Maestrul Ștefan Jurcă, membru al Uniunii Scriitorilor, menționat în România Literară, numărul 26 din 2026! La mulți ani!

 

La mulți ani, domnule Ștefan Jurcă!

 

Date despre poetul, prozatorul Ștefan Jurcă (n. n 1 iulie 1949, sat Sălăjeni, oraș Sebiș, Județul Arad),  se pot afla și din volumul: „ÎN CĂUȘUL VEACULUI. SCRIITORI ÎN MARAMUREȘ”, AUTOR FLORICA BUD, EDITURA „ACTAEON BOOKS”, BAIA MARE, 2025, pag.294-296.
Dragă  Ștefan, îți dorim sănătate, putere de muncă, satisfacții, bucurii, iubire.  Multă inspirație!

Colectivul Cenaclului Scriitorilor din Maramureș,

președinte,

Florica Bud

Ștefan Jurcă, un scriitor de cursă lungă

 

Am primit recent, cu dedicație, cea mai „proaspătă” carte a scriitorului Ștefan Jurcă, este vorba de volumul de poezii „Alte poeme uitate”, editura „Grinta” Cluj Napoca, 2024, editor Gabriel Cojocaru.

Volumul debutează cu poezia „Livada”, un pastel filosofic din care aflăm faptul că: „,, Vară, vară  sfântă-i lumina/ Pentru ochiul bătrân/ Fluierul grangurului/ Oriolus-oriolus/Cele rele să se spele/ Prin roua de vară.”

Poet autentic, Ștefan Jurcă observă cu atenție mersul lumii și se inspiră în viața de zi cu zi din lumea necuvântătoarelor: „Am auzit porumbeii/ Iubindu-se noaptea/ Soseau dinspre copilărie/ Către zilele noastre” („Porumbeii din vis”).

Cât lirism, autoironie fină putem întâlni în poezia „Celălalt”: „Acum aflu abia/ Că scriu pentru Celălalt/ L-am văzut în oglinda/ Cea mare din copilărie/ Pentru el voi scrie:/ Rănile toamna/ Se vindecă greu/ La fel ca urmele/ Poemelor”.

Trecerea timpului îl marchează pe poetul Ștefan Jurcă, motiv de-a scrie poezia „Guașă”, un alt pastel nostalgic, original: „Frunzele de nuc/ Lovite de brumă/ Cât de limpede bat clopotele/ Semn că-i duminică/ În ceașca albastră/ Cafeaua amară e rece/ Să scriu despre frunze/ Despre vârsta de bronz/ Cum ni se dăruie/ Plecată e vara și toamna”.

Autorul pare resemnat în poezia „Noaptea de-acasă” cu condiția umană, doar visul fiind cel care-i produce licăriri în ochi și speranță în suflet: „În singurătate mai înghit o pastilă/ După o zi o simt inutilă/ Durere în gât și stare de frig/ Un zgomot egal de motor/(...)Încă o noapte acasă-a trecut/ Dintr-o celulă a timpului spartă/ Febra de-aseară n-a mai crescut/ Pe cer stelele desenează o hartă.”

Fiecare poem al lui Ștefan Jurcă vibrează la creația și puterea lui Dumnezeu iar eu-ul liric devine un arc peste două lumi: „Sortite-ți sunt de toate și miere și venin/ dar împăcat cu lumea niciunuia dator/ sub mantia de nouri să vezi cerul senin/ când de lumină lină te mai te-apucă dor.”

Amintirile îl inundă și-l fac melancolic iar trăirile interioare cresc și-i produc regrete: „Cineva cântărește lumina/ Soarele sosește lucind/ Scârțâie ușa de la grădină/ L-am visat pe tata/ Să aprind lumânări/ Tinerețe și drumuri/ Nici iarba/ Nu mai e cum a fost.” („În revistele vechi”).

„Ars poetica” mi se pare poezia „Duminică” deoarece îl caracterizează cel mai bine pe poetul Ștefan Jurcă, omul cel de toate zilele și ședințele de cenaclu: spiritual, hâtru, ironic, aparent fericit și fără griji, dar profund în gândire și în tot ceea ce face: „...Așa trece sezonul căpșunilor/ Ca poezia postmodernă/ Dacă-i proaspătă e bună/ Dacă-i veche-i pleoștită/ Bună de țuică/ Să fii dependent de poezie/ Ca drogatul de prafuri/ A-i hai, ai-hai către rai/ De lume habar să n-ai.”

Poeziile „Pastel I” și „Pastel II” ne propun imagini edenice, desprinse din copilăria fiecăruia dintre noi, ne stimulează memoria afectivă și ne transpune într-o lume încremenită, în contrast cu cea trepidantă de azi: „Nimic nu se-ntâmplă/ Ziua ce vine-i la fel/ Cu ziua de ieri”. 

Metafora este la ea acasă în poezia „Acteon”, unde, Ștefan Jurcă asemeni zeiței Artemis își arogă puteri supranaturale: „Ci Acteon în trupul de cerb/ prin grea vineție s-a dus/ doar haita gonacilor latră în verb/ așteptând un stăpân presupus.”

S-a vorbit despre poezia lui Ștefan Jurcă că este „colțuroasă, jucăușă, cu mult ludic și ironie” dar citind și recitind poezia ”Oglinda” ne dăm seama că este o poezie în care autorul știe să-și prețuiască adevărata sa valoare, matură, de un lirism sfâșietor: „S-a dus bruma de tinerețe deodată/ Cu liniștea din casa noastră/ Deasupre stejarilor canadieni/ S-a dus totul într-o vagă uitare/ Venele se-ngroașă peste pulpe/ Genunchii-s moi tociți ca piatra fântânii(...)/ Toate s-au dus numai florile/ De tei stau la uscat pe ziare/ Doar oglinda ca proasta-și arată/ Tuturor goliciunea.”

Într-un interviu acordat unui ziar maramureșean, Ștefan Jurcă a afirmat: „Oamenii cheie care m-au încurajat și inspirat au fost pictorii din Baia Mare  Mihai Olos, Ilie Cămărășan, Iosif Hamza”, motiv pentru care întâlnim și multe imagini picturale, demne de „Școala băimăreană” în poemele sale: „La marginea pădurii veghează/ Tufișuri de mure necoapte/ Doi stejari seculari fac umbră pășunii/ Și azi la fel ca în copilărie/ Plină de iarbă aspră și pipirig/ Doar bivolii nu mai sunt/ Silvicultorul s-a pierdut/ În desișul de pini cu haita de câini/ Parcă el ar fi Acteon din poveste”(„Pădurea de pini”).

Pentru Ștefan Jurcă ferigile sunt „plantele singurătății”, mierlele - prietenele statuilor poeților, copilăria este„...cu genunchii juliți/ Cu picioarele goale/ Plină cu bobi de rouă ca/ Niște mărgăritare în miezul/ De vară e sabia îngerului/ După tufa de corn/ Floarea sfântă a copilăriei”.

Dorințele poetului se întorc și-ntorc la cărți și copilărie, la lumea miracolului și a magiei, fiindcă Ștefan Jurcă știe că dacă-ți păstrezi copilăria vie, nu vei îmbătrâni niciodată: „Cum adoarme firul/ de iarbă/ ca un copil/ mi-aș dori/ să fiu și să dorm/ pe file din cărți/ unde cucul să cânte:/ ești, ești.../ aievea/ nu doar în povești.”( „Să fiu”).

Odată cu înaintarea în vârstă, poetul suferă de nopți de nesomn: „De atunci insomnia/ Noapte de noapte/ Mă înfășoară/ Ca o mantauă/ Cernită” și știe că: „Copacii nu pot crește până la cer/ Mai rămâne loc pentru păsări/ Să-și hotărască în voie zburarea/ Și loc pentru vânt mai rămâne,/ Loc pentru nori” („Descreșterea zero”).

Poetul și criticul Gheorghe Pârja afirma, laudativ, despre Ștefan Jurcă într-un număr din revista „Nord Literar” următoarele: „Fiecare poem are o vibrație specială, dovedind că puterea lirismului stă în împletirea dintre ființă și creație. Transfigurează în poezie, cu talent, spiritul locului. Cred că nu contrastul din lume, ci naturalețea devine peisajul liric care îl individualizează pe poet. Așa, un autor are teritoriul lui și este stăpân pe uneltele sale. Și Ștefan Jurcă este. Are o observație acută asupra unui real, transformat în vibrație lirică, un prestigiu dezlegător de enigme poetice. Nimic nu este întâmplător în poemele lui, deoarece eul liric întruchipează o lume care nu se uită. Pentru Ștefan Jurcă, poezia este un instrument de măsurare a timpului, dar și ondulațiile din oglinzile sufletului. Am priceput din lectura volumului că autorul tinde spre încifrarea lumii disponibile, lăsând ca din surdină să se audă vocea convingătoare a textului. Că prestația lirică divulgă acel depozit captiv de sentimente, în care viața îmbracă forma unui prezent continuu revărsat în visare. Amintirile pulsează într-un evantai poetic neliniștit, de se aude foșnirea trăirilor intense.”

