Așteptăm cu nerăbdare ca George Soros să-și recunoască înfrângerea și pe frontul din România, nu doar în Ungaria

Este absolut senzațional modul în care președintele Klaus Iohannis și-a prezentat opiniei publice a doua mare înfrângere dintre cele trei suferite în această lună. Nu a mai avut încotro și a trebuit să promulge legea de organizare judecătorească. Aceasta, odată publicată în Monitorul Oficial, intră în vigoare. Această pilulă amară, din perspectiva lui, otrăvită, a încercat să o ambaleze în ciocolată și astfel le-a servit-o batalioanelor #rezist. O șmecherie ieftină. Mult prea străvezie. Nedemnă de un președinte al republicii.

A fost o lună grea pentru Klaus Iohannis. A fost obligat să semneze revocarea Laurei Codruța Kovesi. Sub amenințarea unei suspendări iminente. La scurt timp, s-a umilit invitând la Cotroceni premierul, căruia i-a cerut de șapte ori demisia, pentru a-i solicita ajutorul într-un proiect de interes național. Președinția rotativă a Uniunii Europene. Iar pentru o mai bună cooperare, a pus batista pe țambal și nu a suflat o vorbă nici referitor la gogoașa înfuriată a ordonanței de urgență, nici la proiectul suspendării primului-ministru. În paranteză fie spus, presupun că la acest capitol s-a căzut la pace, întrucât l-a luat gura pe dinainte pe Klaus Iohannis, a promis la summit-ul NATO creșterea efectivelor noastre din Afganistan, fără ca în prealabil să fi existat vreo solicitare în acest sens a Guvernului și un acord al Parlamentului. Iar acum s-a milogit pentru a le obține și pun pariu că, la schimb, se închide faimosul dosar al trădării naționale iar demersul lui Ludovic Orban rămâne în aer. Și, în fine, a venit și bomboana otrăvită.

Una dinte cele trei mari legi ale Justiției a intrat sau intră de mâine în vigoare. Klaus Iohannis a încercat să-și prostească prozeliții, făcându-se că solicită Parlamentului un lucru cu totul și cu totul imposibil. Ca, după ce a sabotat cât a putut acest act normativ și după ce actul normativ a intrat, în fine, în vigoare, la toamnă, în noua sesiune, majoritatea să decidă  să rediscute întreaga lege. Este aberant și nu mă îndoiesc că președintele Klaus Iohannis știe acest lucru. A dorit doar să le arunce praf în ochi celor care îi sorb cuvintele.

În fine, toate celelalte spuse ale lui Klaus Iohannis în ultima sa declarație publică, înainte de a pleca într-un binemeritat concediu, au fost simple palavre și încercări inutile de a-i păcăli pe cei de la care speră ca, prin acțiuni disperate de tip extremist, să creeze o emoție colectivă. Apropo de această emoție colectivă, trebuie să spun că ea a devenit o obsesie pentru un om politic extrem de rudimentar, cum s-a dovedit a fi Klaus Iohannis. Să ne amintim că, după alegerile prezidențiale, pe care le-a câștigat încercând să acopere manevrele SRI, pentru care de altfel l-a răsplătit pe George Maior, și ale STS, pentru care de altfel l-a păstrat pe șeful instituției, Klaus Iohannis a vorbit despre emoția colectivă, care ar fi fost cheia succesului său. O emoție colectivă, care într-adevăr s-a produs, grație unor greșeli impardonabile ale lui Victor Ponta, intens speculate de servicii, legate de votul românilor din afara țării. Reacția acestora a reverberat puternic în țară, printr-o rețea socială bine accelerată de organizații specializate. Și astfel Klaus Iohannis a vorbit pentru prima dată despre emoția colectivă. A doua oară, i-a reușit aceeași figură exploatând la maximum tragedia de la Colectiv când, urmare a emoției colective, l-a împins pe Victor Ponta în afara terenului de joc și a reușit să-și instaleze guvernul său, un guvern catastrofal, condus de Dacian Cioloș. Care, culmea, zilele trecute, i-a bătut obrazul, referindu-se tocmai la emoția colectivă. Dar obsesia președintelui pentru acest truc electoral a rămas intactă. De aceea încearcă din răsputeri să activeze cât mai mult batalioanele de asalt #rezist. Împingându-i pe acești oameni la acțiuni extreme, speranța lui e că va declanșa o a treia emoție colectivă, care ar putea mătura de la putere majoritatea instalată în urma unor alegeri democratice.

Acestea sunt, în mare motivele, care l-au determinat pe Klaus Iohannis să ambaleze cum a putut pilula amară, de fapt otrăvită, pentru adepții lui.

P.S.: George Soros a recunoscut. Și-a utilizat rețeaua de ONG-uri pentru ca, în numele unei false societăți civile, să dărâme majoritatea aleasă democratic în Ungaria. Înlocuind-o cu o minoritate pe care o putea controla. A recunoscut că a făcut această ticăloșie și că a suferit o înfrângere extrem de costisitoare. Așteptăm cu nerăbdare partea a doua, când își va recunoaște înfrângerea și pe frontul din România. Deși, din păcate, aici nu avem un Viktor Orban.

Autor:  Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

Orban a reușit: Fundația lui George Soros pleacă din Budapesta

Potrivit ziarului german Die Presse, șeful Fundației pentru o Societate Deschisă din capitala Ungariei a anunțat joi închiderea biroului local și mutarea la Berlin.

Anunțul vine pe fondul campaniei intense și agresive purtate de premierul Viktor Orban și de partidul său Fidesz contra miliardarului maghiar, acuzat că a avut interesul să deturneze rezultatul alegerilor de la începutul lunii, câștigate detașat de Orban.

De alfel, proiectul de lege așa-numit „Stop Soros” urmează să fie trecut prin parlament, iar premierul speră că astfel va limita influența acestuia în afacerile interne ale țării.

Fundațiile pentru o Societate Deschisă au peste 40 de birouri din întreaga lume.

Sursa: Flux.md, preluare dupa ActiveNews

UM Doi ș-un sfert, prizonier de lux a lui Soros

Retragerea banilor Regatului Britanic din circuitul UE, dar și cheltuieli „neprevăzute” precum criza migranților economici din Mediterană vor goli previzibil pușculița comună de la Bruxelles, iar birocrații UE vor mânca cerealele cu furculița ca să economisească laptele. În acest context, fonduri structurale precum EEA Norway Funds, eliberate de state nealiniate precum Norvegia vor deveni prețioase pentru economia UE. Probabil, scăderea de la nivelul Europei Occidentale nu se va resimți dramatic la cel al României – o țară obișnuită cu puțin și unde regimul lui Klaus Werner Iohannis este atât de sărac încât refolosește și azi farfuriile de carton moștenite de la regimul Băsescu.

Când un proiect este prea umflat…
… poate ai dori să-i vezi măcar picioarele. Un Fond guvernamental din Norvegia care „exportă” inclusiv finanțări de proiecte prin ONG-urile miliardarului George Soros a demarat la Dumbrăvița (jud. Brașov) crearea unui Centru de Excelență al Direcției de Informații și Protecție Internă (fostul UM 0215, alintat de presă „Doi și-un Sfert”, actual DGPI).

