Premierul care nu se dă plecat

O interpretare — de astă dată corectă — a Curții Constituționale, concretizată într-o decizie obligatorie, stabilește fără echivoc că un premier trimis de parlament printr-o moțiune de cenzură nu mai poate fi sub nicio formă nominalizat de cel care îndeplinește funcția de președinte. Ilie Bolojan, susținut de o serie întreagă de persoane din anturajul său apropiat de la nivelul PNL și mai ales din USR, încearcă din răsputeri în aceste zile să lanseze pe piață un scenariu conform căruia el ar putea rămâne la butoane la Palatul Victoria, fiind reinvestit în această poziție de către președintele numit, Nicușor Dan. Această poziționare scandaloasă și, în același timp, senzațională generează o serie întreagă de efecte politice.

Două evoluții, aparent în contrasens, caracterizează în acest moment modul în care Ilie Bolojan se poziționează în epicentrul uriașului scandal politic pe care l-a generat. Analiști, printre care mă număr, au semnalat din timp, pe de-o parte, faptul că Ilie Bolojan nu-și va putea sfârși la termen mandatul de premier și va fi demis, iar pe de altă parte, că, într-o asemenea eventualitate, acesta se va împotrivi din răsputeri ejectării sale de la vârful politicii. Și iată că ambele supoziții se confirmă. Ilie Bolojan a fost demis de către Parlament cu o largă majoritate și, conform Constituției, trebuie să se retragă, în cel mai bun caz, în poziția pe care o deține la vârful Partidului Național Liberal și în conducerea forumului legislativ. Iar, la limită, în afara PNL, care, conform unei tradiții înrădăcinate, se va lepăda și de această dată de un președinte care a pierdut o importantă competiție politică, el ar putea apela și apelează la susținerea unui alt partid politic, Uniunea Salvați România. Au fost emise în acest sens, în ultima vreme, mai multe prognoze care acum sunt pe cale de a se confirma, vizând legăturile sale cu acest partid cu o reprezentare parlamentară de numai 12%, disproorționată în mod vădit față de reprezentarea sa guvernamentală. S-a spus, iar acum devine fapt demonstrat, că USR constituie de fapt partidul de rezervă al lui Ilie Bolojan, plasa sa de siguranță pentru eventualitatea în care este împins pe scări, inclusiv de către partidul pe care încă îl conduce. Legătura sa cu USR funcționează din această perspectivă ca un instrument de șantaj, care se poate traduce în următorii termeni: „Dacă voi mă părăsiți, mă asociez cu USR, unde mă voi duce cu o parte consistentă din Partidul Național Liberal”. Să explicăm în cele ce urmează mecanismul preconizat.

În mod normal, tot conform unei tradiții instaurate în PNL, cel care a deținut funcția de președinte și, întrucât nu a performat, este eliminat, pleacă de la prezidiu împreună cu întreaga echipă cu care a condus partidul și l-a dat în gard. Ceea ce înseamnă că, în mod natural, dacă se va duce sub o nouă umbrelă politică, cea a USR, va fi însoțit acolo de un adevărat alai. Nu este obligatoriu să anunțe crearea unui nou partid. Va fi suficient să fie susținut și promovat de partidul-gazdă și de echipa mai mare sau mai mică care îi rămâne fidelă. Asistăm exact la acest fenomen extrem de nociv pentru Partidul Național Liberal, al cărui scor electoral a scăzut dramatic, al cărui electorat a migrat masiv — în special către AUR — și care este amenințat ca, la următoarele alegeri sau în eventualitatea anticipatelor, să nu mai atingă scorul necesar intrării în parlament. Din această perspectivă, poziția lui Bolojan nu poate fi decât întărită prin rămânerea cu orice preț, inclusiv prin încălcarea Constituției, cât mai mult timp la conducerea guvernului, fie el castrat din perspectiva atribuțiilor și, eventual, prin renominalizarea lui, tot contrar Constituției, de către Nicușor Dan. Este un pericol pe care presupun că Nicușor Dan l-a sesizat și, din acest motiv, asistăm la luări de poziție extrem de prudente și care, sub nicio formă, nu întăresc, cel puțin aparent, poziția fragilizată a lui Ilie Bolojan.

Acest joc politic este nu numai murdar, ci și extrem de periculos în ceea ce privește situația României. Cu atât mai mult cu cât, practic, el nu poate fi contracarat decât printr-o alianță cu AUR, la care este împins Partidul Social Democrat. O alianță care însă nu ar face decât să creeze premisele unor alegeri parlamentare anticipate. Adică fix ceea ce vrea AUR și ceea ce nu vrea niciunul dintre celelalte partide.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: CorrectNews