Despre Tabăra culturală SUBLIM, în revista tipărită „Cultura vâlceană”, Anul XVIII, Nr. 241/ septembrie 2026

Clujul a devenit, în această toamnă, locul unei noi întâlniri dedicate literaturii, poeziei și dialogului cultural. Cea de-a IV-a ediție a Taberei „Sublim” a reunit scriitori și oameni de cultură din țară, din diaspora și din Republica Moldova, într-un program construit în jurul cărții și al cuvântului scris. Despre toate acestea a scris într-o revistă de prestigiu CULTURA VÂLCEANĂ, harnica și talentata scriitoare Zenovia Zamfir.

Toamna, cu peisajele sale și cu lumina specifică începutului de anotimp, a însoțit drumul participanților spre Cluj, unde organizatorii Taberei „Sublim” – Ovidiu Vasile, Carmen Nyilas, Monica și Alin Cucuruzan – i-au întâmpinat pe invitați într-o atmosferă de bucurie și apropiere.

Întâlnirea a debutat sub semnul poeziei, prin momentul intitulat „Reflexia prețuirii”, pe versurile lui Ovidiu Vasile. Departe de a fi doar o reuniune literară, tabăra a oferit participanților posibilitatea de a se revedea, de a-și prezenta creațiile recente și de a schimba idei și impresii.

Programul celei de-a IV-a ediții a fost unul divers, cuprinzând recitaluri de muzică și poezie, un simpozion și lansări de carte. Printre participanți s-au numărat: Gelu Dragoș, Vasile Dumitru, Florentina Cuteanu, Mioara Ohîi, Doina Codreanu, Lidia Roman, Radu Iovan, Ilie Bucă, Corina Lupuțan, Ina Dumitrescu, Valeria Merca, Nicoleta Tudor, Carmen Andrei, Ionel Pintili, Cornelia Diță, Alin Georgescu, Adrian Goia, Constanța Triță, Rodica Eleonora Plop, Corina Ofelia Corpodean, Lidia Maria Roman, Dan State, Elena Ștefănuț și Lia Retianu.

Dimensiunea internațională a întâlnirii a fost susținută și de prezența scriitoarei Ionela Flood, venită din Anglia, precum și a conf. univ. dr. Victoria Fonari, din Chișinău, Republica Moldova. Printre invitați s-a aflat și Nicolae Băciuț, scriitor și jurnalist, prezentat de organizatori drept un promotor al valorilor culturale.

Un moment important al taberei l-a constituit și agapa condeierilor, prilej de schimb de reviste, impresii și idei, dar și de conturare a unor proiecte culturale viitoare. Astfel, întâlnirea de la Cluj Napoca a depășit cadrul unei simple manifestări literare, devenind un spațiu de dialog și colaborare între oameni uniți de aceeași pasiune pentru cultură.

Atmosfera evenimentului a fost dominată de poezie, muzică, prietenie și comuniune. Participanții au avut ocazia să își prezinte creațiile, să descopere noi perspective și să consolideze legăturile dintre diverse comunități literare.

Prin cea de-a IV-a ediție, Tabăra „Sublim” și-a reconfirmat vocația de întâlnire culturală în care literatura devine un mijloc de apropiere între oameni și de păstrare a dialogului cultural.

În cuvintele care încheie relatarea din revista Cultura vâlceană, întâlnirea de la Cluj a stat sub semnul unei idei simple și esențiale: „Cuvânt s-a scris ca să se știe”. Iar la „Sublim”, în toamna lui 2026, cuvântul scris s-a întâlnit cu Vocea Poeziei, Muzica, Arta și bucuria revederii. (GDL)

Cuvânt s-a scris ca să se știe, la Tabăra „Sublim” 2026

Toamna cu al ei alai de păsări călătoare ce zboară în zare, cu livezi pline de fructe, coapte, aromate, cu roade bogate, a venit, încet, tiptil și ne încântă cu frumusețea ei. A venit, a venit toamna...fredonez în gând, privind melancolic pe fereastră. În drum spre Cluj, admir varietatea peisajelor și paleta de culori pe care toamna a folosit-o pentru a picta: munții, dealurile. apele învolburate ale Oltului. E frumos la mine în suflet, este frumos tot ceea ce zăresc din mașina care aleargă spre întâlnirea cu ,, Sublimii’’ la care am fost invitată. Organizatorii Taberei „Sublim” , Ovidiu Vasile, Carmen Nylas, Monica și Alin Cucuruzan, ne întâmpină  cu mare bucurie. Veniți din toate colțurile țării, din diaspora dar și din Republica Moldova, scriitorii se salută, se îmbrățișează, se bucură de revedere, zâmbesc, iar emoțiile se risipesc. Cea de a IV a ediție a Taberei „Sublim” ,a debutat prin,, Reflexia prețuirii ” ( versuri Ovidiu Vasile )…

S-au reunit a patra oară

La noi la Cluj pe vineri seara,

Închinători din toată țara,

La sfânta taină literară…

Programul întâlnirii culturale a fost complex: recital de muzică și poezie, simpozion, lansări de carte. La această ediție au participat: Gelu Dragoș, Vasile Dumitru, Florentina Cuteanu, Mioara Ohîi, Doina Codreanu,  Radu Iovan, Ilie Bucă, Corina Lupuțan, Ina Dumitrescu, Valeria Merca, Nicoleta Tudor, Carmen Andrei, Ionel Pintili, Cornelia Diță,  Alin Georgescu, Adrian Goia, Constanța Triță, Rodica Eleonora Plop, Corina Ofelia Corpodean, Lidia Maria Roman, Dan State, Elena Ștefănuț, Lia Retianu. Ionela Flood a venit tocmai din Anglia, a trecut Prutul, dar nu înot, conf, univ, dr. Victoria Fonari din Chișinău. Panoplia oamenilor valoroși a fost întregită de domnul Nicolae Băciuț, scriitor, remarcabil jurnalist, un mare promotor al valorilor culturale,

S-or derula în veșnicie,

Imagini, sunete și vers,

Argumentând cât e de vie

Prezența lor în Univers.

 

În complicata-i simplitate

Cuvânt s-a scris ca să se știe,

Că printre atâtea azi păcate,

Există totuși poezie…Ovidiu Vasile, ,, Reflexia prețuirii ” .

Simpozionul ,, Poezia între artă, educație și poezie”, a reunit în Sala Centrului de Cultură Urbană- Pavilionul Tinerilor, un public numeros. Motto:,, Arta dă glas emoției, știința îi descoperă crezul, iar împreună luminează drumul către om ” .  Printre specialiști prezenți am remarcat pe: dr.Sebastian – Mihai Armean, Amza Jucan, alături de membrii Taberei „Sublim” , au evoluat elevii de la Grupul vocal ,, Maranatha ”, coordonați de doamna prof. Sorina Ureche, sopranele Arrona Bogdan și Daniela Mureșan Chișbora, Doamna poetă Medana Oprea a recitat din propria creație iar domnul Alin Oprea a încântat publicul cu vocea sa minunată și câteva melodii din repertoriul trupei ,, Talisman”. Momentul artistic a fost întregit de o expoziție de pictură realizată de Anica Pojar, Ionel Federiga și eleva Andra Ioana Șăulean. Fiecare clipă petrecută alături de cei doi magnifici Ovidiu și Alin a fost plină de frumos, o adevărată sărbătoare a cuvântului. Muzica și poezia s-au înmibnat armonios, fiecare moment a fost bine gândit de organizatori, Carmen și Monica au vegheat ca programul să se desfășoare în condiții optime. Sâmbătă seara, Ansamblul de dansuri populare „De la Lume Adunate și 'napoi la lume date” , coordonat de cei doi instructori și coregrafi, doamna Corina Cristuțiu și domnul Daniel Rus, au oferit un spectacol frumos cu tradiții și obiceiuri  păstrate și promovate cu pasiune, dăruire  și dragoste pentru tradiția românească. În cele patru zile de efervescență creatoare, sublimii din familia Sublim  au dovedit  că mai există iubitori de carte, bravi făuritori de cuvânt. A fost o ocazie bună de a-și prezenta cele mai recente creații, de a schimba idei, impresii. A fost armonie, comuniune, muzică și poezie, … ,,Cuvânt s-a scris ca să se știe” , a fost Sublim la Cluj în această toamnă a anului 2026 !

Zenovia Zamfir

 

Cu Oameni dragi prin Maramureșul drag

Dintotdeauna am simțit nevoia de a călători, de a descoperi și explora locuri noi, de a admira peisaje spectaculoase, de a întâlni oameni și de a lega prieteni. Călătoriile ne deschid perspective noi asupra minunilor absolut fabuloase ale Pământului, iar posibiltatea de a le admira în realitate este fantastică. În țară sau în străinătate, pentru mine, călătoriile sunt adevărate pelerinaje cultural – spirituale. Posibilitatea de a fi in lumea fascinantă a scriitorilor mi-a oferit șansa de a cunoaște Oameni minunați, de a vizita țara în lung și-n lat iar prin proiectul ,, Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră", am ajuns și dincolo de hotare. Cu cât am văzut mai mult cu atât mai mult iubesc țara noastră care este,, minunat de frumoasă", cum spunea Alexandru Vlahuță în cartea ,,România Pitorească". În luna iulie a acestui an, verișorul meu Ștefan și soția sa, m-au invitat să vizitez Maramureșul. Deși am fost de mai multe ori în acel colț frumos de Românie, am acceptat imediat. Se spune că cine bea apă din Iza și Mara, vine și revine cu mare drag în ,, Maramureșul, plai cu flori, mândru tare în sărbători". La invitația colegelor de la de la Asociația,, Mironosițele Femei" din Baia Mare, sau a colegilor scriitori, am revenit pe meleagurile maramureșene cu mare bucurie de multe ori. Anul aceasta, fârtatul Vasile Bele, un mare Om de cultură, cu un suflet cât toată Țara Lăpușului, și soția sa, Cristina, un Om mimunat, ne-au deschis ușa casei lor, dovedindu-ne cât de: gospodari, ospitalieri și gazde minunate sunt moroșenii. Timp de câteva zile am trăit clipe minunate și am vizitat cele mai reprezentative obiective culturale din Maramureș. Am adus Slavă Bunului Dumnezeu la mănăstirile: Chiuzbaia, Bârsana, Peri, Săpânța, Rohia, Rohița, Bixad, ne-am amuzat copios în Cimitirul Vesel din Săpânța, am admirat frumusețea peisajelor maramureșene. Vasile Bele ne-a vorbit cu multă emoție în glas despre tradiții și obiceiuri, despre patrimoniul cultural și istoria Maramureșului. Pentru Cristina și Vasile Bele, Maramureșul Voievodal cum mai este denumit, cu un folclor autentic,  cu cântec, joc și voie bună, cu o cultură unică a lemnului, cu o credință vie, este un stil de viață care  deși a evoluat cu timpul, și- a păstrat baza identitară până azi. Acest tărâm de vis este fascinant indiferent de anotimp. Primăvara te încântă cu frumusețea florilor de mai, cu ape limpezi, curgătoare, vara, mirosul fânului cosit te indeamnă la visare, toamna vine cu hambarele pline de bucate iar iarna tradițiile și obiceiurile păstrate și valorificate adună oaspeți din toate colțurile lumii. Despre gazda noastră, poetul Vasile Bele, iubitor, păstrător și promotor de valori culturale, doamna scriitoare Mihaela CD, spunea…,, Poetul, acel ardelean neaoș cu ’’inima bună’’  născut în ’’clipa de lumină’’, dăruiește necondiționat  cititorului slove îmbrăcate în „muzica gândului’’, culese din lacrima sufletului, în „sărut de rouă’’ și așezate în vers"…Pășind în universul poetic al scriitorului Vasile Bele  vom înțelege că în ființa scriitorului trăiește o inimă imensă, în care este loc pentru toți cei cu care acesta interacționează, care bate pentru semeni în primul rând și abia apoi pentru sine, care se dăruiește necondiționat pe altarul literaturii contemporane, pentru noi, cititorii de azi și pentru generațiile care vor veni’’. În una din zile, am mers cu familia Bele la fetele de la Asociația,, Mironosițele Femei" din Baia Mare. Doamna președintă Varvara Pop, m-a impresionat de când am cunoscut-o, cu ani în urmă. Hărăzită cu darul de a iubi și a ajuta semenii, domnia sa împreună cu colegele de la Asociație, aduc bucurie și sprijin persoanelor cu probleme, organizează numeroase activități sociale, coordonează nai multe proiecte caritabile. Un exemplu în acest sens îl constitue, acțiunea din 22 aprilie 2019, prin care au oferit mai multor familii 2.000 de pachete cu alimente de bază în valoare de aproximativ 100 de lei fiecare. Despre acest moment de suflet, fetele au scris…<< Spunea Parintele nostru, vrednic de pomenire, Justinian Chira „Când un om reușește să iubească, în adevăratul înțeles al cuvântului, se îndumnezeiește, devine asemenea cu Dumnezeu.". Acest lucru amincercat si de acesta data, sa-l demonstram, daruind celor cu probleme financiare, un numar de 2000 pachete cu alimente si dulciuri pentru un numar de 360 familii si peste 250 copii.Multumim Bunului Dumnezeu ca ne- a trimis si de aceasta data oameni cu suflet mare pentru a implini misiunea noastra la aceasta asociatie: aceea de a-ti iubi aproapele prin fapte si nu vorbe>>. La sediul lor din Baia Mare, ne-au așteptat cu zâmbetul pe față și bucate alese pe masă. A fost un moment atât de frumos încât nu trebuie descris, trebuie trăit, este prețios și înălțător! Cultura și iubirea de aproapele o lucrare vie și nepieritoare, ne unește și ne împlinește ! Întâlnirea cu doamna Varvara Pop și ,, Abinuțele " de la Asociația,, Mironosițele Femei" din Baia Mare a fost plină de emoții și multe bucurii! Armonie, comuniune, poezie ! Mulțumesc frumos familiei Cristina și Vasile Bele pentru implicare și participare. Cuvinte alese, versuri ,, meșteșugite " de poetul Vasile Bele au întregit clipa de bucurie. Cu această ocazie am prezentat cartea ,, Gânduri pentru mai târziu " . Slavă Domnului pentru Oamenii dragi și clipele binecuvântate petrecute împreună în Maramureșul drag!

Zenovia Zamfir   

O carte de jurnalism-document despre credință, cultură și oameni

 

                                   MEMORIA CARE ÎNVINGE TIMPUL

Cronică literară la volumul „Gânduri pentru mai târziu” de Zenovia Zamfir

Există cărți care se nasc din dorința de a spune o poveste și există cărți care se nasc dintr-o necesitate morală: aceea de a nu lăsa timpul să șteargă chipurile, întâlnirile, locurile și faptele care au dat sens unei existențe. Volumul „Gânduri pentru mai târziu”, semnat de Zenovia Zamfir, aparține, prin excelență, celei de-a doua categorii.

Este o carte a memoriei și a comuniunii, o carte în care experiența personală se deschide către istoria culturală și spirituală a unei comunități. Autoarea nu se limitează la consemnarea unor evenimente, ci încearcă să le descopere semnificația. De aceea, volumul trebuie citit nu numai ca o colecție de texte memorialistice și publicistice, ci ca o mărturie despre o epocă și despre oamenii care au contribuit la configurarea ei spirituală.

Titlul însuși reprezintă o veritabilă cheie hermeneutică. Sintagma „pentru mai târziu” introduce cititorul într-o filozofie a timpului. Prezentul este văzut ca un moment trecător, în timp ce cuvântul scris are vocația durabilității. Gândul consemnat astăzi poate deveni, peste ani, document, amintire, mărturie sau reper.

În această perspectivă, Zenovia Zamfir scrie împotriva uitării.

Una dintre cele mai importante dimensiuni ale volumului este memoria.

În societatea contemporană, dominată de viteza informației, foarte multe evenimente dispar aproape imediat după producerea lor. O întâlnire culturală, o lansare de carte, o manifestare spirituală, o personalitate întâlnită sau o călătorie pot rămâne doar în memoria celor care au participat.

Zenovia Zamfir refuză această dispariție.

Ea consemnează.

Dar consemnarea nu este rece și impersonală. Autoarea introduce în relatare propria sensibilitate, ceea ce transformă documentul într-o experiență afectivă.

De aceea, volumul poate fi considerat o arhivă sentimentală a unei epoci culturale.

O asemenea perspectivă este importantă și pentru cercetătorul de mai târziu. Ceea ce astăzi pare un simplu articol sau o relatare despre un eveniment poate deveni mâine o sursă pentru reconstituirea vieții culturale a începutului de secol XXI.

Un aspect esențial al cărții îl constituie interferența dintre jurnalism și literatură.

Zenovia Zamfir pornește, de regulă, de la un fapt real: o întâlnire, o călătorie, o personalitate, un eveniment cultural ori religios. Însă, în procesul scrierii, faptul este transformat prin sensibilitatea autoarei.

De aici rezultă caracterul literar al textelor.

Nu este vorba despre reportajul jurnalistic în sens strict, în care informația trebuie să fie transmisă rapid și obiectiv, ci despre un reportaj afectiv, în care realitatea este filtrată prin emoție.

În paginile sale există oameni și locuri, dar există și atmosfera lor.

Există evenimentul, dar există și ecoul lui în sufletul autoarei.

Această capacitate de a transforma realitatea imediată într-o experiență literară explică una dintre particularitățile stilului său.

O altă axă fundamentală a volumului este credința.

Pentru Zenovia Zamfir, credința nu reprezintă o temă literară între multe altele. Ea constituie un principiu de orientare a existenței.

În această perspectivă, oamenii Bisericii, mănăstirile, locurile sacre, tradițiile și manifestările spirituale sunt privite printr-un ochi care caută mai mult decât informația istorică.

Această atitudine explică și interesul său pentru personalități precum Patriarhul Justinian Marina sau Mitropolitul Bartolomeu Anania. Ei nu apar numai ca personalități istorice sau ecleziastice, ci ca repere ale unei continuități spirituale românești.

Prin evocarea lor, Zenovia Zamfir participă la un proces de recuperare a memoriei religioase și culturale.

Unul dintre meritele cărții este acela că propune o imagine a României diferită de cea oferită de discursul cotidian.

România Zenoviei Zamfir este o Românie a bisericilor, a mănăstirilor, a oamenilor care păstrează tradițiile, a scriitorilor, a intelectualilor, a cititorilor și a comunităților care se întâlnesc în jurul cărții.

Este România profundă, aceea care continuă să existe dincolo de zgomotul cotidian.

Autoarea descoperă în aceste spații o continuitate între trecut și prezent.

De aici se naște și o dimensiune patriotică a volumului.

Patriotismul Zenoviei Zamfir nu este unul declarativ, zgomotos sau festivist. Este un patriotism al faptelor mici: iubirea pentru locul natal, respectul pentru tradiție, prețuirea limbii române, memoria înaintașilor și apropierea de oamenii care duc mai departe cultura română.

Un capitol deosebit de semnificativ îl reprezintă experiențele culturale desfășurate în comunitățile românești din străinătate.

Aici se deschide o nouă perspectivă asupra cărții: România nu mai este numai teritoriul dintre granițele statului, ci devine o realitate spirituală purtată de oameni.

Românii plecați în Austria, Germania, Spania, Elveția sau Suedia duc cu ei limba, credința, tradiția și memoria.

În acest context, întâlnirile culturale devin adevărate acte de recuperare identitară.

Cartea consemnează astfel un fenomen important al contemporaneității: necesitatea românilor din diaspora de a-și păstra legătura cu țara și cu valorile care i-au format.

Din această perspectivă, volumul dobândește și o valoare sociologică.

Zenovia Zamfir posedă o evidentă vocație a portretului.

Oamenii pe care îi întâlnește nu sunt prezentați doar prin funcții, titluri sau opere. Autoarea caută omul din spatele personalității publice.

Aceasta este una dintre calitățile scrisului memorialistic.

Un portret reușit nu este o biografie condensată, ci o revelație a unei individualități.

În paginile Zenoviei Zamfir, portretul se construiește prin gesturi, amintiri, dialoguri și impresii.

Uneori, un detaliu aparent minor poate spune mai mult despre un om decât o listă întreagă de realizări.

Prin această tehnică, personalitățile devin vii.

Ele nu rămân nume într-un dicționar, ci devin prezențe.

„Gânduri pentru mai târziu” este și o carte despre comunitate.

Într-o epocă în care individualismul este tot mai accentuat, autoarea pune în valoare întâlnirea dintre oameni.

Cartea, biblioteca, biserica, cenaclul, manifestarea culturală și dialogul devin spații ale comuniunii.

Această idee este fundamentală.

Cultura nu este prezentată ca un lux rezervat unei elite, ci ca un mijloc prin care oamenii se apropie unii de alții.

De aici și caracterul profund uman al volumului.

Am putea spune că unul dintre personajele centrale ale cărții este chiar Timpul.

El nu apare întotdeauna explicit, dar se află în spatele fiecărei pagini.

Timpul trece.

Oamenii îmbătrânesc.

Generațiile se schimbă.

Locurile se transformă.

Unele personalități dispar.

Rămâne însă memoria.

Iar memoria este fixată în carte.

În acest sens, scrisul Zenoviei Zamfir are o funcție aproape testamentară, fără ca această afirmație să presupună o perspectivă sumbră.

Dimpotrivă.

Este un testament luminos.

Autoarea lasă urma cuvântului celor care vor veni.

Stilistic, Zenovia Zamfir preferă claritatea și naturalețea.

Discursul său nu urmărește spectaculozitatea metaforei cu orice preț. Ea preferă cuvântul direct, cald și inteligibil.

Această simplitate reprezintă o calitate.

În literatura memorialistică, excesul de ornament poate diminua autenticitatea. Zenovia Zamfir înțelege că emoția adevărată nu are nevoie întotdeauna de artificii.

Uneori, un fapt spus simplu poate produce o impresie mai puternică decât o pagină de metafore.

În același timp, unele pasaje dobândesc o sensibilitate poetică, ceea ce explică și observația lui Daniel Luca asupra caracterului de „reportaje... poetice” al scrisului autoarei.

Așadar, avem o scriitură situată la granița dintre document, reportaj, memorialistică și literatură.

Cartea posedă și o evidentă dimensiune morală.

Zenovia Zamfir scrie despre ceea ce consideră demn de a fi păstrat.

Prin urmare, selecția însăși a temelor constituie un act moral.

A vorbi despre credință înseamnă a apăra credința.

A vorbi despre personalitățile culturii înseamnă a le salva de uitare.

A vorbi despre românii din diaspora înseamnă a afirma continuitatea identității.

A vorbi despre întâlniri și prietenii înseamnă a apăra valoarea comuniunii umane.

În acest sens, „Gânduri pentru mai târziu” nu este o carte neutră.

Este o carte asumată.

Există o întrebare implicită în titlul volumului:

Răspunsul Zenoviei Zamfir pare să fie: vor rămâne acele lucruri pe care le vom salva prin memorie și cultură.

De aceea, scrisul capătă o responsabilitate aparte.

O carte poate deveni locul în care o generație își depune amintirile.

Peste decenii, cititorul nu va mai cunoaște atmosfera unei anumite întâlniri culturale, emoția unei lansări de carte sau bucuria unei comunități reunite în jurul unei tradiții.

Dar le va putea descoperi aici.

Aceasta este adevărata valoare documentară a volumului.

Într-un timp în care literatura memorialistică riscă uneori să fie privită ca un gen secundar, „Gânduri pentru mai târziu” demonstrează contrariul.

Memorialistica poate deveni istorie culturală.

Jurnalismul cultural poate deveni document.

Evocarea poate deveni portret.

Iar memoria personală poate deveni memorie colectivă.

Zenovia Zamfir se înscrie astfel într-o tradiție importantă a scrisului românesc: aceea a autorului care privește lumea prin ochii unui martor și care simte obligația de a depune mărturie.

„Gânduri pentru mai târziu” este, înainte de toate, o carte a memoriei active.

Zenovia Zamfir nu privește trecutul cu nostalgie sterilă, ci îl folosește pentru a înțelege prezentul și pentru a construi o punte către viitor.

În paginile sale se întâlnesc cultura și credința, literatura și documentul, omul și comunitatea, România și diaspora, trecutul și viitorul.

Această interferență de planuri conferă volumului originalitate și valoare.

Cartea trebuie citită cu răbdare, pentru că ea nu oferă doar informații.

Oferă întâlniri.

Oferă chipuri.

Oferă amintiri.

Oferă o anumită concepție despre lume.

Iar concepția fundamentală este una în care omul nu poate exista deplin fără memorie, fără cultură și fără comuniune.

Într-o formulare sintetică, putem spune că Zenovia Zamfir scrie pentru a salva de la uitare ceea ce timpul nu are dreptul să distrugă.

„Gânduri pentru mai târziu” devine astfel nu numai titlul unei cărți, ci și o profesiune de credință.

Gândurile de astăzi sunt depuse în pagină pentru cititorul de mâine.

Iar cititorul de mâine va descoperi, printre aceste pagini, nu numai lumea unei autoare, ci și o parte din sufletul unei epoci.

Prin valoarea sa memorialistică, documentară, culturală și spirituală, volumul Zenoviei Zamfir merită un loc distinct în literatura memorialistică și în publicistica culturală românească actuală.

Cartea este, în ultimă instanță, o formă de biruință asupra timpului.

