Dupa citirea rechizitoriului prin care au fost trimisi in
judecata Elena Udrea, Ioana Basescu si Dan Andronic in dosarul campaniei
electorale din 2009, a devenit, cred, limpede ca lumina zilei care este
intelesul real al ofensivei de intimidare si decredibilizare a Justitiei si a
sustinatorilor ei, declansata de asa-zisele dezvaluiri ale lui Andronic.
Oamenii acestia sunt absolut disperati ca vor ajunge la
puscarie si sunt dispusi sa se preteze la orice pentru a incerca sa
destabilizeze mecanismul care incepe sa-i stranga.
A devenit clar ca Dan Andronic a inceput marea lui serie de
dezvaluiri dupa ce a inteles ce va lovi, in cel mai scurt timp, grupul
infractional din care face parte si ca manevrele de impiedicare a anchetei
descrise de rechizitoriu au esuat.
Omul care a luat 125.000 de dolari prima de succes pentru
alegerea lui Traian Basescu declanseaza scandalul fraudei electorale.
Am sentimentul ca Dan Andronic si-a batut joc de cei care
s-au aruncat pe ancheta, folosindu-i in perdeaua de fum pe care a lansat-o.
Ridicolul perfect!
Cat de mare e disperarea ne-o arata inclusiv reactia fara
precedent a Elenei Udrea. Dincolo de "puii" domniei sale (stilistica
iti tradeaza la nervi nivelul), faptul ca in interventia de la B1 TV dna Udrea
nu a negat practic acuzatiile care ii sunt aduse, adica doua luari de mita si 5
spalari de bani, ci doar faptul ca nu e singura care ar trebui sa raspunda:
"Eu inteleg ca in tara aceasta cat exista campanii in
ultimii 10 ani unul singur a facut asta: Elena Udrea. Cum puii mei se intampla
chestia asta? Adica pana la mine sau in paralel cu mine nu au mai fost lideri
politici care s-au ocupat de campaniile electorale?"
Sunt 100% de acord si nu pot decat sa sper la cat mai multe
si mai diversificate urmari. Unele depind chiar de dorinta de colaborare a
doamnei Udrea.
De exemplu, doamna Udrea cred ca poate spune multe despre
beneficiarul intregii operatiuni, adica despre candidatul din 2009, Traian
Basescu.
Multi s-au grabit sa vada intr-o disjungere anonimizata din
finalul rechizitoriului o trimitere la Traian Basescu. Eu nu cred ca e vorba
despre el, pentru simplul motiv ca dl Basescu nu avea nicio calitate in partid
la momentul luarii spagilor pentru campanie. Asta si este marea diferenta fata
de Adrian Nastase in "Trofeul calitatii".
Deci e greu sa fie incadrat la art. 13. Si nici nu pare sa
fi pus mana personal pe bani si contracte. Cea care poate face insa legatura
dintre spagi si fostul presedinte este, ati ghicit!, Elena Udrea.
Rechizitoriul arata clar ca Elena Udrea era in toate cele
care rad sub soare, cu mana pe fiecare ban, pe toate contractele de campanie.
Puterea ei era nemasurata, asa cum ii este acum puterea de a-l dobori pe Traian
Basescu.
Si daca e adevarat ca i-a promis fostului presedinte ca nu
va merge la puscarie pentru el, ne pot astepta vremuri foarte interesante.
Adica ce-si doreste dna Udrea, sa nu fie singura vinovata.
Traian Basescu mi se si pare ca se comporta ca un om
terifiat de ceea ce i se poate intampla. Dar ma gandesc si eu, cata onoare,
cata demnitate are un om care mai intai s-a folosit pana si de propria fiica pe
care o vede ducandu-se acum spre puscarie si pentru a o salva sau pentru a nu o
urma este dispus sa arunce in aer nu numai mandatele sale, deci pana la urma
mostenirea sa istorica, ci insasi tara careia i-a jurat credinta si pe al carei
drapel se facea ca lacrimeaza.
Dar eu nu as reduce valoarea acestui rechizitoriu la cuplul
Basescu-Udrea.
El arata pas cu pas mecanismul sinistru prin care banii de
la buget erau sifonati in contracte false, niciodata menite sa fie executate si
mecanismul santajarii aproape explicite a oamenilor de afaceri.
"In cursul lunii octombrie 2009, inculpata UDREA Elena
Gabriela i-a solicitat inculpatului TARHON Victor sa identifice societati
comerciale dispuse sa achite contravaloarea unor cheltuieli efectuate in cadrul
campaniei electorale."
Ca urmare, "TARHON Victor l-a invitat pe (...) la
biroul sau si i-a comunicat ca va trebui sa incheie mai multe contracte, in
valoare de aproximativ 700.000 RON, cu societati comerciale ai caror
reprezentanti il vor contacta ulterior. In argumentarea acestei solicitari,
(...) i s-a cerut 'sa puna umarul la programul electoral', respectiv ca
societatile cu care S.C. (...) S.R.L. va incheia contracte vor presta servicii
in cadrul campaniei electorale."
Si daca omul de
afaceri nu accepta?
"Decontarea cheltuielilor efectuate depindea de
deciziile ministrului, care stabilea prioritizarea platilor. In conditiile in
care nu existau reguli scrise, general aplicabile, care sa stabileasca criteriile
de prioritizare si existau diferente semnificative intre finantarea unor
proiecte similare, companiile care executau lucrari depindeau de deciziile
inculpatei UDREA Elena Gabriela.
Intarzierile la decontare puteau atrage incapacitatea de
plata a operatorilor economici, in conditiile in care sumele avansate proveneau
din credite bancare, iar facturile emise atrageau obligatia de plata a taxei pe
valoare adaugata, ceea ce reprezenta un stimulent puternic ca administratorii
sa obtina o garantie ca platile se vor efectua la termen."
Si varianta cealalta: jumulirea companiilor de stat prin
contracte fictive, precum cel incheiat de compania Oil Terminal pentru o
publicitate de care nu avea nevoie. De ce sa incheie directorul asa ceva?
"Compania se afla in subordinea Ministerului Economiei,
iar directorul general al acesteia era numit de ministru. Pentru desemnarea
directorului nu existau standarde profesionale si nici o procedura de selectie,
numirile fiind realizate pe criterii politice, astfel incat mentinerea in
functia de conducere depindea de decizia ministrului si, implicit, de
persoanele asociate politic ministrului si care ii puteau influenta
deciziile".
Asa ca directorul de atunci, Ioan Silviu Wagner, inculpat la
randul sau, a executat fara sa cracneasca.
Asa s-au adunat bani multi, suficienti cat sa asigure
finantare pentru mai tot ce a insemnat campanie, dupa cum spune rechizitoriul:
de la publicitate stradala, la afisaj de toate felurile, servicii de
monitorizare a presei si chiar site-ul de campanie.
Dar si, culmea nesimtirii, pentru un bonus cat de-o vacanta
in Cuba pentru stergerea oboselii din campanie a Ioanei Basescu si a
concubinului acesteia.
Dar toata aceasta desfasurare demna cu adevarat de statul
mafiot despre care vorbea Traian Basescu nu era posibila sau nu atat de usor
portile arbitrariului nu erau larg deschise.
Ministrul Dumnezeu deconteaza daca vrea, numeste sau demite
daca vrea, fara criterii, fara reguli.
Si, ma intreb, oare in ziua in care vorbim, oare cati bani
se scurg spre actuala Putere prin acelasi mecanisme? Si nu continuarea in
liniste, grav deranjata din 2013, a acestor practici este miza antiJustitei la
care asistam in aceste zile?
Miza anticoruptiei era tocmai inhibarea acestor mecansime
teribile de jaf, cu legi mai dure si reactii institutionale dure.
Si iata ca miza momentului este relaxarea legii - impunitate
pentru deciziile de oportunitate oricat de abuzive la toate nivelurile,
exonerare de raspundere a primarilor, abuzul facut tandari - si ciuntirea
instrumentelor anchetatorilor.
Da, intr-un fel
Traian Basescu are dreptate. Traim intr-un stat mafiot si rechizitoriul acesta
ii face o, desigur, partiala radiografie, punand reflectorul pe cauze care nu
numai ca sunt intacte, dar ma tem ca se agraveaza.
Autor: Ioana Ene Dogioiu,
Senior editor
Sursa: Ziare.com
