Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița
„Aritmetica
sărăciei şi a bogăţiei prin jocuri de
noroc, care sunt numai cu
sumă nulă”,
este
o „medie aritmetică dintre pierderea unora şi câștigul altora prin hazard”,
care
este
cu adevărat „o medie aritmetică stupidă, generată de dorința câștigului
fără muncă.”
(N.
Grigorie Lăcrița)
1. Introducere: anatomia unui concept clasic
2. Jocul cu sumă nulă în era IA: teama de pierdere
a locurilor de muncă
3. Impactul fiscal și amenințarea asupra
sistemului de pensii
4. Jocul cu sumă nulă în economia de consum:
strategiile de scumpire mascată
5. De la „Suma nulă” la „Suma pozitivă”: calea
colaborării om-mașină și efectul de sinergie
6. Concluzii și direcții strategice: salvarea
contractului social
1. Introducere: anatomia unui concept
clasic
În
teoria jocurilor și în economie, jocul cu sumă nulă (sau jocul cu sumă zero) reprezintă un model matematic riguros care descrie o situație
de conflict pur.
Într-un
astfel de scenariu, volumul resurselor sau al beneficiilor este fix.
Un joc
cu sumă nulă reprezintă o situație în care câștigul unui participant este egal
cu pierderea altui participant, suma totală a câștigurilor și pierderilor fiind
zero.
În
consecință, orice câștig obținut de un participant implică, în mod matematic și
inevitabil, o pierdere de o mărime exact egală pentru partea adversă.
Suma
algebrică a câștigurilor (+) și a pierderilor (-) este întotdeauna egală cu
zero.
Exemplul clasic din economie: Împărțirea între mai multe companii concurente a unei
piețe de desfacere saturate (în care nu mai este loc pentru toți cu desfacerea
maximă). Dacă o companie își majorează procentul din vânzările totale cu 10%,
ceilalți competitori pierd exact aceleași 10 procente din vânzări.
Exemplul din viața cotidiană: Jocul de noroc la table. Un jucător câștigă doar ceea ce
celălalt pierde.
Tranziția
acestui concept de la matematica pură la analiza impactului Inteligenței Artificiale (IA) ridică o întrebare fundamentală pentru societatea modernă: Este progresul tehnologic un generator
de prosperitate generală sau acționează ca un joc de sumă nulă în care mașina
câștigă doar prin deposedarea omului?
2. Jocul cu sumă nulă în era IA: teama de pierdere a locurilor de muncă
În
contextul actual, conceptul de „joc cu sumă nulă” reflectă o temere societală
și economică majoră: ideea că sporul de eficiență al algoritmilor se obține
direct prin deposedarea omului de rolul său productiv.
În
această paradigmă, economia nu mai este văzută ca un sistem de creștere
colectivă, ci ca un spațiu de rivalitate directă între om și mașină.
Exemple concrete ale dinamicii de sumă nulă în IA:
Înlocuirea sarcinilor intelectuale repetitive: Spre deosebire de revoluțiile
industriale anterioare, care au eliminat sau au înlocuit efortul fizic al omului,
inteligența artificială generativă înlocuiește activitățile intelectuale bazate
pe procesarea de date și tipare (traduceri, redactare de conținut standardizat,
programare de bază, analiză financiară preliminară). Dacă un algoritm preia
redactarea rapoartelor în locul a cinci economiști, câștigul de eficiență al
companiei devine direct proporțional cu pierderea veniturilor celor cinci
angajați disponibilizați.
Redistribuirea valorii de la muncă spre capital: Valoarea adăugată generată în economie nu mai este
distribuită sub formă de salarii către angajați, ci este acumulată sub formă de
profituri de către marile corporații care dețin infrastructura IA. Venitul național se deplasează masiv dinspre
„factorul muncă” spre „capitalul tehnologic”, reducând baza de impozitare a
veniturilor și punând presiune pe bugetul public.
Reducerea competențelor și a autonomiei umane: Pe măsură ce deciziile din recrutare, medicină sau
analiză de risc sunt delegate algoritmilor, capacitatea decizională și
discernământul uman se atrofiază. Câștigul de viteză și autoritate al
sistemelor automate se traduce printr-o pierdere a autonomiei profesionale a
angajaților, aceștia devenind simpli supraveghetori ai mașinilor.
3. Impactul fiscal și amenințarea asupra
sistemului de pensii
Atunci
când inteligența artificială înlocuiește munca umană fără a fi însoțită de o
reformă a sistemelor fiscale, jocul cu sumă nulă se manifestă violent la
nivelul bugetului de stat.
În
sistemul fiscal actual, munca umană este principalul motor de colectare a
veniturilor publice, prin impozitul pe venit și contribuțiile sociale (pensii,
sănătate).
Consecințele directe ale automatizării asupra fiscului
Eroziunea bazei de impozitare a muncii: Când un software de IA înlocuiește 100 de angajați,
statul pierde instantaneu impozitul pe venit și contribuțiile de asigurări
sociale pe care aceștia le generau lună de lună.
Creșterea cheltuielilor sociale: Cei 100 de oameni disponibilizați devin asistați social
sau șomeri. Astfel, în timp ce veniturile statului scad, cheltuielile cu
indemnizațiile și recalificarea profesională cresc.
Transferul valorii către capital neimpozitabil: Profitul realizat de companie prin reducerea
cheltuielilor cu salariile migrează către deținătorii de capital. Spre exemplu, în România, impozitarea muncii (pe
salariul brut) ajunge la aproximativ 43%, în timp ce impozitarea capitalului
(pe profit și pe dividende) se face cu cote începând de la 3% până la 16%. În
plus, la numeroase firme, în special dintre cele mai mari, profituri sunt externalizate către jurisdicții cu
fiscalitate redusă sau zero (în paradisuri fiscale), lăsând statul fără nicio
pârghie de recuperare a bazei impozabile pierdute.
Pericolul major: Prăbușirea sistemului de pensii publice Sistemul public de pensii funcționează pe principiul
solidarității între generații: contribuțiile plătite de salariații de astăzi
finanțează pensiile celor care au ieșit din activitate. Înlocuirea masivă a
oamenilor cu algoritmi de IA rupe acest echilibru fragil:
Mai puțini contribuabili, mai mulți pensionari: Numărul celor care muncesc și contribuie scade
accelerat, în timp ce numărul beneficiarilor (pensionarilor) rămâne constant
sau crește pe fondul îmbătrânirii demografice.
Sufocarea bugetului de stat: Deficitele fondului de pensii vor trebui acoperite prin
transferuri masive de la bugetul de stat, ducând la creșterea datoriei publice
sau la tăierea altor investiții esențiale (sănătate, educație, infrastructură).
Colapsul financiar al sistemului de
pensii: Fără o
reformă structurală, pensiile viitoare riscă să devină simple ajutoare sociale
de subzistență, incapabile să asigure un trai decent.
4. Jocul cu sumă nulă în economia de consum:
strategiile de scumpire mascată
Pe lângă
impactul macroeconomic și fiscal, jocul cu sumă nulă se manifestă zilnic în
strategiile de microeconomie și marketing prin mecanismele de modificare a
produselor de larg consum.
Mecanisme concrete ale dinamicii de sumă nulă în comerț:
Diminuarea cantității la același preț: Atunci când un producător modifică volumul sau mărimea
conținutului (de exemplu, reduce numărul de capsule de detergent dintr-o cutie
de la 14 la 12), păstrând prețul la raft neschimbat, asistăm la fenomenul
economic numit „scumpire mascată”.
Câștigul producătorului, care economisește resurse la fiecare unitate vândută,
este obținut direct din pierderea puterii de cumpărare a consumatorului.
Reducerea costurilor prin ambalaj: Când un producător modifică designul sau materialul
ambalajului (de exemplu, înlocuiește cartonul premium cu plastic subțire sau
reduce dimensiunile cutiei pentru a optimiza transportul), el își diminuează
cheltuielile de producție. Deși produsul devine mai ieftin de fabricat, prețul
final la raft rămâne neschimbat. Economia realizată de companie se transformă
în profit pur, realizat pe seama cumpărătorului.
5. De la „Suma nulă” la „Suma pozitivă”:
calea colaborării om-mașină și efectul de
sinergie
Pentru
ca societatea să nu cadă în capcana unui conflict distructiv între om și
tehnologie, este vitală trecerea de la scenariul de „joc cu sumă nulă” la cel
de „joc cu
sumă pozitivă”.
Într-un
joc cu sumă pozitivă, cooperarea dintre părți face ca valoarea totală a
resurselor să crească, ambele părți având de câștigat.
Diferența fundamentală dintre cele două abordări:
În jocul cu sumă nulă, în
care mașina este pusă în opoziție cu omul, resursele rămân fixe. Profitul se
concentrează exclusiv la deținătorii de tehnologie, iar deciziile sunt lăsate
în seama algoritmilor, generând șomaj tehnologic și excludere socială.
În jocul cu sumă pozitivă, colaborarea dintre om și mașină duce la expansiune
economică și la creșterea productivității muncii. Decizia finală rămâne umană,
iar beneficiile sunt distribuite în întreaga societate.
Modele clasice de sumă pozitivă în societate:
În economie (Comerțul internațional liber): Două țări fac schimb de bunuri pe care fiecare le
produce cel mai eficient (ex. grâu contra tehnologie). Prin acest schimb
voluntar, ambele țări își sporesc bogăția. Nu câștigă una în detrimentul
celeilalte, ci bogăția globală crește.
În viața cotidiană (Educația și ucenicia): Un meșter își învață ucenicul secretele meseriei.
Ucenicul dobândește o calificare valoroasă, iar meșterul câștigă un ajutor de
încredere care îi sporește volumul de activitate.
