de Petru T. Grădinaru Vadurile
Se roagă la Dumnezeu,
Spunând sfânta rugăciune,
Nouă să ne fie bine.
Unde-i greu, mama-i mereu.
În astă lume nu-i făptură
Ca mama, de răbdătoare,
În dragoste mângâitoare,
Mereu, fară măsură.
Plecând în lumea celor sfinți,
Simți cum Universul dispare
De-abia atunci suntem părinți,
Când un părinte moare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu