Senatul României a aprobat proiectul prin care termocentralele pe cărbune nu pot fi închise!

 

Senatorii au adoptat, azi, 4 august, proiectul legislativ privind decarbonizarea sectorului energetic, fiind introdus un amendament al PSD potrivit căruia scoaterea treptată din exploatare a capacităților de producție de energie electrică pe bază de lignit și huilă se va putea realiza numai după construirea și punerea în funcțiune de noi capacități energetice similare. Au fost 73 de voturi ”pentru”, 42 de abțineri și opt nu au votat.

Liderul senatorilor PSD, Daniel Zamfir, a explicat că amendamentul a apărut în urma situației evidente create încă de la adoptarea PNRR, arătând că România nu-și permite închiderea acestor capacități având în vedere războiul din zonă și criza energetică.

„Domnul Cristian Ghinea și cu domnul Virgil Popescu au angajat România la închiderea capacităților pe cărbune cu final 31 august 2026. Ei bine, lucrul ăsta evident că nu se poate întâmpla, având în vedere toată perioada parcursă de atunci – a apărut războiul, avem criza energetică. (…) „Șobolanul” Popescu, cu ghilimele de rigoare, este cel care a angajat România în acest dezastru, a angajat ca România să închidă capacități de cărbune fără să pună nimic în loc, asta este politica publică făcută de Popescu, adevărat girată și până la urmă acceptată și asumată de România. Groparii energiei sunt Cîțu, Ghinea și Popescu”, a susținut Zamfir.

Premierul interimar Ilie Bolojan a replicat declarând că acest amendament nu rezolvă nimic și pune în pericol un jalon din PNRR.

„Problema la acest proiect este amendamentul, care nu va rezolva nimic, în sensul de a nu închide centrale pe cărbune în trimestrul trei din acest an, pentru că nu pot fi închise, neavând cu ce înlocui, de exemplu, centrala de la Craiova, pentru că cinci ani de zile n-am făcut ceea ce trebuie și nu poți să lași un oraș fără încălzire”, a spus Bolojan.

C.L.

Vom lupta pe plaje, la Monaco…

„Vreți să citez din Churchill?”, zice Sorin Grindeanu, și holul se cutremură de nerăbdare. Ar fi prima dată în ultimii 20 de ani cînd cineva de la PSD ar reuși să dea un citat. Două decenii de lideri fără educație au așternut peste partid apăsătorul giulgiu al prostiei, de sub care n-a răzbătut vreodată o microscopică licărire de spirit, o vorbă de duh, un titlu, un vers, în fine, cea mai mică dovadă că cineva din partid ar fi citit o carte.

Și Grindeanu „citează” din Churchill: „Mă voi lupta în comune, în orașe, în Parlament, în Guvern, peste tot”. Nu e un citat, cum crede el, e o parafrază. Consultanții i-au strecurat-o în punctaj ca să-i umple golul dintre două grimase și să-i corecteze aerul de lider mort, care cheamă partidul la parastas.

Celebrul discurs al lui Churchill din 4 iunie 1940, ținut în Camera Comunelor cu o lună înainte de Bătălia Angliei, a pregătit națiunea pentru rezistența eroică din lunile iulie, august și septembrie. Asta trebuie să fi atras atenția echipei de strategi din Kiseleff 10, căci nimic din istoria lumii nu e mai presus de situația din PSD.

Așa a ajuns Grindeanu să se asemene cu Churchill, sărind peste un întreg șir de egali, care începe cu baronii și balastierele din Banat, cu cercetații penal din Caraș, cu clanul Avram, tată și fiu, cu Ion Bejeriță și Florin Măran, cu Cristian Anton și încăpătoarele cutii de pantofi în care dorm realizările cash ale rețelei, cu viața de lux, minciună, impostură și trădare, cu Marcel Ciolacu și Alfred Simonis, cu Laura Vicol și Vladimir Ciorbă, cu zborurile Nordis și vila proiectată de Nordis Architectură și poate continua la nesfîrșit, ca orice șir fără limită, care se sustrage criteriului de convergență Weierstrass.

Lupta cu „pesta haștagistă”, care „este echivalentul la ciuma roșie, dar invers”, poate, așadar, începe. Sorin Grindeanu conduce această luptă, inspirat de cuvîntarea lui Churchill, dar iată că realitatea intervine în text cu elemente de autodenunț:

Vom lupta pe plaje, la Monaco, vom lupta pe mări și oceane, în vacanțe de lux, vom lupta în aer, la bordul avioanelor private, vom lupta din vile și piscine, vom lupta îmbrăcați în costume scumpe, purtînd ceasuri pentru care săracii ar munci o viață, încălțați cu pantofi în ale căror cutii încap sute de mii de euro în bancnote mari. Vom lupta în Italia, ca Ionel Arsene, vom lupta în Grecia, ca Sorin Oprescu. Nu ne vom preda niciodată procurorilor!

Doru BUȘCU (Cațavencii)

Ucrainenii, ”prietenii noștri”, rad și grădinițele în limba română din Cernăuți...

Comunitatea românească din municipiul Cernăuți își exprimă îngrijorarea cu privire la viitorul grupelor cu predare în limba română din cadrul Grădiniței nr. 54 „Grâurel”. Potrivit informațiilor semnalate de mai mulți părinți, există temeri că cele două grupe românești și-ar putea suspenda activitatea, iar în locul grupelor românești vor activa doar grupe ucrainene! Conducerea grădiniței spune că instituția duce lipsă de cadre didactice, scrie BucPress din Cernăuți.

Părinții susțin că o parte semnificativă dintre locurile destinate copiilor din comunitatea românească sunt ocupate de copii proveniți din familii ucrainene, care nu cunosc limba română. În aceste condiții, spun ei, activitățile se desfășoară tot mai mult în limba ucraineană, iar scopul pentru care au fost create grupele românești riscă să fie compromis.

Pe lângă această problemă, conducerea instituției ar fi semnalat existența unui deficit de personal calificat, ceea ce îngreunează organizarea și funcționarea grupelor cu predare în limba română.

Pentru părinți, păstrarea acestor grupe reprezintă mai mult decât o chestiune administrativă. Ei consideră că grădinița este primul loc în care copiii își formează identitatea lingvistică și culturală, iar dispariția educației timpurii în limba română ar avea efecte pe termen lung asupra comunității românești din Cernăuți, mai scrie sursa citată.

C.L.

rușinea după om

avea între 30 și 40 de ani, și-a dat jos pantalonii

și s-a răhățit în boscheții de lângă alee.

numai cine n-a vrut sa-l vadă nu l-a văzut, dar au roșit putini.

nu era primul, a devenit deja ceva asemănător ștergerii pe buze

cu o batistă de hârtie, cu linsul unei înghețate.

în sala de judecată, unul care și-a ucis nevasta ține sa demonstreze

că e un tip milos, fiindcă a ucis-o numai dintr-o lovitură

și nu i-a despicat trupul cu cuțitul, ca la un crap, pe o masă.

un politician corupt merge tot cu capul sus în studiourile tv, nu roșește.

un influencer răstoarnă cuvintele și faptele

despre un șut controversat la fotbal sau o tamponare între două mașini,

de pe-o parte pe alta, precum micii la jar,

să fie mulțumit cel care-l plătește.

n-are rețineri.

într-o zi legiștii n-or să mai găsească rușinea,

o să creadă că e o legendă urbană.

de acum încolo intrăm unii în alții

bocanc după bocanc, plini de noi înșine.

viermii vor spune:

în sfârșit, au ajuns și ei de-ai noștri.

Alexandru PETRIA

Declarația zilei - Pavel SUSARA

 

„Poate să-mi explice și mie vreun deștept progresist cum a crescut neterminatul ăla de la apărare nivelul Dunării cu 2 cm?! Eu știu, la nivelul meu rudimentar în ceea ce privește comportamentul fluidelor că dacă elimini un volum, o masă, dintr-un bazin cu apă, nivelul scade, nu crește fiindcă fluidul se redistribuie pe suprafață volumului dizlocat. Hai, lămuriți-mă și pe mine, că nu am atâta minte câtă le-a fost rezervată propagandiștilor.”

Poesis - Ovidiu Vasile

 

Această blestemată zi de vară

Ai vrea să ștergi o zi din calendar,

din timpul care începe să te doară,

în veșnic purgatoriul sanctuar,

de-o zi ce s-a sfârșit cu tot cu vară.

Adânc îți sapă-n minte târnăcoape

cu gestul și purtarea ticăloasă

și-ți curge prin clepsidra dureroasă,

amarul din privirea de sub pleoape.

În inimă-ți se-ncheagă un ghețar,

prin trup îți sapă galerii sobolii

și-ai vrea să dai la curățat memorii

și-ai vrea să ștergi o zi din calendar.

Ai vrea să faci cu iadul legământ,

să-ndepărtezi chirurgical retina

și Dumnezeu să vină pe Pământ,

la tine cel greșit să-ți ierte vina.

Ai vrea să ștergi o zi din calendar

și-o mamă dragă să te nască iară

și să rămână doar un vis bizar,

această blestemată zi de vară.

Ovidiu Vasile

Cluj-Napoca

Vol. Răcnet în vid - 2026

Ce aveți cu istoria noastră, Excelență?

                                    de Gheorghe Pârja

Am rămas mirat că, recent, un diplomat german a făcut aprecieri nepotrivite în legătură cu destinul comun al locuitorilor de pe cele două maluri ale Prutului. Ambasadorul Germaniei la Chișinău, Hubert Knirsch, s-a aflat în centrul unui scandal diplomatic, după ce, în cadrul unui interviu acordat unei televiziuni din Republica Moldova, a spus cuvinte neadevărate despre identitatea românească a Basarabiei. A încercat, într-o manieră alunecoasă, să pună într-o ecuație relativă unitatea de limbă și credință a populației care trăiește pe cele două maluri ale Prutului. Adică din România și Republica Moldova.

Reporterul emisiunii, confratele Vitalie Călugăreanu, l-a întrebat pe diplomat ce părere are despre unirea celor două țări cu o istorie comună. A răspuns diplomatic, că doar cele două țări pot decide asupra unirii între ele. Dar imediat ambasadorul a ținut să pună sub semnul întrebării unitatea de limbă și religie dintre cele două țări. Care în istorie au fost sub același sceptru voievodal ori regal. Este limpede că diplomatul se referea la limba moldovenească, o sintagmă apusă în noile rânduieli de peste Prut. Este chiar o sărbătoare care poartă numele LIMBA ROMÂNĂ, scriitori și lingviști basarabeni și-au dăruit viața pentru această istorică reușită. Și au demonstrat că limba moldovenească nu are un fundament lingvistic, ci reprezintă un construct politic rezultat din politicile sovietice de deznaționalizare.

I s-a amintit diplomatului german, în acel dialog, că teritoriul – acum Republica Moldova, unde este ambasador, a fost rupt samavolnic din trupul României prin pactul Ribbentrop – Molotov, în anul 1939, deci locuitorii celor două țări au tot dreptul să-și dorească să fie din nou laolaltă, la fel cum și-au dorit-o și germanii în 1990. Și au făcut-o. Spun cu toată convingerea că într-un stat în care identitatea și relațiile cu România sunt teme extrem de sensibile, asemenea afirmații nu cad bine și duc la multe comentarii. De toate culorile. Ambasadorul a fost apărat de personaje cu serioase sensibilități pro-ruse. Și asta spune mult. Dar nu au lipsit nici atitudinile unor oameni politici de peste Prut, care au amendat exprimarea diplomatului. Care, simțindu-se pus în ecuația adevărului istoric, a căutat să o întoarcă ca la Berlin.

Ambasadorul a postat mai multe texte pe Facebook, care spun că este vorba de o neînțelegere creată de traducerea defectuoasă a discursului, dar își asumă responsabilitatea și dă asigurări că nu a uitat despre unitatea românilor și credința lor creștin ortodoxă. Apoi spune: „ar fi trebuit să mă exprim cu mai multă claritate”. Ca diplomat, ar fi trebuit să manifeste mai multă înțelegere față de contextul istoric al Republicii Moldova, sau să păstreze o poziție de neutralitate. Ambasadorul a fost învinuit că a reluat cea mai primitivă formă de propagandă rusească. Cea cu limba moldovenească. Diplomatul german de la Chișinău are o biografie cu alte semne de întrebare. Credibilitatea lui este umbrită de cariera sa recentă. În mandatul de ambasador în Georgia, a fost acuzat de opoziția democratică din acea țară de susținerea pe față a partidului pro-rus „Visul Georgian”. Mai mult, Excelența Sa a coordonat departamentul politic al ambasadei germane din Moscova.

Atunci când alți diplomați au fost expulzați în urma protestelor din Georgia, domnul Hubert Knirsch a fost lăsat la post. Un comentator sugera că, în ministerul de externe de la Berlin, epoca Merkel încă nu s-a încheiat. Mai zilele trecute, ambasadorul a rămas surprins de reacțiile apărute în spațiul public, după declarația sa referitoare la limba și religia în Republica Moldova și România. El a transmis într-un mesaj video, în care vorbește în limba română, că ar fi trebuit să se exprime cu mai multă claritate și a promis să aprofundeze subiectul pentru a înțelege mai bine îngrijorările pe care le-a provocat. Foarte bine! Poate citi cu folos lucrările lingvistului basarabean, de talie internațională, Eugen Coșeriu, pe care am avut onoarea să-l cunosc. Ori opera scriitorilor de peste Prut: Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Arcadie Suceveanu ori Vlad Pohilă.

Și să nu uite că în data de 31 august, în Republica Moldova, se săr­bă­torește Ziua Limbii Române. Întrebarea mea din titlu rămâne în vigoare: Ce aveți cu istoria noastră, Excelență? Regret că au fost puține reacții la nivel înalt față de această declarație nefericită în aceste împrejurări geopolitice tensionate. Unui diplomat nu i se iartă asemenea cuvinte scăpate de sub adevărul istoric. Da, trăim o perioadă când unii vor să reașeze istoria. Putin vrea o nouă împărțire a Ucrainei. Nici mai mult, nici mai puțin, a promis public ca teritorii din Ucraina, care au fost alipite imperiului roșu de Stalin, să revină statelor din care au fost rupte. Este o capcană geopolitică cu riscuri neprevăzute. Cred în luciditatea diplomaților români, unguri și polonezi. Nu se face reunire cu ordin de la Kremlin. Dar despre toate acestea cu alt prilej.

Cum se distruge democrația?

 

În 1996, la National Endowement for Democracy (Washington DC) se analiza, sub direcția lui Mark Plattner și Lary Diamond, ceea ce ei numeau „al treilea val al democratizării” din lume. Ca fellow, pentru a elabora o carte (Relativism and Its Consequences, 2007), participam la dezbateri cu invitați de pe diferite continente. Încrederea în înaintarea democratizării era solidă și lucidă. După trei ani am revenit în institut, cu ocazia unei vizite oficiale în capitala americană, dar atmosfera se schimba deja: se întrevedeau democratizări, dar începeau derapaje. Șirul scrierilor celor doi, deveniți, referințe internaționale, sunt oglinda acestei evoluții.

Republicanismul democratic este totdeauna stimulativ pentru a discuta democrația. În definitiv, conceptul apărat de Abraham Lincoln – „guvernarea poporului de către popor și pentru popor” – și dezvoltarea adusă de John Dewey – democrația redusă la „tehnică” de guvernare, nu va supraviețui, ea având șanse doar ca „formă de viață” – rămân reperul. În plus, America are beneficiul unei democrații create pe o bună cunoaștere a istoriei și prin experiență proprie, din care a învățat. Începând, desigur, cu confruntarea Jefferson-Hamilton pentru a evita guvernarea monarhică și continuând cu triumful convingerii că rivalul politic nu este dușman, cu controversa abolirii sclaviei, cu afirmarea democrației după Războiul Civil, cu consolidarea Curții Supreme, cu cooperarea bipartizană și cu consolidarea sistemului de „check and balancies” creat de James Madison, și încheind, firește, cu neîncetata dezbatere asupra respectării Constituției.

În zilele noastre, diagnozele sunt tot mai severe. S-a ajuns să se acuze „prăbușirea democrației” (Yascha Mounk, The People vs. Democracy, 2018), „sfârșitul democrației” (Yvonne Hofstädter, Das Ende der Demokratie, 2018), „moartea democrației” (Steven Lewitsky, Daniel Zimblat, How Democracies die, 2019). „Patologiile democrației” (cum am arătam în Soarta democrației, Creator, Brașov, 2022) se discută curent. Este tot mai clar că, în organizarea actuală a alegerilor libere, aceleași forțe caută cu orice mijloc să fie alese, încât s-a trecut în „postdemocrație” (Colin Crouch, Post-democracy, 2005). Este clar și că, prin cooperarea coruptă a „democraților” din interior cu „intervenienți” din afara țărilor respective (Sarah Chayes, Thieves of States, 2015), s-a ajuns la „cleptocrație”.

Toate țările s-au schimbat în ultimele cinci decenii, dar mulți comentatori au rămas la fixații care împiedică de la început realismul. Chiar și opticile unor personalități care au criticat justificat starea lumii, au propus corectura globalizării, înlăturarea instrumentării politice a justiției, respingerea „corectitudinii politice”, competiție în cadrul cooperării supraputerilor și au rol major în viața internațională nu sunt analizate corect. Un val de ură a inundat până și descrierile.

Nivelul dezbaterii asupra democrației scade. Unii confundă „democrații” cu amicii politici și-i socotesc „autoritari” pe cei care vor schimbarea cursului de sub neoliberalism. La noi, necunoscând istoria și geografia politică, o mulțime de diletanți, ajunși „prof.dr.” – „ca la nimeni”, cum spunea deja Spiru Haret, vor carieră și izbesc cu cuvinte grele, „fascism”, „nazism”, etc. în alternativele democratice. Unii exaltă măsurile unei drepte răsuflate și reduc politica la demagogia urii, cu sărăcia culturală inerentă.

Nu se poate trece peste carențele conceptuale ale discuției actuale despre democrație. Se acuză ca „populism” preocuparea de rezolvare a problemelor cetățenilor, fără să se vadă „autoritarismul” la unii care au ajuns la decizii, dar procedează doar arbitrar. Se crede că cel care se pronunță pentru liberalitate este automat democrat. Se apără inși care au escrocat privatizări din țările lor, fără a se observa fraudele pe care le-au comis, fie ele și „inteligente”, în umbra legislației. Se ia ca semn bun vehemența unor propagandiști noi, dar inculți.

Peste toate, nu se ia în considerare nici la această oră faptul că, la fel ca altădată în istorie, democrația este subminată și chiar distrusă, mai curând din interiorul ei. Exemplele sunt numeroase și din nefericire nu sunt pe cale de dispariție.

Exemplul paradigmatic al distrugerii din interior a democrației a rămas desfășurarea din Republica de la Weimar. Combinația de nerezolvare a problemelor sociale, debusolare istorică, tactici politicianiste, neputințe ale liderilor a creat terenul invitării lui Hitler să preia puterea. Cum a spus chiar Führer-ul, în depoziția de la tribunalul din Berlin (1930), o astfel de criză, ce culmina cu incapacitatea decidenților de a guverna, era suficientă. Odată cu publicarea de documente noi (cu mărturii oculare, precum Ernst Deuerlein, hrsg., Der Aufstieg der NSDAP in Augenzeugenberichte, DTV, München, 1974, sau Lutz Hachmeister, Hitler Interviews. Der Diktator und die Journalisten, Kiepenheuer & Witsch Köln, 2024) distrugerea democrației printr-o asemenea evoluție devine limpede.

Un alt exemplu de distrugere a democrației a fost în Chile. Alegerile din 1970 au dat câștig de cauză lui Salvator Allende. Condiționarea dinspre forțe ale economiei, indigene și externe, a împiedicat afirmarea democrației, nemulțumirile populației au crescut, armata a intervenit, unii generali au folosit momentul. Bombardierele de deasupra palatului La Moneda au pecetluit soarta democrației chiliene, în vreme ce majoritatea populației a stat în case.

Faptul că se consolidează puterea prezidențială într-o țară nu ține de democrație – cum cred unii. Nu este posibilă democrația fără puterea Parlamentului ca reprezentare principală a voinței poporului, fără funcționarea independentă a justiției, fără controlul reciproc al puterilor în stat și fără ca cetățenii să poată apela nestingherit la libertățile și drepturile fundamentale. Cum s-a dovedit repetat, deținătorii puterii prezidențiale mai curând desfigurează democrația. Iar efortul din România de azi, de a consolida acea putere pentru a împiedica accesul la decizii al unor forțe ce reprezintă, la rândul lor, cetățenii, nu duce la democrație. Perorațiile despre „extremiști”, în fapt cetățeni care respectă Constituția democratică, sunt de prost gust și distrug democrația.

În cazul României, azi se întețesc declarații opuse democrației. Că alegerile anticipate ar fi „semn de imaturitate”, când se știe că alegerile sunt în general un exercițiu democratic. Că suspendarea președintelui ar fi „neserioasă”, când se cunoaște că atunci când persoana nu face față, înlocuirea se impune. Că cetățenii care au opinii critice față de război și starea Europei nu ar fi „proeuropeni” și „pro-occidentali”, când în nici o democrație nu se cugetă astfel. Că nu s-ar putea desecretiza decizii privind irosirea de resurse ale țării în decizii externe dăunătoare României, când se știe că această desecretizare ține de Parlament. Că partidele trebuie să formeze guvernul, ca și cum președintele nu răspunde de așa ceva.

Președinția României este, conform Constituției, parte a puterii executive și răspunde de situația din țară. Va trebui însă înțeles ceea ce stă scris în Constituție – anume că „guvernul face politica externă pe baza unui program aprobat de Parlament”, iar „președintele reprezintă țara”. Acum s-a ajuns ca juriști de prim plan să propună – probabil în premieră europeană – să se apeleze la Curtea Constituțională pentru a obliga „președintele” la respectarea Constituției.

Deja din exemplele de până aici rezultă un răspuns la întrebarea: cum se distruge democrația? Îl voi formula însă mai detaliat, listând căile sigure ale distrugerii, la care se și recurge.

Democrația este deschisă spre urcarea la decizii a forțelor proaspete, neconsumate politic și lasă libertate alternativelor. Nu există un monopol al cuiva asupra acestora. Cine încearcă – sub orice pretext – să blocheze alternative și să închidă istoria nu are cum să fie democrat. Nimeni nu poate fi exclus de la conducerea unei țări și nimeni nu este destinat să fie mereu la decizii.

Mai concret, democrația presupune alegeri libere, care pot da rezultate neașteptate. Cetățenii pot alege altceva, dar de aici nu rezultă că ei au făcut ceva greșit. Anularea de alegeri căci nu convin rezultatele, este un mijloc, desigur primitiv, de distrugere a democrație.

Nu este indiferentă tăria convingerilor democratice ale candidaților. În „democraturi”, sau mai nou, „democrative”, cum li se spune, este inflație de inși care una susțin când au funcții și alta după. Juriști și politologi americani au profilat justificat la un moment dat „președinția africană” – acei președinți rezultați din alegeri, dar care se înconjoară repede de servicii secrete, instrumentează procurori și judecători pentru a-și consolida puterea, mai ales când sunt incapabili să dea soluții la nemulțumirile cetățenilor.

De multă vreme, însă, „președinția africană” nu mai este monopolul Africii. Ea distruge democrația și în alte locuri. Serviciile secrete supradezvoltate și instrumentarea lor, ca și a justiției, prin desemnare de către o persoană, fie ea și „președinte”, a „șefilor” acestora, a magistraților, sunt dintre cele mai eficace mijloace de distrugere a democrației. Țări întregi – România fiind, din nefericire, exemplu viu – au fost aruncate în crizele de azi cu acest mecanism.

Propagandiștii de azi au învățat din nou, după anii cincizeci, cât de eficace este „corectitudinea politică” – adică să impui pe toate canalele opinii și să evaluezi cetățenii după cum se manifestă față de cei care guvernează. Nefiind în stare de soluții, noii propagandiști își iau lașitatea drept inteligență, chiar ca înțelepciune. Educația și promovarea publică au devenit mijloace distructive pentru democrație.

Democrația rezistă atâta vreme cât cetățenii o practică. Toate experiențele istorice o dovedesc. Ea nu este ceva ce se lasă amânat pentru o altă dată. Pe nesimțite, „pasivitatea civică” o face praf.

Mulți oameni se declară „apolitici”. Ei par să nu înțeleagă că viața în societatea modernă implică cetățenia și, pe nenumărate căi, implicarea politică, fie ea și tacită. În orice variantă, „abstinența politică” defavorizează democrația, iar când o invocă inși cărora le convin de fapt decidenți de mână forte, defavorizarea trece în distrugere.

Un istoric englez, simpatetic cu românii, scria în 1945 că democrația nu avea cum să înflorească în România interbelică în condițiile în care intelectualii erau străluciți, dar se ocupau să obțină favorurile celor care conduceau statul, neinteresați de sărăcia și abuzurile din jur. „Trădarea intelectualilor” nu era oarecare. Ce s-ar putea spune acum, când „intelectualii puterii” au sesizabil pregătire și capacități cu totul precare?

Desincronizarea culturală nu avantajează democrația. Când se vrea democrație cu viziuni trimise în muzeu, când se crede că adevărul este singura valoare, iar libertatea, egalitatea, echitatea, integritatea sunt superflue se eșuează. Nu se ajunge la democrație cu mitologie. Democrația rămâne chestiune nu doar de eliberare, ci și de emancipare.

Democrația este decizie pe bază de principii în contexte de viață rezultate din istorie. Și astăzi, scrierea cu acuratețe a istoriei este o condiție a democratizării. Se înțelege anevoie azi că abia încheierea celui de al Doilea Război Mondial și a „războiului rece” cu tratate negociate de guverne legitime și validate de parlamente reprezentative pune capăt războaielor europene, care împiedică vădit democratizarea.

Democrația se distruge și datorită neajunsurilor de concepție. Ea este posibilă doar în condiții de suveranitate statală – altfel nu poate funcționa. Ruperea de meritocrație, de care democrația a fost de la origini legată, o subminează până la anihilare. „Mesianismul politic” este din capul locului opusul democrației. Disprețul cetățeniei, la fel. Polarizarea societății și, cu atât mai mult, intrarea în conflicte, în interior și în exterior, distrug democrația.

Viața în societățile moderne trece implacabil prin mediatizare. Politicianul nu mai poate fi conceput fără ziaristul de alături. Democrația are un sprijin greu de egalat în presă, dar presa o poate submina, de asemenea.

Azi este deja studiat amănunțit cât de mare a fost rolul presei în distrugeri cunoscute ale democrației și care au fost tehnicile. Unii pun, de altfel, ascensiunea lui Hitler în seama capacității sale retorice, a instinctivei folosiri a „psihologiei maselor” din acea epocă, a regizatei mediatizări și în seama celor peste o sută de interviuri date presei internaționale. Declinul democrației este și indiciu că în presă s-a petrecut ceva inacceptabil în raport cu misiunea naturală a mediatizării – aceea de a servi adevărul, dreptatea și echitatea.

Există o cunoaștere deja specializată a acestor lucruri. Ceea ce se poate spune, peste toate, mai ales în situația de azi, când autonomia jurnalistului este strivită de companii, de comenzi și de partinități, iar mercenariatul mediatic s-a extins, este că democrația depinde de presă. O presă străină de profesionalism și valori civice o poate ruina.

Evaluarea falsă a persoanelor distruge direct, la rândul ei, democrația. Criterii de evaluare care o favorizează sunt realitatea pregătirii aleșilor în instituții și cu profesori veritabili, filtrată de examene serioase, și capacități profesionale și de organizare deja dovedite public. Atunci, însă, când pentru roluri și funcții publice criteriile sunt impresia, rubedenia, pilele, mituirea, securismul și cleptocrația, democrația sucombă.

Importanța criteriilor de evaluare sporește în condițiile deprofesionalizării din România actuală. „Veleitarismul” în lupta pentru funcții a devenit fenomen – absolvenți vădit slabi, care abia au trecut examenele, palavragii și impostori, unii care au apucat să pună mâna pe o funcție fără a face ceva, caută să decidă soarta oamenilor. Aceasta în vreme ce fruntașii promoțiilor, oamenii devotați cauzelor publice sunt ignorați!

Răsturnarea ierarhiei valorilor, odată cu ascensiunea diletanților, distrug amplu democrația. Nu toți cei care ajung în instituții azi cheie ale unei țări și la conducere – inclusiv în institute de cercetare, așezăminte de cultură, universități, academii – sunt capabili să întrețină democrația. România oferă azi o experiență tristă în materie: slaba pregătire și performanță a „vârfurilor” intelectuale și decizionale a dus în ultimele decenii la descompunerea până și a dezvoltării și democrației agonisite după 1989. Democrația nu este scutită de descompuneri ce vin de la cei socotiți în mod fals ca repere.

O democrație se distruge într-o societate nu doar cu pași mari – abuzurile șefilor, lipsa lor de pregătire, politicianismul – ci și cu pași mici. De pildă, sunt multe exemple de șubrezire „sectorială” a democrației în România actuală . Nu se mai citește Constituția, încât s-a răspândit prejudecata după care „politica externă și de apărare este atributul președintelui” – ceea ce ajunge să dea unei persoane adesea nepregătită și abuzivă o putere contrară prevederilor constituționale. Formula „președintele numește” duce la aberații și caraghioslâcuri: o țară întreagă este pusă la dispoziția „listei de judecători și procurori” stabilită fără control public suficient. Alegerea rectorilor de universități în sistemul alegerilor politice pune puteri inutile în mâna „rectorilor”, mulți ei înșiși discutabili, care mai și numesc decanii și alte funcții, încât universitățile se închid în conduceri de tip coterie, cu puțin spațiu de respirație pentru alternative. Nu mai discutăm de concurența ridicolă a unor rectori la cooperarea cu SRI! S-a umplut țara de generali – încât se concurează cu țări de zeci de ori mai mari. În materie de generali, îmi spunea un șef de promoție de academie de profil, România a ajuns să compromită titlul.

Nu orice imagine de sine face dintr-un cetățean un democrat. Abia cel care are capacitatea promovării interesului public prin decizii chibzuite poate sluji democrația. Acolo unde interesul public este redus la interesul personal sau la interesul unui grup ce se dă drept public, democrația se stinge. Incultura civică prăbușește democrația.

Autor: Andrei Marga

O decizie ciudată și controversată care nu folosește nimănui

 

Din motive necunoscute, imposibil de explicat argumentat, consilierii locali băimăreni au aprobat o hotărâre prin care opt anonimi, posesori ilegali a certificatul de revoluționar atribuit participarea la evenimentele din Decembrie 1989, vor deveni cetățeni de onoare ai municipiului.

Altfel spus, pe lângă faptul că au fost numiți revoluționari pe nedrept atâta vreme cât în Baia Mare nu a fost nici urmă de „revoluție”, ba au și beneficiat ilegal de pe urma foloaselor materiale conferite de obținerea titlului, după 36 de ani mai primesc o distincție din partea aleșilor băimăreni. În orice comunitate normală în cele peste trei decenii trecute s-ar fi început și finalizat demersurile necesare pentru scoaterea la lumină a adevărului, retragerea certificatelor și anularea beneficiilor primite.

Mii de băimăreni au ieșit în stradă în 22 decembrie după fuga cuplului prezidențial cu elicopterul de pe sediul Comitetului Central al PCR. Platoul din fața Palatului Administrativ, ulterior și cel din fața sediului Remin s-au umplut de lume. S-au vorbit „vorbe” de la microfoane, s-a aplaudat și huiduit, a fost un vacarm general dar situația n-a degenerat.

Singurele evenimente demne de semnalat au fost pătrunderea unor indivizi în Palatul Administrativ și devastarea unor birouri, precum și forțarea sediului Miliției Județene unde era și cel al Securității. Am fost martor ocular la sărirea unor inși peste gard și poartă, sub privirile neputincioase acelor puși să apere instituția în vremuri normale. Acum nu mai era vorba de asta.

Imediat s-a vorbit printre „spectatori” că respectivii „curajoși” voiau de fapt să ajungă în birourile securității ca să-și distrugă dosarele de informatori… Adevăr, legendă, provocare? Cine mai poate ști.

Să revenim la oile noastre. Așadar, în Baia Mare evenimentele din decembrie 1989 s-au desfășurat fără victime, fără confruntări armate și fără acte de eroism individual care să distingă anumite persoane de restul comunității. Este de înțeles de ce o parte importantă a cetățenilor consideră controversată acordarea titlului de cetățean de onoare doar unor posesori ai certificatelor de revoluționar.

Există însă două planuri care nu ar trebui confundate. Certificatul de revoluționar este un statut stabilit în baza legislației naționale și poate fi acordat în urma unor proceduri specifice, indiferent de localitatea în care persoana a activat sau de modul în care s-au desfășurat evenimentele într-un anumit oraș.

Titlul de cetățean de onoare este o distincție locală, acordată de consiliul local în baza propriilor criterii și a valorilor pe care comunitatea dorește să le onoreze. El nu este o consecință automată a deținerii unui certificat de revoluționar.

De aceea, dezbaterea legitimă nu este atât dacă cei opt au certificat de revoluționar, ci dacă au avut o contribuție excepțională la viața municipiului Baia Mare, care să justifice această recunoaștere în raport cu alți cetățeni.

Argumentul pe care l-am invocat că miile de băimăreni care au ieșit în stradă au manifestat cu același curaj și au contribuit împreună la schimbarea de regim, este unul pe care mulți îl consideră pertinent. În astfel de situații, unele comunități aleg să marcheze momentul istoric prin monumente, plăci comemorative sau distincții colective, tocmai pentru a evita impresia că meritul comun este atribuit unui grup restrâns.

Pe de altă parte, cei care au votat hotărârea pot susține că au dorit să onoreze persoane considerate reprezentative pentru acele zile, chiar dacă nu au existat confruntări violente în Baia Mare. Dacă aceasta a fost intenția, este important ca autoritățile să explice public criteriile concrete care au stat la baza selecției. Lipsa unei astfel de justificări alimentează percepția de arbitrar și favorizează polemica. Până în prezent nimeni n-a ieșit să spună răspicat pe ce s-a bazat votarea hotărârii, motivul revenirii la evenimentele devenite istorie. N-au făcut-o pentru că nu au ce spune și ce arăta.

Într-o democrație, nu este neobișnuit ca asemenea decizii să fie contestate. Ceea ce contează este ca ele să fie transparente și motivate. Dacă o mare parte a comunității consideră că titlul de cetățean de onoare și-a pierdut caracterul de excepție sau că a fost acordat pe criterii discutabile, autoritățile au datoria de a explica de ce au apreciat că acele persoane întrunesc meritele necesare. Și dacă nu au argumente să anuleze decizia. E mai corect, mai demn și mai folositor decât perpetuarea în greșeală cu consecința învrăjbirii comunității.

În definitiv, titlul de cetățean de onoare nu ar trebui să dezbine comunitatea, ci să exprime un consens asupra unor merite incontestabile. Atunci când produce mai multă neîncredere decât recunoștință, este firesc să apară întrebarea dacă distincția și-a atins cu adevărat scopul.

După cum lesne se poate vedea, băimărenii nu pot digera decizia nerușinată luată de aleșii lor…

Grigore Ciascai

Suspendarea permisului pentru amenzile neplătite, anulată!

 

PSD a contestat în instanță hotărârea Guvernului Bolojan...

Măsura prin care șoferii care nu își achită amenzile de circulație în termen de 90 de zile ar putea rămâne temporar fără permis riscă să fie amânată.

Curtea de Apel București a suspendat hotărârea adoptată de Guvernul Bolojan privind normele de aplicare, după o acțiune în instanță inițiată de PSD.

Suspendarea normelor pune sub semnul întrebării aplicarea măsurii

Instanța a admis solicitarea social-democraților și a suspendat hotărârea prin care Executivul stabilea procedura de aplicare a sancțiunii privind suspendarea dreptului de a conduce în cazul neachitării amenzilor rutiere, notează Profit.ro.

