Mai zilele trecute, prietenul Ioan Tuhuțiu mi-a dăruit ultima carte a magistratului-procuror Ioan Bâtea. Apărută la câteva săptămâni după trecerea autorului la cele veșnice. Este un scurt istoric al puterii judecătorești din Maramureș și Satu Mare. Este pentru prima dată în viața mea de cititor, când am fost captivat de un domeniu la care nu mă pricep. Deși interes despre justiție am avut, de când am știut că se ocupă cu împărțirea dreptății între oameni. Mi s-a părut un teritoriu discret, dacă nu secret, unde se desface răul de bine, unde cel vinovat este pedepsit. Mă opresc aici cu părerile, deoarece pot aluneca pe un teren care nu îmi aparține.
Așa că îmi iau călăuză cartea magistratului Ioan Bâtea, curajoasă, bine scrisă, cu aprecieri profesioniste asupra domeniului, cum ziceam, de interes contaminant. Autorul pleacă de la premisa că „lumea trebuie să cunoască și unele aspecte dinlăuntrul parchetelor și să rețină că magistratul – procuror sau judecător, în primul rând este om, el nu este o sperietoare, nu este un tiran, ci autoritatea statului care trebuie să asigure aplicarea corectă a legii.” Cu prestigiul profesional, de care a dat dovadă pe tot parcursul carierei de magistrat, a strâns în jurul lui ucenici care au devenit personalități în domeniu. Cartea despre puterea judecătorească în Maramureș și Sătmar (Editura Enesis Baia Mare, 2020) conține reflecții profunde despre vinovăție și nevinovăție, despre marea răspundere în a da o soluție, o hotărâre într-un litigiu judiciar.Magistratul se luptă în vederea stabilirii adevărului nu numai cu părțile în proces, ci și cu el însuși. Cel cu atâta experiență în domeniu, la data scrierii cărții, crede că „magistratura nu este o profesie ușoară, nu este simplă și nici lipsită de răspundere. Să nu se confunde magistratul cu unii judecători sau procurori diletanți, voiajori în profesie, sau cu cei care au făcut comerț din activitatea lor profesională.” Apără, cu argumente, profesia care, asumată, nu poate fi mânjită, murdărită, denigrată pentru că nu profesia este de vină, ci funcționarul, salariatul care greșește.
Face o analiză amănunțită a meseriei, îi evaluează riscurile, dar și importanța ei în societate. Cartea este și un scurt istoric despre parchetele și procurorii din județele (regiunea ) Maramureș și Satu Mare, comentând puterea judecătorească în diferite epoci istorice. Insistă asupra evoluției organizării instanțelor judecătorești în statul român modern. Cu aplicare amănunțită în Ardealul de Nord, în Maramureș și Sătmar. Sunt evocate modele de magistrați care au făcut cinste profesiei, dar sunt amintiți și impostorii care au compromis-o. Depune mărturie tocmai experiența personală.
Deși nu sunt un priceput al domeniului, activitatea mea publicistică s-a intersectat cu cea a multor magistrați. Despre care auzeam cuvinte bune și i-am regăsit apreciați în cartea magistratului Ioan Bâtea. Cu acribie prezintă evoluția instanțelor judecătorești în funcție de împărțirea administrativă a teritoriului. În termeni argumentați, pune slujirea adevărului din justiție alături de activitatea publicistică. Care, amândouă, contribuie la echilibrul societății. Cartea cuprinde și mărturia unor judecători și procurori, cu prestație remarcabilă, care slujesc demersurile teoretice ale magistratului. Ei sunt Viorel Bălin, Ioan Mircea, Ioan Chiș, Mariana Iancu, Viorica Marina și Elena Varady.
La finalul cărții, autorul consemnează opiniile unui mare jurist, George Pavel Vuza, și ale unui reputat istoric de înaltă ținută academică, Dinu C. Giurescu, despre acest important domeniu al dreptății în societate. Magistratul Ioan Bâtea ilustrează cu prisosință profilul intelectualului cu preocupări în domeniul istoriei, culturii. Ioan Bâtea se recomada a fi jurist de profesie și iubitor de istorie. A fost un istoric deoarece folosea ca argument documentul și sursele autorizate. Așa a scris despre moții din Sătmar și Maramureș, în 5 volume, despre Avram Iancu, despre refugiați și deportați români din Basarabia și Bucovina de Nord, despre românii din Transilvania în Primul Război Mondial ,ori coautor la volumul despre Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu” din România, unde a avut o activitate prodigioasă, fiind și în conducerea ei.
Despre câteva dintre cărțile magistratului Ioan Bâtea am scris, primind mulțumirile autorului. O carte captivantă, un document despre istoria puterii judecătorești în Maramureș și Sătmar, folositor tinerilor magistrați, dar și nouă celor din preajma domeniului. Mulțumește domnului dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare, pentru îndemnul de a scrie despre puterea judecătorească din Baia Mare și Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu” din România, Filiala Maramureș, care l-a sprijinit în realizarea lucrării.
Eu mulțumesc prietenului Ioan Tuhuțiu, sufletul maramureșean al acestei Societăți, pentru carte. Deasupra mormântului reavăn din satul Scărișoara Nouă, unde își doarme somnul etern magistratul, picură cuvintele acestui text.