Ca definiție oficială, Norway Grants este un program de granturi destinat noilor state care au aderat la UE și oferite prin tripleta Norvegia- Islanda- Lichtenstein, unde Norvegia este donator majoritar. În limbaj profesional pretențios, componentele proiectului (pe domeniul „Justiţie şi Afaceri Interne”) se refereau la „ciclul de informaţii” conținut de „lupta împotriva crimei organizate” şi a „migraţiei ilegale”, în vederea “creşterii securităţii europene”. Din 5,3 milioane euro fonduri pe programul mamă RO21 – derulat prin Ministerul Afacerilor Interne, Fondul norvegian Norway Grants a aprobat în iunie 2013, pentru pregătirea ofițerilor DIPI, cca 700000 euro. Un an mai târziu, proiectul a demarat, iar în 2016, un adaptat cu ideologiile și fondurile Soros din guvernul Cioloș, ex-ministrul Fondurilor Europene, Cristian Ghinea, a semnat cu oficiali norvegieni – eventual, cu cca o lună înainte de plecarea sa din funcție- un acord de continuare a proiectului pentru schema 2014- 2021. Proiectul DIPI a cumpărat ofițerilor din țară mașini specializate, computere, tehnică „specială” și a finanțat un studiu de fezabilitate pentru modernizarea Centrului de Pregătire din Brașov. Ironic, Proiectul de „modernizare” DIPI de la Dumbrăvița a fost derulat într-o țară, România, unde despotul luminat și condamnatul penal PSD, Liviu Nicolae Dragnea este acuzat de presupuse fapte de corupție printr-un raport întocmit de DIPI și „scurs” în presa finanțată prin ONGurile lui Soros. Stânga nu știe de dreapta și fundațiile Soros-partener de proiecte al Norway Grants nu știu de fundațiile Soros – partener de proiecte al RISE, publicația care îl acuză de corupție pe Liviu Dragnea.

Partenerii lui Norway Grants

Partenerii lui Norway Grants sunt Transparency International (finanțat prin Soros-Open Society Institute), Open Society Foundations (Soros), Agenția Europeană pentru Drepturi Fundamentale (FRA), Comitetul Helsinky Norvegian. Agenția Europeană pentru Drepturi Fundamentale (FRA) descrie parcă o Uniune Europeană sublimă și leșinată: FRA lucrează prin Amnesty International (Soros), Human Rights Watch (Open Society Foundations- Soros), Open Society Policy (Soros) și o Troică HRDN (Human Rights and Democracy Nertwork) condusă prin Soros (Open Society Justice Initiative / Open Society European Policy Institute etc.).

UE care depășește URSS

Ironic, DIPI (actual DGPI) era antrenat să combată migrația ilegală, când mentorul George Soros și hălci întregi din „societatea civilă” pe care a creat-o (încolonată cuminte în urma Open Society Foundations) și având parteneriatul actualei conduceri a Uniunii Europene, sunt acuzați la toate nivelurile că sprijină accesul în Europa a sute de mii de migranți economici ilegali, aduși prin traficanți dinspre Africa. La fel de ironic, proiectul de la Dumbrăvița își propunea să pregătească cca 100 de ofițeri în combaterea „traficului de persoane” transfrontalier, în contextul în care valul de migranți ilegali sosiți din Africa- Asia este deja estimat că va fi- în lipsa unor măsuri de combatere a traficanților de carne vie – de ordinul milioanelor. În anii ’40-’50, sub conducerea dictatorului sovietic I.V. Stalin, dislocarea de populații în interiorul lagărului sovietic s-a cifrat la cca 6 milioane oameni. În anii 2000, migrația în interiorul lagărului Uniunii Europene ar putea ajunge (potrivit președintelui Parlamentului European, Antonio Tajani) la cca 20 milioane – cu migranți economici sosiți dinspre Africa și Asia. Sovietele devin deja „copii de țâță” pe lângă liderii UE Juncker- Merkel- Verhofstadt- Tusk. Cu voia tuturor, ultimul pe listă, George Soros.

Când se revarsă subiectul Soros…

…se varsă pe ambele părți ale patului. În iulie 2017, revista electronică RISE Project publica un document atribuit Direcției de Protecție Internă, datat 2011, dar fotografiat în 2012, din care reieșea că Liviu Dragnea ar controla, prin intermediari, o societate numită Tel Drum, abonată masiv la contracte din bani publici. Documentul respectiv era „clasificat” și era intitulat „Notă privind aspecte care afectează climatul socio-economic al judeţului Teleorman”. Deloc bizar, RISE Project este un offshoot al unei organizații jurnalistice- OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project) finanțată prin George Soros. Membrii din Balcani ai OCCRP sunt ONGuri „de veghe”, cu vădite preocupări critice împotriva unor adversari declarați ai lui George Soros – cu un exemplu, ATLATSZO, care are ca donator „charity”-ul Open Society Foundations și care apare ca o trompetă anti-Viktor Orbán, președintele Ungariei. În acest context, este de reamintit că în ianuarie 2017, Liviu Dragnea declara pentru presă că George Soros „a finanţat răul în România”. O căutare scurtă pe online va descrie că, ulterior declarațiilor lui Liviu Dragnea, pe web-site-ul RISE erau publicate doar în Martie 2017 trei articole „de procuratură” despre „penalul” Liviu Dragnea. Titluri care, având în vedere Donatorul de la OCCRP (Open Society Institute, George Soros), pot fi concentrate la o adică într-unul singur: „Soros nu doarme”.

 „Îți oferă o bursă, dar îți ia libertatea”

Aparent, așa cum se prezintă cazul DIPI-Dragnea, emanarea pe filiera Rețeaua Soros a unui document „orfan” care îl acuză pe Dragnea apare ca făcând parte din luptele intestine în interiorul unui serviciu secret românesc. Ministerul Afacerilor Interne și DIPI au negat că documentul respectiv ar fi fost eliberat sau înregistrat la instituții. La rândul său, procuratura anti-corupție DNA a anunțat că “o parte” dintre aspectele conținute în investigația RISE face obiectul unui dosar penal: altfel spus, o parte din dezvăluiri nu au conținut elemente penale sau erau deja strânse de procurori, prin activitatea unui serviciu secret: de exemplu, din perioada când SRI a lucrat cu DNA, până în 2016, când Curtea Constituțională a anulat parteneriatul Binomului SRI-DNA. În Iulie 2017, un consilier al președintelui nord-american Donald Trump, Roger Stone, care a vizitat și România declara, preluat de presa română: „Ceea ce se întâmplă aici este că el (George Soros – n.n.) luptă pentru a submina aceste democraţii (din România și Ungaria-n.n.). El este cu siguranţă în cârdăşie cu serviciile de informaţii de aici (din România – n.n.). Serviciile de Informaţii din ambele guverne derulează operaţiuni ilegale…”. Stone adăuga aici: „Poate că îți oferă o bursă, dar îți ia libertatea”. Nu se știe, de exemplu, dacă prin aceste declarații, Stone făcea referiri voalate la scandalul RISE – Direcția de Protecție Internă – Liviu Dragnea, respectiv la statutul de fost bursier Soros al actualului director SRI, Eduard Hellvig, cel care în perioada 1995 – 1996 a fost Coordonator programe Fundația Soros, filiala Cluj. Sau la statutul lui Hellvig de fost membru al grupului Alianța Democraților și Liberalilor pentru Europa din Parlamentul European (ALDE), condus cu Guy Maurice Marie Louise Verhofstadt – lider de profesie și unul din cei mai vocali susținători ai lui George Soros la UE.