Normele au fost adoptate în iulie, deși ordonanța care introducea măsura, publicată în Monitorul Oficial la 24 februarie, obliga Guvernul să le aprobe în cel mult 60 de zile, adică până la sfârșitul lunii aprilie. Executivul nu a respectat acest termen, iar între timp a fost demis prin moțiune de cenzură, pe 5 mai.

Ordonanța prevede că noile reguli ar urma să intre în vigoare la 25 august.

Actul normativ stabilește că neachitarea amenzilor de circulație timp de 90 de zile poate duce la suspendarea dreptului de a conduce.

Suspendarea se calculează proporțional cu datoria restantă, respectiv o zi de suspendare pentru fiecare 50 de lei neachitați, până la stingerea obligațiilor către bugetul local.

Totodată, perioada de suspendare poate fi redusă cu o treime dacă șoferul face dovada că a achitat toate amenzile datorate bugetului local de la domiciliu.

O altă modificare importantă prevede că permisul nu va mai putea fi restituit la expirarea suspendării fără dovada achitării tuturor obligațiilor provenite din amenzile rutiere.

C.L.

De corvoadă cu bătrânețea

De corvoadă la bătrânețe, am zis să merg la medic, să mă vadă, să mă convingă, dar să-mi repartizeze și o boală de care să mă țin când n-am ce face.

Iau numaidecât calea spitalelor „particolere” și cele de stat, unde se zice că se omoară oameni gratis, să mă caut.

Într-o dezordine alarmantă, fac rost de un bon de ordine și mă așez la rând la ușa unde scrie „Stomatologie”. Asta mi-a ieșit prima în fața ochilor.

Mă-ntreb serios dacă am ceva la stomac și cu inima-n dinți, intru când mă strigă țîțoasa de asistentă, de fapt, numărul ce l-am primit  este strigat.

Intru și mă culcă don doftor pe un pat, după care-mi spune să deschid gura. Te pui cu medicina în ziua de azi, mi-am zis!

Acesta cred că se uită în stomac, da, de unde, îmi numără dinții și-mi spune că stau bine (fără ei).

Mă ridică și mă ia la întrebări:

Și cam câți ani ai, dumneata, moșulică?

Întorc capul, lângă mine nimeni. Mă ridic de pe scaun și mă reped la ușă. Nimeni nici afară.

Unde este moșulică?

Doctorul, aruncându-și ochii într-ai mei și mai hotărât repetă:

-Moșule, câți ani ai?

Câți an am eu, sau moșul pe care nu-l văd?

Mă ridic de pe scaunul de pe care era să cad când m-a ridicat cu picioarele-n sus să se uite-n gură și-i șoptesc la ureche pentru că am auzit o duduie tare arătoasă că vârsta nu se spune și-i șoptesc încet:

Cam câți se vede și cinci!

Între timp intră și asistenta care-și scutură sânii.

-Ia notează, dragă, să-i facem fișa moșului.

Arunc iar repede ochii prin încăperea doftorului deși țâțele aproape dezbrăcate înfipte drept în ochi îmi tot pun frână la ei și mă întreb pe furiș:

Dacă le arată la toți, celui de-acasă ce-i mai arată (din când în când)?

-Ia, zi, moșule, câți ani ai, (c-o țâță la trei palme de ochiul drept)?

Ai prins Primul Război Mondial?

Și râde anemonik.

(Se spune că de cei bătrâni poți să râzi cât vrei că, oricum, vei ajunge ca ei. De bolnavi și de morți să nu râzi.)

Mai dau o raită cu ochii prin încăpere, nici un moș!

-Io, domniță?

-Da, moșulică, zii că tare simpatic ești!

Cu nasul la trei dește de șanțurile sânilor bodumflați enorm, îi șoptesc tot așa:

-Cam câți se vede și cinci, împliniți luna trecută pe 28.

Râde cu toți dinții și mă întreabă dacă mai pot.

Când vreau, pot, doamnă, îi spun și eu, dar acest „Nu mai pot, îmi cam dă târcoale.

-Și des îți dă târcoale, moșule?

Iar mă uit prin cameră și răspund mecanic sfârcurilor care mă privesc direct în ochi.

-Doamnă, bătrânețea asta care m-a pocnit direct în fruntea democrației nu prea-mi mai permite multe, aveți ceva pentru întinerire?

-Aici, nu, moșule!

Încearcă la farmecii, ele au elixirul tinereții, noi aici ne ocupăm de dinți.

-De stomacul dinților?

-Da, dar dumneata ești un fericit. La câtă chelie ai în gură, poți merge liniștit acasă.

-Ok, doamnă, îi răspund și eu, la fel de elegant și modern, deși ochii nu se dezlipesc de farmecul unor sâni tare obraznici.

Cât mă costă întinerirea asta?

-Patru pensii, moșulică, dar dacă nu ți-am umblat la dinți, rămân două…

Cu cardul sau în original?

-Păi, eu la vârsta mea mai sunt original, doamnă?

Se ridică de pe masă (întâi sânii și un pic mai la urmă doamna), mă ia de mână și mă înlătură afară, atenționându-mă… să fiu atent la mașini.

Slobod ochii-napoi și văd un dos de-o rară frumusețe cum se mișcă-n pași de vals austriac, aranjându-și la fel de elegand podoabele de sâni de pe care nu pot să-mi dezlipesc ochii, către doftorul tare pofticios și ușa se închide după fundul ei tare țanțoș și fudul.

Și Domnul mi-a mai dat ceva… ceva de trăit…

 

Puiu RĂDUCAN

04082026-B. Olănești

Astăzi cod portocaliu, mâine cod roșu de caniculă în Maramureș

 

Atenționări cod portocaliu și roșu au emis meteorologii pentru mai multe județe, între care și Maramureș. Cod portocaliu e din 4 august, ora 10, până miercuri, ora 10. Fenomene vizate: val de căldură persistent și intens, caniculă, disconfort termic accentuat și noapte tropicală. Valul de căldură se va extinde și se va intensifica în Maramureș, sudul Banatului, cea mai mare parte a Transilvaniei, nord-estul Moldovei și sud-vestul Olteniei, unde va fi caniculă, iar temperaturile maxime se vor situa între 35 și 39 de grade, cu cele mai ridicate valori în județele Caraș-Severin, Mehedinți și Dolj. Disconfortul termic va fi accentuat, iar indicele temperatură-umezeală (ITU) va depăși pragul critic de 80 de unități. Local noaptea va fi tropicală, cu minime de 20-24 de grade, cele mai ridicate valori urmând a se înregistra în dealurile Banatului.

