Atunci suntem părinți...

de Petru T. Grădinaru Vadurile

Mama-i veșnică iubire,

La suflet ne ține

Până la adormire...

Printre lacrimi și suspine;

Se roagă la Dumnezeu,

Spunând sfânta rugăciune,

Nouă să ne fie bine.

Unde-i greu, mama-i mereu.

În astă lume nu-i făptură

Ca mama, de răbdătoare,

În dragoste mângâitoare,

Mereu, fară măsură.

Plecând în lumea celor sfinți,

Simți cum Universul dispare

De-abia atunci suntem părinți,

Când un părinte moare...

1 Mai fericit tuturor românilor, Dumnezeu să vă binecuvânteze oriunde v-ați afla, în orice colț al pământului, pentru o pâine, pentru un trai mai bun!

1 Mai muncitoresc

Tinere, îți mai aduci aminte,

Ce-a fost 1 Mai, înainte?

Un drum anevoios am parcurs,

În caruselul vieții, amândoi cuminți,

Muncind în zile reci, fierbinți,

Multă apă pe Dunăre a curs.

Ca un vis, anii s-au dus -

De când la defilare bucuros mergeai,

Cu tricolorul de 1 Mai.

Azi, țara noastră de haine-i dezbrăcată...

Patria muncitorimii înfloritoare,

Mama Românie avea o pâine pentru fiecare,

Nu ca astăzi golită...și uitată,

Precum Sarmisegetuza ruinată...!

Tinere, să nu uiți niciodată -

Aminte să-ți aduci române, mereu,

De mamă, de Țară și de Dumnezeu.

Petru T. Grădinaru Vadurile

La unire

Românii sunt bucuroși
La mica noastră unire,
Dușmanii sunt furioși
De-așa mare înfrățire.

Teama-aveau cele imperii
De-a românilor unire,
Știind c-o să aibă pierderi,
De-a Valahiei înfrățire.

Bucurie-aveau românii
Că se vor uni-la greu,
Învingând pe toți dușmanii,
Ce nu cred în Dumnezeu.

Poate o da Dumnezeu
Să fim din nou împreună,
Să trăiesc, să văd și eu,
Cum uniți, ne luăm de mână.

Petru T. Grădinaru Vadurile

Vă supără Luceafărul...și azi!

 

BLESTEM

Blestemul să se-aleagă, tirani asupritori!

Slujiți acelui rău, ce azi vă stăpânește,

Vă supără Luceafărul din zori

Și încercați să-l stingeți mișelește.

Ați doborât și teiul din grădină...

Se-nădușeau dușmanii la a lui umbră,

Răul cu gândirea searbădă și sumbră,

Ucis-a îngerul ce aducea lumină.

Ați oprit critici, rangul să nu cadă,

Închisa-ți luminate minți și le-ați ucis,

La ordin blestemat și la comandă,

Pe Eminescu drag și pe Labiș!

Să fiți voi pedepsiți, pe inimă jurăm,

De Cel mai Drept și cel mai Sfânt,

Urmașii să nu-ndure ce noi azi îndurăm,

Vă judece istoria și-n cer, și pe pământ.

Petru T. Grădinaru Vadurile

Hristos a Înviat

 

Hristos a murit pentru mine,

Rănit de cuie, din iubire,

Iisus a murit pentru tine,

Slujind Evangheliile creștine.

Tatăl Ceresc, mereu cu El era,

Osana, Osana...îl strigau,

Sutele de credincioși -

Aplaudând cu frunze de finic.

Împărate, Împăratul nostru,

Noi, îți aducem mulțumiri,

Vom crede - n Tine, la infinit,

Iisuse Fiul Lui Dumnezeu -

Ai luat păcatele întregii omeniri

Toți creștinii, așteaptă revenirea Ta.

 

Petru T. Grădinaru Vadurile

DE DOR...

 

În dor de țara mamă,

Plânge vioara lui Enescu,

De dorul lui Eminescu,

Pe cerul lui Grigorescu,

Sprijinit pe infinita coloană,

Săpată cu dalta-n piatră,

Brâncuși, cu masa din vatră,

A rugăciunii și-a tăcerii,

Așezând belșugul Învierii,

Cu dragoste și cu un sărut,

Românilor dintre Nistru și Prut.

Eminescu, apari să dai lumină

Sub teiul din grădină,

Pe cerul celor șapte coline,

Luceafărul, românii s-aline.

                             Petru T.Grădinaru Vadurile

PLUGUȘORUL GEȚILOR

Aho, aho!

Burebista împărat,

Dimineața s-a sculat,

Pe smaralzi, el s-a spălat

Și în templu s-a rugat,

Bucegii s-au cutremurat,

Corăbiile s-au scufundat,

În Neagra Mare s-au înnecat,

La Zalmoxis s-a rugat,

Trei îngeri i s-au dat,

Doi de mână l-au luat,

Și în Rai l-au avântat,

Ce-a văzut, s-a minunat -

De-un ospăț mare bogat!

La ureche brebenei

Și la stânga trei bătăi,

Mânați plugul măi flăcăi,

Pădurenii mei!

Hăi, hăiii!

La mese -ntinse la perete,

Stătea-mpăratul Dromihete

Cu geții veniți din munți,

Mai bogați și mai mărunți,

Cinsteau din vedre de vin,

Cu cercurile din arin,

În largi săli întinse,

Cu făclii aprinse.

Când ne-a văzut Mătușa Dochie,

Gatită-n albastră rochie,

Bucuroasă, ne-a primit

Și din gură a grăit:

- Poftiți să vă dau ceva-

Pui la cuptor bine rumenit,

De Mătușa noastră, Eva,

Geți frumoși, bine-ați venit!

- Noi nu mai mâncăm, Mătușă,

Stăm și colindăm la ușă,

Am mâncat aseară-

Și alaltăieri - seară

O gâscă friptă

În țepușă-nfiptă...

Mai bine dați-ne un gologan-

Nu l-am văzut de un an,

De când am urat pe Moș Adam

Și vom merge la bordeie

Învelite cu paiele ,

Lungi, de secară,

De se văd stelele afară!

Roată mare, măi, flăcăi,

Și-o brăzdă cu boureni

Să se audă peste văi,

Urmași de cimerieni,

Hăi, hăi, hăiii!

La mulți ani cu sănătate,

S-aveți recoltele bogate

Grâne multe și lalele,

La mulți ani cu floricele!

Busuioc verde pe masă,

Rămâi gazdă sănătoasă,

Stejărei înalți și drepți,

Ghindișoare de la geți

Opriți plugul măi băieți,

Aho, aho, aho!

Petru T. Grădinaru Vadurile

Un an nou cu multă sănătate!

La mulți ani!

Cu tupeul din pârnaie...

Pe noi, românii, cade năpastă,

Cu tot felul de 'ușchiți

De la alegerea cea proasta,

A flămânzilor lihniți,

Găști formate de bandiți.

Doamne, mulți slugoi mai sunt!

Multe săgeți de afară -

Dușmani ai sfântului pământ.

Când nepăsarea ia avânt,

Țara mea trage să moară.

La noi, toți sunt învățați...

Prostii sunt organizați,

Uniți, striga-n hora lor:

- Suntem tari, deștepților,

Vă dăm bastoane de strigați...

Ne lăudăm c-avem eroi,

Din optzeci și nouă, parcă...

Unii sunt jalnici și goi,

Blestemați, lipiți pe toaca....

Viteji cu inima seacă.

Doamne, câte ploșnițe-s pe noi!

Se plâng escrocii de nevoi

Șmenuiesc abil, le ține, pot

Cu cei de sus se ling pe bot

Și basculează-un car cu boi!

Petru T. Grădinaru Vadurile

1 Mai Muncitoresc

Tinere, îți mai aduci aminte,

Ce-a fost 1 mai, înainte?

Un drum anevoios am parcurs,

În caruselul vieții, amândoi cuminți,

Muncind prin zile reci fierbinți,

Multă apă pe Tutova a curs.

Și, mulți ani de-atunci s-au scurs-

De când la defilare bucuros mergeai

Cu tricolorul de 1 mai.

Azi țara noastră de haine-i dezbrăcată...

Patria muncitorimii ce-a fost înfloritoare,

Ce-avea o pâine pentru fiecare.

Nu ca astăzi, golită și uitată,

Și de dușmani, în dușmănie ruinată!

Tinere, să nu uiți asta niciodată.

Aminte să-ți aduci mereu,

Că ai o țară România, și pe Dumnezeu.

Petru T. Grădinaru Vadurile

Rapsozii naturii

Pe sub cer nemărginit

Păsările-n cârduri, pleacă,

Peste dealul ruginit,

Vântul rece, pomi apleacă.

Spre o țară africană,

Berzele zoresc, mereu,

Și rămân precum o stană

Când se rânduiesc în V-eu...

Ciocârlanii cei moțați

Își plâng viața lor amară,

C-au fost singurei lăsați

Pân' la dulcea primăvară.

Rândunele trec în stoluri,

Pe deasupra casei mele

Lăsând goale a lor cuiburi,

Ducând cântecul cu ele.

În lacrimi le urmăresc,

Cum horesc peste hotar

Doina-n stilul românesc,

Demnă de premiul Oscar.

Petru T.Grădinaru Vadurile