Așa este întru-totul. Poezia lui Ștefan Jurcă este metitativă, te introduce într-o lume de basm ca apoi să-ți reamintească brusc că ești muritor, că ești vulnerabil, că ești asemeni frunzelor toamna sau florilor la primul îngheț! Poezia „Mărul bătrân” te duce cu gândul la „Mărul de lângă drum” a lui Beniuc, pe care Ștefan Jurcă l-a cunoscut, numai că la poetul băimărean acesta s-a uscat: „Mărul bătrân s-a uscat/ E înlocuit de cuiburi de vâsc/ Rodea fructe mici/ Sunt pe cărări înverzite”.

Volumul „Alte poeme uitate” este deosebit fiindcă poetul Ștefan Jurcă ne duce cu gândul „În alergare” pe „Poteci înverzite” fiind „Însetat de cântec” și iubire: „...ades purtat de vreajă,/ În zbor de heruvim din nor cețos mă strigă/ Vicleana dăruire a nimfelor de strajă - / Iubirea și durerea-nhămate la cvadrigă.”

Nu putea să nu-i acorde marii iubiri, profesia, un poem cutremurător, în care „mașini umblătoare” i-au marcat cariera de economist la o mare societate de transporturi: „Aș fi dorit să ajung inginer/ Doamne, ce cuvânt frumos/ Să construiesc mașini umblătoare/ Care să alerge ca gândul/ Nu doar ca sania mea/ Printre prunii izlazului”.

Poezia „Didi” este scrisă în memoria fiicei, este atâta de simplu concepută încât tragismul ei ajunge la cote maxime: „Eu vorbesc cu tine/ Dar nu mă auzi/ Vreau să te sărut/ Ai fața de gheață/ Îmbrăcată mireasă/ Ești așa de frumoasă/ Dragostea tatei/ E liniște în capelă/ Tu nu mai respiri/ Ai ochii închiși/ Pari adormită/ Nu mai am lacrimi// acum îți scriu/ Mă strâmb să nu plâng/ Să nu urlu/ Sfântă Fecioară de ce/ Toate acestea?”.

Ștefan Jurcă își creează propriul său univers mitologic și reușește să surprindă, într-un mod clasic ori modern, viața cu toate ale ei. Poezia lui este viață, generatoare de emoții, cu diferite încărcături ce lasă fiecărui cititor sarcina, deloc uşoară, de descoperire şi introspecţie, colorând pictural imagini care vor rămâne  mult timp pe retina cititorilor.

La final, vă supun atenției poezia „Veghe”, în care poetul Ștefan Jurcă își pune întrebări existențiale: „Eu sunt oare soldatul/ Îmbătrânit lângă arme/ Așteptând clipa asaltului?/ Eu sunt oare acela/ Ce mângâie fierul/ ca o țeavă de trestie/ Prin care/ Se zbenguie vântul/ și cucul copilăriei?”.

Felicitări poetului (și prozatorului, mult mai cunoscut în această ipostază), Ștefan Jurcă, pentru această bijuterie literară!

 

                                                              Gelu DRAGOȘ, UZPR

 

Fotografia zilei - Scriitorii Săluc Horvat, Ștefan Jurcă, Ștefan Aurel Drăgan

 

Foto: GDL

Prozatorul Ștefan Jurcă prezent în revista Litera Nova

 

Cu bucurie semnalăm faptul că distinsul scriitor băimărean Ștefan Jurcă, membru al Uniunii Scriitorilor, este prezent în revista Litera Nova, Anul I, nr. 4, 2023, Parla, Madrid, director fondator și coordonator Eugen Barz, cu proza scurtă ”În Valea brândușelor”!

În acest număr semnează printre alții: Vasile Igna, Liviu Ioan Stoiciu, Viorel Mureșan, Pavel Șușară, Petra Szocs, Marilena Matei, Oana Mioara Arhip, Mirela Orban, Ioan Pavel Azap, și ieromonah Arsenie Baltă. Felicitări tuturor!