Cod roșu a fost emis pentru perioada 5 august, ora 10 – 6 august, ora 10. În județele Maramureș, Satu Mare, Sălaj, Bihor, Arad, Timiș și Caraș-Severin valul de căldură intens va persista și se vor înregistra temperaturi extreme comparabile cu recordurile absolute ale lunii august. Temperaturile maxime vor fi de 37-39 de grade în județele Maramureș, Satu Mare și Sălaj și de 39-41 de grade în județele Bihor, Arad, Timiș și Caraș-Severin. Disconfortul termic va fi deosebit de accentuat, iar indicele temperatură-umezeală (ITU) va depăși pragul critic de 80 de unități. Noaptea va fi tropicală cu minime de până la 25-26 de grade, cu cele mai ridicate valori în dealurile Crișanei.

ANMR

A plecat la Domnul colegul nostru Ioan Micle!

Există oameni care, fără să-și dorească vreodată să fie în centrul atenției, lasă în urma lor respect, recunoștință și amintiri, câștigând locul în sufletele celor din jur prin bunătate, modestie și felul firesc de a fi. Așa a fost și a trăit colegul nostru IOAN MICLE. Ni-l vom aminti cu zâmbetul său larg, cu seninătatea ochilor albaștri și cu bunătatea care îi însoțea fiecare gest. Ani la rând, în calitatea sa de administrator, a avut grijă de locul în care ne-am desfășurat activitatea cu aceeași responsabilitate cu care îți îngrijești propria casă. Dincolo de îndatoririle sale, a construit legături de încredere și prietenie. Pentru mulți dintre noi, făcea parte din firescul fiecărei zile. Ne rămân amintirile, respectul și recunoștința pe care timpul nu le va șterge.

Dumnezeu să te ierte, să te odihnească în pace și să-ți dăruiască lumină!

Suntem alături de familia îndurerată și îi transmitem întreaga noastră compasiune.

Colectivul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Lumea Poeziilor - Maurice Carame

 

USR plânge după Fritz, dar nu-i de acord ca partenera lui Nicușor Dan să fie obligată să publice propria avere!

Camera Deputaților a dat undă verde la Legea ANI, prin care Dominic Fritz își va pierde mandatul de primar. Cei de la USR au transmis, prin intermediul unui comunicat de presă, faptul că această lege este cu dedicație ”pentru un singur om” și are drept scop să-l facă pe Dominic Fritz să-și piardă mandatul de primar al Timișoarei.

USR arată faptul că prin adoptarea acestei legi, România riscă să piardă 800 de milioane de euro din PNRR, acesta fiind prețul ”trocului” dintre PSD și AUR.

„La comanda lui Sorin Grindeanu, PSD și AUR insistă să confecționeze pedepse retroactive, ca să-și elimine adversarii din pix, chiar dacă asta înseamnă un vandalism democratic și împingerea României către iliberalism.

Prețul ambiției PSD de a-l îndepărta pe Dominic Fritz din funcția de primar îl vor plăti toți românii, atunci când România va pierde aproape 800 de milioane de euro, bani care ar putea fi folosiți pentru spitale și școli noi și moderne.

Colaborarea PSD-AUR a mers ca unsă, astăzi, în Comisia juridică și în plenul Camerei Deputaților, atunci când a fost vorba de o nouă încercare de a transforma noua lege a integrității, jalon cheie din PNRR, într-un instrument de răfuială personală.

USR a redepus proiectul privind legea ANI într-o formă corectă, 100% constituțională, tocmai pentru că refuzăm să amanetăm viitorul țării pentru ambițiile mărunte ale lui Sorin Grindeanu și ale găștii lui de baroni.

PSD și AUR s-au încăpățânat însă să reintroducă sancțiunile retroactive, cu încălcarea flagrantă a oricărui principiu democratic și al Constituției.

De ce au făcut asta? Pentru că nu le pasă de dreptate, nu le pasă de legi, nu le pasă că blochează banii din PNRR. Singura lor miză este o răfuială cu Dominic Fritz, primarul pe care nu au reușit să-l învingă la vot.

Articolul toxic reintrodus de PSD și votat și de AUR spune că persoanele sancționate definitiv pentru incompatibilitate sau conflict de interese pe legea veche, încă în vigoare, își vor pierde mandatele în termen de 30 de zile.

Practic, este vorba de o sancțiune inventată astăzi, aplicată pentru ieri, astfel că vom avea mandate câștigate la urne, dar desființate prin amendament, doar pentru că așa vrea PSD.

În plus față de săptămâna trecută, colaborarea PSD-AUR a presupus introducerea a încă unui amendament neconstituțional, prin care AUR îl vizează explicit pe președintele României. Or, să obligi persoana care are cu un demnitar „relații asemănătoare celor dintre soți” să depună propria declarație de avere este în mod evident neconstituțional, prin prisma deciziei Curții Constituționale din 2025.

C.L.

Fotografia zilei - Gândire de campion!

 

La mulți ani, doamnă profesoară Elisabeta Kirchmajer!

Date despre profesoara, poeta și prozatoarea Betty Kirchmajer-Donca, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj(n. 4 august, Seini, Maramureș ) se pot afla și din volumul: „ÎN CĂUȘUL VEACULUI. SCRIITORI ÎN MARAMUREȘ”, AUTOR FLORICA BUD, EDITURA „ACTAEON BOOKS”, BAIA MARE, 2025, pag.363-365.

Dragă doamnă profesoară Elisabeta Kirchmajer, vă dorim sănătate, putere de muncă, satisfacții, bucurii, iubire. Multă inspirație!

Colectivul Cenaclului Scriitorilor din Maramureș,

președinte,

Florica Bud

                                                 Foto: Arhiva personală Florica BUD