Aplicarea „Efectului de
sinergie” în era IA
Trecerea
de la un joc cu sumă nulă la unul cu sumă pozitivă în era inteligenței
artificiale este posibilă doar prin activarea efectului de sinergie.
Așa cum
am demonstrat într-o lucrare anterioară dedicată acestui concept[1], sinergia reprezintă situația în care efectul întregului
este mai mare decât suma efectelor elementelor componente privite separat.
În
relația dintre om și inteligența artificială, nu trebuie să aplicăm formula
însumării „1 + 1 = 2”, ci formula sinergică „1 + 1 = 3”, sau mai
mult.
Inteligența
Umană, cu o valoare de1+ Inteligența Artificială, cu o valoare de 1= Sinergie
Productivă, cu o valoare de 3. Acest 1 suplimentar reprezintă valoarea adăugată
creată prin colaborarea dintre Inteligența Umană și Inteligența Artificială,
care exista numai în stare latentă la fiecare dintre părți înainte de
colaborare.”
Cum se manifestă sinergia om-mașină în practică?
Maximizarea efectelor pozitive: Omul aduce creativitatea, intuiția, discernământul etic
și capacitatea de decizie, în timp ce IA aduce viteza de calcul, procesarea
masivă de date și execuția de rutină. Împreună, realizează obiective pe care
niciunul nu le-ar putea atinge singur.
Momentul optim și factorul timp: Sinergia nu se produce de la sine; ea necesită o
„combinare optimă” la momentul potrivit. Companiile și statele care știu să
integreze inteligența artificială ca un partener al forței de muncă (și nu ca
un înlocuitor) vor obține un nivel maxim de competitivitate.
Evitarea sinergiei negative: Dacă tehnologia este utilizată doar pentru eliminarea
angajaților, se produce o sinergie negativă la nivel social: crește șomajul,
scade puterea de cumpărare a populației și se reduce baza de impozitare a
statului.
Concluzie:
Înțelegerea profundă a „efectului de sinergie” deschide noi
perspective pentru viitor. Cine privește inteligența artificială doar ca pe un
instrument de înlocuire a muncii rămâne blocat în trecut; cine o utilizează
sinergic creează un joc cu sumă pozitivă în care tehnologia amplifică valoarea
umană, în loc să o anuleze.
6. Concluzii și direcții strategice: salvarea
contractului social
Înțelegerea
profundă a mecanismelor jocului cu sumă nulă în era digitală este crucială
pentru politicieni, parlamentari, economiști, legiuitori și sociologi.
Tehnologia,
în sine, nu este un joc cu sumă nulă în mod natural; însă politicile publice
deficitare o pot transforma, la nivelul unităților economice, al sectoarelor și
chiar al întregii economii, într-un mecanism de sumă nulă.
Pentru a
evita un transfer necontrolat de valoare de la factorul muncă (salariați) către
capitalul deținător de tehnologie și pentru a asigura sustenabilitatea pe
termen lung a sistemului public de pensii și asigurări sociale, societatea
trebuie să acționeze pe trei direcții strategice:
1. Reașezarea contractului social și a sistemului fiscal: Sistemul de pensii și protecție socială nu mai poate
depinde exclusiv de impozitarea muncii fizice sau intelectuale a omului. Statul
trebuie să încaseze, prin pârghii fiscale specifice, o parte din profiturile
generate de IA și de automatizare, asigurând astfel redistribuirea echitabilă a
resurselor și garantarea veniturilor pentru categoriile vulnerabile și
pensionari [2].
2. Reglementarea etică a IA și păstrarea deciziei umane: Este imperativă instituirea unui cadru juridic care să
mențină controlul decizional final în mâna omului. Delegarea totală a
deciziilor către algoritmi trebuie evitată pentru a preveni marginalizarea
profesională și socială a individului.
3. Adaptarea educației pentru era digitală: Sistemul educațional trebuie reformat pentru a pregăti
oamenii nu să concureze cu memoria și viteza de calcul a mașinii, ci să își
dezvolte creativitatea, empatia, discernământul și gândirea critică – trăsături
pur umane care nu pot fi digitalizate.
Bibliografie
Von
Neumann, John; Morgenstern, Oskar – Theory of Games and
Economic Behavior, Princeton University Press,
1944 (Lucrarea de bază în teoria jocurilor).
Roman,
Mihai – Teoria jocurilor
pentru economiști. Aplicații,
Editura ASE, București, 2005.
Kreps,
David M. – Game Theory and
Economic Modelling, Oxford University Press,
1990.
Owen,
Guillermo – Teoria jocurilor,
Editura Tehnică, București, 1974.
https://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=22560 ; https://www.pro-oltenia.ro/articol/efectul-de-sinergie/
[1] A se vedea articolul
subsemnatului intitulat „Efectul de sinergie”, postat pe
https://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=22560 ; https://www.pro-oltenia.ro/articol/efectul-de-sinergie/ etc.