În Săptămâna verde sau Școala altfel, când clasele vizitează muzee, parcuri, grădina botanică sau merg la operă, teatru sau film, călătorii răsuflă ușurați după ce elevii coboară din metrou, autobuz sau troleu. Mi-ați făcut capul calendar, se revoltă o doamnă. Nu suntem obligați să suportăm gălăgia voastră, admonestează o alta. Și gândiți-vă că în troleu sunt doar 15 elevi, jumătatea cuminte a clasei, fiindcă șmecherii nu servesc activități extracurriculare.
Este foarte solicitant doar să fii în același spațiu cu 30 de elevi, timp de 20 de ore pe săptămână. Doar să stai în larma ca de cârciumă a unei clase, în care fiecare țipă la celălalt, deși se află la aceeași masă.
Dar, pe lângă a fi în același loc cu 30 de elevi 20 de ore pe săptămână, să fie necesar să și supraveghezi ca nimeni să nu primească o ascuțitoare zburătoare în cap, o palmă după ceafă de la coleg sau un avion de hârtie în ochi, asta în timp ce ești cu spatele, fiindcă scrii la tablă titlul lecției, este infernal.
A preda 20 de ore pe săptămâna celor 30 de elevi, cu idei, nevoi și temperamente diferite e un act de curaj amestecat cu inconștiență, un consum psihic care te face la finalul zilei să vorbești singur pe stradă și să visezi noaptea ce (trebuie să) lucrezi a doua zi la clasă.
Pe experții în educație fără o zi la catedră i-aș închide cu 30 de elevi într-o clasă și după 20 de ore m-aș duce să văd dacă au înnebunit sau au sărit pe fereastră.
Din Jurnalul unui Profesor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu