Nici nu au intrat bine banii pe cardurile de carieră didactică și, ca prin minune, s-a activat întreaga industrie a „dezvoltării profesionale”: firme, furnizori de formare, inspectori, edituri, cursuri, programe, oferte, reduceri, înscrieri, tabele și mesaje care ne amintesc cât de urgent trebuie să investim în noi.
„Ai primit prima!”
„Poți cumpăra de astăzi!”
„Înscrie-te la curs!”
„Plata se face cu cardul de carieră!”
„Profită acum!”Parcă nici nu mai este nevoie să ne întrebăm profesorii de ce avem nevoie. Piața pare că știe deja.
Și mă întreb: oare chiar acesta era sensul primei de carieră didactică?
Dezvoltarea profesională este esențială. Formarea continuă este necesară. Cărțile sunt necesare. Accesul la resurse educaționale este necesar. Dar între nevoia autentică de formare și consumul de formare există o diferență uriașă.
Profesorul nu ar trebui să urmeze un curs doar pentru că „are bani pe card”. Nu ar trebui să cumpere o carte doar pentru că aceasta „se poate achiziționa cu cardul”. Și, mai ales, dezvoltarea profesională nu ar trebui construită după principiul: există finanțarea, hai să găsim repede ceva pe care să o cheltuim.
Mai este ceva care mă deranjează de ani buni: transformarea cadrului didactic în agent de vânzări. Edituri, auxiliare, culegeri, platforme, pachete, cursuri, programe… Profesorul recomandă, distribuie, centralizează, strânge comenzi, face tabele și intermediază. Uneori ai impresia că, printre atâtea oferte, aproape uităm care este profesia noastră.
Și mai am o întrebare, poate cea mai simplă:
Oare nu este VACANȚĂ?
Nu avem voie, măcar câteva săptămâni, să nu fim „în formare”? Să nu completăm tabele? Să nu alergăm după certificate? Să nu fim bombardați cu oferte?
Poate că cea mai bună investiție profesională pe care o poate face un profesor în august este să doarmă mai mult, să citească o carte pentru propria plăcere, să plece undeva, să stea cu familia, să privească marea sau muntele, să nu deschidă catalogul și să nu participe la niciun webinar.
Și să nu se simtă vinovat pentru asta.
Pentru că în septembrie nu avem nevoie doar de profesori cu încă o diplomă, încă o adeverință și încă 20 de ore trecute într-un portofoliu.
Avem nevoie de profesori odihniți, echilibrați, curioși și cu poftă de a se întoarce la catedră.
Formarea profesională are valoare atunci când răspunde unei nevoi reale, când profesorul o alege conștient și când îi schimbă în bine practica didactică. Nu atunci când devine răspunsul comercial la întrebarea:
„Au intrat banii pe card. Cum facem să-i cheltuiască?”
Poate că înainte de următorul curs ar trebui să învățăm cu toții o lecție mult mai simplă:
Vacanța profesorului nu este timp profesional neocupat. Este timp de refacere.
Iar un profesor care își încarcă bateriile nu pierde vremea.
Se pregătește, în cel mai firesc mod posibil, pentru oamenii pe care îi va avea din nou în față în septembrie."
Autor: Sebastian Cristian Chirimbu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu