Pentru că, aici am ajuns! În punctul în care trebuie să ne luăm măcar apărarea țării înapoi… Pentru că nici un comandament străin nu ne va proteja… Nu ne va securiza nici obiectivele civile, industriale, nici pe cele militare, decât, poate, după ce le vor fi folosit ca detonator, în operațiuni derulate sub „steag fals”, desigur, pentru a justifica și forța intrarea, împingerea României într-un război care nu este al ei… Și nu, nu ne vor apăra nici americanii, care oricum sunt mai mult un soi de „ Yankee go home!!” (în formă… continuată, reluată!), nici francezi, nici italienii… Nici una dintre acestea „comenduiri” nu ne va apăra; nici țărmul, nici obiectivele industriale, nici măcar pe cele militare, mai ales dacă sunt doar ale noastre, chiar dacă sunt, pe hârtie, „de interes” și pentru ei, căci, toate acestea sunt doar obiective-țintar de sacrificiu (pitiți iute „Delfinul”, și ferice dară că nu mai avem și alte submarine!)… Sigur, tot ce avem la țărmul mării contează și intră în zona de logistică, geo-strategică… Și ar trebui să motiveze țările „partener”-(ne)strategice să acționeze pentru apărarea intereselor lor și al aceluia comun, al Europei… Dar asta a ajuns România, astăzi; o țară a altora, apărată doar în măsura protejării intereselor energetice și de acaparări de resurse ale acelor mereu alții… Și pe care o vor lăsa a fi sfârtecată fără a clipi în numele intereselor și dreptului de acțiune „comun”, decis unilateral de UE-NATO, fără noi… Nu va conta pentru ei dacă România va fi fost sfârtecată în urma șahului lor cu piese sub steag fals și, mai ales, steaguri false… Pentru că, pentru ei, mai ales cu acești conducători, România este o marionetă din cârpă, fără coloană, căreia îi pot fi smulse și picioarele, și mâinile…
Desigur, judecând acum „la rece”, cea mai importantă întrebare vizavi de operațiunea ucraineană din Portul Constanța, ar trebui să vizeze singurul lucru cu adevărat important… Ce s-ar fi întâmplat dacă drona marină ajungea până în zona terminalelor petroliere sau în cea a depozitelor de combustibili?… Mai ales că, oricând, este posibilă o repetare a acțiunii… Ce se întâmpla pe linia decizional… națională (sic!) dacă drona exploda și, într-un efect în lanț, ar fi ras și terminalele petroliere, și depozitele, și poate și jumătate din oraș?…. Ne lamentam pe refrenul sarcastic „Au trebuit să moară oameni…” și îi lăsam pe alții să acționeze?… Pentru că, asta pare probabil că s-ar fi întâmplat… Căci, până pitroceau ai noștri două-trei cuvinte în lașitatea lor de a-și asuma reacții, ne trezeam în rolul de agent declanșator pentru articole „nucleare” 4-5 NATO („nucleare” încă doar la figurat, dar până la concret, nu ar mai fi nici măcar un pas…). Și nici măcar pe iscălitura noastră… Ci a altora, care și-au făcut deja un ritual din a vorbi, din a cere aproape punitiv explicații, de a face tărăboi, dar nu în numele nostru (nici măcar!), ci peste capul nostru…. Am văzut în cazul dronei de la Galați… Când esența momentului a fost că Austria a fost statul care (și) a convocat ambasadorul rus pentru a-i cere socoteală…. Și, probabil, doar o liniuță ne-a despărțit de activarea articolelor declanșatoare de pucioasă… Și al războiului voit, dorit, căutat, stârnit de către camarila războinică a UE pentru Europa… Pentru că, România este doar de sacrificiu… Împinsă în fața pentru a aduce războiul „din apropierea Europei”, lucru de care s-a ocupat Ucraina, în Europa… Nu în inima ei, ci pe marginile de valuri de sacrificiu…
Ce am fi făcut dară, dacă, într-un scenariu catastrofal pentru zona țărmului nostru, cu mii de morți și de răniți, cu obiective vitale distruse, evident chirurgical, se invoca, în pofta de război a Europei, activarea articolelor 4-5, pe seama noastră? Ce (mai) făceam mai apoi când, poate, ne lămuream că a fost o acțiune țintită a Ucrainei, fiind târâți într-un război care nu este al nostru?… „Întorceam armele”?… Vorba vine, că, la cat de măcelărită a fost armata română, iar asta pe timpul lung al păcii de la momentul decembrie ’89 încoace, oricum nu ar fi avut cine… Iar cel mai grav este că intruziunea dronei navale ucrainene arată că, într-adevăr, orice este posibil… Pentru că, la cat a navigat aceasta în deriva ei… controlată, ar fi putut ajunge, trecând că în brânză de ecluzele Canalului Dunăre-Marea Neagră, până în „limesul” centralei nucleare de la Cernavodă… Și este și aici un semn de întrebare, pentru că, dacă drona ar fi fost deturnată și controlata de către ruși, asta denotă că marea magie a „supraexperienței” în controlul dronelor a „experților” ucraineni este doar o vrăjeală pentru vândut nimic pe post de experiență de război la preturi de nepace. Ba, ar însemna că rușii sunt pitiți pe undeva aproape de țărmul nostru pentru a fi putut manevra drona marină, prin port, într-un areal rezonabil tehnologic pentru controlul radio-GPS! Ceea ce este improbabil… De fapt, ucrainenii sunt cei aflați chiar peste tot, sub motivația sprijinului umanitar preluând infrastructuri întregi, zone portuare, depozite, logistică… Și da, ei chiar pot fi oriunde! Și în modul în care au acționat în cazul dronei, denotă, nu doar reavoință, ci ostilitate. Pentru că, dacă ar fi să-i credem că drona chiar a intrat în derivă, de ce nu au detonat-o ei cât timp era departe de port?… Detonată, pentru că este puțin probabil scenariul autodetonării acesteia după evacuarea zonei… Mai degrabă, detonată intenționat pentru a face imposibilă analiza criminalistică a resturilor ei… Când s-ar fi putut identifica ruta, operatorul, orele…
Or, ce facem pe mai departe pentru a evita posibilele „accidente” provocate? Închidem tot? Preventiv, poate și centrala nucleară?… Golim depozitele strategice de combustibili de la țărm, și nu numai, ba, eventual, transferăm tot combustibilul în Ucraina?… Sigilam și terminalele de la țărm, înlăturăm din porturi orice urmă de îngrășăminte chimice, pentru a nu risca o tragedie exponențială a Mihăileștiului?
Nu mai bine ne luăm noi siguri apărarea țării înapoi?… Măcar apărarea ei…
Cezar Adonis Mihalache – Natiunea
