Nu pot să cred că tocmai eu
- un om cu merite de soi –
prin ale sorţii năbădăi
azi sunt tratat ca un gunoi.
C-adică dintr-un decident
în chestiunile de stat,
s-ajung purtat prin tribunal
şi mai la urmă-ntemniţat,
învinuit fără temei
de-abuz, hoţii şi-alte păcate,
când eu dovada am făcut
că numai lucrături sunt toate.
(Este ştiut că pretutindeni
de jertfe-i strictă trebuinţă,
doar astfel jocul de culise
devine pentru vulg credinţă.
Cu-atât mai mult în România
planificatelor ratări,
unde partidele-s doldora
de uneltiri şi de trădări.)
Colegii de partid nu pot
să mă acuze că-s zgârcit –
cutuma respectând, eu totdeauna
tributul l-am plătit cinstit.
Iar juzilor le-am râs în nas
când cu averea m-au luat:
„Averea mea? Păi doar cu leafa
n-am izbutit să fiu bogat,
oricât de mult m-am străduit
prin necurmată cumpătare...
În celelalte nu mă bag
- case, maşini şi conturi valutare –
căci ele sunt zestrea soţiei,
cum actele arată clar:
Este cumva-mpotriva legii
să fii un vrednic gospodar?!”
Nu doar că n-am primit răspuns
la inspirata mea-ntrebare,
dar iată că de câţiva ani
zac printre bestii la răcoare,
gândindu-mă neîncetat
la om şi-a lui zbatere-n van:
Cu cât căderea-i mai de sus,
cu-atâta vulgu-i mai avan!
Aşa, de altfel, îmi explic
a egoismului ‘nălţare –
când binele nu-i preţuit,
de drum îşi vede fiecare...
*
Deşi mă canonesc cumplit
în locul ăsta-ngrozitor,
destinu-mi hâd nu se opune
proiectelor de viitor.
(Ar fi absurd să se opună
Aceluia ce ne-a creat astfel:
Speranţele să moară doar atunci
când omul e chemat la El!)
Dar după triste constatări,
în plan moral mi-am revenit
văzând că dintre foştii mahări
nu-s singurul înzdupăit.
La rândul lor s-au bucurat
- o bucurie cam nătângă –
toţi politrucii camarazi
dreptaci şi de pe partea stângă.
Şi iată-ne pe treabă puşi
c-o patimă întremătoare –
suntem in
nuce un partid
şi vroim ţara la picioare,
ca să uităm de-acest afront
prin guvernare ca la carte,
model de cârmuire-n care
descurcăreţii doar au parte.
Aflând de legea întocmită
pentru pungaşi cu ceafa groasă,
că fiecare carte scrisă
scade pedeapsa ruşinoasă,
ne-am pus la urmă semnătura
pe cărţi de alţii concepute,
în acest chip contribuind
la al maculaturii spor pe rupte.
Aşa c-acuma aşteptăm
eliberarea devansată
şi sunt convins că ce-am decis
e pentru noi mană curată.
Sighetu Marmaţiei,
George PETROVAI
24 ian. 2016