Ceea ce omul trăiește trece.

Ceea ce omul scrie poate rămâne.

Iar ceea ce este scris cu sinceritate și iubire poate deveni memorie pentru generațiile care încă nu au venit.

Al. Florin Țene

 

Între clipa ce vine şi visul ce a fost, scriitorul Al. Florin Țene în cartea de însemnări literare a Lilianei Moldovan

Lumea este foarte complexă, nimic nu este la voia

întâmplării, orice interacțiune umană are loc cu un anumit scop.

Există un motiv pentru care Dumnezeu trimite unele persoane în

viața noastră. Învățăm unii de la ceilalți lecții importante,

Universul îi trimite în calea noastră pe acei oameni care trebuie

să audă cuvintele pe care noi trebuie să le rostim. Întâlnirea cu

familia Titina și Al. Florin Țene a fost frumoasă de la bun început.

Personalități marcante ale culturii contemporane, cei doi vâlceni

sunt în realitate doi oameni deosebiți și modești, plăcuți la vorbă,

remarcabili la faptă. În vara anului 2022, la Centrul de Informare

Turistică din Călimănești, am avut bucuria de a modera un

eveniment aniversar dedicat scriitorului Al. Florin Țene.

Manifestarea inițiată de domnul prof. Constantin Geantă și

organizată în parteneriat cu Primăria Stațiunii Balneoclimaterice

Călimănești și Biblioteca Județeană „Antim Ivireanu“ a reunit

scriitori și iubitori de cultură, din toate zonele țării. Scriitoarea

214 Zenovia Zamfir / „Gânduri pentru mai târziu”

Liliana Moldovan, bibliotecară la Biblioteca Județeană Mureș, a

prezentat biografia sărbătoritului, iar apoi a făcut o retrospectivă

analitică despre cele 91 de cărți publicate de Al. Florin Țene, ale

cărui volume mai reprezentative sunt: „Un ocean de desert”,

autentică saga, cum sublinia în prefață Mariana Cristescu din

Târgu Mureș”, „Insula Viscolului“ și ciclul de romane între

realitate și poveste despre: Gib I. Mihăescu, Ion Minulescu,

Macedonski, Radu Gyr, Vasile Militaru, Valeri Gafencu etc.

Trebuie să mărturisesc faptul că am fost impresionată de Liliana

Moldovan care, în volumul „O carte a cărților scriitorului Al.

Florin Țene”, a făcut o succintă și frumoasă incursiune în viața și

activitatea scriitorului clujean. Puțini critici și cunoscători ai

literaturii contemporane au un asemenea dar al cuvântului scris și

rostit. Delicată și mereu cu zâmbetul pe buze, Liliana Moldovan

este o scriitoare apreciată și un stâlp de nădejde al culturii din

Târgu Mureș. În plus, Liliana este într-o permanentă căutare,

cercetare, documentare, este veselă și optimistă, dăruind cu

ușurință și celor din jurul ei cuvinte frumoase și alese. Secretar al

Ligii Scriitorilor Români, Filiala Mureș, membră în Uniunea

Ziariștilor Profesioniști din România, scrie cu multă ușurință atât

poezie cât și proză, se ocupă de antologii literare și concursuri

pentru promovarea tinerilor talentați. Pentru noua lucrare,

intitulată „O carte a cărților scriitorului Al Florin Țene: Însemnări

literare”, Liliana Moldovan s-a documentat foarte mult și cu un

profund simț al corectitudinii, sincerității și al obiectivității. „A

scrie despre viața și personalitatea unui maestru al literaturii

române contemporane precum domnul Al. Florin Țene este o

mare onoare dar și o mare responsabilitate, fiindcă ești nevoit să

găsești formula potrivită pentru a prinde, într-o definiție elocventă

și completă, atât pe omul Al. Florin Țene, cât și pe mentorul și

autorul de literatură care a construit un edificiu literar solid, variat

și extrem de valoros”… – mărturisește autoarea încă de la început.

215 Zenovia Zamfir / „Gânduri pentru mai târziu”

Despre Al. Florin Ţene s-a scris mult şi se va mai scrie multă

vreme. A beneficiat de referințe critice elogioase pentru întreaga

sa operă din partea unor academicieni, critici literari, poeți,

prozatori, profesori universitari, care i-au apreciat activitatea

literară și ziaristică; de critic și istoric literar. Recenzii ale unor

lucrări se găsesc în Biblioteca Universitară din Arizona și în

Bibliotecile Universitare ori Municipale din țară și străinătate.

„Autor prolific, președintele Ligii Scriitorilor Români a abordat

toate genurile literare și a pătruns pe piața editorială din România

cu o multitudine de volume de proză, poezie, teatru, publicistică

și critică literară. Acestea sunt rodul unui talent desăvârșit dar și

al unei munci titanice pe tărâmul creației literare, fiind vorba, în

acest caz, de un autentic și nestăvilit efort literar, fără de care nu

și-ar fi putut manifesta vocația de scriitor. Iar Al. Florin Țene a

scris mult, lăsând în urma sa o bibliografie extrem de vastă și de

valoroasă însumând peste 90 de volume de autor, la care se

adaugă vreo 70 de antologii în care a apărut și un număr

impresionant de articole semnate de domnia sa.” „«Despre un

scriitor nu poți vorbi decât cu poemele și cărțile sale în față. De

cele mai multe ori e greu de descifrat cheia în care s-a scris o

carte, ca să-i dezvălui taina. Ea trebuie să-și lase înțeles

conținutul» - scria Elisabeta Iosif. Parafrazând, îndrăznesc să

spun că dezvăluirea specificului literar al unui autor, nu se poate

obține pe deplin decât prin cercetarea paginilor de critică literară

care i-au fost dedicate făcând un slalom printre demersurile

evaluative efectuate de scriitori și critici literari pertinenți…”,

aflăm din paginile cărții. În această lucrare, Liliana Moldovan ne

prezintă un scriitor pe cât de talentat, pe atât de uman dar hărăzit

de Bunul Dumnezeu să lase în urma sa o dâră de lumină și o

flacără a culturii ce va lumina calea multor iubitori de cuvânt.

Toamna anului 2022 mi-a oferit clipe de mare bucurie alături de

familia Titina și Al. Florin Țene. Miercuri, 19 octombrie 2022, la

216 Zenovia Zamfir / „Gânduri pentru mai târziu”

Biblioteca Municipală din Drăgășani, domnul consilier, șeful

Comisiei de Cultură a Consiliului Local al Municipiului

Drăgășani, ing. Cristinel Stoica, i-a acordat scriitorului Al. Florin

Țene TABLETA DE AUR din Partea Comisiei de Cultură a

Consiliului Local al Municipiului Drăgășani, în care se

stipulează: „Vă exprimăm înalta gratitudine și vă mulțumim

pentru întreaga activitate în slujba culturii. Cu cele mai sincere

felicitări și înalte considerații, Domnului Al. Florin Țene, scriitor,

Membru al Academiei Americane Române (A.R.A.). Președinte

Național LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI. Aici, într-o sală

spațioasă în stil amfiteatru, a fost amenajată o expoziție cu cele

92 de cărți ale scriitorului Al. Florin Țene și tabloul cu portretul

acestuia, în ulei pe pânză, realizat de pictorița Victoria Fătu-

Nalati, donat bibliotecii de către scriitor și așezat alături de tabloul

scriitorului Gib I. Mihăescu (n. 23 aprilie 1894 - d. 19 oct. 1935).

Cu acest prilej, Al.Florin Țene a donat zeci de cărți ale sale

bibliotecii orașului natal.

Evenimentele din ultima perioadă organizate pentru și în

prezența domnului Al. Florin Țene și a familiei sale, pe

meleagurile unde a văzut lumina zilei, în orașul dintre vii –

Drăgășani, au demonstrat valoarea și aprecierea de care se bucură

marele scriitor din al cărui palmares liric merită amintită poezia :

„Poeţii nu mor niciodată”: „Poeţii nu mor niciodată,/ ei doar îşi

odihnesc zborul”

                                                     ***

Mărturii de lumină din care sorbim, târziu: Al. Florin Țene

A scrie despre un Om care și-a pus în slujba cuvântului

toată priceperea și forța creatoare este un „canon” și dulce, și

greu. Nu sunt critic literar dar ca iubitor și consumator de cultură,

de literatură, de frumos, de vers, de poezie, pot spune că l-am

întâlnit pe Al. Florin Țene mai întâi în scrierile domniei sale, care

ating toate genurile literare, de la eseu până la cărți de

documentare și cercetare, apoi a fost … Ziua Limbii Române, 31

august 2018, care a adus în Horezu și localitățile din jur oameni

de valoare, scriitori consacrați, oameni minunați, din țară dar mai

ales din diasporă. Parafrazându-l pe Nichita Stănescu, care

spunea că scriitorul este un cititor care îi citește pe cititori, putem

afirma că cititorul este la rândul său un scriitor. Fiecare truditor al

condeiului, are personalitatea lui de a scrie și de a ajunge la inima

și în sufletul cititorului, fiecare scriitor are o anume sursă de

informație, o muză , o temă, asta în funcție de stil, de dorința și

de putința de a realiza o carte bună, o carte care să fie căutată de

cititori. Adesea auzim în jurul nostru, este o carte bună , este un

scriitor bun. Despre Al. Florin Țene și scrierile sale s-a scris mult

și se va mai scrie multă vreme de acum încolo. Hărăzit de Bunul

Dumnezeul cu darul cititului, al scrisului, al creatorului de

frumos, domnul Țene este un scriitor polivalent, ctitor de

cenacluri și președintele Ligii Scriitorilor Români, organizație

profesională înființată în urmă cu mulți ani. Gânditorul Al. Florin

Țene, scriitorul din Oltenia de sub munte cum este cunoscută zona

230 Zenovia Zamfir / „Gânduri pentru mai târziu”

Vâlcii și a Drăgășaniului de unde își trage seva, a dăruit cititorilor

de toate vârstele mii de articole, reportaje, eseuri, critică literară,

nuvele, romane și poezii, numele său îl găsim pe zeci de volume.

Tânăr și neliniștit în ciuda vârstei din buletin, olteanul plecat din

Dealul Viilor și ajuns în inima țării, la Clujul cel vestit pentru

viața culturală bogată și oamenii de valoare care s-au stabilit aici,

a devenit unul dintre cei mai prolifici scriitori contemporani.

Opera sa vastă a devenit subiect de cercetare pentru mai tineri

iubitori de cuvânt, pentru viitorii scriitori. Dincolo de talent,

domnul Al. Florin Țene se dovedește a fi foarte harnic, a fi

apărătorul și păstrătorul valorilor tradiționale românești, iubitorul

de neam și țară. O preocupare aparte și constantă este aceea de a

de a readuce în actualitate viața și opera unor scriitori marcanți ai

Istoriei Literaturii Române. În scrierile sale, povestea lui Radu

Gyr – poetul „temnițelor comuniste” ajunge mai ușor la inima

cititorului. Remarcabilă este de asemenea descrierea poetului

Vasile Militaru, unul dintre „sfinții închisorilor”, care în finalul

romanului „În poeziile mele nu va rima poporul cu tractorul”,

viața poetului Vasile Militaru între realitate și poveste, îl are

prieten doar pe câinele Patrocle, cel care-i linge rănile şi ni-l

aminteşte, prin comparaţie, cu un alt sfânt, pe credinciosul Iov:

„Câinele, singurul prieten care-i mai rămăsese, îl lingea pe față cu

devotament rar întâlnit. Nenea Vasile, așa cum îl strigau mai toți

copiii din cartier, se ghemuise sub un teanc de cartoane acoperite

cu o folie din plastic în ghena de gunoi care răspândea un miros

pătrunzător de varză acră. << Ce miros plăcut de sarmale >> își

zise în gând, trăgând peste cap cartonul să nu-l ningă. Patrocle se

întinse lângă el, băgându-și botul sub labele din față, veghind cu

ochii întredeschiși”… De asemenea, domnul Al. Florin Țene

păstrează în inima sa o mare și nemărginită dragoste pentru

locurile natale, locuri sfinte pentru fiecare dintre noi, nostalgia

poznele şi şotiile pe care le făcea în timpul şcolii împreună cu alţi

231 Zenovia Zamfir / „Gânduri pentru mai târziu”

colegi, ajunşi personalităţi în diferite domenii, cum ar fi:

guvernatorul Mugur Isărescu, prim-ministrul Radu Vasile,

istoricul Ilie Vulpe. Distanța mare dintre Cluj și Drăgășani nu-l

împiedică să se implice în viața culturală din localitatea natală.

Participă la manifestările organizate de Biblioteca Municipală,

este membru în comisiile diferitelor concursuri pe teme istorice

și literare, vine și revine în orașul viiilor ori de câte ori este invitat

la evenimentele dedicate marilor personalități locale, este alături

de tinerii scriitori olteni care îi solicită sprijinul. Încercând să

cunosc Om-ul, scriitorul, soțul, tatăl Florin, am găsit acest

material – Mariana Cristescu: „Interviu cu scriitorul Al. Florin

Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor Români“, ni-l prezintă astfel

… << – Sunteţi scriitor, aţi debutat cu poezie din fragedă tinereţe

(la 18 ani!), aţi scris dramă istorică şi romane, sunteţi critic literar,

aveţi o familie în care toată lumea scrie – soţia şi cei doi fii, şi,

culmea!, se manifestă ca atare, fie între coperţi de carte, fie pe

ecran, şi nu de colo … Cum vă simţiţi sub presiunea permanentă

a meseriei? Uneori e greu să nu te poţi dezlipi de cerneala

tipografică nici măcar la desert… - Îmi aduc aminte că prima

tipografie pe care am vizitat-o a fost cea din cartierul Găvana din

Piteşti, pe la vârsta de 16 ani. Atunci am descoperit mirosul de

cerneală tipografică, care mi-a plăcut. A fost ca un vaccin ce m-a

făcut dependent de acest iz aducător de lumină. Lumina tiparului.

De atunci am început să scriu la ziarul regional „Secera şi

Ciocanul“. Iar când am înfiinţat cenaclul literar din cadrul Casei

de Cultură din Drăgăşani, eram în clasa 10 la Liceul Teoretic din

localitate, am publicat lunar cronica cenaclului, pe care-l

frecventau Virgil Mazilescu, Dumitru Velea, Nicolae Cochinescu,

viitorul procuror de la Curtea Supremă, Ion C. Vasile, tatăl lui

Radu Vasile, viitorul prim-ministru, şi mulţi, mulţi alţii. Am dorit

să „botez” cenaclul cu numele lui Gib I. Mihăescu, căruia îi

citisem romanele împrumutate de la fiica acestuia, Ionica, dar

232 Zenovia Zamfir / „Gânduri pentru mai târziu”

Comitetul Raional de Partid mi-a interzis să-i spun astfel. Abia

după 1966 am reuşit să-l denumesc cu numele autorului

„Rusoaicei“. Mai târziu, la Baia Mare, pe când eram student, am

înfiinţat, cu regretatul poet Vasile Ghenceanu şi cu pictorul Mihai

Oros, cenaclul „Nord”. Din perioada aceea mirosul de cerneală

tipografică m-a urmărit. În acest context am încercat să fiu

obiectiv cu realităţile vremurilor şi datorită acestui fapt am avut

şi de suferit. Dacă ar exista numai ziarişti şi obiective individuale,

ziaristica n-ar mai exista ca disciplină aparte. S-ar confunda cu

morala … În cadrul interviului, domnul Țene ne-a mai lămurit o

dilemă: Prin înfiinţarea Ligii Scriitorilor Români, am urmărit să

promovez scriitorii din România profundă şi tainică, cei care în

tăcere lucrează fără să iasă în faţă pe primele pagini ale

publicaţiilor sau pe ecranele televizoarelor. Am urmărit să existe

între noi o armonie colegială., dar de competiţie, fiindcă, dând din

coate cum mai fac unii scriitori din US, înlăturând un coleg,

crezând că va înainta astfel pe scara valorilor, se înşeală. Numai

Dumnezeu, timpul şi istoria ne vor judeca. Există o mişcare

secretă a cărţilor pe rafturile bibliotecilor. Majoritatea din ele, cu

trecerea anilor, trec pe rafturile din spate, acoperite de colbul

uitării, chiar dacă autorii lor au dat din coate, lovind colegul

pentru a ieşi în faţă. Unii din ei, colaborând cu Securitatea au

schimbat destine, au ruinat familii, beneficiind de avantaje. S-au

vândut pe doi arginţi. Nicolae Iorga avea o vorbă: „Prostia e ca

noroiul; cu cât se zbate cineva mai mult, cu atât se afundă mai

adânc>>… Părintele Calistrat ne spune că „În spatele unui bărbat

de succes se află o femeie puternică”. Alături la bine și la greu,

doamna Titina este farul călăuzitor, este soție devotată, o mamă

dedicată copiilor și nepoților. Despre familie aflăm din interviul

oferit domnului George Roca … «Multe și frumoase sunt

poemele domnului Florin Al. Țene, și se mărturisește adesea …”

233 Zenovia Zamfir / „Gânduri pentru mai târziu”

AMINTIRI DIN MIEZUL UNUI POEM

Ideile acestui poem sunt un cer spuzit de stele

Numai când ultimul luceafăr cade-n rouă;

Aşa cum renaște din tăcere tăcerile mele

În suflet când începe o zi nouă.

Ideile acestui poem se strecoară în metaforă

În propriul subînţeles atât de viu,

Stelare insule culeg dimineţi în amforă,

Mărturii de lumină din care sorbim, târziu.

Privind retrospectiv viața și opera domnului Al. Florin

Țene, putem spune că a fost un Om norocos, că Bunul Dumnezeu

l-a înzestrat cu un talent aparte, că a avut șansa de a îmbina

armonios creația literar artistică cu viața personală, că este o

personalitate marcantă a literaturii contemporane. Maestru al

scrisului, mare promotor cultural, Al. Florin Țene este olteanul

din Dealul Viilor cu cea mai prodigioasă operă și activitate literară

pe „Ogorul scrisului”. Întru mulți și binecuvântați ani!

 

 

 

Drăgășani, orașul de poveste al scriitorului Al. Florin Țene

4.IX.2025

Este o vorbă din bătrâni care spune că ploaia aduce belșug, iar

curcubeul noroc. Pe o vreme ploioasă, la început de toamnă 2025,

am plecat împreună cu Jeni Dicu, Luci și Vasile Trușcă spre

Drăgășani, orașul dintre vii, orașul cu parfum de nostalgii, cum a

mai fost denumit, locul de obârșie al domnului scriitor, renumit și

apreciat Om de cultură, Al. Florin Țene. La zi de mare sărbătoare

culturală, Ziua Limbii Române, jurnalistul, neobositul scriitor

vâlcean, era onorat în urbea sa natală, un eveniment de mare

importanță pentru cultura vâlceană, dar nu numai. Această

manifestare de suflet, o recunoaștere normală a muncii depuse de

domnul Țene în slujba scrisului, a culturii, a constituit pentru

domnia sa, un moment profund emoționant. În sala de spectacole,

devenită neîncăpătoare pentru drăgășenenii veniți să-și cunoască

și să-și aprecieze personalitățile, familia Titina și Al Florin Țene,

însoțiți de cei doi fii ai lor, Florinel și Ionuț, ca doi stejari falnici,

de familia Cristina Eufrosina și Ion Bolocan, au pășit cu sfială și

modestie, așa cum sunt în general Oamenii valoroși. Într-un cadru

festiv, emoționant și plin de semnificație, domnul primar Costinel

Stoica a oferit diplome și titluri de „Cetățean de Onoare” pentru

trei fii ai municipiului Drăgășani, personalități de excepție care

au contribuit remarcabil la promovarea valorilor românești pe

plan național și internațional. Domnul Gheorghe Condei, reputat

cercetător și creator al soiului de strugure de masă „Victoria” –

cel mai cunoscut soi românesc din lume, omologat în 1978 – a

fost distins post-mortem pentru contribuțiile sale extraordinare în

domeniul viticulturii. Domnul profesor Constantin Ceaușu și-a

253 Zenovia Zamfir / „Gânduri pentru mai târziu”

dedicat întreaga viață și activitate artei și culturii muzicale

românești, dar a reprezentat cu mândrie Drăgășaniul peste hotare.

Domnul AI. Florin Țene este cunoscut ca scriitor prolific și figură

emblematică a literaturii române contemporane – poet,

dramaturg, filosof, jurnalist și istoric. În calitate de Președinte al

Ligii Scriitorilor Români și membru al Academiei Americane

Române de Artă și Știință, acesta a promovat cu devotament

valorile literare autentice. Despre opera vastă a domnului Țene

s-a scris și se va scrie multă vreme. A fost și este apreciat atât în

țară cât și peste hotare. Am avut șansa să cunosc familia Țene cu

mulți ani în urmă, să descopăr doi oameni pe cât de talentați, pe

atât de modești. Se spune că locurile natale sunt locuri sfinte

pentru fiecare dintre noi. Născut și crescut în Drăgășani, căsătorit

cu doamna Titina, care a copilărit în localitatea Șușani, petrecând

o parte o parte a tinereții pe acele meleaguri pline de viță de vie

și ,,vin de razachie’’, domnul Florin Țene a purtat și poartă în prea

plinul inimii sale frumusețea și nostalgia acelor meleaguri de

poveste. Ori de câte ori vorbește despre orașul copilăriei, ochii i

se umezesc de bucurie și emoție. Dorul de locurile pe unde

odinioară și-a purtat pașii, banca unde a iubit prima dată, liceul

unde a învățat carte pentru a-și împlini visele, locul casei

părintești unde acum este o fântână, le-am vizitat împreună și am

ascultat poveștile de o viață ale familiei Titina și Al. Florin Țene.

În scrierile domnului Țene, ,,orașul dintre vii” este descris și

împodobit în cele mai alese cuvinte. Așezat în dreapta Oltului,

botezat de romani Alutus, municipiul Drăgășani a fost castrul

roman Rusidava, localitate ce s-a aflat pe unul din drumurile

romane care făcea legătura între castrul roman Sucidava (Celei

– județul Olt), castrul roman Rusidava în raza municipiului de

azi, castrul roman Arutela (Călimănești – județul Vâlcea) și

continua către Transilvania. Acest drum și traseul său este atestat

de Tabula Pentingeriana (hartă romană). Mai târziu, această

254 Zenovia Zamfir / „Gânduri pentru mai târziu”

localitate a devenit, de-a lungul vremurilor, „Podgoria Voievodală

a Banilor Oltenilor”, cum specifică scriitorul Teodor Barbu în

volumul „Drăgăşani între legendă și adevăr“ (Editura Kitco,

2014). Numele acestei localități este consemnat, pentru prima

oară, în hrisovul din 7 iunie 1535, scris în limba slavonă, din

timpul voievodului Vlad Vintilă din localitatea Slatina.

Drăgășaniul este cunoscut pentru viticultura sa, dar și pentru felul

în care îmbină tradiția cu modernitatea, menținându-și în același

timp valorile culturale și istoria sa diversă. Cunoscând dragostea

familiei Țene pentru aceste meleaguri de poveste, am depus la

Primăria Drăgășani un dosar cu opera marelui scriitor Al. Florin

Țene și propunerea de a fi declarat cetățean de onoare. Când

Dumnezeu voiește, Omul reușește. În primăvara anului 2025,

cererea noastră a fost analizată și aprobată. Din motive obiective,

ceremonia de acordare a distincției care certifică această onoare

s-a amânat până pe data de 31 august 2025. Nimic întâmplător, la

această dată este sărbătorită Ziua Limbii Române, eveniment

inițiat și realizat cu ani în urmă de cei trei mari Oameni de cultură:

Corneliu Leu, Al. Florin Țene și Ligia Diaconescu. Festivitatea

de premiere a fost bine gândită și frumos organizată. Eu,

împreună cu Luci Trușcă, am avut onoarea de face „o laudatio”

domnului Al. Florin Țene. O poetă, Titina, un istoric-cercetător,

Ionuț, un operator de imagine la o televiziune națională, Florin,

nepoți și nepoate, sunt comorile domnului Țene. De-a lungul

anilor, a primit numeroase distincții și diplome, dar privindu-i

chipul radiind de bucurie pe scenă la Drăgășani, am înțeles cât de

important era pentru domnia sa acel moment. Înconjurat de

familie, împreună cu prietenii, alături de oameni de cultură,

domnul Al. Florin Țene era cu adevărat fericit și împlinit.

Evenimentul a fost întregit de momente artistice deosebite,

susținute de tinere talente de la Clubul Copiilor – recitaluri de

poezie, cântece și dansuri tradiționale care au adus emoție și

255 Zenovia Zamfir / „Gânduri pentru mai târziu”

bucurie în rândul participanților. Privesc încântată spectacolul iar

în minte îmi răsună versurile poeziei – Poetul, de Al. Floorin

Țene:

S-a întors poetul în satul natal

Cu toate păsările lui zburătoare

Acelaşi râu îi aduce la mal

Amintiri din clipe arzătoare.

S-a întors poetul pe strada copilăriei

Şi e o altă adresă pe casa lui

Bronzul toamnei sună în frunza viei

Şi galbenul scrisorilor a trecut în gutui.

… Ceaţa timpului, val după val,

peste nuci încet se lasă

prin inimile oamenilor din satul natal

trece poetul, amintire, spre casă …

Frumoasă clipă, minunat.

                   Zenovia Zamfir