toți prin măsura stupid-criminală cu neplata primei zile de concediu medical;

– Bolojan reformează pensiile speciale din justiție la orizontul anului 2041;

– Bolojan nu ia nicio măsură de îmbunătățire a colectării taxelor – mai ales TVA, nu reformează ANAF și îi lasă în pace, în buna tradiție locală, pe toți marii neplătitori și evazioniști;

– Bolojan continuă disprețul pentru îndeplinirea jaloanelor din PNRR, de pildă prin nefinalizarea legii salarizării – promisă de guvernele anterioare încă din 2023;

#dar publicul frumos, cel cu blițuri la mobile, cel care a votat Băsescu și a regretat, cel care a votat Iohannis și a regretat, cel care a votat Nicușor Dan și a regretat, cel care se închină la Tudor Chirilă (varianta bună, înainte de acuzațiile de evaziune fiscală) sau la Oana Gheorghiu (varianta bună, înainte de privatizarea Hidroelectrica) ne spune, cu cunoscuta sa dibăcie și inteligență politică demonstrată mai ales la alegerile prezidențiale din 2004 încoace că

– cei care sunt de părere că Bolojan trebuie să plece urgent, never to return și prin orice mijloace sunt: fasciști/comuniști/anti-europeni/putiniști/trădători/auriști/șoșocari;

Sursa: Claudiu D. Tufis

Semnal editorial - Juan Jose G Garcia

 

Lansarea  volumului bilingv "El sol en el bolsillo"  "Soarele din buzunar"  va avea loc la Bookfest  București!!!

gdl

Spiritualitate și identitate culturală în paginile revistei „Lumină Lină”

Revista „Lumină Lină / Gracious Light”, Anul XXXI, nr. 2 (aprilie–iunie 2026), se impune, și de această dată, ca un reper solid în peisajul publicațiilor de spiritualitate și cultură românească, oferind cititorului o construcție editorială echilibrată, în care reflecția teologică, discursul eseistic și expresia literară se articulează coerent.

Deschiderea revistei prin secțiunea de teologie conferă întregului număr o ancoră axiologică fermă. Studiul semnat de pr. prof. univ. dr. Theodor Damian, dedicat relației dintre Învierea Domnului și Împărăția lui Dumnezeu, propune o hermeneutică profundă a experienței pascale, în care dimensiunea eshatologică este corelată cu trăirea concretă a credinței. Textul depășește nivelul unei exegeze strict doctrinare, devenind o invitație la interiorizare și asumare spirituală. În același registru, intervențiile lirico-meditative ale lui Marcel Miron și Dan Gîrjoabă completează perspectiva teologică printr-o sensibilitate confesivă, sugerând continuitatea dintre reflecția dogmatică și trăirea personală.

Secțiunea de eseu reprezintă unul dintre nucleele de forță ale revistei. Studiul pr. dr. Dan D. Gîrjoabă, consacrat ironiei ca formă de cunoaștere în opera lui Ion Luca Caragiale, reușește să recontextualizeze discursul caragialian, evidențiind funcția sa de instrument critic al mentalităților colective. Ironia este interpretată nu doar ca procedeu stilistic, ci ca mecanism cognitiv și diagnostic social, capabil să reveleze structuri profunde ale spiritului românesc. Complementar, analiza realizată de prof. univ. dr. Anastasia Dumitru asupra jurnalului lui Lev Tolstoi aduce în prim-plan tensiunea dintre dimensiunea divină și cea umană, configurând un parcurs introspectiv în care spiritualitatea se definește prin confruntare și căutare. Eseul lui Petru Ababii, consacrat iubirii, se remarcă prin densitate conceptuală și expresie aforistică, în timp ce contribuțiile Gabrielei Chiciudean și ale lui Timur Chiș completează secțiunea prin accente lirice și reflecții asupra devenirii.

Secțiunile tematice „Eminesciana” și „Brâncușiana” reafirmă două repere fundamentale ale culturii române. Studiul dedicat lui Mihai Eminescu evidențiază permanenta actualitate a operei eminesciene, în timp ce analiza consacrată lui Constantin Brâncuși explorează sursele tradiționale ale unei estetici moderne, punând în lumină filiația dintre arta populară și universalitatea creației brâncușiene. Aceste contribuții depășesc caracterul comemorativ, propunând o relectură critică a valorilor canonice.

Secțiunea de proză se distinge prin diversitate tematică și stilistică, reunind texte marcate de introspecție, memorie și explorare identitară. Narațiunile propuse oscilează între lirism reflexiv și evocare autobiografică, configurând un spațiu al interiorității în care experiențele individuale capătă rezonanță universală. Se remarcă o predilecție pentru tematizarea tăcerii, a copilăriei și a căutării de sine, elemente care conferă unitate acestei secțiuni eterogene.

Un segment consistent îl constituie rubricile reunite sub titlul „Cărți în Agora”, care oferă o panoramă critică a aparițiilor editoriale recente. Textele incluse aici demonstrează o atenție susținută față de dinamica literaturii contemporane și față de interferențele acesteia cu domenii precum filosofia, teologia sau științele sociale. Analizele depășesc nivelul descriptiv, propunând interpretări nuanțate și contextualizări relevante.

Dimensiunea internațională a revistei este susținută prin secțiunea „Universalia”, unde contribuțiile în limbi de circulație internațională și perspectiva unor autori străini confirmă deschiderea către dialog intercultural. În acest cadru, reflecțiile asupra operei lui Theodor Damian capătă o relevanță aparte, fiind plasate într-un context mai larg al spiritualității contemporane.

Secțiunea de istorie aduce în prim-plan problematica memoriei și a identității, prin evocări și analize care urmăresc atât experiențe individuale (precum cele legate de migrație), cât și dimensiuni colective ale ființei românești. Aceste contribuții subliniază importanța recuperării trecutului ca premisă a înțelegerii prezentului.

În fine, partea lirică și artistică a revistei completează armonios ansamblul, oferind cititorului o experiență estetică diversă, în care meditația religioasă, expresia poetică și sensibilitatea vizuală se întrepătrund.

În ansamblu, numărul analizat confirmă identitatea revistei „Lumină Lină / Gracious Light” ca spațiu de convergență între spiritualitate și cultură, între tradiție și actualitate. Prin rigoarea selecției, diversitatea tematică și coerența discursului, publicația își consolidează statutul de platformă culturală de referință, adresată unui public interesat de reflecția profundă asupra condiției umane și a valorilor care o structurează.

* Revista poate fi citită în format electronic accesând: https://www.romanian-institute-ny.org/images/LL_2-26_fin.pdf

Angela SIMIONCA
Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – ROMÂNIA
https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/

Cum petreceau liceenii clujeni de 1 Mai la Cluj-Napoca, în anii ’80

Azi sărbătoarea de 1 Mai muncitoresc nu mai are nicio relevanță simbolică pentru români. E doar încă o zi liberă pentru city‑break‑uri, pensiuni montane, la mare sau la țară. Melodia „Râde iarăși primăvara” de Ciprian Porumbescu (https://www.facebook.com/watch/?v=573958403235608) fusese pusă pe versuri noi și transformată de regimul comunist în imnul zilei de 1 Mai muncitoresc. Azi, frumoasa melodie a bucovineanului Ciprian Porumbescu nu mai trezește emoții, doar pentru cei din generația mea, care au mai apucat, în anii 1980, serbările, paradele și petrecerile câmpenești de 1 Mai. La sfârșitul anilor ’80 nu mai credea nimeni în comunism, marxism sau în regimul ceaușist. Totul se transformase în formalism sau motivație de petrecere și de zi liberă, bineînțeles după parada obligatorie de 1 Mai. Cu câteva zile înainte de 1 Mai se producea o mare agitație în liceul meu de filologie‑istorie „Ady Șincai”, din centrul municipiului Cluj‑Napoca. Diriginții de clasă, alături de secretarul UTC pe școală și secretarii UTC pe clase, făceau liste cu elevii care trebuiau să participe la parada comunistă de 1 Mai din fața Teatrului Național și de pe B-dul Dr. Petru Groza. Liderul PCR pe școală, un fost jurnalist cu mustață de la un ziar central, R.L., trimis la munca de jos în școala noastră de Ceaușescu, intra peste noi în pauze să ne spună ferm să ne înscriem pe listele de participare la parada de 1 Mai.

Elevii din cămin, cei din mediul rural, spuneau că trebuie să meargă acasă la lucru în grădină, alții își scoteau certificate medicale, iar eu, cu „dizidenții” liceului — în frunte cu Lovasz M. (viitorul șef de cabinet al lui Szőcz Géza, decedat recent de o boală necruțătoare), caricaturistul Radu Z., cu care lipteam manifeste anticomuniste pe holurile liceului, și cu poetul D. C., cu care recitam poezii interzise — refuzam să ne înscriem pe listele de paradă. Apoi începea calvarul: presiunile din partea dirigintelui, de altfel un reputat istoric de valoare internațională azi, dar și mustrările din partea liderilor UTC, viitorii lideri politici sau ai economiei de piață ai Clujului de azi. Personal, am participat o singură dată la parada de 1 Mai, mai mult din curiozitate. De fapt, parada era un marș haotic în care muncitorii de pe platforma industrială CUG sau de la Carbochim și Terapia, îmbrăcați în șalopete noi, treceau primii pe lângă tribuna oficială din fața „obeliscului sovietic”, unde trona prim‑secretarul partidului Ioachim Moga cu mahării locali; apoi urmau alte categorii sociale, de la profesori până la croitorese. UTC‑iștii, în costume de liceu sau albastre de PTAP, conduși de liderii UTC — viitorii politicieni ai tranziției și integrării europene, printre ei aflându‑se tânărul lider comunist local George M., prieten cu Nicu Ceaușescu — defilau urmăriți de pionieri cu cravate roșii și cămăși albe de nailon. Parada dezlânată era pe acorduri din megafone ale cântecului lui Ciprian Porumbescu, presărate cu pauze în care se scandau lozinci: „Ceaușescu pace”, „Ceaușescu și poporul” etc. Propriu‑zis, parada era o plimbare dezlânată în care noi, tinerii, făceam glume și râdeam de postura inflexibilă de paiață a liderului PCR local, Ioachim Moga. Cu toții așteptam nerăbdători partea a doua a zilei de 1 Mai: petrecerea cu mici și bere la Făget sau Hoia.

După ce ajungeam pe B‑dul „Dr. Petru Groza” (azi Eroilor) ne dispersam din coloană și fugeam fiecare către „casele” noastre din blocurile muncitorești, nu înainte de a ne da întâlnire la un loc fix din pădurea Făget, la ora 13. Parada se termina, în general, spre ora 12. Ajunși rapid acasă, în cartierul muncitoresc Mănăștur, cu autobuze Ikarus roșii supraîncărcate, care mergeau pe butelii de gaz amplasate deasupra, luam repede o pereche de blugi albaștri cumpărați din Oserul de la Timișoara, de la sârbi, pe care îi frecam cu cărămidă de BCA albă furată de pe șantiere, ca să le dăm „autenticitate”, așa cum făceau grupurile de tineri naționaliști și anticomuniști maghiari din cartier, cunoscuții „cioveși”, cu care ne mai băteam pentru că vorbeau urât despre Avram Iancu. Altfel, în rest ne înțelegeam bine și beam bere împreună pe terasa de la Big Mănăștur sau în „jungla” din pârâu, care azi este acoperit de pe B‑dul Primăverii. Unul dintre liderii cioveșilor era celebrul Akos, prieten cu mine, care pleca o dată pe an în Ungaria, că așa dădea voie partidul să mergi cu pașaportul verde, și ne aducea Coca‑Cola și brânză topită cu „paprika”. Bucuriile acelor vremuri erau foarte simple. Ca adolescenți, după parada muncitorească, ne întâlneam la celebra „Poiană” din Făget, la capătul actualei baze sportive „La terenuri”, unde câțiva adolescenți cu blugi prespălați și frecați cu BCA și cămăși de nailon sau tricouri marinărești, cu câțiva lei în buzunar, aprindeam un foc din vreascuri în care frigeam, ținând în mână, bucăți de crengi de alun înfipte în bucățele de slănină. Unsoarea scursă o puneam pe felii de pâine și le mâncam cu o poftă nebună, într-o vreme când toată mâncarea era raționalizată la Cluj‑Napoca.

După ce mâncam bucățelele de pâine cu slănină topită beam apă din sticle de sticlă cu dop de plută și plecam spre cabana Sf. Ion prin pădurea de brazi, ca să vedem petrecerea câmpenească și ce a organizat partidul comunist. După un drum de 45 de minute prin pădurea de foioase și de brazi ajungeam la vechea cabană Sf. Ion, ridicată din lemn uns cu petrol. Aici, în câteva tonete de tablă, se vindeau mici la grătar și bere Ursus Jubileu 1978. Tonetele erau puține și cozile imense. Mii de mănăștureni și clujeni așteptau la coadă să ia doi sau trei mici cu muștar — că nu se dădeau mai mult — și o bere Jubileu de căciulă. Din câteva casetofoane aduse din Ungaria se auzeau melodii de ABBA, Modern Talking, AC/DC sau Toto Cutugno. Fete tinere dansau pe capotele bătrânelor Dacii 1300. După ce stăteai o oră la coadă, luam doi mici cu muștar, cu scobitori pe tăvițe de hârtie, și o bere de fiecare. Nimeni nu ne întreba că suntem minori — legislația nu era atunci că nu se vinde alcool celor sub 18 ani. Luam micii și berea și ne retrăgeam la umbra din pădure și mâncam cu poftă. Apoi, printre glume nevinovate de adolescenți, beam berea Jubileu cu gust de sodă. De altfel, nu erau rare unele zvonuri despre decese după ce se bea dintr‑o sticlă de bere care nu fusese bine spălată după reciclare. După ce mâncam și beam, ne întindeam pe frunze uscate la odihnă și priveam spectacolul lumii agitate, a cărei singură bucurie era să stea la coadă în fumul greu al grătarelor, să asculte ABBA sau Boney M și să le ofere copiilor Quick Cola.

După ce terminam cu distracția în Făget, mergeam pe jos prin Tăietura Turcului la Pădurea Hoia, acolo unde, pe un amfiteatru natural de iarbă, la marginea pădurii și a muzeului satului, se desfășurau pe scene de asfalt și beton spectacole folclorice. Bani de bere nu mai aveam, dar întotdeauna găseam un prieten sau coleg cu o halbă la care i se făcea milă de noi și beam împreună din paharul greu de sticlă, privind la Dumitru Fărcaș cum cânta la taragot sau la Furdui Iancu. Și uite așa trecea simplu ziua de 1 Mai, iar seara ne întorceam în cartierul muncitoresc Mănăștur, pe întuneric, cu becuri stradale sparte sau lipsă, dar fericiți că am avut o zi liberă. Ne puneam în sufragerie, pe canapea, și aprindeam televizorul alb‑negru Compliment 75, Lux sau Olt, în care îl vedeam pe Nicolae Ceaușescu cum salută imensa paradă de 1 Mai de la București. Beam un sirop de căpșuni cu apă ca să ne astâmpărăm foamea și ne culcam visând la „raiul” capitalist, că de cel comunist eram de mult lămuriți ce hram purta. După 1990, liderii UTC ne‑au spus „pa” și au plecat la București în Parlament și apoi, mai târziu, la Bruxelles. Noi am rămas.

Ionuț Țene

La mulți ani cu sănătate, fericire și cântec, prietene Eugen MARCHIȘ!

Astăzi sărbătorim un cantautor, un pasionat al muzicii folk, un autodidact în ale cântului profund românesc, care pe lângă faptul că ne aduce în memorie Cenaclul Flacăra și marii lui soliști începând cu Ștefan Hrușcă al nostru, Vasile Șeicaru, Nicu Alifantis sau Victor Socaciu este și un un folkist original, cu propriul repertoriu dar și poet autentic.

Personal, pentru mine ing. Eugen Marchiș  din Colțirea este un prieten bun, de neînlocuit și un colaborator de nădejde. L-am rugat să se prezinte și mi-a spus: „Prietene Gelu, sunt inginer miner, pasionat dintotdeauna de poezie, cantautor, folkist incurabil. Cam atât, noi minerii vorbim mai puțin, facem mai multe! Mulțumesc părinților care au știut când să mă aducă pe lume, tocmai de 1 mai muncitoresc!”

La mulți ani binecuvântați, Eugen! Fie ca toate proiectele tale artistice să prindă viață și să îți aducă satisfacție și mult succes. Să ai parte de sănătate, fericire și multe momente de bucurie, atât în familie, biserică, Liga scriitorilor, cu ortacii și prietenii tăi!.

Gelu Dragoș, UZPR

Accesati https://www.facebook.com/reel/879342088315836

Susținătorii lui Bolojan cuprinși de isterie pentru... 4 bani!

O creștere a cursului euro-leu de la 5,1004 la 5,1417, adică de doar 4 bani, a ajuns „masacru și sânge”, conform declarațiilor susținătorilor premierului Ilie Bolojan.

Panica s-a instalat pe rețelele sociale, după ce Banca Națională a României (BNR) a afișat o creștere a cursului valutar de 0,8% joi, față de miercuri, 29 aprilie.

Doar că nu este nicio dovadă că ar „ieși” miliarde din țară sau că „BNR ține cu dinții de curs”. Datele publicate astăzi arată că rezervele valutare ale BNR sunt de 67 de miliarde de euro, cu 2 miliarde mai mari decât luna trecută.

Mai multe publicații au prezentat acest fapt ca o panică generală: „Curs BNR: Euro trece de 5,1 lei” / „Şoc valutar în România. Cel mai mare euro din istorie la cursul BNR. A sărit de 5,15 lei pe interbancar – curs valutar 30 aprilie 2026”/ „Record istoric pentru cursul leu-euro. Un euro e cotat la 5,14 lei”/ „BNR a cotat moneda europeană la 5,1417 lei, cel mai mare nivel din istorie”, sunt doar câteva din exemple.

Mai mulți influenceri care îl susțin pe premierul Ilie Bolojan, printre care Andrei Caramitru, Iancu Guda sau Lucian Mîndruță au prezentat în acest mod creșterea euro cu doar 4 bani. „Masacru și sânge”, scrie Andrei Caramitru, referindu-se la creștertea de 4 bani. „Miliardele ies accelerat din țară, a plusat Caramitru.

„La sfârșitul zilei ieri la Londra Ron s-a tranzacționat la 5.12. Dobânzile pe titluri de stat de zece ani cresc accelerat spre 8%. Asta DEȘI BNR intervine masiv, arde din rezerve. Azi e iar masacru și sânge – ies miliardele din țară accelerat. Am tot explicat ca avem 4 săptămâni rezerve sa rezistam la un șoc. Atât. Și după nu mai avem bani deloc. 4 săptămâni. Au trecut deja primele câteva zile”, a precizat Andrei Caramitru.

„Cum iți dai seama că PSD și AUR sunt partide pro-europene? Simplu. Țin cu moneda comuna. Azi, 5,1 lei pentru un euro!”, a Lucian Mîndruță, încercând o ironie.

Iancu Guda, susținător asumat al lui Ilie Bolojan scrie că: „RON se tranzacționează deja acum la 5,14. În ritmul ăsta, trece de 5,2 în câteva zile (asta deși BNR arde rezerva valutară la greu ca să țină cu dinții de RON)… Dobânda medie cu care se finanțează statul a crescut deja cu aproape 1% în ultima săptămână (DOAR ASTA NE COSTĂ 13 MILIARDE RON/an)

Totul se va scumpi, totul se prăbușește… creșteri de șomaj și insolvențe. DE CE?! Cine a cauzat toate acestea?! O singură explicație: parteneriatul AUR & PSD în susținerea moțiunii prin care se dinamitează coaliția și se blochează orice reformă”.

C.L.

Întâlnire literară la Școala Gimnazială din Pribilești – aprilie 2026

În cadrul programului „Săptămâna Verde”, la Școala Gimnazială din Pribilești a avut loc o întâlnire literară deosebită, la care au participat poeți membri ai Cenaclului Scriitorilor și ai Ligii Scriitorilor din Maramureș: Flavia Foltoș, Vasile Belea, Liviu Coroiu, Janeta Coroiu și Florin Dragomir, alături de elevii și profesorii școlii.

Activitatea a fost coordonată de profesoara Adela Borse, în prezența conducerii școlii și a cadrelor didactice.

Tema întâlnirii – „Natura și relația omului cu mediul înconjurător” – a pus accent pe creații literare inspirate din frumusețea și echilibrul naturii, în concordanță cu spiritul programului „Săptămâna Verde”.

Scopul activității a fost creșterea interesului pentru literatură și stimularea creativității elevilor.

Elevii au participat și la un mini-concurs literar, lucrând pe grupuri la poezie, proză și o temă actuală: cum ar fi viața fără internet. Au citit atât din creațiile poeților invitați, cât și din propriile lor lucrări, fiind descoperit și un tânăr talent promițător.

Un moment emoționant a fost prezența poetei Janeta Coroiu, care a predat timp de 15 ani în această școală.

La final, au fost oferite diplome pentru implicare, iar poeții invitați au donat cărți pentru biblioteca școlii.

Janeta JOCA COROIU

Ca să înțelegeți spaima teribilă declanșată de spectrul demiterii lui Bolojan

Narativul absolut imbecil al useriștilor și al sectanților bolojanieni este că, dacă critici contractele și împrumuturile „strategice” ale României, mai ales alea care sunt dictate de Bruxelles, ești cu rușii.

Așa a fost cazul achizițiilor centralizate de vaccinuri, așa este cazul PNRR, așa va fi cazul împrumutului în cadrul programului SAFE.

Pro-europenii care se duc după fenta acestui narativ sunt prost-europeni. Cu prostia lor, acoperă mega – hoțiile, corupția și spălarea de bani ale unui complex UEropean corporatist – birocratic, susținut de un aparat de cenzură și de politicienii compradores.

Din suma de 16,66 miliarde de euro, care va fi accesată de România în cadrul programului SAFE (Security Action for Europe), peste 68% vor merge în conturile Rheinmetall, pe baza unui contract atribuit direct, fără licitație, de un grup de persoane lipsite de mandat și reprezentativitate pentru a negocia și semna un asemenea contract. Cam ca în cazul Pfizergate.

Rheinmetall este un concern german din domeniul militar care a colectat, de-a lungul timpului, numeroase acuzații de corupție, ba chiar și o condamnare la o amendă penală, în valoare de 39 de milioane de euro, din anul 2012, pentru mituirea unor oficiali greci. În România, presa acuză trucarea unor licitații de 3 miliarde de euro în favoarea Rheinmetall. Un litigiu pentru expropierea unui teren cu pădure și construcții din orașul Victoria este pe rol, putând duce la anularea proiectului de construcție a unei fabrici de pulbere și muniție.

Exceptând fabrica de pulbere și muniții de la Victoria, care poate fi aneantizată judiciar în curând, tot armamentul achiziționat de la Rheinmetall va fi din import. Tancuri de 2,5 miliarde de euro vor fi produse în… Ungaria. Mentenanța, pe termen de 30 de ani de acum încolo, va fi asigurată de Rheinmetall. Dacă Rheinmetall strănută, timp de 30 de ani de acum încolo România face febră de 41 de grade.

Dacă, de exemplu, Rheinmetall intră în faliment, este suspendată pentru corupție, este închisă temporar de guvernul Germaniei, este supusă cine știe căror sancțiuni geo-politice de către SUA, China sau Rusia, ce se întâmplă cu România, din punct de vedere militar, este lesne de imaginat.

Trebuie spus că atât regulile UE, cât și regulile NATO interzic o asemenea dependență de un singur furnizor. Jurisprudența CJUE este severă din acest punct de vedere – nu sunt permise decât în condiții foarte restrictive contracte de asemenea anvergură încheiate prin negociere directă cu un singur furnizor. State ca Polonia nu acceptă sub nicio formă depășirea unor praguri maximale de expunere pe un singur furnizor – 25% în cazul Poloniei. În schimb, iată, România se expune cu 68% pe Rheinmetall.

Apropo de CJUE – nu uitați nicio clipă că SAFE este atacat cu acțiune în anulare chiar de către Parlamentul European, prin semnătura Robertei Metsola. Așadar, noi ne grăbim să ne legăm de Rheinmetall pe 30 de ani și de creditori pe 45 de ani, deși SAFE ar putea fi anulat.

Un document care circulă oarecum stingher pe social media arată niște detalii absolut uluitoare ale acestui contract.

Pe baza unui aviz de formă de la CSAT (organism dominat de usere, la zi fiind golit total de reprezentanții PSD), Bolojan & co a luat acest contract din competența militarilor și a dat-o unui comitet interministerial compus din șeful său de cabinet, consilierul șef de la Cotroceni, niște miniștri (internele, economia) și directorul interimar al SRI.

Din comitet, pe chestiuni de pistoale și alte gadgeturi necesare războiului, face parte și gomandant de la agziune, Raed Arafat. Vă întrebați ce dracu caută în acest comitet Raed Arafat, un funcționar fără atribuții militare și de intelligence, care se întâmplă să fie, în prezent, acuzat de DNA pentru corupție și de parchetul militar de contrabandă? Da, și eu mă întreb.

Instituțiile pline de funcționari cu competențe probabil bine delimitate în domeniul off set – ului (adică, producția de componente de armament prin întreprinderi proprii, ale statului – achizitor) lipsesc total din schemă. Evident, nimeni în parlament nu știe nimic despre aceste aranjamente – Grindeanu, președinte al Camerei Deputaților, al treilea om în stat, spune că nu are idee de acest contract.

Ironic, toată lumea se așteaptă ca totul să fie gata la 30 mai, de unde și spaima teribilă declanșată de spectrul demiterii lui Bolojan.

Efectiv, modul în care este construit acest contract militar pe termen de 30 de ani, precum și dependența de această organizație străină, supusă unor alte interese naționale decât cele ale României, îmbracă haina trădării sub forma subminării economice și politice a statului, prevăzută și pedepsită la art. 394 Cpen.

Aviz susținătorilor sectanți ai lui Bolojan: legea penală din România pedepsește și instigatorii, complicii, favorizatorii sau tăinuitorii, iar nu numai infractorul.

Autor: Gheorghe Piperea

Sursa: Redactia 9