PNL se clatină. Atac direct din interior la Bolojan!

Preşedintele PNL Ilfov și al Consiliului Județean, Hubert Thuma, a lansat un atac la adresa lui Ilie Bolojan, susținând într-un mesaj postat duminică, 24 mai 2026,  pe Facebook, cu ocazia aniversării PNL, că liderii liberali care au construit România modernă obișnuiau „să pună principiile înaintea persoanei și nu confundau partidul cu propria carieră”.

„Astăzi se împlinesc 151 de ani de la 24 mai 1875. Ziua în care Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, C.A. Rosetti, A.G. Golescu și ceilalți pașoptiști au pus bazele celui mai vechi partid politic din România.

Un secol și jumătate de când oameni care credeau că această țară poate fi mai mult decât era au pornit la drum. De atunci, prin monarhie, prin războaie, prin dictaturi, prin exil și prin libertate recâștigată, ceva a rămas neclintit: ideea că un popor liber se construiește pe sine însuși.

„Prin noi înșine.” Așa și-au definit liberalii drumul, în articolul-manifest publicat de Vintilă Brătianu în 1905 - convingerea, cum scria atunci, „că prin noi înșine putem să ne dezvoltăm pe toate căile.”

Sub această deviză au fost construite, în anii interbelici, câteva dintre cele mai importante realizări ale României moderne: Constituția din 1923, gândită de Ion I.C. Brătianu și adoptată în timpul guvernării liberale; stabilizarea monetară; instituții care au rezistat decenii; o țară care își găsea, după secole, locul printre statele europene.

O aniversare nu e doar un moment de sărbătoare. E un moment de adevăr.

Privim înapoi ca să luăm cu noi ce a fost bine: curajul Brătienilor de a construi instituții, nu doar de a câștiga alegeri. Seriozitatea unei generații care înțelegea că politica nu e o ocupație, ci o responsabilitate. Demnitatea unor lideri care nu se agățau de funcții, pentru că știau că partidul e mai mare decât orice om.

Privim înapoi și ca să recunoaștem ce nu a mers: momentele în care am confundat puterea cu scopul, când am pus oamenii înaintea principiilor, când am lăsat zgomotul zilei să acopere direcția pe termen lung. Un partid matur nu fuge de propria istorie. O asumă și învață din ea.

Și apoi privim înainte. Pentru că trecutul nu se locuiește. Trecutul se moștenește.

Trăim într-o lume complet diferită. O Europă în care securitatea nu mai e de la sine înțeleasă. O economie globală în care competiția nu mai iartă ezitările. O societate în care oamenii au pierdut răbdarea cu politicienii care vorbesc mult și fac puțin. România de astăzi are nevoie de aceeași încredere lucidă în sine pe care au avut-o cei care au făcut Marea Unire, dar aplicată provocărilor secolului XXI: o economie care creează, nu doar care taie; instituții care funcționează pentru cetățean; o voce românească puternică în Europa și în lume.

„Prin noi înșine” nu înseamnă izolare. Nu a însemnat asta niciodată. Înseamnă să stai la masa Europei ca partener care contribuie, nu ca observator care așteaptă și lasă țara în mâinile celor pe care îi critică. Înseamnă să-ți cunoști forțele și să le folosești. Înseamnă să-ți construiești viitorul cu propriile mâini, în parteneriat cu cei care îți împărtășesc valorile.

Și aici intervine întrebarea pe care orice partid trebuie să și-o pună la 151 de ani: Ce înseamnă să fii lider?

Brătienii ne-au lăsat un răspuns. Un lider nu e cel care strânge puterea în jurul lui. E cel care o distribuie. Nu e cel care reduce la tăcere vocile din jur ca să se audă mai bine. E cel care le amplifică, pentru că știe că impactul lui crește din forța și vocea celorlalți.

Adevărata putere, iar aici e o lecție pe care liberalismul a înțeles-o întotdeauna, nu vine din a domina, ci din a face oamenii din jurul tău mai puternici.

În acest fel au fost liderii liberali care au construit România modernă. Oameni care au pus principiile înaintea persoanei. Care nu confundau partidul cu propria carieră. Care știau că un loc se ocupă cât trebuie, nu cât se poate. Care lăsau în urmă instituții, nu un cult al persoanei.

Când Ion C. Brătianu, după 16 ani la conducerea PNL, a lăsat ștafeta, partidul nu s-a oprit. Când Dinu Brătianu a fost arestat de comuniști în noaptea de 5 spre 6 mai 1950 și a murit trei luni mai târziu în celula 12 de la Sighetu Marmatiei, ideea liberală nu a murit. PNL nu e un scaun. E o direcție. Și direcția asta nu se negociază.

La 151 de ani, PNL nu are nevoie să se reinventeze. Are nevoie să-și amintească. Să reîncerce acel tip de leadership. Să fie din nou partidul care formează lideri, nu partidul care găzduiește funcționari. Să fie partidul care își alege propriul drum, pentru că asta înseamnă autonomie liberală.

Asta înseamnă „prin noi înșine”.

Principiile rămân. Oamenii se schimbă. Direcția continuă.

La mulți ani, Partidul Naţional Liberal! La mulți ani liberalilor de pretutindeni! Și la mulți ani, României! - pentru că, în fond, despre ea a fost mereu vorba” a scris Thuma.

C.L.

A decedat Ion Gherhard, un titan al hanbalului românesc!

 

Astăzi, handbalul românesc este mai sărac. Un nume mare al antrenoratului românesc, un om care și-a dedicat viața performanței și formării generațiilor de sportive, a plecat dintre noi - Ion Gherhard.

Ion Gherhard rămâne una dintre figurile legendare ale handbalului feminin românesc și internațional. De numele său se leagă performanțe remarcabile atât pe plan național, cât și european, culminând cu câștigarea Supercupei Europei în 1984 și a Cupei IHF în 1989 alături de Chimistul Râmnicu Vâlcea. A fost, de asemenea, finalist al Cupei Cupelor cu Oltchim Râmnicu Vâlcea și finalist al Challenge Cup cu HC Selmont Baia Mare.

Într-o carieră impresionantă, începută în sezonul 1969–1970 la Știința Bacău, profesorul Ion Gherhard a cucerit patru titluri de campion al României și cinci Cupe ale României, contribuind decisiv la dezvoltarea handbalului feminin în orașe precum Bacău, Râmnicu Vâlcea și Baia Mare.

Pentru mulți, „Geri” a însemnat mai mult decât un antrenor: a fost mentor, formator de caractere și un reper de profesionalism, pasiune și devotament pentru handbalul românesc.

Transmitem sincere condoleanțe familiei, apropiaților și întregii comunități a handbalului băimărean.

Cristian LAURENȚIU

Politica de proști făcută e păguboasă și hirsută (II)

  2.Venalitatea și ipocrizia politicilor actuale

            Inițial mă gândeam să dedic politicilor medievale și moderne un capitol distinct. Dar am renunțat la această intenție, amintindu-mi că în articolul Greii lumii stau la pândă în politica bolundă din 21-22 septembrie 2025 m-am referit pe scurt, adică atât cât să-i stârnesc pe cititorii interesați și scormonitori, la dârzenia utopistului englez Thomas Morus, la Principele lui Niccolò Macchiavelli, la Thomas Hobbes și ideea lui în legătură cu contractul social încheiat între cetățeni și stat, nu în ultimul rând la avansatele idei ale iluminiștilor și enciclopediștilor francezi, în principal la cele ale lui Montesquieu (separarea celor trei puteri ale statului), idei „pe baza cărora s-a elaborat Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului, document care a contribuit consistent la edificarea statului modern francez și a constituit o esențială sursă de inspirație pentru alte documente politice, inclusiv pentru cel al Organizației Națiunilor Unite (ONU)”.

            Prin urmare, zic eu, există rampa conceptuală de lansare spre haosul politicilor actuale. Însă nu mai înainte de-a reaminti opinia deloc măgulitoare a premierului britanic Winston Churchill despre democrație („Cea mai proastă formă de guvernare, exceptând toate celelalte care au mai fost încercate din când în când; dar dați-mi alta mai bună și voi crede în ea”), respectiv de-a sublinia că politica actuală nu este numai venală și ipocrită, trăsături pe care le voi evidenția în continuare...

            Și iată un prim paradox al influenței politicilor ante și postdecembriste asupra locuitorilor mioritici. Deși românii de 50 de ani și peste această vârstă au simțit din plin (biologic și psiho-mental) devastatoarele „binefaceri” ale triadei frică-foame –frig din epoca bolșevico-ceaușistă, îngrijorător de mulți dintre ei declară în sondajele de opinie că regretă vechiul regim (cică tot omul pe-atunci avea asigurat de partidul-stat un loc de muncă, deci era condamnat la nelibertate și la înfricoșătoarea siguranță a zilei de mâine) și că Nicolae Ceaușescu a fost un cârmuitor mai bun ca cei postdecembriști. Acest „mai bun” este extrem de vag și neconcludent, căci găzduiește o droaie de sensuri/atribute, pe care în taină i le refuzau până și cei mai devotați (a se citi slugarnici și nedemni) colaboratori: mai uman, mai înțelept, mai cult, mai priceput, mai cumpătat, mai patriot, mai drept, mai iubit ș.a.m.d.

            Câți dintre nostalgicii de azi credeau în acele vremuri inumane că pelticul și rudimentarul dictator (la început de unul singur, apoi împreună cu nociva lui consoartă) era „un geniu al Carpaților” și „cel mai iubit fiu al poporului”?! Sunt gata să recunosc că era un bun patriot. Dar patriotismul lui avea un un foarte șubred fundament: șiretenie în loc de inteligență, ambiție în loc de cultură, megalomanie în locul modestiei și cumpătării. Și mai surprinzător este faptul că mulți tineri, netrăitori în acele vremuri de coșmar, însă profund distorsionați de părinți necugetați și/sau de frustrați anacronici, regretă acel trecut infernal, deși ar cam fi timpul să înțeleagă și să prețuiască temerara ieșire din el, nu numai în urma înțelegerii politice de la Malta dintre George Bush senior, președintele Statelor Unite, și Mihail Gorbaciov, liderul Uniunii Sovietice, ci și prin tributul în sânge a mii de români tineri și mai în vârstă.

            Înclin să cred că această neghioabă încredere a unor români în regimul ceaușist se explică satisfăcător prin paternalismul de inspirație și influență muscălească. Da, căci din totdeauna muscalii au avut nevoie de tătucul țar și de mămuca țarină (Ivan cel Groaznic, Petru I, Ecaterina a II-a etc.), pe urmă de atrocele țar roșu (V.I. Lenin, I.V. Stalin, Nikita Hrușciov, Leonid Brejnev ș.a.), iar astăzi de țarul postsovietic și cu dezastruoase ambiții imperialiste (Vladimir Putin).

            La rândul lor, înaintașii noștri au cunoscut pilduitorul paternalism voievodal din vremurile de glorie ale principatelor (Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul), care – fără a dispărea cu totul – se repliază în inimile oprimaților din nevolnica perioadă fanariotă, pentru a putea să se afirme din nou și cu tărie în momentele de vârf ale românismului popular și național: răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, mișcarea lui Tudor Vladimirescu, revoluțiile pașoptiste, Unirea din 1859 și rodnica domnie a lui Alexandru Ioan Cuza, regalitatea, Războiul de Independență din 1877-1878, Marea Unire din 1918, cele două războaie mondiale.

            Sub amenințările comisarilor staliniști, după al doilea război mondial (mai exact până la retragerea diviziilor muscălești în anul 1958), paternalismul românilor bolșevizați cu incalificabilul consimțământ al anglo-americanilor, devine o catastrofală copie a celui moscovit, prin etatizarea mijloacelor de producție, cooperativizarea forțată a agriculturii, decimarea intelectualității interbelice și transformarea locuitorilor de la sate și orașe într-o docilă turmă înfricoșată și îndoctrinată, cică strâns unită în jurul partidului-stat și al liderului acestuia (Gheorghe Gheorghiu-Dej până în martie 1965, apoi Nicolae Ceaușescu până la asasinarea lui în decembrie 1989).

            Astăzi, lichelele „suveraniste” afișează la modul sfidător un foarte periculos paternalism (a se citi obediență antiromânească) față de criminalul Putin, care merge în cazul auriștilor și a altor otrepe (șoșocii, putiniștii, filorușii imbecili și agresivi) până la fascism, legionarism, xenofobie și trădarea țării.

            De pildă, la începutul lunii mai 2026 și la comanda Partidului Social Democrat (PSD), toți acești „suveraniști” și luptători cu vorba împotriva sistemului pesedist, au susținut moțiunea de cenzură (mai exact de centură) împotriva Guvernului Ilie Bolojan, care a fost debarcat cu 281 de voturi. Mă rog, moțiunile de cenzură reprezintă dreptul democratic al opoziției, atunci când motivele invocate de ea sunt îndreptățite și când momentul este judicios ales, astfel încât să nu  aducă prejudicii statului și cetățenilor prin consecințe: instabilitate politică, inflație, scumpiri etc. Adică exact haosul politic creat de coaliția sistem-antisistem, dacă la nefastele urmări economico-financiare (deprecierea leului în raport cu euro, lanțul scumpirilor) se mai adaugă importanța continuării negocierilor cu UE, așa încât să nu pierdem miliardele de euro promise pentru PNRR (Programul Național de Redresare și Reziliență) și pentru Safe (Programul de Înarmare), deoarece guvernele anterioare, îndeosebi prăpăstiosul Guvern Ciolacu, au îndeplinit doar în mică parte jaloanele stabilite.

            Dar pesediștii, în frunte cu necalificatul Sorin Grindeanu, doreau atât de aprig să-l mătrășească pe Ilie Bolojan, cel care tocmai se pregătea să le taie din privilegii și să desființeze mafia din Energie, încât nu le-a păsat nici că se înhăitează  (ei proeuropenii de fațadă) cu extremiștii și nici că n-au o strategie de continuare a guvernării, taman în aceste vremuri foarte complicate pe plan internațional (războiul din Ucraina, atacul americano-israelian asupra Iranului și gravele probleme din strâmtoarea Ormuz cu transportul a circa o cincime din petrolul mondial).

            De fapt, idioata triadă Sorin Grindeanu-Volguța Vasilescu-Claudiu (Olguțu) Manda miza pe îndepărtarea lui Ilie Bolojan din fruntea Partidului Liberal de către grupul puciștilor pesedizați (Cătălin Predoiu, Nicoleta Pauliuc, Rareș Bogdan ș.a), după care șubreda coaliție PSD-PNL-AUR-UDMR-minorități, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, să continue guvernarea cu un premier de teapa lui C. Predoiu, chipurile agreat de Nicușor Dan și de pesediști.

            Atâta doar că puciul a eșuat, I. Bolojan a rămas premier interimar, deci cu atribuții restrânse, până la desemnarea noului premier, pesediștii nici nu concep să guverneze cu auriștii și ceilalți suveraniști de haram (de fapt ei vor să scoată castanele din focul guvernării ipocrito-preferențiale cu mâinile altora), iar coaliția PNL-USR a anunțat că nu va sprijini un guvern PSD minoritar sau condus de un tehnocrat, toate aceste orgolii și tergiversări împingând țara într-un păgubos haos politico-economic.

            Cireașa de pe detestabilul tort al „suveraniștilor” (ăla înfățișând Groenlanda râvnită de Trump și tăiat în mod slugarnic-demonstrativ de ultrașul G. Simion în Statele Unite) a fost pusă de Ziua Independenței României, totodată a constituirii Uniunii Europene, zi în care hidoasa europarlamentară Diana Șoșoacă a rupt drapelul organizației, de la care încasează lunar (leafă plus cheltuieli) mult peste zece mii de euro!

            În ceea ce privește sforăriile și uriașele prostii din politica internațională, lesne se constată că dementul Donald Trump s-a împotmolit în conflictul cu Iranul mai ceva ca predecesorii lui în Vietnam și Afganistan, că oribilul Adolf Putin (așa este „alintat” pe platformele  sociale) urmează să-și frângă gâtul cu nesfârșitul război din Ucraina și că amândoi au ajuns să ciugulească firimituri din palma lui Xi Jinping.

 

            Sighetu Marmației,                                                          George  PETROVAI

                 24 mai 2026

Învățătorii responsabili sunt pentru continuitate!

Rolul caietelor de vacanță ar putea porni de la ideea că învățarea nu se oprește odată cu sunetul clopoțelului de la finalul anului școlar. Vacanța este, desigur, timpul odihnei, al jocului și al libertății, însă poate deveni și o perioadă în care copilul își păstrează legătura cu ceea ce a descoperit la școală. În acest context, caietul de vacanță NU reprezintă o obligație apăsătoare, ci o punte între doi ani școlari.

Un învățător bun nu oferă teme pentru vacanță pentru a ocupa timpul elevilor săi, ci pentru a crea continuitate în procesul de învățare, unde își aduce aportul zi de zi. Prin exerciții scurte și activități adaptate vârstei, elevii continuă să citească, să scrie și să gândească. Astfel, cunoștințele dobândite nu se pierd, iar reîntoarcerea la școală devine mai ușoară și mai firească în septembrie.

În același timp, vacanța oferă copiilor șansa de a învăța altfel. Ei pot observa natura, pot descoperi locuri noi, pot pune întrebări și își pot exprima liber ideile. Un caiet de vacanță bine conceput poate transforma aceste experiențe în ocazii de reflecție și creativitate. O compunere despre o zi petrecută la bunici, câteva rânduri despre o carte citită sau rezolvarea unor exerciții distractive îi ajută pe copii să își dezvolte imaginația și încrederea în sine.

Consider că aceste caiete de vacanță sunt o bucurie pentru copiii cărora le place cartea și mai puțin telefonul mobil, tik-tok-ul ori facebook-ul. Ele nu trebuie privite ca o povară, ci ca un sprijin discret și necesar pentru dezvoltarea elevilor. Câteva pagini lucrate cu interes și sens pot păstra vie bucuria de a învăța și pot pregăti copilul pentru un nou început școlar.

Prof. înv. primar GELU DRAGOȘ

Școala Gimnazială Mireșu Mare

Semnificațiile zilei de 24 mai 2026

1844: Samuel Morse a transmis prima telegramă în codul Morse de la Washington DC, către asistentul său Alfred Vail, în Baltimore, Maryland pentru a inaugura prima linie telegrafică. Conținutul mesajului a fost: "Ce a făcut Dumnezeu?" (un citat biblic, numerele 23:23). În imagine telegraful lui Samuel Morse

1276: Magnus Ladulås este încoronat rege al Suediei în Catedrala din Uppsala.

1667: Armata regală franceză trece granița în Țările de Jos spaniole, începând Războiul de Devoluțiune care opune Franța Imperiului Spaniol și Triplei Alianțe.

1813: Liderul independenței sud-americane Simón Bolívar intră în Mérida, conducând invazia Venezuelei, și este proclamat El Libertador („Eliberatorul”).

1819: SS Savannah începe călătoria istorică plecând din Georgia, Statele Unite spre Liverpool, Anglia și devenind prima navă cu aburi care traversează Atlanticul. A ajuns la destinație la 30 iunie fiind salutată de sute de bărci și un vas de război.

1844: Samuel Morse a transmis prima telegramă în codul Morse de la Washington DC, către asistentul său Alfred Vail, în Baltimore, Maryland pentru a inaugura prima linie telegrafică. Conținutul mesajului a fost: „Ce a făcut Dumnezeu?” (un citat biblic, numerele 23:23).

1875: A fost constituit Partidul Național Liberal, printre membrii fondatori fiind: Ion C. Brătianu, M. Kogălniceanu, M.C. Epureanu.

1883: Podul Brooklyn, celebrul pod peste East River din New York, este deschis traficului după 14 ani de construcție, unindu-se astfel Brooklyn-ul de Manhattan.

1900: Al Doilea Război al Burilor: Regatul Unit anexează Republica Orange.

1903: Este inaugurat Castelul Pelișor

1906: Hotelierul elvețian César Ritz a deschis la Londra un alt hotel cu numele său, în care fiecare apartament are o baie privată, ca o noutate. Standardele de servicii și dotările de lux ale casei au stabilit standarde la nivel național.

1908: A fost inaugurată noua clădire a Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București, în prezența regelui Carol I.

1915: Primul Război Mondial: Italia declară război Austro-Ungariei.

1943: Holocaust: Josef Mengele devine ofițerul șef medical la Auschwitz.

1956: Primul concurs Eurovision al cântecului are loc la Lugano, Elveția.

1962: Astronautul american, Scott Carpenter, a orbitat de trei ori în jurul Pământului în capsula spatială Aurora 7.

1976: Avioanele Concorde aflate sub pavilion englez și francez au efectuat primele zboruri comerciale.

1981: Președintele ecuadorian Jaime Roldos a murit într-un accident de avion în circumstanțe misterioase.

1990: A luat ființă, la București, Teatrul Masca, singurul teatru de gest, pantomimă și expresie corporală din România, condus de actorul și regizorul Mihai Mălaimare.

2002: Rusia și Statele Unite semnează Tratatul de la Moscova, un tratat de reducere a armelor strategice, care a fost în vigoare din iunie 2003 până în februarie 2011, când a fost înlocuit de Tratatul New START.

2004: Explozia de la Mihăilești, accident soldat cu 18 morți, 13 răniți și importante pagube materiale.

Nașteri

1671: Gian Gastone de' Medici, Mare Duce de Toscana (d. 1737)

1684: Karl Alexander, Duce de Württemberg (d. 1737)

1686: Daniel Gabriel Fahrenheit, fizician german (d. 1736)

1702: Joseph Friedrich Ernst, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen, strămoșul regelui Carol I al României (d. 1769)

1743: Jean Paul Marat, publicist și om politic francez, unul dintre conducătorii Revoluției Franceze din 1789 (d. 1793)

1819: Regina Victoria a Marii Britanii și Irlandei și împărăteasă a Indiei (d. 1901)

1853: Pierre Esquié, arhitect francez (d. 1933)

1869: Albert André, pictor francez (d. 1954)

1895: Marcel Iancu, pictor, arhitect și eseist originar din România (d. 1984)

1898: Ferenc Agárdi, scriitor, publicist și istoric al culturii maghiar de origine evreiască, membru fondator al Partidului Comunist Maghiar (d. 1969)

1899: Henri Michaux, poet belgian (d. 1984)

1905: Mihail Șolohov, scriitor rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1965)

1908: Fory Etterle, actor român de origine elvețiană (d. 1983)

1923: Ion Caraion, poet, traducător, eseist român (d. 1986)

1923: Victor Felea, poet și critic literar român (d. 1993)

1931: Michael Lonsdale, actor francez (d. 2020)

1937: Benone Sinulescu, interpret român de muzică populară (d. 2021)

1940: Iosif Brodski, poet rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1987) (d. 1996)

1941: Bob Dylan, poet, compozitor, cântăreț, chitarist și actor american, laureat Nobel

1951: Jean-Pierre Bacri, actor, scenarist și dramaturg francez (d. 2021)

1954: Florin Iaru, poet român

1959: Pritvirajsing Roopun, politician mauritian, al șaptelea președinte al Mauritius (2019-2024)

1960: Guy Fletcher, instrumentist britanic (Dire Straits)

1960: Kristin Scott Thomas, actriță engleză

1961: Abdulla Aripov, politician uzbec, prim-ministru al Uzbekistanului

1962: Dan-Bogdan Hanu, scriitor român

1964: Raed Arafat, medic român de origine palestiniană, fondatorul SMURD

1966: Eric Cantona, fotbalist francez

1969: Nicoleta Luca-Meițoiu, pianistă română de muzică clasică

1972: Maia Sandu, fost Ministru al Educației (2012-2015), prim-ministru (2019) și președinte al Republicii Moldova (din 2020)

1985: Juan Carlos Toja, fotbalist columbian

Decese

1153: David I al Scoției (n. 1084)

1201: Theobald al III-lea de Champagne (n. 1179)

1374: Algirdas, Mare Duce al Lituaniei (n. 1296)

1543: Nicolaus Copernic, astronom, a elaborat și fundamentat teoria heliocentrică (n. 1473)

1627: Luis de Góngora y Argote, poet și cleric spaniol (n. 1561)

1697: Johann Adolf I, Duce de Saxa-Weissenfels (n. 1649)

1734: Georg Ernst Stahl, chimist și medic german (n. 1660)

1863: Elisa de Lamartine, pictoriță franceză (n. 1790)

1866: Louis Philippe, Prinț de Condé (n. 1845)

1898: Arhiducele Leopold Ludwig de Austria (n. 1823)

1914: Pompiliu Eliade, istoric literar român (n. 1869)

1919: Amado Nervo, poet mexican (n. 1870)

1959: John Foster Dulles, politician american (n. 1888)

1974: Duke Ellington, jazzman american (n. 1899)

1990: Gabriel Chaborschi, muzician român de origine poloneză (n. 1924)

1993: Tibor Cseres, scriitor, ziarist, critic și istoric literar maghiar (n. 1915)

1995: Harold Wilson, politician englez, prim-ministru al Regatului Unit (n. 1916)

2011: Fănuș Neagu, nuvelist, romancier, dramaturg român (n. 1932)

2019: Murray Gell-Mann, fizician evreu-american, laureat Nobel (n. 1929)

2023: Tina Turner, cântăreață, actriță și compozitoare americană (n. 1939) – FOTO.

Sursa: Wikipedia

Top 3 - revista electronică MOARA LUI GELU din 23 mai 2026

 

Evanghelia de duminică: Mărturisirea dreptei credințe, expresie a unității

 

DUMINICA A 7-A DUPĂ PAȘTI (A SFINȚILOR PĂRINŢI DE LA SINODUL I ECUMENIC) IOAN 17, 1-13

În vremea aceea Iisus, ridicându-Şi ochii către cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, căci cuvintele pe care Mi le-ai dat, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ei sunt ai Tăi. Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi  M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât numai fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine şi pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea să o aibă deplină în ei. 

În Duminica a 7-a după Paști, închinată Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), pericopa evanghelică rânduită să se citească în cadrul Sfintei Liturghii ne prezintă cea mai adâncă, complexă și înălțătoare rugăciune a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Comparată cu cea pe care a rostit-o în Grădina Ghetsimani, unde zbuciumul apropiatelor Pătimiri Îi smulgea Domnului Iisus cuvinte pline de durere, această rugăciune surprinde triumful Său, obținut prin propovăduirea Evangheliei și prin Jertfă, asupra obstacolelor pe care le-a avut de biruit, aici, pe pământ, ca trimis al Tatălui, ca Fiu al lui Dumnezeu. Altfel spus, prin intermediul cuvintelor acestei rugăciuni, Hristos Se înfățișează lui Dumnezeu Tatăl ca jertfă pentru noi, oamenii.

În prima parte a rugăciunii Sale, Hristos S-a rugat pentru Sine. El cere ca Tatăl să-L facă cunoscut și să-L arate oamenilor, pentru ca atunci când ei Îl vor cunoaște pe El, de fapt, să-L cunoască pe Cel Care L-a trimis, adică pe Tatăl. Dumnezeu Tatăl, pe de o parte, Se slăvește prin slava Celui ce este Unul-Născut din El, iar Cel Unul-Născut din El, Fiul, pe de altă parte, Îi acordă slava care I Se cuvine Tatălui. Astfel, printr-o reciprocitate divină, lauda preamăririi va trece de la Fiul la Tatăl și de la Tatăl la Fiul, grație deofiin­țimii Persoanelor Sfintei Treimi. De altfel, nici cunoașterea lui Dumnezeu nu ar putea fi posibilă dacă nu ne-ar fi mijlocită de cunoașterea Unicului Fiu al Tatălui, Iisus Hristos, ca Persoană dumnezeiască adaptată umanului, și de cea a Sfântului Duh, întrucât, potrivit Sfintelor Scripturi, atât iubirea divină, cât și unitatea divină nu se pot realiza decât în Treime.

În partea a doua a rugăciunii, Domnul Iisus se roagă pentru Apostoli și pentru întărirea comuniunii în credință a celor ce cred în El și au dragoste față de El și de cuvântul Evangheliei Sale (Ioan 17, 9-10); Sfinții Apostoli, deși au fost din lume, au fost consacrați slujirii lui Dumnezeu; de aceea putem afirma că ei au fost aleși și dați de Fiul pentru a fi în slujba Tatălui, căci toate ale Fiului sunt și ale Tatălui.

Mântuitorul Hristos nu exclude nici lumea din rugăciunea Sa, întrucât, după ce S-a rugat pentru Apostoli ca Dumnezeu-Tatăl să-i păzească în credință, El S-a rugat, în partea a treia a rugăciunii Sale, și pentru credincioși (Ioan 17, 20-26).

Rugăciunea arhierească și fundamentarea unității eclesiale

Așadar, Mântuitorul Hristos, în rugăciunea Sa, vrea ca Tatăl să ne iubească pe noi, oamenii, întocmai ca pe El Însuși, întrucât suntem „moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos” (Romani 8, 17). Cu men­țiunea că, așa cum spunea și Părintele Dumitru Stăniloae, „Fiul este Fiu al lui Dumnezeu în mod ontologic, în timp ce noi suntem fii ai lui Dumnezeu numai prin Hristos și prin harul Duhului Sfânt, cu ajutorul căruia ne putem sfinți viața și dobândi Împărăția cea cerească”. Noi, creștinii, toți avem aceeași credință și aceeași convingere: deși trăim în această lume, știm că destinația finală este Împărăția lui Dumnezeu, cetatea cea netrecătoare a depli­nătății Raiului. Iar „Iisus Hristos, Care este Același ieri, azi și în veci” (Evrei 13, 8), va continua să ne descopere în veșnicie această mare taină a Sa, care este taina Împărăției cerurilor.

Rugăciunea aceasta a Mântuitorului Hristos, care nu în mod întâmplător a fost rânduită să fie lecturată în această duminică, este expresia dăruirii Lui în actul unificării oamenilor cu Dumnezeu Tatăl, după chipul unității dumne­zeiești care există din vecie, între Fiul și Tatăl. Așa după cum evidenția Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, într-una din predicile sale la această duminică, „prin intermediul acestei rugăciuni, Mântuitorul Hristos ne arată că nu este suficient să vorbim despre unitatea Bisericii, ci trebuie să ne și rugăm pentru ea. Trebuie să ne rugăm ca să putem păstra nealterată dreapta credință creștină, mărturisită de toți cei care cred în Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, adică în Sfânta Treime, ca fiind singurul Dumnezeu adevărat, Izvorul vieții, al iubirii și al bucuriei veșnice”.

Totodată, cuvintele acestei rugăciuni sunt menite să aducă Duhul Sfânt – unificator, îmblânzitor de minți și inimi, dăruitor de pace sfântă – și asupra celor care, prin cuvânt și atitudine, clatină temelia învățăturilor sănătoase ale Bisericii lui Hristos. De aceea, aplicată duminicii de astăzi, când sunt pomeniți Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic, această rugăciune arhierească îndeplinește rolul unui factor de unitate în credință, pe fondul dezbinării produse de prima erezie ariană.

Primul Sinod Ecumenic de la Niceea și afirmarea dreptei credințe

În anul 325, în lunile mai-august, când a avut loc, în palatul imperial din Niceea (astăzi Iznik, Turcia), Primul Sinod Ecumenic, convocat la inițiativa și prin mijlocirea împăratului Constantin cel Mare, cei 318 Sfinți Părinți participanți, între care și un ierarh de pe teritoriul de acum al țării noastre, Episcopul Marcu al Tomisului, au condamnat la unison învățăturile greșite ale preotului Arie, parohul Bisericii Baucalis din Alexandria, care susținea în mod eronat că Hristos a fost prima creatură a lui Dumnezeu Tatăl, contestând astfel deofiițimea Fiului cu Tatăl. Toți acești Sfinți Părinți, între care s-au distins Sfântul Alexandru al Alexandriei, Sfântul Nicolae al Mirelor Lichiei, Sfântul Spiridon al Trimitundei și Sfântul Atanasie cel Mare, s-au străduit să reafirme, cu argumente din Sfintele Scripturi și din Tradiția mărturisitoare a Bisericii, că prin nașterea din Tatăl Fiul are aceeași substanță dumnezeiască, așa cum lumina care ia naștere din altă lumină tot lumină adevărată este. Astfel, fiind călău­ziți de Duhul Sfânt, aceștia au reușit să pună în evidență învă­țătura cea adevărată, pe care au fixat-o într-un text reprezentativ și oficial, care avea să fie prima parte a Crezului sau Simbolului de credință creștină, păstrat, cu sfințenie, de-a lungul secolelor, până în zilele noastre, fiind mărturisit și de noi, astăzi, la Sfânta și dumnezeiasca Liturghie.

Chemarea la unitate și responsabilitatea păstrării credinței autentice

Prin urmare, Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, care au mărturisit dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos, sunt pomeniți special în această duminică, îndată după sărbătoarea Înălțării întru slavă a Domnului Iisus Hristos Cel înviat, pentru a înțelege mai bine că prin mărturisirea comună a dreptei credințe în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, putem păstra unitatea Bisericii și, prin aceasta, putem avea nădejdea mântuirii și dobândirii vieții veșnice.

Beneficiezi de deducere fiscală de până la 400€/anNN Asigurări

Cei mai confortabili pantofi ortopedici pentru femeispiiyle.com

Luând aminte la rugăciunea Mântuitorului Hristos înălțată către Părintele ceresc, mai precis la cuvintele „Nu numai pentru aceștia (Apostoli) Mă rog, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor, ca toți să fie una” (Ioan 17, 20-21), înțelegem că credința adusă lumii de la ­Tatăl de către Fiul și transmisă Sfinților Apostoli, Sfinților Părinți și tuturor generațiilor ­următoare de creștini este dată, în pază, spre neschimbare, Bisericii, formată din noi toți, membrii ei, cler și credincioși, așa încât cu toții avem responsabilitatea de a-i menține unitatea și de a păstra nealterată această credință unică.

Autor: Arhid. Marinel Laurențiu Marcu – 24 Mai 2026

„CINCI VICEPREMIERI SE DUCEAU LA TEATRU/ UNUL N-A APLAUDAT ȘI-AU RĂMAS DOAR PATRU!”

 

Poate că acum ceva vreme aș fi spus că trăim într-o ciudățenie de guvernare. Acum, însă, cred că tot ce ni se întâmplă este mai degrabă un scenariu -slăbuț, ce-i drept! – de film science-fiction. Și-am să vă spun de ce…

Când s-a întocmit „guvernul Bolo”, care era pornit pe drastice reduceri, prima măsură science-fiction a noului executiv a fost excesul de vicepremieri. Mai precis, cinci vicepremieri! Dacă poporul a întrebat timid „păi, de ce ne trebuie nouă ăștia?” răspunsul liniștitor și înțelept a fost: sunt patru partide în coaliție, așadar rezultă patru „vici”… dar, bineînțeles, cu Anastasiu-zece-care-i-și-întrece! Sunt curioasă, cetățeni, dacă a reținut vreunul dintre dumneavoastră atribuțiile celor patru „vici” colorați politic… nu-i așa că nu știți cu ce anume s-au îndeletnicit dânșii? Păi, nu știți, deoarece ei nu contează. Ei au fost doar scaunul tapițat, cu patru picioare, pe care domnul Bolo l-a așezat solemn, pe cel de-al cincilea. Ei au fost masca, au fost plasa de camuflaj a adevăratei drone!

Așadar, a cincea roată la căruța guvernului a fost, pentru început, domnul Dragoș Anastasiu. Ei da, căci acesta avea rolul principal în telenovelă. Pentru ca să-l poată aduce pe dânsul în guvern, fără ca poporul să facă ochii mari cum că „ce dracului caută ăla acolo?”, Bolo i-a inventat, în prealabil, pe ceilalți patru „vici”. Când, în fapt, Dragoș Anastasiu era singurul care avea o misiune istorică precisă: REFORMAREA STATULUI și EFICIENTIZAREA ACTIVITĂȚII INSTITUȚIILOR PUBLICE. Adică, premierul i-a dat briciul maimuței și apoi s-a culcat liniștit. Sigur, dacă nu s-ar fi aflat de „șpaga de supraviețuire”, teoretizată penibil și glorificată ca virtute de însuși Dragoș Anastasiu într-o conferință de presă cu smiorc! și aoleu!, primata purtătoare de brici l-ar fi mânuit și acum, fără milă. Numai că s-a aflat… și Anastasiu a trebuit să lase briciul la locul faptei și să șteargă putina.

Uitându-se în jur ca să găsească o nouă mânuitoare de brici, Bolo a găsit-o rapid pe Oana Gheorghiu. CTP-ul s-a bucurat sincer:

„Doamna Gheorghiu nu vine din filmul unor partide, ca Anastasiu, predecesorul ei corupt «pentru supraviețuire». Nu a fost în politică, nu a avut funcții în guvern sau în stat, a luptat toată viața ca simplu cetățean pentru realizarea unor acțiuni de enormă valoare socială și umană și a reușit mai eficient, cu costuri mai scăzute și mai repede decât orice guvern. Nu ai de unde s-o apuci ca s-o compromiți, cu toate că Frăția Șobolanilor va încerca cu disperare s-o agațe cu ceva. Iar în fișa postului ei intră restructurarea companiilor și agențiilor guvernamentale, alea cu șefi CARE SE AUTOPLĂTESC CU ZECI DE MII DE EURO PE LUNĂ. Alarmă!”, (Cristian Tudor Popescu, 30 octombrie 2025 pe FACEBOOK)

După această laudatio excesivă, aproape că am respirat ușurată văzând că doamna Gheorghiu S-A AUTOPLĂTIT cu un salariu foarte modest, de numai 5 000 de euroi pe lună și astfel a putut lupta vitejește împotriva „companiilor și agențiilor guvernamentale, alea cu șefi care SE AUTOPLĂTESC CU ZECI DE MII DE EURO PE LUNĂ!”. Adică, autoplătire să fie, dar… cu măsură și s-o știm și noi!

Ca orice personaj care a lăsat urme în istoria ultimilor ani, doamna Gheorghiu a fost legendată, și dânsa, la greu… Așa cum au fost legendați Klaus Iohannis… Nicolae Ciucă… Nicușor Dan… Ilie Bolojan… Toți au avut în spate niște puzzle-uri minuțios alcătuite. Toți au fost preparați din timp pentru a fi scoși din joben la momentul potrivit. Iar România nu știe absolut nimic despre ceea ce se petrece în sferele cu miros pestilențial ale puterii. Aș spune că niciodată nu a fost o astfel de secretomanie cu tupeu în zona guvernamentală. Secretomania a înflorit în perioada așa-zisei pandemii… adică s-a experimentat și s-a constatat că… ține!!! iar de atunci cetățenii României nu au mai fost tratați altfel decât ca o masă amorfă, plătitoare de taxe și impozite din ce în ce mai fanteziste, din lista cărora lipsește, dintr-o regretabilă omisiune, birul pe numărul de vizite la WC și pe „ai /n-ai șapcă, oricum plătești!”

Pe ultima sută de metri, doamna Gheorghiu muncește cu abnegație și cu sufletul la gură. Încă nu s-a „restructurat” tot… mai sunt lucruri de făcut praf, mai sunt clienți care trebuie musai serviți, mai sunt mail-uri de trimis și „combinații” de aranjat. Astfel, ca de atâtea ori în politica românească, putem vedea cu ochii noștri ce anume înseamnă O BUNĂ EXECUTANTĂ -cu observația că nu Bolo pare a fi cel care-i dă ordine. Aici EXECUTANTĂ vine de la EXECUȚIE. Iar victima e o Românie debusolată, speriată și aflată în corzi. Astăzi, din cvintetul de vicepremieri, în care de cântat a cântat doar doamna Gheorghiu, a rămas, în urma moțiunii de cenzură, doar un cvartet. Dar nu vă neliniștiți… schimbarea este neesențială… tot doamna Gheorghiu este diva!

…………………………………………………………………….
P.S. Nu cred că am văzut o purtătoare de cuvânt mai odioasă decât Dogioiu. Infernal de arogantă. Infect de autosuficientă. Obositor de antipatică. Dezgustător de nepotrivită în relația cu presa… sau, mă rog, ce-o fi aceea… La fel de charismatică precum Bolo -în varianta cu țeasta împădurită, desigur, și cu sprânceana dezmembrată!

Autor: Luminita Arhire

Sursa: Luminita Arhire Facebook

Pierdut logică. O declar nulă. Amanetez viitor. Al țării

Dacă viitorul țării noastre a ajuns subiect de negocieri „secrete” tête-à-tête între președintele gânditor-mediator și… Gigi Becali, suntem pe marginea râpei. Ba a „Gropii” lui Eugen Barbu, că de-acolo se dă ora exactă țării. Iar după ce Olguța a subliniat că ce-a făcut PNL (…fără să-i întrebe…) e „nestatutar”, a apărut Grindeanu care a zis că USR e ținut captiv, că nu mai e condus de Fritz, ci de Bolojan. Astea sunt tactici. Vai de capul nostru!

Am votat atât de trist, aparent, încât am înlocuit dulapul călător prezidențial cu Hare Khrisna. Cu meditație. Asta să fie conexiunea? Meditare/meditație/mediator? Iar vai de capul nostru! Vreți o mostră de forță tinerească a societății civile? În India a apărut Partidul Gândacilor de Bucătărie, de câteva zile, după ce președintele Curții Supreme de la ei a zis că tinerii sunt gândaci de bucătărie, paraziți sociali. Partidul abia înființat are deja 160.000 de membri, are peste 12 milioane de urmăritori pe Instagram, mai mulți decât partidul de guvernare al lui Modri! Doar un exemplu de forță, atât.

România a pierdut finanțarea PNRR pentru baraje, unul singur a fost reabilitat, din 30. Dar mașina de zgomote a decis că ne cară Franța apa, de aia reabilităm baraje. ALRO Slatina cere ieftinirea cu 25% a energiei pentru ei, marii consumatori industriali. Din care mare parte datori la Stat la greu. Lăsați populația, ei să consume mai puțin! Iar șeful Romarm a ieșit în conferință de presă alături de George Simion! Iar Sebi Ghiță, știți voi, patron de presă, apare în scurgeri de informații în care agenți ruși discută cum să-l folosească. Asta pentru cei care tot întreabă în comentarii, pe social media, unde tot vedem ruși. Alt jurnalist de frunte, Rizea, ex-condamnat, ex-fugar, ex-parlamentar, s-a dus cu legitimație de presă din partea unui „organ” ce nu mai există, la Parlamentul European ca să o huiduie pe Maia Sandu. De ce l-a extrădat în România. E noaptea minții la noi. Doar la noi?

Păi să luăm exemplu „ma­rea Putere” americană. Trump dă în judecată Statul pe care îl reprezintă și-i cere 10 miliarde de dolari. Apoi „face o înțelegere” cu Statul pe care îl conduce și obține 3-4 miliarde fără instanță, apoi renunță „darnic” și obține 1,7 miliarde despăgubiri pentru, atenție, cei condamnați pentru atacul asupra Capitoliului. Cei ce au bătut polițiști au uns cu rahat pereții birourilor parlamentare, au furat și devalizat. Și în același act, Ministrul de resort interzice verificarea fiscală a lui Trump, a firmelor, a familiei și apropiaților PENTRU TOTDEAUNA!!!! Asta nici nu mai e corupție, e un nivel superior de prostituare a instituțiilor Statului în favoarea unei singure persoane. Nu foarte limpede la cap persoana, vezi postările de noapte…vezi poza atașată.

Înapoi acasă. Georgel Simion zice că „ne asamăm intrarea la guvernare”, fără a ne lămuri ulterior…asumare, asanare, asomare, ce vrea? CĂ vizibil vrea, dar nu vrea. Cu PSD drept țap ispășitor al tuturor relelor din țara asta de 35 de ani încoace, a te alia și duce cu ei la Putere, în loc să le furi electoratul, ar fi maximul tembelism. Dar pe de altă parte, Becali nu s-a dus de capul lui la negocieri prezidențiale, nu? Între timp, în continuare, nu se vede Guvern la orizont, dar partidele contestă în instanțe orice inițiativă a Guvernului interimar. De gen: dacă n-o facem noi, n-o face nimeni, da? Iar noi stăm tâmpiți și ne întrebăm de ce, din cauza unor incompetenți gălăgioși și orgolioși, trebuie să suferim iar și iar. Toate reformele s-au oprit, sunt puse pe bară, combustibilul e tot spre maxim, prețurile cresc și cresc, iar noi stăm cu ochii pe… Nicușor. Și pe nea Jiji. Salvarea vine de la Hare Khrisna și de la Războinicul Luminii. Vai de cozonacul nostru!

Autor: Alexandru Ruja

Sursa: Graiul Maramureșului

A recidivat! Regizorul Cristian Mungiu a câștigat Palme d’Or!

Cristian Mungiu intră în cercul foarte restrâns al regizorilor care au câștigat de două ori Palme d’Or, alături de alți nouă norocoși. Regizorul român a primit prima sa Palme d’Or în 2007 pentru filmul „Patru luni, trei săptămâni și două zile”, potrivit Mediafax.

„Mă bucur de acest moment. Lăsați-mă să-l trăiesc”, a spus Mungiu, în discursul său după anunțarea premiului, potrivit Le Figaro.

„Prima dată este o surpriză. Apoi vine bucuria. Întotdeauna ne amintim a doua oară. Seara aceasta va rămâne întipărită în memoria mea. Acest premiu mă face fericit, dar vor trebui să treacă douăzeci de ani ca să aflăm care au fost cele mai bune filme. Starea lumii nu este cea mai bună. Nu sunt foarte mândru de ceea ce le lăsăm copiilor noștri.

Schimbarea ar trebui să înceapă cu noi. Trebuie să vorbim despre lucruri relevante, iar asta depinde de noi. Ne-am asumat riscul de a ne face auzite vocile. Ceea ce simt eu este radicalizarea și fracturarea societății. Acest film este un angajament împotriva oricărei forme de fundamentalism, un apel la empatie, care ar trebui pusă în practică mai des”, a spus regizorul.

Victoria filmului „Fjord”, regizat de Cristian Mungiu, la Festivalul de Film de la Cannes 2026 a generat reacții din partea unor personalități publice și instituții culturale din România, după ce producția a obținut Palme d’Or, cel mai important trofeu al competiției.

Actrița Oana Pellea a transmis un mesaj entuziast pe Facebook după anunțarea premiului.

„BRAVOOO BRAVOOOO BRAVOOOO. CRISTIAN MUNGIU A CÂȘTIGAT AL DOILEA PALM d’OR la Cannes! Sunt extraordinar de bucuroasă! Felicitări echipei! FELICITĂRI Cristian Mungiu!”, a scris actrița.

Și Ambassade de France en Roumanie a felicitat echipa filmului pentru succesul obținut la Cannes.

„Felicitări, Cristian Mungiu! Palme d’Or pentru «Fjord», un moment extraordinar pentru cinemaul românesc la Festivalul de Film de la Cannes!”, a transmis instituția.

CINEMARATON a reacționat la rândul său după câștigarea trofeului.

„Am câștigat! CRISTIAN Mungiu – Palme d’Or!!!! Juriul Festivalului de la Cannes, prezidat de regizorul sud-coreean Park Chan-wook, a decernat Palme d’Or regizorului român Cristian Mungiu, pentru Fjord”

Filmul „Fjord”, în care joacă Sebastian Stan și Renate Reinsve, a câștigat Palme d’Or la ediția a 79-a a Festivalului de Film de la Cannes 2026, fiind desemnat cel mai bun film din competiția principală.

„Fjord” urmărește povestea unui cuplu româno-norvegian foarte religios, familia Gheorghiu.

Aceștia se stabilesc într-un sat aflat la capătul unui fiord, unde se împrietenesc rapid cu vecinii lor, familia Halberg. Copiii celor două familii devin apropiați, în ciuda educației diferite pe care o primesc.

Situația se schimbă atunci când cadrele didactice descoperă vânătăi pe corpul celui mai mare dintre copiii familiei Gheorghiu și alertează serviciile sociale. Comunitatea începe să se întrebe dacă educația tradițională primită de copii din partea părinților ar putea fi cauza.

C.L.

Semnal editorial – Agora Literară, Anul XIX, Nr. 53, mai 2026

Într-un timp în care zgomotul cotidian pare să acopere tot mai des vocea reflecției autentice, literatura rămâne unul dintre puținele spații în care adevărul interior poate fi rostit fără grabă și fără compromis. Numărul 53 al revistei Agora Literară, luna mai 2026, revistă a Ligii Scriitorilor din România, proiect cultural realizat și cu sprijinul financiar al Primăriei și Consiliului Local Cluj Napoca, se deschide sub semnul acestei nevoi de luciditate și de întoarcere la rădăcini, la tradiție, la ce este hrană sufletească pentru românul autentic. Directorul publicației Al. Florin Țene și redactorul-șef Iulian Patca propun un sumar valoros și diversificat. Din sumar: Poezia este reprezentată de Octavian Goga, Ioan Friciu, Marieta Coman, Eugen Dorcescu, Mircea Dorin Istrate, Paraschiva Cărbunar, Ana-Maria Felicia, Ecaterina Marga, Magdalena Neagoe, Daniela Vasilovschi, Cristina Serghiescu, Mimi Rotaru, Ieremia Lenghel, Niculae Suciu, Traian T. Toduț, Mircea Dumitrescu, Al.Florin Țene, Gavril Moisa, Mirela Alexa, Nicolae Cabel, Arpad Toth, Eugen Coța, Emanoil Iuonaș, Eugen Burghelea, Ionel Alexa, Dorian Marcoci, Lazăr Magu, Vasile Bele, Ștefania Ștefan, Lucia Zărnescu; Cronică/Eseu publică: Iulian Patca, Nina Breazu, Mihai Ganea, Gelu Dragoș, Luci Trușcă, Iarema Olivia, Margareta Saimac, Al.Florin Țene, Dinu Virgil, Eugen Dorcescu, Victor Ioan, Alexandru Blaga, Tudosia Lazăr și George Petrovai.

Pe penultima pagină a revistei sunt publicate Premiile Ligii Scriitorilor din România pentru cărți apărute în anul 2025 iar designul e realizat de către artistul plastic Lazăr Morcan.

După cum v-ați putut da seama, numărul de față propune cititorilor o diversitate de perspective și formule expresive: poezie, proză, eseu, critică literară,  reflecții culturale și grafică. Textele reunite în acest număr confirmă faptul că literatura contemporană continuă să fie un teritoriu viu, capabil să genereze dialog, interogație și emoție autentică. În paginile revistei se regăsesc atât nume consacrate, cât și voci tinere, aflate la început de drum, într-un demers firesc de continuitate culturală. Credem că o publicație literară autentică precum „Agora Literară” trebuie să rămână un spațiu al întâlnirii dintre generații, fără rigidități și subiectivisme.

Consiliul director și Colegiul consultativ au rugămintea de a trimite materiale scurte, pentru care sunt direct responsabili privind conținutul, numai în format electronic ori digital, pe adresa de e-mail iulianpatca@yahoo.com.

Așadar, vă invit să parcurgeți acest nou număr al revistei Agora Literară cu răbdare, curiozitate și spirit critic. Dincolo de diversitatea temelor și a stilurilor, veți descoperi aceeași credință în puterea cuvântului scris de a lumina, de a provoca și de a apropia oamenii prin cultură. Felicitări!

Gelu Dragoș, UZPR

N.N. Sunt publicați și patru autori maramureșeni: Vasile Bele, Gelu Dragoș, Mihai Ganea și George Petrovai.