“«Operele alese ale lui M. Rousseau» în Biblioteca poetului Octavian Goga de la Ciucea”
Celebrul poet și dramaturg
francez Jean-Baptiste Rousseau (06.04.1671 – 17.03.1741),
considerat de către contemporanii săi unul dintre cei mai importanți poeți
lirici și epigramiști francezi ai sec. al XVIII-lea, este renumit în
special pentru odele și epigramele sale (care, de facto,
reprezintă apogeul liricii clasice formale franceze de la
începutul sec. al XVIII-lea).
Este adesea confundat de publicul
larg cu celebrul filozof
iluminist Jean-Jacques
Rousseau, chiar dacă nu avea cu acesta nicio legătură de rudenie.
Deși
încercările sale inițiale în dramaturgie și operă n-au avut succesul scontat, a
rămas celebru în istoria literaturii atât pentru epigramele sale cinice
și satirice, cât și pentru formele clasice și stilul polemic.
Considerate
de critici drept cele mai bune lucrări ale sale, epigramele lui M. Rousseau sunt
caracterizate printr-un spirit caustic
și o fină critică la adresa societății decadente a epocii.
Excelând în poezia de inspirație clasică, este recunoscut pe
scară largă în epoca sa pentru odele sacre și seculare,
pentru versurile satirice, dar și pentru epigramele ingenioase,
tăioase și spirituale.
Născut la Paris în familia unui cizmar
sărac, datorită geniului său literar reușise să acceadă în înalta societate
decadentă a vremii.
A
studiat la renumita școală de
elită din “Quartier Latin” din Paris (cunoscută anterior ca și “Colegiul iezuit”), actualmente – prestigiosul
liceu parizian “Louis-le-Grand” (una dintre cele
mai remarcabile instituții de învățământ din Franța).
Extrem de popular în saloanele pariziene pentru spiritul său
mușcător, satirele sale i-au adus numeroși dușmani, în urma celebrului scandal din
cauza versurilor satirice defăimătoare la adresa unor figuri publice ale
vremii (care i-au fost atribuite), în 1712 fiind chiar exilat
definitiv din țară.
Petrecându-și restul zilelor în străinătate (trecând prin
Elveția și Austria), a decedat la Bruxelles, în 1741.
Deși a scris
și piese de teatru, datorită
versurilor pline de duh și stilul său clasic bucurându-se de o popularitate
extraordinară în societatea pariziană a epocii, celebritatea i-au adus-o
epigramele, butadele și poeziile satirice.
A
excelat în adaptarea formelor clasice la evenimentele și personalitățile
contemporane, opera sa fiind definită prin două orientări esențiale:
a) epigramele scurte și cinice
(considerate de critici drept cea mai valoroasă parte a moștenirii sale
literare);
b) poezia lirică și piesele de teatru (odele
spirituale, cantatele și comediile dramatice).
Renumitele
ode spirituale (una dintre culmile poeziei lirice religioase din literatura
franceză a epocii), inspirate puternic din textul biblic (în special din Psalmi
și Vechiul Testament) și adaptate rigorilor versificației clasice franceze, sunt
caracterizate atât printr-un ton solemn și măreț, cât și printr-o tehnică
impecabilă, menită să trezească sentimente de pioșenie și admirație față de
divinitate.
Majoritatea cantatelor acestui maestru al genului liric din
sec. al XVIII-lea extrag subiecte din mitologia greco-romană,
exprimând pasiuni intense și învățăminte morale: piloni
fundamentali ai tragediei, ai operelor clasice și ai basmelor.
Considerat
părintele cantatei literare franceze, Jean-Baptiste Rousseau a
adaptat această formă muzicală de origine italiană în poezii scurte structurate
special pentru a fi puse pe muzică, alternând recitativele cu ariile.
Jean-Baptiste
Rousseau s-a stins
din viață la vârsta de 71 de ani, în localitatea Laeken, situată lângă
Bruxelles, în Țările de Jos Austriece (astăzi în Belgia), după o lungă perioadă
petrecută în surghiun.
Deși,
din cauza unor dispute și satire
politice, a trăit o mare parte din viață în exil, datorită odelor și epigramelor
sale este considerat una dintre cele mai importante figuri literare ale
clasicismului francez.
Publicat la Paris, volumul
expus online (“Operele alese ale lui M. Rousseau”) reunește cele mai
celebre poezii ale unuia dintre cei mai importanți poeți și
epigramiști ai Franței din sec. al XVIII-lea, în special: odele (poeziile lirice,
adesea cu caracter religios sau patriotic), cantatele (poeziile puse pe
muzică, inspirate din mitologie sau din teme alegorice), epistolele (poeziile
redactate sub forma scrisorilor adresate prietenilor sau unor personalități
marcante), epigramele (poeziile scurte, tăioase și satirice care-i consolidaseră
celebritatea) și alegoriile (procedeele artistice exprimând idei
abstracte prin mijloace concrete), care-i consacraseră
reputația literară în perioada Vechiului Regim.
Cuprinzând cea mai mare parte a creației sale poetice, care s-a bucurat de
o mare apreciere, fiind larg citită în sec. al XVIII-lea, volumul
reprezintă
o selecție reprezentativă a celor mai importante scrieri
filosofice, politice, pedagogice și autobiografice ale gânditorului iluminist.
Continuându-ne
misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și
expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea
poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului
vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte online “«Operele alese ale lui M. Rousseau» în Biblioteca
poetului Octavian Goga de la Ciucea”, oferindu-vă spre lectură și vizionare o
selecție reprezentativă din creația lirică și dramatică a renumitului poet și epigramist,
volumul publicat în una dintre cele mai cunoscute ediții timpurii ale sale, în 1766,
de către Casa Editorială “Barrois”, textele
ilustrându-i talentul care l-a consacrat în literatura franceză a sec. al
XVIII-lea.
Vă dorim lectură și
vizionare plăcută!
Eduard BOBOC
.jpg)
.jpg)