                                                                                                                    GDL

Scriitorul Ștefan Jurcă a apărut în Vatra Veche, nr. 4/2023 cu o pagină de poezii

Nascut la 01 iulie 1949, in Salajeni, comuna Sebis, judetul Arad.

Parintii: Stefan si Mariuta. Este casatorit, are 2 copii.

 Studii: Liceul la Sebis, este 3 ani student la Politehnica din Brasov, pe care o paraseste in 1970. Urmeaza cursurile de zi ale facultatii de Stiinte economice din Timisoara (1973-1977), dupa care este repartizat economist in Baia Mare.

 Publica poezii si proza, articole si interviuri in presa locala, in revistele Familia, Luceafarul, Tribuna, Archeus, Nord Literar, Calendarul Maramuresului, Informatia zilei, Graiul Maramuresului, Viata Romaneasca, Citadela, Verso, Moara lui Gelu.

 Debuteaza in volum in anul 1997 cu Peretele cel mai iubit, ed. Gutinul. Urmeaza: Poeme uitate, boeme regasite, ed. Cybela, 2000, Papusa de rumegus, ed. Risoprint, 2004, Pagina de garda, ed. Dacia XXI, 2011, Caiet bibliografic aniversar. Stefan Jurca. Biblioteca Judeteana "Petre Dulfu".

 Este comentat in volumele: Geo Vasile-Proza romaneasca intre milenii, Casa editoriala Odeon, 2001; V. R. Ghenceanu - Dreptul la singuratate, ed. Proema, 2001; Ion M. Mihai - Scriitori din Maramures, ed. Limes, 2003; Ion M. Mihai-Lecturi sublimate, ed. Dacia, 2005; Augustin Cozmuta-Punct critic, ed. Risoprint, 2004;L. Temian, O. Marinescu, A. M. Brezovszki-Autori maramureseni, dictionar bibliografic, ed. Umbria 2000. "Oameni de seama ai Maramuresului. 1700 - 2010. "Autor Vasile Iuga de Saliste, editura DragosVoda, Cluj Napoca, 2010. Anca Goja - Convorbiri cu elite, ed Proema, 2011, Spre inima lui Sisif și alte povestiri, ed. Ethnologica, 2019, proză scurtă.

 Volumele publicate au fost premiate la Cartile anului in anii : 1998, 2001, 2005. In anul 2006 primeste premiul special acordat de Fundatia culturala Archeus (Baia Mare - Ocolis, 8-18 iulie 2006);  Premiul pentru proză al revistei Nord Literar, 2012; Premiul Al. Ivasiuc  al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj, reprezentanța Baia Mare, 2014; Premiul special al fundației culturale Archeus, 2006 și premiul  revistei Archeus, 2019 pentru cartea Spre inima lui Sisif și alte povestiri, Ed. Ethnologica, 2019; Diploma de excelență a Primarului municipiului   Baia Mare de Ziua scriitorului, 2020.

 Referințe critice: Stefan Jurca poseda secretul povestirii ce dezleaga, fie si pentru o clipa, viata de povara tacerii, fapte anodine declansind prin rememorare taria sau căința unei vieți. Se moare imprevizibil, absurd, personajele vin de undeva și se disimuleaza în anonimatul provinciei, în taina și suferința provizoratului. Geo Vasile (Proza românească între milenii, 2001).

În privința artei de inspirație și de investigație, Ștefan Jurcă nu este nici rural, nici citadin, În exclusivitate, preferința sa mergând, se pare, spre zonele de contact ale unui mediu social surprins în dinamica lui istorică, cu dislocări dramatice, surprinse mai ales la nivelul ființei individuale. Augustin Cozmuta (Punct critic, 2004).

Povestirile, mai scurte, mai lungi, se parcurg cu plăcere,  mai ales de cei care pot citi printre rânduri, acolo  unde identitatea cutărui  personaj absoarbe datele biografiei auctoriale și cele ale evenimentelor pentru  a  le converti în  „ego-proză” (...) un teritoriu literar cu valoare estetică substanțială, spațiu  în care calitățile de prozator ale lui Ștefan Jurcă se dovedesc cu prisosință. Ioan Moldovan Un prozator din Nord, în revista Familia, nr.9, septembrie, 2019.

                                                                                                             GDL