Studiu de caz pe Norway Fund: Polonia

În alte țări din zonă, nu doar Tânăra Gardă a lui Soros se ocupă de negocierea Norway Funds. În Aprilie 2017, Polonia solicita imperios ca finanțarea Fondurilor Norvegiene (pentru mega-ONGul Batory – înființat de Soros) să se facă prin intermediul unei entități a Statului. Fundația Batory din Varșovia fusese delegată de Fondurile Norvegiene să distribuie cca 809.3 milioane euro în Polonia, bani pe care Statul îi dorea cheltuiți transparent, în timp ce Norvegia insista ca banii să fie gestionați printr-un “organism independent” ( a se citi „Soros”). De ce un particular care depinde de Soros ar fi mai independent decât o entitate de stat rămâne o dilemă pentru acest duel. Altfel spus, în concepția finanțatorului norvegian, statul polonez care a legitimat o fundație să desfășoare activități pe teritoriul său, nu prezintă garanții suficiente că poate să mențină contactul cu tipul cheltuielilor făcute pe parcursul unui proiect. De altfel, în Iunie 2017, George Soros – acest rege neîncoronat al „societății civile” de pe teritoriul Uniunii Europene, cerea public partenerilor din conducerea UE să preseze Ungaria și Polonia pentru menținerea „pe drumul legii”. Ca și cum Democrația și Legea promovate de Soros este versiunea oficială acceptată de elitele neo-liberale ale UE. Eventual, a invoca “independența” unui stat-membru al UE în vecinătatea „globalismului” promovat intens de activiștii lui Soros ar fi la fel de ciudat ca utilizarea unui baton de ciocolată pentru perierea dinților.

Autor: Traian HORIA

Sursa: cristoiublog.ro

George Soros: UE este pe punctul de a se prăbuși și se pregătește pentru o experiență similară celei din URSS

”Cu mult înainte ca Donald Trump să fie ales președinte le-am trimis prietenilor o felicitare de sărbători în

care le spuneam: ”Vremurile acestea sunt altfel. Vă doresc tot binele într-o lume agitată”. Acum vreau să transmit acest mesaj întregii lumi. Dar înainte de a o face trebuie să vă spun cine sunt și ce valori susțin”, a scris George Soros pentru Project Syndicate.

”Sunt un evreu ungur în vârstă de 86 de ani și am devenit cetățean american după Al Doilea Război Mondial. Am învățat de mic cât de important este ce regim preia puterea într-o țară. Experiența care m-a format a fost ocuparea Ungariei de către Hitler, în 1944. Probabil că aș fi pierit dacă tatăl meu nu ar fi observat gravitatea situației. A făcut rost de identități false pentru familia lui și pentru mulți alți evrei; mulți au scăpat cu viața cu ajutorul lui.

În 1947 am fugit din Ungaria comunistă în Marea Britanie. Când eram student la London School of Economics am fost influențat de filozoful Karl Popper și mi-am format propria filozofie, bazată pe doi stâlpi – nedesăvârșirea omului și reflexivitate. Am împărțit regimurile în două categorii: cele în care poporul își alege liderii, care ar trebui să aibă grijă de interesele electoratului, și cele în care liderii își manipulează electoratul pentru a-și urmări propriile interese. Sub influența lui Popper, am numit prima categorie ”societate deschisă” și pe cea de a doua ”societate închisă”.

Cred că acum trecem prin momente istorice dureroase. Societățile deschise sunt în criză, în timp ce diversele forme de societăți închise – de la dictaturi fasciste la state mafiote – sunt în ascensiune. Cum s-a putut întâmpla asta? Singura explicație pe care o găsesc este că liderii aleși nu au reușit să se ridice la înălțimea așteptărilor electoratului lor, iar acest eșec a făcut ca electoratul să fie dezamăgit de democrație și capitalism. Mulți oameni au simițit că elitele le-au furat democrația.

După prăbușirea URSS, SUA au rămas singura mare putere, dedicată democrației și pieței libere. Principala evoluție în anii care au urmat a fost globalizarea piețelor financiare, susținută de cei care spuneau că globalizarea va spori bogăția generală. Până la urmă, dacă câștigătorii îi compensează pe cei care au pierdut, aceștia ar putea fi mulțumiți.

Această idee a fost eronată, pentru că nu a ținut cont de faptul că rareori sau niciodată câștigatorii se gândesc la cei care au pierdut. Însă potențialii câștigători au investit mulți bani în promovarea acestei idei, care în cele din urmă a învins. A fost o victorie a liberei inițiative dereglementate, a ”fundamentaliștilor pieței”, cum îi numesc eu. Deoarece capitalul financiar este un ingredinet indispensabil pentru dezvoltarea economică și pentru că doar câteva țări din lumea dezvoltată pot genera ele singure suficient capital, globalizarea s-a extins ca un incendiu. Capitalul financiar a putut circula și a putut evita taxele și reglementările.

Globalizarea a avut ample consecințe economice și politice. A adus convergență între țările bogate și cele sărace, însă a dus la inegalitate atât în țările bogate, cât și în cele sărace. În țările bogate, marile beneficii au fost acumulate de doar 1% din populație. Lipsa politicilor redistributive este principala sursă a dezamăgirii pe care o exploatează dușmanii democrației. Însă sunt și alți factori care au contribuit la asta, în special în Europa.

Am fost un susținător al Uniunii Europene încă de la începuturi. O vedeam ca pe materializarea ideii de societate deschisă: o asociere a statelor democratice care vor să sacrifice o parte din suverantitate spre binele comun. A început ca un experiment curajos a ceea ce Popper numea ”inginerie socială pas cu pas”. Liderii au stabilit obiective tangibile, au stabilit termene și au mobilizat voința politică pentru atingerea lor, știind că fiecare pas înainte va cere un alt pas inainte. Așa s-a ajuns ca Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului să devină UE de azi.

Însă ceva s-a întâmplat. După criza din 2008, asocierea voluntară a statelor s-a transformat într-o relație între creditori și debitori, unde cei din urma nu au reușit să-și îndeplinească obligațiile, iar creditorii au stabilit condiții cărora îndatorații au fost obligați să li se supună. Această relație nu este nici voluntară și nici una egală.

Germania a devenit hegemonul economic al Europei, dar nu a reușit să-și îndeplinească obligațiile la care sunt supuși de regulă hegemonii – să privească dincolo de interesele individuale înguste, către intersele oamenilor care depind de puterea hegemonică. Să comparăm comportamentul SUA după Al Doilea Război Mondial și cel al Germaniei după 2008: SUA au lansat planul Marshall, care a dus la dezvoltarea UE; Germania a impus un program de austeritate care a servit doar interesele sale înguste.

Înainte de reunificare, Germania era principalul motor al integrării europene: dorea mereu să facă ceva în plus pentru a-i convinge pe cei care se opuneau integrării. Va amintiți de contribuția Germaniei pentru a o convinge pe Margareth Thatcher să respecte principiile bugetare ale UE?

Însă reunificarea Germaniei pe principiul 1:1 s-a dovedit foarte costisitoare. Când banca Lehman Brothers a dat faliment, Germania nu s-a simtit suficient de bogată pentru a iniția noi programe. Când miniștrii de Finanțe ai UE au spus că nicio altă instituție financiară sistemica nu mai trebuie lăsată să se prăbușească, Angela Merkel, atentă la dorința propriului electorat, a spus că fiecare stat trebuie să aibă grijă de propriile instituții. Acesta a fost începutul procesului de dezintegrare.

După 2008, UE și zona euro au început să fie disfuncționale. Euro a devenit victima unor legi învechite, iar reformele necesare nu au putut fi aplicate decât după căutarea unor portițe în aceste legi. De aceea instituțiile europene au devenit tot mai comnplicate, iar electoratul s-a înstrăinat de ele.

Ascensiunea mișcărilor anti-UE au împiedicat și mai mult funcționarea instituțiilor UE. Aceste forțe ale dezintegrării au primit un avânt mare în 2016, de la Brexit, de la alegerea lui Donald Trump și apoi de la respingerea prin referendum a reformelor constituționale din Italia.

Democrația este în criza. Chiar și SUA, democrația conducătoare, au ales președinte un șarlatan și un dictator în devenire. Deși Trump și-a îndulcit retorica după alegeri, el nu și-a schimbat nici comportamentul și nici consilierii. Cabinetul său este format din extremiști incompetenți și generali în rezervă.

Ce ne așteaptă?

Cred că democrația va dovedi că rezistă în Statele Unite. Constituția și instituțiile, inclusiv a patra putere în stat, sunt suficient de puternice cât să reziste în fața exceselor puterii executive și astfel să-l împiedice pe Trump să devină cu adevărat un dictator.

Însă SUA vor fi preocupate în viitor cu luptele interne și nu vor putea să promoveze democrația în restul lumii. Dimpotrivă, Trump va avea o afinitate pentru dictatori. Aceasta le va pernite unora să se apropie de SUA, iar alții vor continua liberi politicile dictatoriale.

Mă îngrijorează în special soarta UE, care este în pericol de a intra sub influența președintelui rus Vladimir Putin, a cărui concepție despre guvernare este ireconciliabilă cu societatea deschisă. Putin nu este un beneficiar pasiv al evoluțiilor recente; el a acționat puternic pentru ca evoluțiile acestea să aibă loc. El a recunoscut că regimul său are o slăbiciune: poate exploata resurse, dar nu poate genera creștere economică. S-a simțit amenințat de ”revoluțiile colorate” din Georgia, Ucraina și alte țări. La început, a încercat să controleze platformele de socializare. Apoi, cu o mișcare strălucită, s-a folosit de modelul de afaceri al companiilor media pentru a răspândi dezinformarea și știrile false, dezorientând electoratul și destabilizând democrațiile. Asa s-a ajuns la alegerea lui Trump.

La fel este probabil să se întâmple și în sezonul electoral din Europa în 2017, în Olanda, Germania și Italia. În Franța, cei doi favoriți ai prezidențialelor sunt apropiați de Putin. Dacă va câștiga unul dintre ei, dominația lui Putin în Europa va fi un fapt împlinit. Sper că liderii europeni și cetățenii își vor da seama că aceasta le pune în pericol modul de viață și valorile pe care s-a clădit UE. Problema este că metoda folosită de Putin pentru a destabiliza democrațiile nu poate fi folosită și în sens invers, pentru refacerea respectului pentru adevăr și a viziunii echilibrate asupra realității.

Cu o creștere economică modestă și o criză a migrației scăpată de sub control, UE este pe punctul de a se prăbuși și se pregătește pentru o experiență similară celei din URSS de la începutul anilor 1990. Cei care cred că UE trebuie să fie salvată pentru a fi apoi reinventată trebuie să facă totul pentru asta.”

                                                             NapocaNews

Patriot și creștin ortodox, Sergiu Moroianu, soțul lui Clotide Armand, exclus din USR, partid ce promovează ateismul și cultural marxismul?!

Patriot și creștin ortodox, Sergiu Moroianu, soțul lui Clotide Armand, exclus din USR, partid ce promovează ateismul și cultural marxismul. Soțul Clotildei Armand, Sergiu Moroianu, a fost exclus din partid în urma acuzațiilor pe care i le-a adus șefului de campanie al formațiunii, Matei Păun.

Anunțul a fost făcut sâmbătă de Nicușor Dan într-o postare pe Facebook.
”E un moment trist. Prin decizia unanimă a Biroului National de aseară, Sergiu Moroianu a fost exclus din USR. Biroul National a sancționat atacul lipsit de etică la adresa USR, care a rănit miile de oameni care au muncit pentru acest proiect”, a scris Dan pe rețeaua de socializare.
Potrivit unui comunicat al partidului, “Biroul Național al USR a constatat că Sergiu Moroianu a încălcat articolul 13 litera c din statut care prevede că un membru are îndatorirea să nu prejudicieze, prin luări de poziții publice, imaginea Salvați România și a decis excluderea lui din partid”.

“USR a constatat că intervenția publică a lui Sergiu Moroianu a fost preluată în mass-media în zeci de articole, știri și emisiuni TV, într-un context negativ pentru partid, fapt care a prejudiciat grav imaginea Uniunii și eforturile depuse de membrii si simpatizanții USR în campania electorală. Sergiu Moroianu a refuzat să se prezinte la ședința Biroului Național, la care a fost invitat cu 48 de ore înainte așa cum prevede statutul pentru a-și proba acuzațiile. De asemenea, BN i-a oferit lui Sergiu Moroianu posibilitatea să prezinte dovezile în scris dacă nu poate participa fizic la sedința Biroului Național, posibilitate pe care acesta nu a folosit-o”, arată formațiunea lui Nicușor Dan, făcând în continuare “următoarele precizări”:
“1. Intervenția lui Sergiu Moroianu a fost lipsită de etică și a adus prejudicii grave imaginii partidului prin lansarea unor acuzații calomnioase în spațiul public. Persoanele care afirmă lucruri deosebit de grave, false, pe care nu le pot proba, contravin statutului de membru și valorilor USR.
2. Sergiu Moroianu s-a folosit pentru a ataca partidul de invenția propagată de adversari în campania josnică de denigrare a USR, asocierea cu George Soros. Tot pe această pseudotemă, a acuzat în mod direct și fals unul dintre vice-președinții USR, pe Roxana Wring.
3. Sergiu Moroianu a enunțat mai multe minciuni legate de cheltuirea banilor în campania electorală.
3.1. Că banii ar fi fost cheltuiți netransparent și discreționar. USR a făcut publice la mijlocul campaniei electorale veniturile și cheltuielile, precum și structura cheltuielilor, urmând ca bilanțul complet să fie făcut public după finalizarea și depunerea actelor la AEP de către mandatarii financiari.
Dovada faptului ca banii au fost cheltuiți chibzuit este suma de 50 000 de lei plătită pentru sondajul de opinie comandat, ceea ce reprezintă aproximativ 2% din cheltuielile totale.
Cele mai mari cheltuieli din campanie au fost pentru infrastructură (corturi, pliante, servicii poștale, producție, distribuție).

Sergiu Moroianu susține că au fost plătite așa zise servicii de consultanță, ceea ce este fals. Pentru toate contractele există dovada prestării serviciilor și toate cheltuielile au la bază chitanțe și facturi care vor fi depuse la AEP.
3.2. Că Matei Păun urmează să fie plătit cu o sumă consistentă. Matei Paun a activat voluntar și nu urmează să fie remunerat nici pentru campania de la locale, nici pentru cea recentă de la parlamentare. El nu a fost plătit niciodată de către USB sau USR, fapt ce poate dovedit prin documentele depuse conform legii la AEP.
4. Invitațiile media au venit cu precădere pentru candidații pentru Parlament, USR promovându-i pe aceștia. Clotilde Armand, care nu fost candidat la Parlamentare, a fost prezentă în mass-media în timpul campaniei electorale. De altfel, Clotilde Armand a fost prezentă la acțiunile filialelor locale, inclusiv la cele care implicau apariții media.
5. În opoziție cu afirmația lui Sergiu Moroianu, Clotilde Armand a fost cea care l-a cooptat și propus pe Matei Paun în echipa de campanie, în luna februarie 2016.
6. În ceea ce privește rezultatul alegerilor de la București, la alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016, USR a obținut cu 35.000 mai multe voturi decât la alegerile locale din 5 iunie 2016”.

Sergiu Moroianu, soţul lui Clotilde Armand, a acuzat, în această săptămână, într-o postare pe Facebook, “abuzuri şi greşeli” comise ”din partea «echipei de comunicare/campanie» coordonate de Matei Păun”, care, în opinia sa, au dus la un rezultat mai slab al USR în Bucureşti la alegerile parlamentare decât la cele locale.

Moroianu l-a descris pe Matei Păun drept ”un personaj controversat”, spunând că nu se știe pentru cine a lucrat, ce avere și surse de venit are, nici măcar ce cetățenie are.

Prin această decizie de excludere a unui membru patriot și creștin, USR își afirmă se pare crezul neo-marxist și ideologic de la 1917.

                                                                                     NapocaNews